Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Octombrie 2021
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Noiembrie 2021
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930

Online

Vremea
Varful Nedeia
Muntii Capatinii

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Muntenegru si Croatia: In vizita la Tara, Bura, Bobi, Sobe si Dobre

După ce am fost nevoiți să refuzăm o frumoasă tură pe Damavand, după ce am golit considerabil buzunarele pe niște piese pentru Frodo, după ce am renunțat la un concediu în Alpi, după ce am stabilit că până la urmă mergem în Tatra (Slovacia) și în Triglav (Slovenia), după ce Harry s-a îmbolnăvit destul de rău și ne-a anunțat cu o seară înaintea plecării ca el și Ana nu mai pot veni cu noi și după ce concediul s-a decalat astfel cu o săptămână, plecăm din București, într-o vineri după-masa, cu destinația Muntenegru și Croatia. Toate conform planului!

This is the strangest life I've ever known

Din Vâlcea îi luam pe Cosmin și pe Andra, veniți din Sibiu, iar seara ajungem în Orșova, la unchiul lui Cosmin. Mâncăm mult pește, așteptându-i pe Lia și Leo Suteu, care trebuie să sosească din Oradea. După o serie de povești despre Serbia la un pahar de vin roșu, asezonat cu smochine din grădina proprie, ne întâlnim cu Lia și Leo.

Zona aceasta a țării este de o frumusețe aparte. Nu am fost de multe ori, însă prima oară când am văzut Dunărea aici, copil fiind, am fost plăcut surprinsă (venisem cu părinții la Baia de Aramă, locul de naștere a bunicului). Versanți împăduriți care se prăvălesc în apă... nu semăna deloc cu relieful plat din Delta Dunării, pe care o văzusem cu câțiva ani înainte. Dar cu siguranță îmi plăcea mai mult.

Cu aceste amintiri care îmi învăluie mintea ușor obosită de la condus pe drumurile perfecte ale patriei, privesc de pe geam apa liniștită, în care se reflectă luna, și ascult clipocitul discret al valurilor care se lovesc de mal - muzica de fundal pe care și adorm.

Let me take you far away
You'd like a holiday


Sâmbătă plecam spre Muntenegru, prin Serbia. Despre sârbi știam că sunt harnici și muncitori, dar ce vedem pe drum ne surprinde de-a binelea: șosele bune, grădini cu flori frumos aranjate, case îngrijite. În schimb, ideea noastră despre Muntenegru era destul de "gri", în sensul că, pe lângă peisajele superbe văzute în poze, ne așteptam ca peisajele urbane să fie numai blocuri gri, clădiri dărăpănate și drumuri pline de gropi. Ei bine, aveam să ne înșelăm...

'Cause the line between wrong and right
Is the width of a thread from a spider's web


Traversăm Serbia în aproximativ 5 ore (cu opriri), prin Negotin-Zajecar-Paracin-Kraljevo. Avem parte și de o aventură haioasă, cu un drum blocat, aflat în reparații, și deviat pe un forestier pe care nu am fi intrat, dacă nu ne-ar fi explicat muncitorii (cu mâinile) ca e "dobre" să o luăm pe acolo. Deși multe drumuri au fost bombardate, majoritatea au fost refăcute, iar starea lor este chiar bună. Mai bună decât la noi, a se înțelege, care nu am fost bombardați. Decât cu bani, pentru a le repara sau construi.

Hello
Is there anybody în there?
Just nod if you can hear me
Is there anyone at home?


Avem 2 variante de a intra în Muntenegru (Crna Gora): fie prin Cacak-Uzice, fie prin Novi Pazar - Ivangrad. Alegem cea de-a doua variantă, deoarece peisajul este mult mai spectaculos. La graniță rezolvăm destul de repede, după ce achităm "taxa de mediu" (un fel de vignetă), în valoare de 10 euro.

Graniță, pentru că, după ce a făcut parte din Regatul Iugoslaviei și din Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, și după ce a rămas într-o uniune cu Serbia ("Serbia și Muntenegru") în urma destrămării Republicii Socialiste, Muntenegru și-a declarat independența în 2006. Serbia nu a obiectat, declarându-și propria independență.

There is a war between the ones who say there is a war
And the ones who say there isn't


Iar formalitățile la graniță sunt "formalități"... la cetățenii UE nici nu se uită. Ne întreabă "bagaj?", noi le răspundem "da, da, bagaj pentru... aa... gora... aa... Durmitor...", iar ei zâmbesc și ne lasă să plecăm.

Imediat după ce intrăm în țară, remarcăm peisajele frumoase despre care citisem, însă acestea sunt repede umbrite de maldărele de gunoaie care ard pe marginea drumului, în prăpastii.

The evil that men do lives on and on…

Mergem înspre Mojkovac, unde începe canionul râului Tara. Acest canion, cu o lungime de 78 km, este considerat cel mai adânc canion din Europa, având 1.300 m în cel mai adânc punct. A fost inclus în patrimoniul UNESCO în anul 1980 și face parte din Parcul Național Durmitor. Este denumit "Lacrima Europei" și e celebru pentru rafting, motiv pentru care intenționăm și noi să "pierdem" o zi pe apă.

Carpati.org

Priveliștea este, într-adevăr, spectaculoasă... ne amintește de Cheile Țăsnei, cu pinii săi negri cocoțați pe stânci, cu silueta specifică. Găsim un camping drăguț și retras, chiar pe marginea canionului, unde înnoptăm. Proprietarul, un sârb, ne întâmpină cu "Romanians, my friends" și ne oferă o căsuță în care putem dormi toți sase.

