Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Septembrie 2020
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930

Octombrie 2020
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Online

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Munții Măcin: Culmea lui Dăniță (Muntii Macin)


   Timpul a dovedit că fiecare tură în Dobrogea poate prilejui o incursiune interesantă în istoria locurilor, în peisaje specifice unei zone de stepă, de silvostepă, ori de pădure nesfârșită, printre curiozități din lumea florilor, a târâtoarelor și zburătoarelor, printre lucruri care nu se pot întâlni decât pe aici.

   La sfârșitul lunii octombrie a anului abia încheiat am trecut Dunărea cu o oarecare strângere de inimă, de teamă să nu avem parte de o zi cu ceață.

   Aveam să începem tura din loclitatea Balabancea, drept pentru care am ales să mergem pe drumul dintre Luncavița și Horia, prin Pasul Teilor, pe un drum prin pădure, dar asfaltat de curând.

 

   Balabancea e un sat din partea superioara a râului Taița, la circa 12km de izvoarele acesteia.

   Așezarea dobrogeană a fost întemeiată în jurul anilor 1600-1610 de către un grup numeros de etnici turci, de neam bașkir, refugiat aici din Anatolia datorită credinței sale, considerată eretică de catre fundamentaliștii islamici. Dealtfel în partea de răsărit a satului, dincolo de apele Taiței, se pot vedea și azi piatrele tombale ale unui vechi cimitir turcesc, astazi părasit cu totul.

   Prin anii 1750-1760 prin aceste locuri au sosit tătari veniți dinspre satele Denistepe (Dealul de la Mare) și Beștepe (Cinci Dealuri).

   Peste tătari au sosit prin anii 1790-1800 numeroase familii de ucraineni. Aceștia fiind mai statornici și mai dedicați lucrării pământului, au lăsat pană în ziua de azi urmași cu numele de Cazacioc, Filipov, Tihon.

   Cu puțin înainte ca Dobrogea să treacă în granițele României, pe la 1870, în Balabancea s-au stabilit și familii de cerchezi veniți din sudul Rusiei. Aceștia erau seminomazi, dintre acei călăreți desăvârșiți, care măncau carne crudă, frăgezita sub șaua calului...

   Legenda spune că sub administrația româneasca de după 1879, ardelenii se împroprietăreau în Balabancea, pe locurile turcilor plecați, întocmind acte și pe numele copiilor încă nenăscuți, ba chiar pe numele cățeilor cu nume de oameni...

 

   Ultimii ajunși în zona suntem noi, moldovenii, care lăsăm mașinile lăngă fântâna părăsită din fața bisericii și prindem drumul spre munte, hotărâți pe treabă, ca după un îndemn la luptă al mărețului Ștefan cel Mare și Sfânt: ,,Izgheală, băăă!...”

 

/Danita1/img_1156-cd.jpg

 

   Mai sus descoperim o străduță cu un nume cel puțin suprinzător...

   E drept că nu mă așteptam aici la un nume de stradă gen Francois Mauriac, ori Richard Oschanitzky, dar nici atâta lipsa de imaginație... Macar un ,,Strada Ghiocelului” etc.

 

/Danita1/img_1160-cd.jpg

 

   Chiar dacă sărăcia în Dobrogea e endemică și atotcuprinzătoare, măcar dorința de înălțare există în oameni...

   Aici gospodarul a încercat sa ridice o casă cu etaj, dar din chirpici...

 

/Danita1/img_1162-cd.jpg

 

   Ieșim din Balabancea prin hotarul vestic și după ce traversăm islazul, ajungem în șaua dintre vârfurile Suligata și Crapcea.

   Facem dreapta, spre cel de-al doilea vârf și repede culmea capătă un aspect alpin.

 

/Danita1/img_1168-cd.jpg

 

   Înainte de Vârful Crapcea suntem învăluiți în ceață și buna noastră dispoziție începe sa cam  aibă de suferit...

 

/Danita1/img_1187-cd.jpg

 

   Totuși ne strângem și încercăm o ,,poza de vârf” la doar 343m alt., dar care, datorită ceții, ne face să ne credem mult peste 2 000 de metri...

