Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Iulie 2020
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

August 2020
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Online

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Muntii Bihor – Povestea Cetatilor (Muntii Bihor - Vladeasa)

Anul 2010, zilele din 26 până în 31 a lunii a 7-a


Obiective atinse:

Cetățile Ponorului, Peștera Ghețarul Focul Viu, Avenul lui Borțig, Pietrele Galbenei, Poiana Florilor, Poiana Ponor, Izbucul Ponor, Izbucul Galbenei, Cheile Galbenei, Cheile Someșului Cald, Cetățile Rădesei


Participanți:

Simona și Alin Roșca, Alex (alex_sandrin) și pentru început un grup de copilași.



Vând apă!

De fapt o dau și gratis, numai să scap de ea ca m-am săturat.Simt că ruginesc de la câtă apă am vazut în fața ochilor, mai ales la servici, lucrând în port.

Aproape că nu a fost zi în luna lui iulie să nu dea cu apă din stropitoarea fără de fund. Pe așa zile unde să pleci? Evident e o scuză de perdea, ca să pot ascunde lipsa timpului liber din această perioadă. De altfel de concediu nici nu eram sigur că îl voi obține decât cu stăruințe de pe o zi pe alta așa că timp de planificări nici nu era vorba ca să pun lumea pe drum degeaba și să nu mă țin de cuvânt.


Și totuși îmi sunt oferite câteva zile de răgaz să pot lega două sfârșituri de săptămână fără să mai trag speranțe la ele. Profit de situație și mă deplasez cât mai departe de casă. Nici nu mă gandesc că totul va fi pe roz sau va merge ca pe roate în tot acest timp.


Situațiile neprevăzute apar de la bun început când mă trezesc că nu am rezervare la microbuz și sunt lăsat pe afara așteptând milă de la șofer, din lipsa cruntă de comunicare purtată dintre dispecer și el cu referire la rezervarea mea. În fine, foamea de bani coroborată cu motivația mea ca a doua zi să ajung la Sighișoara să mă bucur de o zi medievală prin cetățile de altă dată mă fac să accept a sta mai mult de 3 ore în picioare îngramădit în microbuz ca stridiile în conservă.


Spre festival, a doua zi din Brașov am plecat numai cu oameni de munte; prieteni alături de care am petrecut frumoase zile departe de betoanele orașelor și alături de care am pus la cale alte călătorii. Așa era normal, locul ideal pentru planurile mari le facem în cetate, la adăpost de pericole și pe urmă pornim la atac spre noi cuceriri. :)

Neștiind să compar cu alți ani în urmă de cum s-a desfășurat acest eveniment pot spune doar că organizarea mi s-a părut mai mult decât bună avându-se grijă a nu se “murdări” trecutul cu prezentul, în interiorul cetății păstrându-se doar partea specifică evenimentului.


/Bihor/apuseni_274.jpg


În timpurile actuale ca cei mici să le fie inspirată admirația către natură ar trebui mai întâi să își elibereze timpul ocupat de regulă de jocurile pe calculator iar mai apoi să aibă lângă ei un îndrumător care le-ar putea arăta frumusețile naturii aflându-se în mijlocul ei. De regulă la început acest pas îl faci alături de familie după care mărești cercul, începi să călătorești alături de prieteni. M-am legat de aceste aspecte mai mult decâat copilărești fiind pus în postura de a participa la o tură pe munte alături de copii, organizată de un bun prieten.


Alin Roșca, conducătorul fundației de turism și ecologie “Potaissa” din Turda, promovează prin ale sale acțiuni apropierea de natură a copiilor inspirându-le dorul de ducă prin locuri frumoase privind natura pe vreme bună dar și încercând a da un sens pozitiv vremii mai puțin favorabile ce cu siguranță între blocurile din orașe nu ar putea fi așa ușor de înțeles.


Locul taberei de corturi era stabilit ceva mai jos de cabana Padiș, actualmente în renovare, în apropierea pârâului din vale. Drumul până aici începând din I.C. Ponor este rău, pe vreme ploioasă deplasarea este o adevarată aventură, toate gropile fiind acoperite de apă neștiind cât de adânci pot fi. În viitorul apropiat se anunță bulevard, drumul fiind în lucru.


