Munţii Bucegi: Culmea Doamnele-Strunga (Muntii Bucegi)

  Foarte puţin umblaţi, în comparaţie cu abruptul prahovean, munţii din ramura vestică a potcoavei Bucegilor oferă celor ce nu se dau în lături de la trasee lungi, privelişti de neuitat spre Piatra Craiului şi magurile brănene. Deşi aflată la mare înaltime, poteca e comodă, ea urmând vechiul drum al grănicerilor, acum înierbat, dupa aproape un veac de singurătate.

  După învăţămintele trase din turele de vara trecută, la ora 5 şi 30 de minute suntem la telecabină. Bineînţeles că nu era nimeni la rând. Abia după ora şase...

  Urcăm cu prima cabină şi găsim Cabana Babele înca dormitând.

   Trecem in fuga pe la Babe si Sfinx pentru saluturile de complezenta.

   Cerul e perfect senin şi doar o pâclă departată ne împiedică să distingem Iezerul de Fagaraş. 

   Spre nord pusietaţile platoului ne canalizează privirile spre îndepartatul Om. Distingem cabana, stanca şi staţia meteo.

   Pe la jumătatea distanţei oprim să mâncăm de dimineaţă.

   Continuăm printre ravene spălate până la gresie şi pe fire nisipoase de poteci. Un mic urcuş şi ajungem la Cerdacul Obârşiei.

   Deabia de aici privirea începe să alerge în voie. Aruncăm un ochi spre Valea Cerbului.

   Firul potecii se însailează pe faţa sudică a Morarului şi subţirimea ei ne pune în faţă dimensiunile noastre de furnicuţe la întâlnirea cu MUNTELE.

  De pe platoul suspendat ce urmează după Cerdac se deschide vederea spre circul superior al Văii Ialomiţei. În mijlocul său se ridică treapta de calcar a Mecetului Turcesc.

   În pauza pe care o facem în acest loc liniştitor caut cu privirea o legatura între poteca ce urcă la Cabana Omu şi cea care coboară pe pantele Muntelui Găvanele.

   Urcăm până dupa stâncile Vârfului Ascuns şi facem stânga pe poteca ce coboara spre Valea Ialomiţei. După ce urmăm această potecă vreo 40-50m începem o traversare uşor ascendentă până la marea buclă a potecii pe care o cautam.

   Ajunşi pe poteca marcată cu BR simt o uşurare: voi ajunge să-mi îndeplinesc un vis mai vechi, Culmea Doamnele-Strunga.

   Apoi sunt împins de la spate de nerăbdare: oare cum se va vedea de sus, de pe Vărful Doamnele?

   Vazuta de departe ,poteca ce urca pe Varful Doamnele pare, datorita perspectivei, mai ,,agatata"decat este in realitate.

   Doar un mic efort, intrerupt de incursiuni pana pe buza unor hornuri verticale spre Valea Gaura si suntem pe varf.

   Peisajul e grandios. In plan indepartat intrega spinare a Pietrei Craiului se arcuieste in orizont. La poalele ei Magurile Branului sunt pestritate de multimea caselor si a ocoalelor ingradite.In plan mai apropiat Muntele Gaura isi semeteste creasta stancoasa spre vest.

   Dar cel mai mult ma incanta nesfarsita inlantuire de munti si coame inierbate pe care se infasoara poteca noastra viitoare.

   Revenim la cele mai apropiate de fire si mancam ceva dulciuri si bem apa.

  Pornim in coborare pe poteca cu ocoluri ample.Fata muntelui e monotona si pare nesfarsita.Ne mai apropiem odata de marginea din dreapta a abruptului si privim spre Satul Pestera asezat pe dealul cu acelas nume de la poalele Pietrei Craiului.

   O portiune orizontala ne conduce pe marginea altei fete de munte.Urmarim cu privirea poteca bine conturata care coboara hat! jos si acolo se pare ca va intra intr-un camp de jnepeni.

   Ajungem nesperat de repede la intalnirea cu jnepenii si pornim sa strabatem padurea lor incalcita pe o poteca ce pare ca ne va pierde in clipa urmatoare.

   Atenti sa nu calcam ciupercile iasite la umbra jnepenilor.

   Alta culme domoala ne scoate in fata unei noi coborari.

   Inaintea noastra se ridica semeti Colţii Ţapului.