Muntenegrenii sunt (încă) foarte prietenoși și foarte săritori. Ne sfătuiesc să nu mergem acum la rafting, pentru că râul e destul de secat, lunile mai și iunie fiind cele mai indicate. Ne explică faptul că ei sunt încă la început cu turismul, cu investițiile, cu amenajările. Ne arată cei doi pești imenși pe care i-a prins în Tara și care acum atârnă deasupra ușii de la intrare în căsuța în care locuiește el. Cosmin este vrăjit, iar noi ni-l și închipuim pe Cristi-Urlea zâmbind cu gura până la urechi la vederea peștilor. Apoi mergem toți la somn... la dormit adică, nu la pescuit.

Oh, everybody's sleeping now
An industrial silence singing
And the rain will keep hammering down from overhead


După o noapte de odihnă și ploaie plecam înspre Zabljak, de unde urmează să urcăm pe munte. Pe drum ne oprim în diverse locuri de belvedere, iar peisajul ne lasă cu gura căscată... Culoarea apei este ireală, un verde-smarald, iar de jos se aud cascadele vuind.

Carpati.org

Podul de la Durdevica Tara este impresionant (140 sau 150 m peste Tara, în funcție de sursă, construit la sfârșitul anilor '30). Numele "Tara" vine de la tribul ilir "Autarijati", care trăia aici înainte de venirea slavilor.

Carpati.org

Părăsim canionul și cotim înspre Zabljak, unde ne stabilim tabăra la campingul Ivan Do. Ce diferență între proprietarul acestui camping și cel din canionul Tara! Nu înțelegem o iotă din ce ne explica, noroc că ne arată o foaie cu poze - cât costă de persoană, cât costă locul de cort, cât costă locul de mașină... șest person, dva auto, dva țelt, dva noci. "Zelt", pentru că la cort chiar nu știam cum se spune, dar am văzut că înțelege un pic de germană... Nu este deloc preocupat de noi, dar se plimbă printre corturi aproape încontinuu și are ochi de vultur - vede imediat când apare un cort nou.

Zabljak este o stațiune imensă, situată la 1.456 m, unde se construiește de zor și destul de neorganizat (un fel de Rânca). Însă per total arată bine. Este așezarea umană permanentă situată la cea mai mare altitudine din Peninsula Balcanică. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial toate clădirile au ars din temelie. Au fost reconstruite, iar apoi Zabljak a devenit centrul sporturilor de iarnă din Muntenegru.

Strange days have found us
Strange days have tracked us down


Cu toate că vremea este urâtă, pornim într-o tură de recunoaștere, până la lacul Crna Jezero (Lacul Negru), un lac glaciar, situat la 1.416 m, denumit astfel după pădurile de pin negru ce-l înconjoară. Lacul se compune de fapt din 2 lacuri - Veliko Jezero (Lacul Mare), cu o adâncime maximă de 24,5 m și Malo Jezero (Lacul Mic), cu o adâncime maximă de 49,1 m.

Începe să plouă, însă după o jumătate de oră se oprește și hotărâm să ne plimbăm cu barca pe lac. Astfel, ne împărțim în două grupuri și [băieții] începem să vâslim. Acum se întrevede și vârful Meded ("urs") - primul contact vizual cu Durmitorul.

Carpati.org

Apoi mergem, pe marcaj, înspre lacul Zminje, unde zăbovim vreun sfert de oră. Acest lac este total diferit față de Crna Jezero - năpădit de vegetație și cu aspect de mlaștină.

După o cină copioasă, cu specialități muntenegrene, ne întoarcem la camping, pentru o noapte de odihnă. Între timp, campingul s-a umplut, însă din mașină nu se aude mai nimic.

Luni dimineață vremea e superbă... ne așteaptă o zi perfectă. Planul e să parcurgem creasta Meded, apoi să ajungem seara la cabana Skrka (vârful Bobotov Kuk 2.523 m, urmând să-l urcam marți, la întoarcere). Din socotelile Liei, traseul se parcurge în cca. 8-9 ore.

Carpati.org

We have all the time în the world
If that's all we have
You will find
We need nothing more


Începem urcușul, mai întâi prin pădure, apoi în golul alpin. Peisajul este de vis - se vede lacul, se vad crestele din jur, se vede stațiunea Zabljak.

Carpati.org

Mă cuprinde un sentiment de revedere plăcută, deși nu am mai fost în zonă niciodată. Creasta este calcaroasă - îngustă și ascuțită, cu destule pasaje expuse. Vârfurile sunt abrupte, seamănă cu niște turnuri, iar văile sunt adânci și largi. Masivul este un Crai mai mare și mai extins - nu se compune dintr-o singură creastă liniară, ci din multe creste orientate în toate direcțiile. Îmi place. De fapt îmi place la nebunie.

When you've been particular places
That you know you've never been before
Can you be sure?


Carpati.org

Se spune că aici ai impresia că admiri puțin din Tibet, puțin din Alpi și puțin din Marele Canion: pe suprafața sa destul de mică (de mărimea Retezatului), Durmitorul are mai mult de 50 de vârfuri cu o altitudine de peste 2.000 m.

Carpati.org

Multe dintre lacurile glaciare (18 în total), denumite "ochii muntelui", sunt secate în această perioadă, motiv pentru care luăm multă apă cu noi.

Carpati.org

Originea numelui masivului Durmitor nu este certă, însă se crede că numele provine fie de la triburile celtice, "dru-mi-tor" însemnând "apă de la munte", fie de la legiunile romane care spuneau că muntele doarme ("dormitorium"). Un fapt care susține cea de-a doua variantă este existență, în spațiul ex-iugoslav, a unor masive cu nume precum Visitor ("visător") și Cipitor ("ațipitor").

Carpati.org

În căldarea Velika Kalica mai vedem încă resturi de zăpadă, ce așteaptă să fie topite de soarele puternic, pe care îl resimțim și noi din plin. În cealaltă căldare, Lokvice, zărim o turmă de oi gălăgioase și un mic refugiu. În mod cert, iarna masivul Durmitor este raiul pe pământ.

