Muntii Bucegi – Magia primei zapezi (Muntii Bucegi)

Anul 2010, ziua 4 a primei luni

---

Obiectiv:

Parcurgerea unei drumeţii montane în plină iarnă cu zăpadă având ca reper Cabana Diham.

---

Participanţi:

Alex (alex_sandrin) şi Gigi Cepoiu (gigicepoiu)

---

Cu ceva timp în urmă când amintirile mele de iarnă se învârteau toate lângă sobă şi în jurul bradului împodobit iar gândurile erau vii că moş crăciun există, magia iernii avea un famec aparte. Nu pot uita clipele când stăteam ascuns sub pat doar doar îl prind pe moşul când vine. Ce aveam eu oare în minte ? Să îi fur sacul ? Sau să îi şterpelesc sania să rămână moşul numai la mine să îmi dea cadouri în fiecare seară din an ? Nu ştiu… ce mai reţin de atunci estecă mama îmi frângea visele cu două palme şi la somn mă băga că la ora 2 noaptea numai eu nu dormeam…. Şi offff…. Moşul venea şi eu nu îl găseam şi tare mă mai necăjeam că pe el nu îl vedeam. Dar îmi trecea repede… că moşul era darnic şi uitam de supărare.

Însă anul ăsta mă-ntrebam de ce nu am zapadă la munteşi priveam în depărtare oare va mai ninge ? Şi mi-am adus aminte de copilărie că moşul vine doar dacă peste noapte voi dormi… şi aşa am făcut… poate va ninge, mai ştii ?… Şi culmea, nu ştiu cum se întâmplă că magia iernii îşi făcu efectul şi schimbă totul în alb.

Şi a nins domnule a nins şi a tot nins şi tare frumos mai era !

Nu am stat mult pe gânduri şi am pornit la drum prin nămeţi aşa cum doream.

Traseul nostru urmează drumul forestier ce se îndreaptă spre pădure din şoseaua spre Pârâul Rece.

 

 

 

Pornim pe poteca marcată cu punct roşu şi suntem cu băgare de seamă la paşii ce îi facem peste un podeţ.

 

 

Ieşim în drumul de pe Valea Frăsinetului şi trecem peste un pod ce odată era şubred, acum este refăcut.

 

 

 

Ne continuăm drumul spre dreapta urmând poteca ce ne va duce curând în Poiana Frăsinetului.

 

 

Cum vântul nu bate, brazii sunt uniformbine împodobiţi, nici măcar o crenguţă mică nu a fost uitată.

 

 

Poiana Frăsinetului

 

 

Trecem prin poiană urmând marcajul cu punct roşu de pe stâlpii de înaltă tensiune.

Sub norii de zăpadă ce nu se opresc din cernit traseul este mirific mai ales că suntem şi primii ce ne facem cărare pe aceste meleaguri.

 

 

 

 

Pe astfel de vreme în mod sigur nu trebuie să fie vorba de vreun efect de fata Morgana, mergem la sigur iar Cabana Diham ni se iveşte în cale.

 

 

La cabană suntem primii clienţi. Pe aşa vreme puţini se perindă dar în special suntem şi în timpul săptămânii. Ne hidratăm, schimbăm câteva cuvinte cu cabanierul şi pornim la drum.

Fiind singurii pe acolo, patrupezii ne ies în cale şi sunt puşi pe chef de joacă cu noi.

 

 

 

Un căţel ne însoţeşte pentru moment şi ne arată cât e de mare zăpada.

 

 

Cabana Diham în depărtare

 

 

Cuţu ne părăseşte, îşi vede de ale lui, nu îşi pune mintea cu toţi nebunii.

 

 

În diverse porţiuni zăpada era până la brâu.

 

 

Traseul nostru urmează un drum prin pădurea de molid.

 

 

 

 

Cum poate fi realizat un peisaj de vis ? E de ajuns doar alb, gri şi negru; în rest îs doar alţi purici de culoare.

 

 

 

Pe drum ne întâlnim cu sportivice făceau lupte. Mergeau în cantonament la Diham. Până şi antrenorul spunea: bine că facem sporturi de anduranţă mare că sigur nu mai ajungeam de răul zăpezii ăsteia…

 

 

În Bucegi, am ajuns în Şaua Baiului…

 

 

Trecem de intersecţia între marcajele turistice şi continuăm înspre Cabana Vânătorilor de Munte. Dăm bineţe la militari şi coborâm în Valea Leucei prin Valea Iadului. Avem un avantaj de seamă, poteca era deja făcută de militarii ce urcară mai devreme.

Cu noi coboară şi 3 patrupezi ce devin în joaca lor şi fotomodele.

 

 

 

 

După ce coborâm poteca abruptă prin Valea Iadului ajungem şi în dreptul unui firicel de apă din vale.

 

 

 

Între timp ne depăşeşte un militar pe schiuri şi căţeii se iau după el.

 

 

Valea Iadului ce am parcurso în a noastră coborâre se termină în Valea Leucii.

 

 

Trecem pe lângă tănculeţ şi închidem traseul în şoseaua ce ne duce înapoi în Predeal.

 

 

A fost o zi specială petrecută pe munte. Magia primei zăpezi pe acest an ne-a încălzit şi încântat sufletele.

A meritat, mai ales că urmările după această tură au fost pe măsură taxându-ne din plin entuziasmulprin 2 zile de răceală. Întinşi în pat, am digerat din plin momentul trăit sus pe munte.

Anul a început frumos cu vise şi speranţe. Cu destule vise ca să trag nădejde că am de unde alege şi confirma din ele în viaţa de zi cu zi, ca măcar o parte  să devină realizabile.

Revenind la cele spuse spre început, mă întreb eu, oare dacă mă pun la somn voi ajunge în Caraibe pe o insulă pustie cu vreo prinţesă lângă mine ca în reclama de la Nestea ? :P

Mai bine daţi-mi un brânci că sforăi prea tare şi pierd toată zăpada din iarnă până mă trezesc eu la realitate…

 

 

Vă mulţumesc pentru bunăvoinţa de a citi şi privi cele prezentate de mine.

Vă salut şi numai bine !

Miercuri, 13 ianuarie 2010 - 14:15 
Afisari: 4,941 


alex_sandrin..