   Versantul vestic lasa un perete impresionant, iar faţa pe care ne-o arata noua e mai domoala, in mare parte acoperita si ea de jnepeni.

   Poteca noastra coboara pana la saua ce precede abruptul, apoi se inscrie pe fata inierbata, pe sub jnepeni, pe o portiune aproape orizontala.

   Zgomotul departat al unui elicopter ne face sa indreptam privirile spre Platoul Bucegilor, in zona Babele-Sfinx.

   Doamne, ce departe suntem!

   Si cum poteca se orienteaza tot spre SV,ne departam tot mai mult,avem senzatia ca vom ajunge la Targoviste.  ,,...si batrana intreba

                                            Unde e Targovistea?"

  Jos ajungem pe poteca orizontala.

   Trecem pe langa tufe de omag. Observam ca sunt de doua feluri: albaştri si galbeni.

   Lipsa oricaror griji in privinta orientarii ne face sa mai vedem ce e prin jurul nostru. Flori albe.

   Si capre negre (vaci).

   Pe stanga, mai jos, vedem peretii de calcar de la iesirea din Canionul Horoaba.

   Doua serpentine scurte, de data aceasta in urcare si ajungem din nou la marginea abruptului. Jos, printr-un horn, vedem Stana din Guţanu.

   Stim ca in preajma ei se afla intersectia potecilor care vin din Moeciu si urca pe sub Coltii Tapului spre Pestera.

   O alta poteca strabate grohotisurile de la baza abruptului vestic mergand din Saua Strunga pana in Valea Gaura si apoi prin padure la Bran.

   Pe ultima jumatate a traseului, de la Coltii Ţapului si pana la Muntele Colţi, poteca strabate o noua zona de calcare, unde martorii de eroziune, lapiezurile, se intalnesc la tot pasul.

   Departe, in Valea Ialomiţei, vedem Hotelul Peştera si platoul cu cabane de la Padina.

   Acolo va trebui sa ajungem.

   E dupaamiaza, mergem de mai bine de 7h, din care 5h pe aceasta poteca a granicerilor.

   Citeam pe Carpati.org ca un coleg de site a parcurs traseul in sens invers. Si asta iarna.

   Acum, in cunostinta de cauza, vin si-mi exprim admiratia.

   Trebuie sa fi fost o tura tare atunci! Eu ma gandesc la o tura pe schiuri de la Omu la Padina.

  Am inaintat foarte mult spre sud.Acum vedem ca de abruptul vestic se apropie o culme de legatura cu Masivul Leaota.

   Mai in spate,in locul unde aceasta culme de legatura devine picior al Muntelui Leaota se afla Curmătura Fiarelor.

  Intr-un tarziu descoperim sub noi Saua Strunga.

   Pana in sa coboram printre numeroasele iviri de calcar de pe fata sudica a Muntelui Colţi.

   Ajungem si la indicatorul din sa.

   Pe spatele indicatorului scrie: Cabana Leaota-10h; Cabana Omu-5h si jumatate.

  Poteca noastra, marcata cu BR, continua din Saua Strunga tot spre sud, ocoleste un varf intermediar pana in Saua Strunguliţa si aici face dreapta, paraseste Muntii Bucegi si continua pe contrafortul Muntelui Leaota.

  Noi coboram spre stanga,pe CR si dupa 50m ajungem la Refugiul Turistic din Saua Strunga.

   Aici facem un popas mai lung.Acum suntem linistiti in privinta finalului turei de azi:jos se vad noile constructii de pe langa Cabana Padina. Pana acolo vom mai face cam o ora.

  Drumul de coborare de pe Muntele Colti ne poarta pe sub aglomerari de calcare,pe langa mici doline.

   Mai facem un mic popas la izvorul captat pentru adaparea animalelor de la stana.

   Bem bine, caci astazi n-am dus-o prea bine cu apa. N-au fost alte izvoare pe traseu, iar vremea a fost torida.

  In dreapta potecii o stana parasita,ramasa singura in pustietatea ce o inconjoara, induce liniste si calm.

  Ne apropiem de o stana si insiruirea a 7 indicatoare o gasim cam exagerata.

   Dar ia sa ne gandim putin. O tura ca cea de astazi, pe ceata, ar fi imposibila.

  Pe noi continua sa ne arda soarele. Chiar si cainii de la stana si-au parasit posturile si picotesc la umbra.

   Trecem pe langa ciurda de vaci la mulsul carora lucreaza vreo 5 ciobani.