No more money, no more fancy dress
This other Kingdom seems by far the best


Carpati.org

Trecem de vârfurile Meded, Severni și Juzni, însă din păcate nu ne mișcăm la fel de repede precum am calculat. Fiecare abordează altfel pasajele mai expuse. Astfel, ajunși în șaua V. Previja, hotărâm cu toții să ne întoarcem în camping și să mergem a doua zi pe vârf sau măcar pe creasta Prutas, prin partea sud-vestică a masivului. Prutas este considerat vârful cel mai frumos din Durmitor, pentru că de acolo se deschide cea mai spectaculoasă priveliște: lacurile Skrka, creasta principală Soa Nebeska, vârful Bobotov Kuk, chiar și canionul Susica.

Carpati.org

Carpati.org

Ne întoarcem pe traseul spre Valea Lokvice printr-un grohotiș simpatic, pe care îl coborâm ca pe schiuri, și pe lângă stâna văzută de sus.

Carpati.org

Ne oprim la refugiul Lokvice, unde a poposit și un grup de francezi, și mâncăm de prânz. Majoritatea celor întâlniți pe munte sunt francezi. Dar să nu uit de cehi, cărora Andra le spune zâmbind "Oh, but you are everywhere", amintindu-ne ca și în România întâlnești mulți cehi pe munte.

Carpati.org

Seara mergem pe drumul Zabljak - Tepca, un sătuc înspre care se află cea mai vestită belvedere asupra canionul Tara (Curevac).

Căutăm cazare (citisem pe internet ca aici găsești cazare ieftină, plus o masă țărănească cu brânză și lapte dimineața, inclusă în preț). Cuvântul magic este "sobe" (cameră de închiriat)... însă din păcate aici nimeni nu pare să aibă camere de închiriat. Și în zona asta se construiește de zor, urmează să fie amenajată chiar și o pârtie de schi. Ne întoarcem în Zabljak.

Marți dimineață muntele este învăluit în ceață, iar noi plecăm pe drumul ce ocolește masivul prin sud-vest, prin pasul Sedlo (1907 m), unde se resimte în general cel mai puternic vânt din Durmitor. Aici este senin, iar priveliștea de pe drum este incredibilă: în fața noastră se deschid văile Dobri Do și Todorov Do, vârful Prutas (2393 m) și intrarea în canionul Komarnica. Din păcate nu identificam vârful Prutas din pas, doar citim că ar trebui să-l vedem.

Carpati.org

Continuăm pe drum, știind de pe hartă că, pentru intrarea în traseul spre Prutas, trebuie să dam de un mic lac pe dreapta (și, cel mai probabil, și de semne). Vedem o creastă incredibil de frumoasă, cu straturi sedimentare verticale.

Mergem și tot mergem, întrebam și un cioban, însă nu ne dumirim unde ar putea fi. El este sigur ca am trecut, noi insistăm că mai avem de mers. Când să ne întoarcem, să vedem totuși de unde am putea porni în traseu, vedem un mare nor negru, care se lasă peste crestele admirate mai devreme. Hotărâm să plecăm mai departe, nu fără ceva regrete în suflet.

Carpati.org

Desigur că Prutas fusese chiar creasta admirată mai devreme, cea mai frumoasa de pe drum... Lacul era probabil secat, iar semne nu există nici de frică. Dar ne promitem că anul viitor vom reveni pentru 2 zile de rafting și pentru traseele neparcurse în Durmitor.

Moon river, wider than a mile
I’m crossing you în style some day


Mergem pe drumul Trsa-Pluzine și dăm de o surpriză: lacul Piva (Pivsko Jezero), mai mult lung decât lat, dar ale cărui culori ne vrăjesc.

Carpati.org

Citim că lacul constituie granița vestică a Durmitorului și că barajul înalt de 220m, construit în anii '60-'70, a distrus o mare parte a canionului râului Piva. Drumul ne duce prin tuneluri, în curbe strânse, până jos la baraj. De aici plecăm înspre lacul Skadar (Scutari), aflat la granița cu Albania - cel mai mare lac din Peninsula Balcanică.

Pe drum ne oprim la mănăstirea Ostrog, o mănăstire ortodoxă construită în stâncă și situată la cca. 1.400 m. A fost întemeiata de Vaszilije Jovanovic Ostroski, episcopul metropolitan al Herțegovinei, în secolul al XVII-lea. Se spune că de la balconul celei de-a doua mănăstiri (mai mică) ai impresia că poți vedea întreaga țară. Drumul până la mănăstire este o adevărată aventură: extrem de îngust, fără parapeți, curbe strânse, pe alocuri zero vizibilitate și teribil de aglomerat (inclusiv camioane). Pe 99% din drum nu încap două mașini una lângă cealaltă. Ajungi sus numai bine, pentru a rosti ceva mulțumiri și rugăciuni pentru drumul de întoarcere...

Carpati.org

Jos, după ce coborâm și savurăm specialitățile locului, ne prinde o ploaie torențială, cum n-am mai văzut de mult.

Rain pouring on a milk white line
Asphalt devouring our tired eyes


Ocolim Podgorica, capitala Muntenegrului, și ajungem în satul Rijeka Crnojevica. Drumul - cum ne-am obișnuit, ca toate "județenele" de la ei. Citisem că acest sătuc este un mic paradis. Într-adevăr, este un paradis pentru ornitologi, deoarece malurile sunt mlăștinoase. Pe noi însă, trebuie să recunosc, nu ne încântă foarte mult.

În Evul Mediu, această așezare era unul dintre centrele comerciale importante din zonă, principalul produs comercializat fiind, desigur, peștele (aici trăiesc cca. 40 de specii de pești, majoritatea de apă sărată). Acum, cel mai frumos obiectiv este podul peste râul Crnojevic, construit în 1853. De asemenea, aici a fost tipărită prima carte scrisă în alfabetul chirilic de pe teritoriul slavilor de sud.