 

/Danita1/img_1195-cd.jpg

 

   La coborârea de pe Vârful Crapcea intrăm într-o padurice de stejar pufos și de cărpiniță.

   Din partea dreptă vine la culme un misterios marcaj bandă roșie, și tot dându-ne cuparerea despre el, nici nu mai băgăm de seamă că ceața s-a destrămat...

 

/Danita1/img_1199-cd.jpg

 

   Dintr-un loc mai deschis vedem și un picior de munte ce coboară spre vest și care se pare că va face legătura cu Vârful Echiștea, vârf situat chiar pe culmea principală a Munților Măcinului.

 

/Danita1/img_1206-cd.jpg

 

   Vremea se îndreaptă bine, răsare și soarele și în căldura lui blândă, de sfârșit de octombrie, ne oprim să ciugulim câte ceva de prin desagi..

   În continuare dăm impresia că mergem așa, la întâmplare, dar traseul e riguros urmărit de către Smaranda, pentru că ea știe că surpriza turei va trebui să apara deabia în a doua parte a zilei...

 

/Danita1/img_1223-cd.jpg

 

   Privim în spate și vedem Vârful Crapcea și pintenul pe care am coborât noi.

 

/Danita1/img_1242-cd.jpg

 

   Aici iarba a fost de mult arsă de arșița verii, în schimb frunzele verzi încă mai persistă prin stejari.

 

/Danita1/img_1246-cd.jpg

 

   La umbra unei pădurici de cărpiniță găsim exemplare frumoase de ciuperci Piciorul căprioarei (Macrolepiota procera).

 

/Danita1/img_1265-cd.jpg

 

   Care mai crude, care mai bine crescute...

   Norocul a fost că doar Gabriela, Emilia si cu mine am fost interesați să le culegem. Marfa era relativ limitată și în astfel de situații se aplică zicala,, ori măriți ciolanul, ori răriți câinii!...” Rărim câinii.

   Povestea picioarelor de căprioară a continuat decum am ajuns acasă. Le-am pregătit pane’ și erau atât de bune că s-a întâmplat ca la clătite, când acestea reușesc să se aștearnă pe farfuria largă abia după ce se satură bucatarul și asistența...

 

/Danita1/img_1266-cd.jpg

 

   Silvostepa dobrogeană la sfârșitul toamnei are un farmec aparte...

   Acesta e dat de infinitele nuante de bej, ocru, maroniu și tot ce ține de culoarea veștedă.  Farmecul e dat și de umbrele prelungi, dar și de liniștea de mormânt din frunzișul copacilor, caci neamul privighetorilor se dovedește și el nomad în fiecare an...

 

/Danita1/img_1285-cd.jpg

 

   Nu-ți rămâne decât să te pierzi în peisaj...

 

/Danita1/img_1298-cd.jpg

 

   Marcajul bandă roșie ne scoate în culmea principală a Munților Macinului, undeva la nord de Vârful Echiștea.

   Dincolo de culme începe să se desfășoare la picioarele noastre Depresiunea Cernei, cu parcul său eolian în plină dezvoltare.

 

/Danita1/img_1301-cd.jpg

 

   Spre Iacobdeal și Priopcea se lungesc pe cer nori vineții, dar peisajul e deadreptul pictural...

 

/Danita1/img_2266-cd.jpg

 

   La noi culorile toamnei sunt înviorate încă de soare...

 

/Danita1/img_2268-cd.jpg

 

   Suntem întâmpinați de dulăii de la o stână.

 

/Danita1/img_2287-cd.jpg

 

   Apoi din nou cu ochii pe uriașii lui Don Quijote della Mancia...

 

/Danita1/img_2271-cd.jpg

 

   De pe coasta Echistei, spre Cerna, peisaje dobrogene prin excelență...

 

/Danita1/img_2290-cd.jpg

 

   Pe un cer albastru-cobalt...

 

/Danita1/img_2291-cd.jpg

 

   Chiar așa...