Situația meteo din această perioadă nu era prea încântătoare, dar cum optimismul era net superior încercăm să credem că ploile ar fi doar de scurtă durată sau cel mult nu va turna prea mult de sus. Ajunși în locul de campare stabilit copilașii singuri își instalează corturile. Mulți din ei nu erau la prima ieșire. Spre seară, în ziua de luni, după ce tabăra a fost ridicată apar și primii stropi de ploaie coborâți din stropitoarea fără de fund.


/Bihor/dsc08251.jpg


In acele momente chiar nu prea conta, copiii fiind plini de voie bună. În corturi se simțeau ca la ei acasă. Cred eu poate prea ca la ei acasă, că vreo doi, după cum le era obișnuința la țară, își lăsaseră încălțările afară, la intrare în cort, dimineața trezindu-se cu ele pline cu apă de ploaie. :)


/Bihor/dsc08250.jpg


Că îi spui zi de luni sau zi de marți tot același lucru este. Sunt similare. Ați auzit voi de ploaie uscată? Eu nu.

Timpul trece și noaptea de mult se lasă, numai ploaia rezistă fără a pleca. Și tot ploua și tot ploua și eu nu realizam că cel ce și-a pus cortul în calea apelor ce treceau până să ajungă în pârâu eram chiar eu. Dimineața era lac sub mine atât în afara cortului cât și în interior. :) A trebuit să scot apa cu buretele și pe urmă să îmi mut casa. :)


Acum așteptam să se mai îmbuneze vremea afară să putem face o plimbare, însă în zadar acest lucru. Când mă gândeam la vreme bună mai tare ploua. Când eram pregătit să pornesc în drumetie ușoara chiar prin ploaie, de sus mai tare dădea că trebuia să mă recunosc învins. :)

Mare brânză în această perioada nu am făcut decât somn de voie și parcurgerea traseelor, având harta în față, cu gândul. Of, ce ți-i și cu visele astea în zilele ploioase într-un cort doar eu în el. Ce-i drept că bani la mine de numărat aveam, mai îmi trebuia șahul să pornesc cu albele gambitul damei… :)


În tot acest timp ploios copilașii au făcut vânzare bună celor două bătrânele care se fofilau pe lângă noi de dinainte de a pune corturile dacă nu am vrea plăcinte. Unul din “ceata lui papuc” m-a uimit cu câtă poftă mânca plăcintele; nu mai puțin de 15 la număr așa cum spunea, cred că mi s-ar fi făcut rău de aș fi mâncat atâtea.:)

Ce să mai spun că pe lângă asta mai erau și buni negociatori:

- Tanti dar le dai scumpe, doamna cealaltă nu dă placintele cu 2 lei, ci doar cu un leu jumate.

- Ei no hai că vi le-oi da și eu tot cu atât, numai luați de la mine.

Și uite așa bătrânele cum nu vorbeau una cu alta au fost nevoite ca amândouă să scadă prețul plăcintelor la un leu și jumătate lăsându-se păcălite de ștrengarii cei mici. :)

Îs bune și reclamele astea teve’ la ceva: scump domnule scump, dincolo era mai ieftin. :)


Spre seară se opri puțin din plouat și ne dădea mai sperante pentru următoarea zi că ar fi vreme bună. Nu am stat mult pe gânduri și am ieșit la o scurtă plimbare prin împrejurimi mai mult pe bâjbâite, că era o ceată de nu vedeai prea mult în față.


/Bihor/apuseni_443.jpg


/Bihor/apuseni_415.jpg


Când ne-am întors la tabără s-a încerat să li se expună copiilor generalități despre Padiș. Cam care ar fi treaba cu izbucurile și ponoarele, ce faună ar putea fi întâlnită în această zonă și altele. Singurul lucru reținut a fost că aici clima este umedă și rece. :)

De altfel ei și-au scris și câteva impresii față de cele întâmplate până acuma, un fel de compunere. Cum masă nu era pentru toți la dispoziție cel mai bun suport pentru scris erau chiar ei, scriind unul pe spatele altuia. :)


/Bihor/apuseni_455.jpg


Să nu uit și de șosetele ude, de după scurta plimbare. Lângă micul foc făcut, am înfipt în pământ două bețe și am legat între ele o sfoară. Uite așa am făcut sârma de întins rufe. Mare concurență a mai fost pe ea, a trebuit să mai fac una. :)