Pe internet găsisem un sfat: "The lake is full of frogs and snakes, neither of which are dangerous. Don't be intimidated by all of the water snakes (literally you'll see hundreds) they are harmless so go ahead and go for a swim". Ne lăsăm totuși intimidați de fauna bogată, alegem doar să facem câteva fotografii și pornim înspre Virpazar, un oraș situat pe malul lacului Skadar. Drumul este așa cum știm - îngust, fără parapeți, fără vizibilitate. Din drum se desprind foarte multe trasee, însă peisajul este arid, niciun strop de apă, numai ciulini, iar în plus este foarte cald.

Din Virpazar admiram lacul, care este cu adevărat frumos. Partea montenegrină a fost declarată parc național, fiind una dintre cele mai mari rezervații ornitologice din Europa (cca. 270 de specii, printre care și pelicani). Suprafața variază de la 370 kmp la 530 kmp, în funcție de anotimp și nivelul apei.

Carpati.org

În depărtare se văd munții Prokletije, situați la granița cu Albania și Kosovo, dar și muntele de aproape 1.000 m, pe care urmează să-l trecem înspre litoral.

Carpati.org

Nu degeaba se numește țara asta "Muntenegru" - practic toată suprafața este acoperită de munți și dealuri. Chiar și la mare...

Dormim într-un camping lângă Petrovac, la Buljarica, iar miercuri mergem înspre golful Kotor, care este considerat cel mai sudic fiord al Europei și unul dintre cele mai frumoase golfuri din lume (de fapt sunt 4 golfuri consecutive). Admirăm de sus peninsula Sveti Stefan, care în anii '80 era asediată de demnitari, oameni de afaceri și staruri de cinema (o vilă costa în acele vremuri 1.500 USD pe zi).

O God of Earth and Altar
Bow down and hear our cry
Our earthly rulers falter
Our people drift and die
The walls of gold entomb us
The swords of scorn divide
Take not thy thunder from us
But take away our pride


Ne oprim în satul D. Stoliv, unde găsim un apartament simpatic pentru următoarele nopți. Inițial nu vrem să rămânem mult, chiar dacă proprietarul, un ucrainean, ne avertizează că doua zile e prea puțin pentru golful Kotor. Aici nu există plajă, pentru că munții se prăvălesc direct în mare. Este pentru prima oară când fac baie în mare admirând munții și este... chiar bine.

Carpati.org

Joi lenevim, doar Lia și Leo au curajul de a merge prin arsita, până la bisericuta din deal (500 m), desi Lia nu se simte foarte bine. Direct deasupra fiecărui golf se ridică munți de 1.000-1.700 m. Strâmtoarea aflată cel mai departe de mare, Veriga, cu o lățime de doar 300 m, era locul de unde era apărat orașul Kotor împotriva vaselor inamice, cu ajutorul unor lanțuri introduse în apă.

Carpati.org

Ei bine, ucraineanul știe ce știe... seara mergem la el și îl informăm că mai rămânem, că ne place prea mult. Văd cum îi râd ochii, în timp ce ne ia banii pentru încă o noapte.

Now I seek upon the night
Small fragments of moonlight


Carpati.org

Ziua următoare mergem în Lovcen (un alt parc național), muntele sfânt al montenegrinilor, un simbol al statului și al identității naționale. Pe vârful cel mai înalt, Jezerski (1.749 m) a fost construit un mausoleu din calcar și granit, în memoria lui Petar Petrovic Njegos, cel mai important conducător al țării.

Carpati.org

De aici se vede orașul Cetinje, fosta capitală a Muntenegrului între anii 1855-1918, și chiar și Italia, în zilele cu vizibilitate bună. Peisajul este peisajul tipic de carst pe care îl vom întâlni până la întoarcerea în țară - uscat, arid, cu ciulini.

Carpati.org

Însă de sus priveliștea asupra golfului este fantastică, iar celebra șuncă de Njegusi este cu adevărat gustoasă!

Carpati.org

Apoi vizităm orașul Kotor, un orășel medieval superb, considerat cel mai frumos din Muntenegru. Contrar așteptărilor noastre, Muntenegru nu este o țară "prăfuită", cu orașe gri - majoritatea orașelor sunt cochete, întreținute, cu aer venețian. Veneția a avut cea mai mare influență asupra arhitecturii orașului Kotor (și nu numai) - în orașul vechi admirăm o poartă păzită de lei, străzi înguste care ies în piețe mari și spațioase, palate, vile și multe alte bijuterii arhitecturale.

Carpati.org

Seara o petrecem vâslind în golf, printre ambarcațiuni mai mult sau mai puțin motorizate, și savurând platoul "Bobi" (pește cu pește și garnitură de pește).

Sâmbătă, după fix o săptămână de la plecarea din România, pornim către Croatia (Hrvatska). Preferăm să ocolim tot golful, pentru a admira peisajul, decât să luăm feribotul. Zona este cu adevărat superbă - nu degeaba se spune că este unul dintre cele mai frumoase golfuri.
În Croatia, prima zi o petrecem vizitând orașul Dubrovnik, care este extraordinar de frumos. Din păcate, Lia încă nu se simte foarte bine, iar Cosmin și Andra încep să aibă probleme cu căldura, așa ca avem o oră jumate să vizitam orașul vechi (inclusiv zidurile vechii cetăți) - un mic tur de forță la 40 de grade.