   Laptele de vaca se foloseste la fabricarea branzei de oi. Lasa ca stim noi...

  Ceva mai jos e etajul magarilor .Din grupul lor selectam pentru poza doar un pui.

   Inca 2-3 serpentine scurte ne conduc la un drum bolovanos pe care vom cobra pana aproape de Cabana Padina.

   Unde drumul iese deasupra poienilor de la Padina ne lasam in dreapta si coboram pe iarba pana la o vila noua, pe care nu o stiu din turele anterioare.

   O iau putin inainte si ajuns jos ma duc sa cer gazduire la proprietarul ce se afla prin curte. Ne primeste cu amabilitate si suntem incantati de curatenia si linistea cu care incheiem o zi atat de lunga.

  La masa de dimineata aflam de neamtul pe care era sa-l haleasca ursul acum doua seri, aici,peste drum.

  Spunem ca vrem sa urcam pe Plaiul lui Păcală spre Piatra Arsa.

   Gazda ne sfatuieste ca pentru a prinde plaiul nu e nevoie sa mai mergem pana la Hotelul Pestera, pe unde stim noi ca intra marcajul BA. Apoi ne explica intrarea pe o varianta mult mai frumoasa.

   Mai facem cateva poze si ne pregatim sa plecam de la cabana.

   Trecem podul peste Ialomiţa si vedem cum racoarea diminetii ridica aburi si din apele limpezi ale raului.

   Mai incolo poienile sunt glazurate cu stropi de roua ce sclipesc in razele strecurate printre cetinile brazilor.

  Gasim marcajul si sageata indicatoare.

   Urcam pieptul impadurit, trecem peste drumul ce duce la Hotelul Pestera si prindem un drum de caruta acoperit dintr-o parte si alta de crengile brazilor.

   Lasam poteca marcata cu BR sa se indrepte spre Saua Lăptici si Varful cu Dor si noi continuam pe drumul spre stana inca un timp.

   Trecem peste un paraias din care umplem bidoanele cu apa.

   Prin poieni, in razele taioase ale diminetii, iarba straluceste ca argintul.

   Păienjenii au mari probleme cu plasele inundate.

   Dupa mai putin de o ora de la cabana iesim din padure si trecem pe langa stana din Plaiul lui Păcală.

   Ceva mai sus, la umbra unei sfori subtiri de padure, intindem masa pe o pelerina de ploaie.

   Printre dumicati privim si partea finala a traseului de ieri.

    Suntem intr-o zona cuprinsa din toate partile de privelisti ample. In fata piciorul de munte acoperit cu pajisti si brazi razleti pare ca ne asteapta sa incercam sa-l urcam, ca sa ne scoata el sufletul...

   Urcam in diagonala pe niste poteci de oi.Ajungem la concluzia ca marii fauritori de poteci de munte nu sunt oamenii, ci oile.

  Ne intoarcem si privim spre Valea Ialomitei.

   Urcam din greu spre semnle de marcaj ale potecii de pe Plaiul lui Pacala... Si iata ca am ajuns la poteca.

   Traversam in doua randuri torenti secati si intalnim pe marginea potecii o baba mica, o băbuţă...

   Poteca usoara ne scoate pe o culme intermediara.

   Mai aruncam o ultima privire in urma.

   De pe aceasta culme intermediara intram in bazinul hidrografic al Vaii Dorului.

  Traversam drumul alpin care vine din Saua Dichiu si duce la Babele si ne indreptam spre Cabana Piatra Arsa pe o ramura prafuita a drumului.

   Deabia acum, dupa doua zile intalnim primii turisti, sub forma de nesuferiti ATV-isti.

  La cabana e popor mult. Reusim cu greu sa ne racorim si sa ne hidratam cu cate o bere. Gandul ca vom mai cobora inca 3-4 ore pe Urlatoarea ne cam desumfla.

  Urcam la Babele prin soarele amiezii si telecabina ne coboara mult prea repede in atmosfera de balci din Busteni.

  Coada la urcare cu telecabina e impresionanta, se lucreaza tare, iar noi ne simtim stingheri, rămaşi pe dinafară, ca niste pisici frustrate, date afară de stăpân chiar in timpul mesei...

   (Jurnalul a fost postat pe 25 august 2008 si ,,cosmetizat" pe 30 august 2009)

Duminică, 30 august 2009 - 14:38 
Afisari: 28,544 


gigicepoiu