/Bihor/apuseni_471.jpg


Ziua de miercuri motivat de premonițiile precum că voi ieși din cort cu soarele pe cer realizez că de fapt erau doar vise maică vise. Vântul bătea, soarele nu se ivea și rece tot mai mult era. Sunând un prieten ce era cu ochii pe internet îmi da de veste că în zona mea ar fi vreme buna cu ceva soare și abia spre după masă ar ploua, șansele de precipitație de dimineață fiind mai mult decât reduse . Aiurea, nici gand de așa ceva. Nu după mult timp se porni ploaia iar vântul se înteți și mai tare. Acest lucru a afectat major moralul celor din jur cât și al profesorilor și se ia decizia hotărâtoare de a strânge tabăra.

Degeaba încercam eu să le ridic moralul că trebuie să iasă soarele:

- Ce soare să iasă, lasă că știm noi că nu iese că așa ai spus și ieri… :(

Nu mi-a mai rămas nimic de făcut decât să îi ajut la strâns.


Într-un final rămân singur așteptând să revină Alin să schimbăm tabăra într-un alt loc. Până atunci cum ploaia era în toi m-am retras sub streașina unei bătrânele cu plăcintele. Vrând nevrând îi ascult toata istoria din vremea tinereții până la anii bătrâneții că mi-au auzit urechile și ce nu aș fi vrut să aud incluzând și concurența strânsă între plăcintele ei și ale celeilalte femei. :)


/Bihor/apuseni_485.jpg


/Bihor/apuseni_479.jpg


Spre seară după ce Alin revine schimbăm tabăra. Am mers la câțiva kilometri depărtare, la Glăvoi.


/Bihor/apuseni_353.jpg


Ploaia începu să treacă. Doar bălți și ape ieșite din matca pârâului din valuri puteam vedea.


/Bihor/apuseni_506.jpg


Aici dăm peste o tabără de voluntariat condusă de un amic al lui Alin pe nume Gabi ce făceau diverse amenajări în parc precum punerea de panouri de informare turistică și alte activități. Și ei ca și noi, nu erau prea încântați de vremea de afară ce nu se lasă a se mai îmbunătăți. Chiar am ajuns să cred cu adevărat vorbele precum că la Padiș vremea rea vine cu o zi înainte față de alte locuri și pleacă cu două zile după. :)


Doar că aici în tabără dacă vremea bună nu era asta nu însemnă că buna dispoziție nu ar fi fost la ea acasă. Aveam să aflu că în acea seara se făcură și vreo 3 cununii, chiar și un divorț pe urmă… Ce să-i faci dacă s-au grăbit, nepotrivire de caracter sau cum spunea cea în fapt, neconsumarea căsătoriei în noaptea nunții… :)

Despre ce s-a cântat la nunta lor atunci când lumea se plictisește și își dorește să treacă timpul mi-e cu neputință să pot scrie aici… Acum să nu vă gândiți că nunțile au fost chiar pe bune, posibil unora să le fi plăcut ideea… :)

Peste noapte a început din nou să îi dea cu ploaie de am zis că îmi dărâmă cortul, pfff ce vreme am prins și eu… :(


Hai soare ieși afară dintre nori, prin munți de vrei să mă mai ai, vreme bună să îmi dai!


Ziua de joi reprezintă ziua primei stări generale de bine, prima mea zi de drumeție, primele clipe adevărate de bucurie. Soarele pe cer apare. Nu mai ploua de loc, cerul devenea tot mai senin iar Glăvoiul va deveni curând un furnicar ieșit din starea de amorțire în care căzuse.


/Bihor/dsc08267.jpg


Plini de entuziasm, băgăm ceva la stomac și plecăm spre vizitarea primelor cetăți și anume Cetățile Ponorului. Urmăm marcajul cu cerc albastru, călcăm cu grijă mai mult pe lângă potecă decât pe potecă. Solul este îmbibat cu apă iar poteca e chiar derdeluș în aceste momente așa că pășim cu grijă să nu mergem fără să vrem de-a bușilea. :)

Zgomotul apei este din ce în ce mai puternic; ne vestește că ne apropiem de cetăți. Cascadele sunt impresionante.