Carpati.org

"Those who seek paradise on Earth should come to Dubrovnik" - G.B. Shaw

Carpati.org

Fiind convinși că găsim repede un camping convenabil, mai mergem pe coastă, înspre nord. Însă la primul camping unde oprim... surpriză. Este plin. Mai oprim la câteva, toate pline ochi - peste tot rulote, în proporție de 90% cu numere de Italia. Găsim, în sfârșit, un camping mai retras, dar tot plin, unde ni se permite cu greu să punem corturile pe pământ (nu pe iarbă). După ce aranjam totul, băieții se duc să plătească, dar se întorc spunându-ne să nu ne facem prea comode, ba chiar să strângem tot. Proprietarul nu a vrut să înțeleagă ca nu îi putem lăsa pașapoartele peste noapte și a aruncat cu banii în ei. Astfel mai pierdem o oră căutând 2-3 locuri într-un camping. Ce schimbare bruscă de atitudine...

Here I am, I'm not really there
Smiling faces ever so rare


Ne gândim serios să ne întoarcem în Muntenegru. Totuși, parca ne-ar părea rău să nu vedem și munții Croatiei. Lia și Leo au mai fost în urmă cu 2 ani și ar prefera să mergem în Slovenia, însă până la urma hotărâm să vedem și puțin din țara cu litoral "cât China".

Mulți turiști înseamnă mulți bani. Mulți bani înseamnă indiferență și nepăsare. Deja afacerile se fac fără niciun zâmbet pe buze, fără niciun interes pentru musafir. Vrei - bine, nu vrei - la revedere, ca oricum avem turiști.

Pe drumul înspre campingul din care am plecat brusc, în timp ce băieții vorbeau cu proprietarul, a trecut pe lângă noi și o mașină cu număr de România - trei sau patru domni respectabili, doi dintre ei cocoțați pe capotă, cu muzica (Vivaldi, desigur, cu ale sale "Anotimpuri") urlând din boxe, care ne-au privit cu vădită superioritate, zâmbind lasciv. Cred că fusese un semn, pe care noi din păcate nu am știut a-l interpreta.

Our hopes and expectations
Black holes and revelations


Ziua următoare continuăm pe coastă, iar în dreptul localității Makarska o cotim la dreapta, spre masivul Biokovo, supranumit "Alpii de deasupra mării". Citisem că de aici sunt niște priveliști incredibile spre mare, așa că nu ratam ocazia de a merge până sus. Biokovo este un parc natural și face parte din Alpii Dinarici.

Carpati.org

Cu excepția masivului Velebit, este masivul aflat la cea mai mică distanță de mare din acest lanț muntos (distanța în linie dreaptă de la creastă până la mare este de numai 3 km).

Carpati.org

Pe vârful cel mai înalt, Sv. Jure (1.762 m), se află o antenă TV și o bisericuță închisă, în care nu putem intra.

Carpati.org

Seara o petrecem în stațiunea Omis, unde este incredibil de aglomerat. Aici se află canionul râului Cetina, unde se poate face rafting, însă nu se recomandă în august...

Din păcate luni dimineață mă trezesc cu o greață teribilă, iar după câteva ore de agonie Ovidiu și Andra mă duc pe brațe la o clinică. Doctorița mă liniștește, spunându-mi ca nu e nimic grav, ca este doar o viroză și că trebuie să țin regim 2-3 zile. Dar și că nu am voie să fac efort. Ei... asta nu va fi atât de greu, că oricum nu mă pot ține pe picioare.

Trouble he will find you no matter where you go
No matter if you're fast, no matter if you're slow


Hotărâm să plecăm spre Seline, un loc "secret" știut de Lia și Leo. Acolo avem o surpriză plăcută: campingul este foarte bine organizat, foarte aerisit și deosebit de curat. În curând înțelegem și de ce: proprietara - o cehoaică - patrulează permanent și rezolvă toate problemele care apar. Pentru mine ziua este compromisă - nu pot sta decât întinsă, în timp ce aștept ca Andra și Ovidiu să-mi aducă pâine prăjită și ceai de mușețel.

Dimineața următoare plecăm cu toții în diverse drumeții. Lia, Leo, Cosmin și Ovidiu pleacă în traseu, în Parcul Național Paklenica, iar Andra și cu mine plecăm în lumea agitată a anilor '60, prin intermediul filmului "Across the Universe". Fiecare după posibilități.

Limitless undying love which shines around me like a million suns
It calls me on and on across the universe


Carpati.org

La soare nu se poate sta, este insuportabil. Lia și băieții parcurg în vreo 7 ore un traseu de 4-5 ore, în masivul Bojinac (traseul Starigrad Paklenica - Bojin Kuk 1.110 m). Însă merită, pentru că priveliștea de sus e fantastică.

Carpati.org

Munții oferă perspective superbe, însă aș reveni iarna. Vara este îngrozitor de cald (peste 40 de grade), iar majoritatea râurilor și lacurilor sunt secate.

Carpati.org

Iar calcarul este impecabil. Alb, alb, peste tot! Apa mării a săpat în munte, creând două canioane, unul mare, altul mai mic - Velika Paklenica și Mala Paklenica (împreună cu Plitvice, PN Paklenica este cel mai vechi parc național al Croației - din 1949).

Carpati.org

La prânz, dinspre munte începe să bată un vânt rece și uscat, Bura, care seara se întețește. Bura este cel mai puternic vânt din Europa, putând să ajungă să bată și cu 300km/h. Aici este denumit "Orkanska Bura", adică "Uraganul Bura" - când bate cu putere, traficul de pe litoral și din pasuri este oprit complet (frontul este precedat de ploaie, iar imediat ce începe să bată vântul temperatura scade brusc, transformând zona într-o mare de gheață). Seara, la apus, calcarul se înroșește, ca și cum ar fi ars cu fierul, ceea ce ne oferă un spectacol pe cinste.