 

/Danita1/img_2298-cd.jpg

 

 

   În marginea pădurii ne ies dinainte caii de la Herghelia Cerna.

 

/Danita1/img_2111-cd.jpg

 

   Cai sunt blânzi, obișnuiți cu oamenii străini.

 

/Danita1/img_2114-cd.jpg

 

   Caii chiar vin ca să fie mângâiați...

 

/Danita1/img_2117-cd.jpg

 

   Gata, la revedere, noi trebuie să mergem în partea cealaltă.!

 

/Danita1/img_2119-cd.jpg

 

   De pe Vărful Echiștea 335m alt. se deschide o frumoasă perspectivă și spre Depresiunea Taiței.

   Într-un plan mai apropiat se vede Varful Suligata, cel pe lângă care am urcat noi la începutul turei, iar mai în spate se vede inconfundabilul Munte Consul.

 

/Danita2/img_1319-cd.jpg

 

   De pe Echiștea coborâm spre est, într-o padure cu trunchiuri contorsionate de stejari.

 

/Danita2/img_1323-cd.jpg

 

   Locul prin care mergem e ca o albie împadurită. E obârșia Văii Maracău, care știm că va deveni, dupa ce pădurea se sfârșește, Valea Tutunăria, cu terenuri agricole, spațiu din vecinătatea Balabancei, unde pe vremuri de cultiva tutunul de către locuitorii satului.

 

/Danita2/img_1325-cd.jpg

 

   Tu, Tudy, de unde îți iei energia?...

 

/Danita2/img_1329-cd.jpg

 

   Părăsim valea acoperită cu frunze uscate de cărpiniță și ne îndreptăm spre Culmea lui Dăniță.

 

/Danita2/img_1331-cd.jpg

 

   Ieșim mai la lumină și până ce Nelson și Emilia culeg un frumos exemplar de Piciorul caprioarei, noi să facem din nou un tur de orizont.

   Acum se văd și mai bine vârfurile Suligata și Consul, iar în stanga lor dealurile Carpați și Deniztepe.

   În dreapta e Lacul Horia și localitatea Horia (fostă Orta-Chioi), iar în spatele lor Podișul Babadagului, cu varfurile Țuguiata și Secaru.

 

/Danita2/img_1344-cd.jpg

 

   Un mic urcuș ne scoate chiar pe Vârful lui Dăniță, la 254m alt.

 

/Danita2/img_1353-cd.jpg

 

  Aici rocile sunt formate din gresii șistoase, dispuse în strate foarte subțiri și redresate de tectonică pană la verticală. Sunt așa numitele formațiuni de Carapelit, asemanatoare cu cele întâlnite și la Pietrele Mariei, de lânga localitatea Greci, dar și pe Dealul Carapelit, de aici din sudul Munților Măcin, deal care a dat și numele acestor roci.

 

/Danita2/img_1357-cd.jpg

 

   O imagine de pe stâncile din vârf.

 

/Danita2/img_1364-cd.jpg

 

   Culmea lui Dăniță e golașă, prelungă, fără să-i putem vedea capătul de aici, din vârf.

 

/Danita2/img_1366-cd.jpg

 

   Culmea e strabătută dealungul de formațiuni stâncoase paralele, care dau peisajului pe deantregul un aspect de spinare de dinozaur.

 

/Danita2/img_1379-cd.jpg

 

   O privire spre înapoi, spre Vârful lui Dăniță.

 

/Danita2/img_1384-cd.jpg

 

   Ne cățăram pe stânci, facem poze, privim depărtările. Ne bucurăm de peisaj, de această descoperire nouă a noastră în Dobrogea: Culmea lui Dăniță.

   Asta pentru ca eram convinși că nu mai avem ce descoperi nou prin locurile astea atât de batute de noi, gălățenii.

 

/Danita2/img_1395-cd.jpg

 

   O regrupare-călare pe Culmea lui Dăniță.

 

/Danita2/img_1403-cd.jpg

 

   O privire spre stânga, spre Valea Tutunăria.