/Bihor/apuseni_559.jpg


/Bihor/dsc08287.jpg


Ajuns în fața cetății rămân surprins de cele văzute, mi se pare mai mult decât feeric. E ca o intrare într-o lume de poveste iar acele ape învolburate ce trec prin acest portal parcă s-ar grăbi să ajungă de partea cealaltă. Să fie poteca către fericire?


/Bihor/apuseni_535.jpg


/Bihor/apuseni_633.jpg


Dacă aș fi știut sigur că acela ar fi drumul către lumea fără de griji nu aș fi ezitat să ajung și eu acolo, dar pana la informații sigure ma voi rezuma a ocoli portalul și voi urca să admir de la balcon impresionanta zonă a cetăților. :)


/Bihor/apuseni_721.jpg


/Bihor/apuseni_730.jpg


/Bihor/apuseni_780.jpg


După ce ajungem la al treilea punct de belvedere către hăul ce se cască în jos pornim pe un alt traseu și mergem o bună perioadă de timp spre Pietrele Galbenei, un nou punct de vizualizare a împrejurimilor apusenilor.


/Bihor/apuseni_811.jpg


/Bihor/apuseni_812.jpg


Urmărind cu atenție harta ca să mă edific tot timpul unde mă aflam, chiar daca nu este necesar întrucat marcajele sunt mai mult decat dese, ne deplasăm la peștera Ghețarul Focul Viu.

E de necrezut să vad astfel de minunății. Cât de spectaculoasă poate fi natura creând astfel de locuri frumoase.


/Bihor/apuseni_842.jpg


Urmăm punctul galben și acesta ne va scoate în Poiana Glăvoi, locul nostru de campare. Ieșind din pădure lângă locul de campare observ că acest loc ușor ușor devine un adevărat loc de promenadă pentru a petrece sfârșitul de săptămână la grătărele în natură.


Cum soarele era încă pe cer, Alin mă duce la o plimbare de relaxare la nici 15 minute depărtare, la Poiana Ponor. Am avut parte de o surpriză, mă așteptam să văd o poiană cu flori dar în fapt acea poiană era un lac în toată regula.

Poiana este străbătută de apele ce ies la suprafață din izbucul Ponorului și ajung să fie înghițite de doline dar în vreme de ploi abundente acele doline nu fac față și poiana se umple spectaculos de apă.


/Bihor/apuseni_946.jpg


/Bihor/apuseni_952.jpg


Mă și gândeam, dacă m-ar fi prins seara pe traseu prin această zonă venind din Padiș tare surprins aș fi fost să văd că direcția de urmat ar fi fost direct prin apele adânci. :)


/Bihor/dsc08349.jpg


Urcăm puțin urmărind capătul superior al poienii, pardon… al lacului… Și ajungem la un marcaj cerc albastru care ne duce direct la Izbucul Ponor.


/Bihor/dsc08388.jpg


/Bihor/apuseni_921.jpg


Pentru o zi de drumeție a fost mai mult decât suficient, am acoperit destule locuri frumoase. Spre seară ceața acoperă sub a sa manta în mister Glăvoiul.


/Bihor/apuseni_976.jpg


Aveam de ales între a mânca conserve ori a ne ospăta cu mâncare caldă gătită la ceaun de gașca cu tabăra de voluntariat. Evident de comun acord am luat decizia corecta de a lăuda mâncarea la ceaun, mai bună și de cât cea de la restaurant.

Întinși la povești în noapte sub cerul înstelat cuvintele de voie bună alungă pentru un timp somnul și amintirile cu zilele mai puțin faste redate de ploaie.


Ziua de vineri ne scaldă în plină dimineață numai cu raze de soare, iar noi plecăm în astă zi să urmăm până la capăt Circuitul Cheile Galbenei.

Până în chei drumul nu este deloc dificil ci doar lung parcurgând pentru început o porțiune de traseu prin pădure de molizi urmată până la intrarea în chei de cea de fag. Între timp ajungem și la avenul lui Borțig.


/Bihor/apuseni_982.jpg


/Bihor/apuseni_1000.jpg


/Bihor/apuseni_1002.jpg


În apropiere de chei atunci când întâlnim marcajul ce coboară abrupt în canion dacă vom continua puțin drept înainte ajungem la cele doua puncte belvedere ce ne oferă o privire de ansamblu al întregului canion.