Carpati.org

Burning horizon
Fruits of gold to grown
Soon to be gone


Miercuri încă nu mă pot ține foarte bine pe picioare, astfel că ne gândim să traversăm munții cu mașina - la dus prin pasul Prezid, iar la întors prin pasul Alan. Lia și Leo au mai fost în Velebit (inclusiv în canioane), astfel ca aleg o tură în masivul Crnopac (circuitul Mali Princ - Micul Prinț - de 3-4 ore), pe care nu l-au văzut data trecută. Iar Cosmin vrea să stea la soare, să lenevească.

După ce trecem prin pasul Prezid și admirăm muntele dinspre est, la urcarea pasului Alan începem să vedem semnele despre care citisem acasă: Atenție, mine! Deși au "curățat" țara de mine, cât s-a putut, mai există încă zone care nu sunt foarte umblate (poteci nemarcate în munți), unde este foarte probabil să existe încă mine antipersoană.

Carpati.org

Din păcate, tocmai când ne bucurăm la vederea "spinării de dinozaur" admirate de jos, la altitudinea de 1.050m, facem o pană. Din fericire, găsim un croat deosebit de amabil, care este dispus să ne ajute să rezolvăm problema. Tot din fericire, facem pană pe loc drept, nu la urcare (o urcare destul de abruptă) sau la coborâre (mult mai abruptă decât urcarea, după cum aveam să aflăm).

Hey, little mister driver man
Keep your head up
We are nearly there
I am racing
Outside and below myself
Nearly forgot myself there… nearly there


Carpati.org

Din varii motive nu reușim să montăm roata de rezervă (nu a mai fost folosită niciodată și se pare că are o mică problemă), așa că hotărâm să mergem cu roata la o vulcanizare. Croatul spune că ne duce el cu mașina, că știe el două "vulkanizir" în satul aflat la poalele muntelui. Analizăm opțiunile - fie pleacă Ovidiu cu el și rămânem noi, fetele, sus, fie plecăm noi și rămâne el sus. Alegem cea de-a doua variantă și astfel facem haz de necaz că suntem "două fete și o roată" în pustietate. După ce trecem prin diverse stări de spirit și întâmplări (printre care descoperirea unei puști în mașina croatului și aflarea faptului că cele doua vulkanizir sunt închise, pentru că proprietarii își fac siesta), rezolvăm cu pană după câteva ore de alergătură.

Carpati.org

Ah... bunul samaritean este polițist, însă vine zilnic pe munte, la stupi. Iar pușca este pentru "moș meded", care vine aproape zilnic la miere. Îl recompensăm cu o bere fiartă și cu niște bani, pe care nu vrea să-i accepte decât după ce insistăm și îi mulțumim pentru orele pierdute cu și pentru noi.

So now you'd better stop and rebuild all your ruins
For peace and trust can win the day despite of all you're losin'


Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Joi pornim înspre Plitvice, cel mai important obiectiv turistic din Croația. Sincer, mi-e un pic teamă, pentru că știu că ne vom călca în picioare cu alte câteva mii de persoane. Un prieten mi-a spus, în urmă cu vreo 2-3 săptămâni, că a suferit din cauza aglomerației. Așa că, spre disperarea celorlalți, insist să fim la intrare la ora 7 dimineața, pentru că am citit că în lunile iulie și august parcul poate fi vizitat între orele 7 și 23.

Pe drum, ne oprim într-un mic paradis, o altă rezervație: Zavratnica.

Carpati.org
[Foto: Leo Suteu]

Ajungem la Jablanac, un sătuc minuscul, de unde pornim spre golf.

Carpati.org

După 20 de minute de mers pe marginea golfului, pășim în paradis. Locul este într-adevăr de vis - apă clară de vezi (aproape) toți peștii, pereți verticali (golful se află chiar sub Parcul Național Sjeverni Velebit) și... liniște.

Carpati.org

În apă se întrevede și epava unui feribot militar din al Doilea Război Mondial... atracția băieților, desigur, care îi tot dau târcoale.

Carpati.org

Carpati.org

Seara dormim undeva aproape de Plitvice, pentru a fi cât mai aproape de intrare. Trezirea la 5 jumate. Intrarea în parc la 7. A meritat: suntem noi și încă un grup de 3 persoane.

Carpati.org

Parcul Național Plitvicka Jezera este înconjurat de munți cu înălțimi de până la 1.640m - o așezare perfectă.

Carpati.org

Cele 16 lacuri, mai mici și mai mari, sunt separate de diguri naturale de travertin (mușchiul, algele și bacteriile se incrustează, formând bariere naturale ce cresc într-un ritm de cca. 1 cm pe an). Lacurile sunt celebre pentru culorile ce variază în funcție de unghiul razelor de soare și al mineralelor.

Carpati.org

Carpati.org

Din păcate, în 1991 Plitvice a fost scena primei confruntări armate a războiului de independență al Croației - "Plitvice Lakes incident". Pe parcursul conflictului, unele hoteluri sau clădiri administrative au fost folosite ca barăci.

Ripped open by metal explosion
Caught în barbed wire
Fireball
Bullet shock
Bayonet
Electricity
Shrapnel
Throbbing meat


Carpati.org

Oricum, în Croația nu vezi nici măcar o mașină cu număr de Serbia. Toți sârbii se duc la mare în Muntenegru. Cincisprezece ani în conștiința unui popor înseamnă foarte puțin. Iar trauma unui război nu se uită atât de ușor.

Harmony and understanding
Sympathy and trust abounding
No more falsehoods or derisions
Golden living dreams of visions
Mystic crystal revalation
And the mind's true liberation


Carpati.org

­Carpati.org

Ultima seară o petrecem într-un camping foarte simpatic (cu excepția toaletelor), pe malul mării, lenevind pe stânci, făcând baie și analizând fauna marină.

Drumul până la granița cu Serbia este aproape numai prin munți. Practic, acest popor, în timp ce se lupta cu sârbii, construia autostrăzi. Nu pot să spun ca e bine sau rău, dar cu siguranță este impresionant.