 

/Danita2/img_1415-cd.jpg

 

   Printre ,,solzii” de pe spinarea de dinozaur...

 

/Danita2/img_1462-cd.jpg

 

  Minunata această nouă descoperire a noastră!...

   Asta ne face să avem sperațe mari și pentru la primavară, când vrem să mergem în Rezervațiile naturale de pe văile Mahomencea și Hamangia, de la Măgurele-Fântâna Oilor (foste Aigăr Ahmet-Choium Punar), de la Colțanii Mari și Valea Casimcei.

 

/Danita2/img_1463-cd.jpg

 

   Formațiuni de relief reprezentative pentru Culmea luiDăniță.

 

/Danita2/img_1476-cd.jpg

 

   Mergem pe culmea asta de ceva vreme...

 

/Danita2/img_1480-cd.jpg

 

   Cât mai pe sus...

 

/Danita2/img_1492-cd.jpg

 

 

   Ne-ar plăcea să mergem așa o zi întreagă... Și nu ar fi mare lucru, pentru că în noaptea ce a trecut s-au schimbat ceasurile la ora de iarnă...

 

/Danita2/img_1494-cd.jpg

 

   E încă soare pe sub pădure...

 

/Danita2/img_1505-cd.jpg

 

   Gata, Culmea lui Daniță se termină în plin câmp, iar noi va trebui să traversăm Tutunăria spre Suligata.

 

/Danita2/img_1511-cd.jpg

 

   În o ultima privire spre capătul sudic al Culmii luiDaniță...

 

/Danita2/img_1515-cd.jpg

 

 

   Dincolo de Valea Tutunăria urcam din nou în șaua dintre Crapcea și Suligata.

 

/Danita2/img_1541-cd.jpg

 

Uite că acum, la sfârșitul turei, vedem și Vârful Crapcea fără ceață...

 

/Danita2/img_1551-cd.jpg

 

   Pe fața estică a culmii coborâm încet spre satul Balabancea.

   Dincolo de sat, în dreptunghiul acela care se vede nearat, e cimitirul turcesc părasit de care aminteam la început, iar în orizont se desfășoara Culmea Boclugea, cea care spre nord se înalță până la altitudinea de 411m, adica se situiază printre ,,giganții” Dobrogei de peste 400m.

 

/Danita2/img_1550-cd.jpg

 



   Și odată ajunși în Balabancea, am putea să o luăm de la început cu poveștile despre vechile sate de pe cursul Taiței, toate cu denumiri care mai de care mai ciudate.

   Astfel Balabancea vine de la Balaban-Chioi, care în turcește însemna ,,satul cu urși dansatori”, apoi satul Căprioara, fosta Geaferca Rusă, spre deosebire de satul Florești, care se chema Islam Geaferca...

  


   Pătrundem în satul cu urși dansatori cu gandul la ,,dansatorul cu lupii”, cu Kevin Costner ratăcit într-un peisaj sălbatic și fabulos, aproape la fel ca cel al Dobrogei noastre...

 

 

 

  

 

 

 

  

 

  

 

  

 

  

 

  

 

  

 

  

 




Miercuri, 24 ianuarie 2018 - 16:23 
Afisari: 2,651 


Postari similare:





Comentariile membrilor (2)

zentai
zentai
Coarda
 
1
Felicitări, conu' Gigi! Pentru ambele jurnale!
Totuși, s-ar merita ceva zis și pe la "Culturale"! Mi-e dor de ceva sincer, intens, frumos, dureros! Carpati.org
Am tras aer în piept și mă simt pregătit! Carpati.org

Cu foarte multă stimă,
Gabi


Joi, 25 ianuarie 2018 - 15:16  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
2
Multumesc pentru aprecieri!
Culturalele se scriu din placere, iar Jurnalele dintr-o datorie fata de frumusetea locurilor descoperite, frumusete care trebuie impartasita si altora. Deocamdata mai am ceva ,,datorii".


Sâmbătă, 27 ianuarie 2018 - 09:23  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0717 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2020) www.carpati.org