/Bihor/apuseni_1024.jpg


Revenind dupa un sfert de oră înapoi vom coborâ până în dreptul cheilor având ca reper Izbucul Galbenei.

Traseul se anunță deosebit de spectaculos. Datorită debitului apelor ce se revarsă din cascade ai spune că aici ar fi un adevarat șantier în lucru. Zgomotul asurzitor ne urmărește pas cu pas de-alungul cursului apelor mărginite de pereți verticali de peste 100 metri.


/Bihor/apuseni_1056.jpg


/Bihor/apuseni_1065.jpg


Din loc în loc există porțiuni amenajate de trecere cu lanțuri, traseul fiind dificil în perioade de vreme rea.


/Bihor/apuseni_1091.jpg


Partea finală reprezintă cireașa de pe tort. Ajungem la cascada Evantai iar de acum vom continua doar pe lanțuri până la ieșire din chei.


/Bihor/apuseni_1111.jpg


Porțiunea este dificilă, apele mari cu al ei vuiet îți mărește adrenalina. Pe stânca umedă piciorul îți alunecă atunci când încerci să găsești prizele cele bune să poți înainta, dar atât timp cât te ții bine de lanțuri și nu cazi nu ai cum să ajungi la apă. :)


/Bihor/apuseni_1123.jpg


/Bihor/apuseni_1128.jpg


/Bihor/apuseni_1137.jpg


Într-un final parcurgem în întregime cheile iar dupa puțintică odihnă continuam circuitul Galbenei trecând prin Poiana Florilor.

Cine zice că acesta nu este un obiectiv important de vizitat înseamnă că nu îi plac florile. Un curcubeu de flori îți stau în cale, de la galbene la albastre, de la albe la culori de un roșu intens.


/Bihor/apuseni_010.jpg


/Bihor/apuseni_015.jpg


/Bihor/apuseni_018.jpg


Iar dacă ar fi să mai adaug la acest tablou de relaxare și fluturașii multicolori atunci nu este nimic mai relaxant decât acest lucru. De menționat este că în mijlocul poienii din acest an se află și un comerciant ce te îmbie printre altele și la o bere rece, irezistibil de rezistat tentației acelei oaze…


/Bihor/dsc08525.jpg


/Bihor/dsc08529.jpg


Partea finală de traseu ne găsește intrând din nou prin pădure.


/Bihor/dsc08301.jpg


/Bihor/apuseni_753.jpg


Timpul trece, barba crește și puterea mea sporește… :)


/Bihor/dsc08447.jpg


Ajungem din nou la Focul Viu după care continuăm drumul alene până ce intrăm într-un afiniș și nu ne mai dăm duși de acolo decât după ce facem o burtă mare mare. :)


/Bihor/apuseni_856.jpg


La tabăra de corturi realizez că zona Apusenilor concurează mult cu Valea Prahovei ca populatie, multă lume a venit să își petreacă timpul liber aici.

O singură observație aș face cu privire la faptul că atunci când am plecat spre casă, nu mai era mult și as fi întrebat în engleză, pe unde este drumul către țara mea?… românii fiind minoritari pe ale lor plaiuri…


/Bihor/apuseni_860.jpg


Seara, cei de la tabăra de la voluntariat ne adoptă din nou și sunt nevoit să mai confirm încă odată laudele pentru mâncarea bună. La astfel de evenimente în preajma focului, cu lume multă adunată, e greu să te abții de la comentat, de a sta mut și a nu socializa cu cei din jur. Ar trebui multă tărie de caracter să fii imun la discuții altfel nici nu știu cum ne-am putea adapta în societate, să facem parte dintr-un colectiv dacă nu comunicăm unul cu altul. Prin urmare aș minți dacă aș spune că am tăcut și nu am intrat în vorbă cu alții, altele… poate că acest lucru a fost accentuat și de faptul că următoarea zi ar fi fost și ultima prin aceste împrejurimi.


/Bihor/apuseni_037.jpg


Ziua de sâmbăta avea să fie ultima pentru vizitarea împrejurimilor Apusene. Nu îmi era a mă da dus dar trebuia. Ne apucăm de strâns tabăra, privesc în jur, încerc să îmi imprim ca amintire locul unde am stat după care mașina de la prima cheie pornește și la drum cu noi.