Litoralul ne-a lăsat un gust amar din punct de vedere social - motivul fiind cel mai probabil faptul că am fost în august - aglomerație teribilă, ore pierdute în căutarea unui loc în camping, oameni neprietenoși cărora nu le convenea să stai la camping doar o noapte, prețuri mari și nejustificate. În schimb, partea continentală este mult mai liberă, mai aerisită, oamenii mai amabili, iar prețurile mult mai mici.

La final, trebuie să recunosc că m-am îndrăgostit. Muntenegru este o țară surprinzătoare, plăcută, cu oameni prietenoși și peisaje spectaculoase. Turismul este abia la început, ceea ce contează. Și pentru a-l parafraza pe Shaw, aș spune "Mountaineers who seek paradise on Earth should hike Durmitor".

Oh, let the sun beat down upon my face, stars fill my dreams
I am a traveler of both time and space, to be where I have been


Pe de altă parte, și Croația are multe de oferit: un număr destul de mare de arii protejate (8 parcuri naționale, 11 parcuri naturale și 7 obiective incluse în patrimoniul UNESCO), peste 1.000 de insule, 50 de peșteri cu o adâncime de mai mult de 250m, numeroase lacuri, munți impresionanți și un litoral pitoresc.

Călătoria s-a sfârșit vizitând, fără voia noastră, Belgradul, unde un taximetrist amabil ne-a condus până la ieșirea din oraș. Călătoria, nu concediul... "concediu" este un cuvânt atât de sec și lipsit de conținut. Toate sunt de fapt călătorii - călătorii printre istorii, obiceiuri, mentalități și... oameni. Degeaba citești despre locurile pe care le vizitezi, degeaba admiri cele mai importante obiective, degeaba ajungi pe cele mai înalte vârfuri, dacă nu întâlnești oamenii, dacă nu le asculți muzica și dacă nu le mănânci mâncarea.

Hei, aici, la noi, pe acest pământ
Oameni buni au fost, oameni bun mai sunt…



Versuri: The Doors, Scorpions, Katie Melua, Pink Floyd, Leonard Cohen, Iron Maiden, Madrugada, Louis Armstrong, Audrey Hepburn, Zacharius Carls Group, Gilbert Keith Chesterton, Lake of Tears, Muse, Lenka, Beatles, Led Zeppelin, Hair, Valeriu Sterian
­



Miercuri, 18 noiembrie 2009 - 22:27 
Afisari: 18,742 


Postari similare:





Comentariile membrilor (29)

alex_sandrin
alex_sandrin..
Busola
 
1
Supărător de frumos !


Miercuri, 18 noiembrie 2009 - 22:48  

mihai.telemark
mihai.telema..
Rucsac
 
2
Mai traiesc Suteii ? Carpati.org

Statistic spus sunt mai multe poze cu marea decât cu muntele. Nu mi se pare normal Carpati.org


Miercuri, 18 noiembrie 2009 - 22:57  

drumetu71
drumetu71
Busola
 
3
Foarte frumos ,si la partea cu oamenii,muzica si mincarea ai mare dreptate.
Pentru MihaiCarpati.orga,dar sunt poze facute de pe munte.


Miercuri, 18 noiembrie 2009 - 23:09  

mihai.telemark
mihai.telema..
Rucsac
 
4
Atunci, daca locul conteaza, ma înclin Carpati.org


Miercuri, 18 noiembrie 2009 - 23:11  

cipicernat
cipicernat
(admin)

 
5
A meritat asteptarea, sis. Carpati.org


Miercuri, 18 noiembrie 2009 - 23:14  

andrei
andrei
Busola
 
6
Superb Carpati.org


Joi, 19 noiembrie 2009 - 03:37  

comisarul
comisarul
Rucsac
 
7
super fain, dar ce priveau oamenii aia doi pe pod asa uimiti vroiau sa faca bungee Carpati.org ?


Joi, 19 noiembrie 2009 - 07:31  

mihai.telemark
mihai.telema..
Rucsac
 
8
Resturile celor care nu au reusit saltul Carpati.org


Joi, 19 noiembrie 2009 - 08:15  

kya
kya
Coarda
 
9
Foarte fain! Acum stiu una din destinatiile unde voi ajunge sigur cat de repede voi putea. Multumesc pentru informatiile foarte folositoare Carpati.org


Joi, 19 noiembrie 2009 - 08:25  

baltighost
baltighost
Coarda
 
10
Frumos tare. Aveam si eu in plan sa umblu prin locurile astea vara trecuta dar n-a fost sa fie. Poate altadata.

Multumesc pentru informatii si pentru fotografii.


Joi, 19 noiembrie 2009 - 14:14  

claudiuiasi
claudiuiasi
Coarda
 
11
Se poate emigra in Muntenegru?
Pare mai mult munte alb decat negru Carpati.org
Faine amintirile din calatorie si coloana sonora.


Joi, 19 noiembrie 2009 - 15:12  

ancutza
ancutza

 
12
Superb..deschizi apetitul la visatul cu ochii deschisiCarpati.org


Joi, 19 noiembrie 2009 - 15:35  

cristi_dav
cristi_dav
Busola
 
13
mai traiesc Suteii Carpati.org ... weekend de weekend, fara oprire Carpati.org

am vazut cateva din aceste peisaje imediat dupa ce ati ajuns acasa, de la Lia si Leo; au fost incantati de ce au vazut acolo (nu e de mirare), insa m-a distrat o fraza de-a Liei care suna ceva asemanator: "a fost superb, da parca a fost concediu de bosorigi... nu tu rucsaci in spate, nu tu ture lungi..."

una peste alta, anumite poze m-au lasat gura cascata... cum e cea cu cascada Carpati.org


Joi, 19 noiembrie 2009 - 17:55  

mastroiani
mastroiani
Caraba
 
14
Cam scumpe la vedere aceste jurnale...adica se lasa cam mult asteptate (ma refer si la alti promotori ai acestui site). In rest ce as putea sa zic ?! (nu ca ar conta foarte mult parerea mea)...izbitor de frumos.
Pacat pt. mine ca am fost de 2 ori a cate 6 luni prin zona Serbiei si nu am reusit sa vad mai nimic.