Ne îndreptăm spre Vărășoaia, către Cheile Someșului Cald și vizitarea Cetăților Rădesei. Lăsăm mașina în dreptul Cabanei Vărășoaia și ne continuăm drumul pe jos trecând pe lângă Tăul Vărășoaia.


/Bihor/apuseni_163.jpg


Caiii pe lângă care am trecut în continuare nu îmi pot inspira decat libertate și lipsa grijilor zilei de mâine. Poate doar acei potcovari m-ar putea contrazice asupra grijilor…


/Bihor/apuseni_054.jpg


/Bihor/apuseni_061.jpg


Continuăm ținând poteca și ajungem în apropierea unei noi redute. Nu prea sunt adecvat echipat ca alții după ultima modă dar fac și eu tot ce e posibil. :)


/Bihor/apuseni_068.jpg


Suntem în fața unei noi intrări spre o nouă poveste care încă își scrie nemurirea. Cetățile Rădesei se află la obârșia Somesului Cald, aflându-se într-un stadiu avansat de evoluție, exemplificând perfect transfomarea peșterilor în chei de amploare, așa cum reiese după cele citite de pe panourile de informare turistică.


/Bihor/dsc08547.jpg


De astă dată îmi continui drumul prin peșteră, prin săli de mari dimensiuni și observând hornuri ce răzbat din tavanul peșterii până la suprafață. Partea de final a peșterii se continuă cu un canion lung și foarte îngust, cu siguranță că în vreme de viitori nu se poate trece.


/Bihor/apuseni_088.jpg


/Bihor/dsc08557.jpg


/Bihor/apuseni_125.jpg


Traseul nostru cu vizitarea Cheilor Someșului Cald se oprește în punctul de belvedere asupra întregului canion.


/Bihor/apuseni_132.jpg


/Bihor/apuseni_136.jpg


Drumul de întoarcere este agale, mă mișc încet, nu mă grabesc deloc, ce aș vrea să stea timpul în loc să atârne totul de o picătură de apă sau de o adiere de vânt…


/Bihor/apuseni_066.jpg


/Bihor/dsc08304.jpg


Și pentru moment timpul parcă m-ar asculta, mai trag de el și amân plecarea înfruptându-mă încă odată din fructele de pădure.


/Bihor/apuseni_170.jpg


/Bihor/apuseni_175.jpg


Aș maii fi vrut să mai stau, m-aș fi pus în fund ca un copil răsfățat până aș fi obținut ce mi-aș fi dorit... ceva timp mai mult la dispoziție să mai pot rămâne.

Dar în zadar, timpul trece și Alexandru trebuie să plece înapoi de unde a venit.

Nu plec sărac în celălalt capăt al țării din Apuseni. Peste zile zile multe de acum încolo voi păstra în a mea minte, vii acele amintiri frumoase și cu gândul că odată… mă voi întoarce…

Se merită să străbați țara în lung și în lat ca să vezi diversele garderobe de gala ale naturii.


În final adaug despre copilași, că aveam să aflu cum că nu s-au dat bătuți, ba mai mult i-a întărâtat și au ieșit din nou pe coclauri, de data asta cu mai mult soare deasupra capului… :)

Pun punct celor scrise din a mea scurtă vacanță mulțumind Simonei și lui Alin pentru găzduire, oameni pe care nu cred că aș fi putut ajunge să îi cunoasc vreodată dacă nu ar fi existat aceste pasiuni comune.


/Bihor/dsc08424b.jpg


Vă mulțumesc pentru bunăvoința de a citi și privi cele prezentate de mine.


Vă salut și numai bine !




Vineri, 13 august 2010 - 21:19 
Afisari: 29,867 


Postari similare:





Comentariile membrilor (13)

zentai
zentai
Coarda
 
1
Doamne,ce faine locuri ai vazut!Felicitari pentru tura si pentru vointa de a incepe o calatorie pe-o vreme nu tocmai prietenoasa.Eu ma codesc mereu in aceasta privintaCarpati.org
F.fain jurnal,iar pozele arata locuri de vis.