Joi, 19 noiembrie 2009 - 18:20  

mihai.telemark
mihai.telema..
Rucsac
 
15
Foarte frumos acest jurnal de la mare, nu pot spune altceva Carpati.org dar să-mi fie permis să vă reamintesc că au fost postate și jurnale de la munte pe acest site. Doar singur exemplu, luat la întâmplare, pentru a nu mi se reproșa o atitudine partizană, da ?

http://www.carpati.org/jurnal/o_plimbare_cu_doug_jurnal_de_week-e
nd_cu_poze_cu_trisch_peter_și_ceilalți/1717/

Mulțumesc pentru înțelegere! Carpati.org


Joi, 19 noiembrie 2009 - 18:34  

knox_girl
knox_girl
Caraba
 
16
Foarte frumos descris și plin de informații utile. Mă bucur că ați avut parte de o călătorie așa faină. Carpati.org


Joi, 19 noiembrie 2009 - 18:41  

stephany
stephany

 
17
O prezentare bine documentata. Peisaje incantatoare. Pozele sunt atat de adevarate ,incat daca inchizi putin ochii si dai drumul imaginatiei poti sa te transpui acolo.
Va invidiez sincer!


Joi, 19 noiembrie 2009 - 22:20  

annastan
annastan
Busola
 
18
Frumos!


Joi, 19 noiembrie 2009 - 23:50  

andy79
andy79
Busola
 
19
Un jurnal foarte bine documentat. Am mai vazut poze din Croatia, vad ca si in Muntenegru au acelasi colorant pentru apa Carpati.org . Trebuie sa fie un ingerdient secret in apa aia a lor, adus probabil de prin niste insule exotice.
Felicitari pentru o vacanta minunata!


Vineri, 20 noiembrie 2009 - 13:25  

metalgreu
metalgreu
Caraba
 
20
Cand ai apa limpede ca lacrima si munti subacvatici plini de pesti ,arici si castraveti de mare, scoici etc. nu prea iti vine sa iesi din apa ( mai ales cand nu ai mai fost la mare de doi ani).

Cateva completari din partea mea:
- Ciorbele slavilor de sud sunt ... tocanite (cel putin ciorba de vacuta = ciulama de ciuperci + carne de vita).
- Cocalarii de croatia asculta metale la telefon "metallica,maiden" Carpati.org
- „Peste” nu prea le are cu apa Carpati.org
- Bibanu de mare este delicios


Vineri, 20 noiembrie 2009 - 13:47  

varverica
varverica
(admin)

 
21
Multumesc tuturor, inclusiv celor care au avut rabdare sa citeasca un jurnal de bosorogi plecati sa faca bai de namol Carpati.org

Am uitat de link-ul catre pozele (foarte faine) facute de Lia si Leo:
http://leosuteu.rdsor.ro/

PS. Completarile lui Cosmin sunt 100% corecte!


Vineri, 20 noiembrie 2009 - 13:57  

pisti2004
pisti2004
Cort
 
22
Exceptional ,tot!


Vineri, 20 noiembrie 2009 - 22:32  

mike
mike
Rucsac
 
23
Eu nu ma gandisem pana acum la Muntenegru si Croatia dar uite ca nu stii niciodata de unde sare iepurele...totusi ca sa nu devenim pui prajti, cand ar trebui sa mergem(ca luna a anului?) ca acele 40 de grade nu imi priesc deloc.


Duminică, 22 noiembrie 2009 - 23:10  

varverica
varverica
(admin)

 
24
Oricand, numai in iulie-august nu. Toamna-iarna cred ca este cel mai fain.

http://www.summitpost.org/area/range/152176/durmitor.html
http://www.summitpost.org/area/range/151564/velebit.html


Luni, 23 noiembrie 2009 - 08:45  

lia
lia

 
25
Gabi, dar chiar ca ai avut multa rabdare sa prezinti toate locurile pe unde am trecut. Si cu toate astea am reusit sa vedem doar o mica parte din lunga lista de obiective ce o aveai pregatita de-acasa Carpati.org
Si tot multa rabdare si nervi de otel ai avut, cand, dupa un drum lung si obositor, mai aveai puterea sa cauti un loc primitor si ieftin unde sa innoptam.


Luni, 23 noiembrie 2009 - 10:55  

lia
lia

 
26
pentru Tanase: acest jurnal de la mare este facut de pe munte Carpati.org
si ce poate fi mai fain decat sa te plimbi pe munte si sa mai arunci din cand in cand un ochi spre mare, dar sa ai grija sa nu cazi in vreo dolina adanca Carpati.org, iar seara sa te racoresti in ea.


Luni, 23 noiembrie 2009 - 11:00  

mihai.telemark
mihai.telema..
Rucsac
 
27
Nu-mi este clar, te răcoresti în dolina adâncă ? Sau în mare ? Carpati.org


Marți, 24 noiembrie 2009 - 10:58  

leovit
leovit
Busola
 
28
Frumos...foarte interesant ...si mai aflam si noi destinatii Noi....


Joi, 9 decembrie 2010 - 11:09  

rodik
rodik
Caraba
 
29
Foarte frumos Carpati.org este a doua vară când citesc jurnalul cu gândul că într-o zi voi ajunge și eu...


Marți, 5 august 2014 - 16:20  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0932 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org