Vineri, 13 august 2010 - 23:58  

dudita
dudita

 
2
Chiar ai vazut niste locuri speciale. Fara cuvinte!


Sâmbătă, 14 august 2010 - 12:10  

doina68
doina68
Coarda
 
3
A citi și privi cele prezentate....au insemnat o delectare...o invitatie la visare...


Sâmbătă, 14 august 2010 - 12:27  

oleg
oleg
Coarda
 
4
Excelent jurnalul, iar pozele sunt spereeerbe! Carpati.org
Felicitari! Carpati.org


Sâmbătă, 14 august 2010 - 13:53  

paul91
paul91
Busola
 
5
Felecitarii,frumos jurnal si poze foarte reusite!!!


Sâmbătă, 14 august 2010 - 14:32  

viorel_1951
viorel_1951

 
6
Chiar daca a inceput rau (cu ploaie si ceata ) pentru asa peisaje merita sa stai aproape o saptamana in ploaie .Si daca ai ocazia sa vezi asemenea frumuseti de la o varsta frageda poti afirma ca traiesti intr-o tara frumoasa.
Frumoase peisaje si deasemeni pozele si jurnalul . Frumos vis chiar daca a fost trait in cort pe o ploaie sacaitoare .
La cat mai multe ture placute.


Duminică, 15 august 2010 - 13:34  

monitza
monitza

 
7
bravo ! foarte frumos!


Duminică, 15 august 2010 - 17:20  

catalinlamunte
catalinlamun..
Caraba
 
8
"Timpul trece, barba crește și puterea mea sporește… Carpati.org"..iar jurnalele scrise de tine sunt extraordinare.


Luni, 16 august 2010 - 08:40  

siriso21
siriso21
Coarda
 
9
Alex,

Am citit tot tot si am ramas impresionata cata rabdare ai avut sa astepti pe o vreme ploioasa iesirea soarelui la Padis. Dupa doi ani in care am batut si eu acele carari si am simtit pe propria piele cum e sa te ploua in cort te admir ca nu ai renuntat. Iar partea frumoasa a lucrurilor este ca tu te-ai bucurat de peisajul de dupa ploaie oferit de acele locuri, cel putin acel lac din Poiana Ponor eu nu avut ocazia sa il vad Carpati.org. Frumosi sunt muntii Apuseni si frumoasa tara avem. De noi depinde sa o pastram si sa aratam mai departe si celor mici bucuriile pe care ni le poate oferi natura. Iar pe Cheile Galbenei anul trecut eu m-am rugat sa prind apa mai mare sa fie mai tentant traseul, insa am putut trece si din piatra in piatra la cat de mica a fost apa atunci. Tu ai prins Cheile in toata salbaticia lor.
Frumos scris, ca de obicei. Esti un simpatic.
Sper sa ne revedem curand.

Cu drag,
Criss


Luni, 16 august 2010 - 12:00  

baltarel
baltarel
Busola
 
10
Ma bucur pentru reusita, un suflet de copil indragosit de natura, un om matur ce cu daruire impartaseste si altora din freamatul locurilor de langa noi. Felicitari!


Luni, 16 august 2010 - 13:38  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
11
In jurnalul acesta e apa peste tot: in iarba, pe corturi, pe ,,etajerele" de iasca si boabele de zmeura, in lacuri, prin chei si rauri subterane...
Si toate acestea vin nu sa potoleasca ci sa sporeasca setea de Apuseni.
Felicitari pentru tura si excelentul jurnal migalit pentru noi!


Luni, 16 august 2010 - 20:27  

florinbv
florinbv

 
12
Splendide pozele.Felicitari pentru rabdare dar sigur a meritat.Sper ca, curand sa ajung si eu sa ma pot bucura de frumusetila acelor locuri.Salutare.


Joi, 19 august 2010 - 20:13  

aral
aral

 
13
Am fost din 11 pana in 19 august si am trecut prin aproximativ aceleasi locuri. Se pare ca am prins ceva vreme mai buna in schimb Carpati.org . Zone precum cetatile ponorului par a nu fi de pe planeta asta.
Am cautat sa fotografiez si eu caii cei sanatosi ai motilor, dar am prins doar vreo doi din masina, in miscare si au iesit fara cap Carpati.org . Vad ca tu ai fost mai norocos Carpati.org .


Duminică, 29 august 2010 - 21:56  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0779 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2020) www.carpati.org