Muchia Tărâței, Podragu, muntele Podul Giurgiului, valea Podragului (2-3 sept 2015) (Muntii Fagarasului)

Aici descriu cum a decurs tura propusa la 1 sept 2015:

http://www.carpati.org/planificator_ture/muchia_taratei_podragu_lacul_podragel_iezerul_podul_giurgiului_fereastra_zmeilor_etc/4466/

A fost prima mea tura inscrisa pe acest site si nu s-a aratat nimeni interesat. Nici o problema, sunt obisnuit sa merg singur la munte. De data asta ma va insoti Azorica, cainele pe care-l am de un an.

Ziua I (2 sept 2015)

Am plecat miercuri la 9h, de acasa de la Victoria. Am pornit pe drumul cel mai scurt catre munte, pe valea Ucisoarei Seci, spre Șipot. Padurea e prafuita bine, plina de resturi de lemne, arborii de pe marginea drumului sunt mutilati, caci in zona au fost taieri masive in ultimii ani.

Eu sunt intr-o forma fizica slaba, fiindca n-am mai fost de mult la munte. Am rarit mult excursiile in ultimii ani. Am facut un doctorat, dar nu numai asta mi-a rapit timpul, ci diverse alte preocupari, care au facut ca mersul la munte sa nu mai fie principalul meu mod de petrecere a timpului liber, cum era candva.

In primavara asta am fost de trei ori pe Postavaru, dar toata vara n-am mai fost nicaieri.

Dupa cativa km rucsacul mi se pare greu si incomod.

Urcam muntele Boldanu (Fruntea Boului, Pieptul Gainii) pe drumul de TAF care a luat locul potecii turistice. Ma misc incet si fac popasuri dese. Parca niciodata n-am fost intr-o forma atat de slaba. Nici Azorica nu e in largul lui. Cu trei zile in urma s-a batut cu niste caini ciobanesti pe camp si e plin de rani si foarte trist. Dar oricum se misca mult mai bine decat mine.

Ajungem in etajul padurii de rasinoase unde au avut loc ample lucrari de igienizare incepand din 2012. Au mai ramas pâlcuri de brazi tineri. De trei ani ma tot intristam cand vedeam din oras cum se tot măreste aceasta taietura de pe munte si multe altele. Acum am ajuns sa vad la fața locului dimensiunea dezastrului.

In toata zona defrisata nu mai gasesti marcaje turistice, iar drumul de tractor se ramifica din loc in loc. Din acest motiv, la intrarea in traseu, Salvamontul Victoria a pus o tablita pe care scrie 'traseu inchis'. Prea multi turisti s-au ratacit pe acest traseu in ultima vreme si mai bine sa nu mai calce pe aici - mi-a zis un salvamontist.

Locurile sunt de nerecunoscut. Problema nu e ca te ratacesti, fiindca urmezi drumul care urca cel mai sus si stii ca trebuie sa ocolesti vf Boldanu spre Vest. Problema e sa nu ratezi izvorul 'La Sipot', obârșia Ucisoarei Seci, care e ultima sursa de apa pana la Podragu. Cu toate ca din configuratia terenului imi dadeam seama cam pe unde ar trebui sa fie obarsia acestui pârâiaș, cu greu am gasit izvorul, razbind printre uscaturi de lemne si balarii si intersectând câteva drumuri.

Partea 'buna' este ca s-a largit vizibilitatea. Inainte era padure deasa si nu se vedea nimic.

Pajistea din Sub-Merna este ocupata inca din 2013 de un maret parc fotovoltaic, care s-a dorit a fi cel mai mare din Romania. Era planificat sa ocupe o suprafata de 440ha, dar lucrarile s-au oprit la 110ha. Multi sateni din Ucea s-au plans ca nu mai au pasune pt animale si nici certificatele verzi nu s-au mai dat cu atata generozitate, ca la inceput. Pt terenul ocupat investitorul ii plateste pe tarani cu 100euro/luna/ha. O fi oare mai rentabil sa cultivi pe camp energie electrica decat sa pasti vitele?

In fine, gasim izvorul 'La Sipot', foarte firav, dar de importanta vitala.

Am observat f multi puieti de brad. S-au facut plantari si or fi rasarit si prin regenerare naturala.

De la Șipot mai departe am mai ratacit putin prin balarii pana cand am regasit vechiul traseu marcat, acolo unde e pasajul care ocoleste vf Boldanu  spre Vest.

Dincolo de șaua Boldanu, la ieșirea in golul alpin al muchiei Tărâța facem un popas:

De aici vedem spre E salbatica muchie a Gardomanului:

Lucrările de igienizare de pe muchia Gârdomanu:

Cred ca s-au incheiat aceste lucrari, dar intelege cineva de ce au fost lasati atat de multi brazi uscati? Ce igienizare a fost asta?

Taietorii inca macelaresc padurea spre vestul muntelui Boldanu, până sub obârșia pârâului lui Ban. Da, ce e drept, e plina de uscaturi padurea in partea aia si au fost calamitati, mai ales in ultimii 6-7 ani.

Muchia Tărâței mi se pare la fel de interesantă ca de fiecare dată, dar din păcate acum e slabă vizibilitatea. Azorică se simte bine la munte si se descurca de minune cu obstacolele de pe traseu. Acolo unde sunt portiuni mai dificile de cățărare pe stânci el găsește cea mai bună soluție de ocolire. Într-un singur loc l-am luat în brațe și l-am ajutat să treacă. Dar el învață și se perfecționează. Ulterior s-a descurcat singur în locuri si mai dificile.

Pe ici, pe colo văd bujori de munte înfloriți a doua oară în acest an:

Ocolim zona accidentata 'La Custuri' si vedem lacul Podragu:

Spre E admiram caldarea glaciara a vaii Ucea, de dimensiuni gigantice:

Am ajuns la Podragu cu mare intarziere, intr-un timp in care cu cativa ani in urma faceam drumul asta dus-intors (insa nu cu rucsacul greu de acum). Dar nu ne grabeste nimeni.

Urcăm în șaua Podragului și mergem la Iezerul Podul Giurgiului cu gândul să înnoptăm la refugiul care știam că există acolo. L-am gasit praf si pulbere. Habar n-am avut că refugiul e distrus încă din 2012 (informatii exista si pe acest site). Nici o problema: am gasit imediat un bordei ciobanesc care ne-a servit drept adapost.

Azorica se aseaza sa doarma in fata bordeiului. Din vale am auzit caini latrand in apropiere, desi stanele din Podul Giurgiului nu-s chiar aproape. Asa ca l-am luat pe Azorica si l-am bagat inauntru, cu forta, fiindca n-a vrut.

Ziua a II-a (3 sept 2015)

A doua zi a inceput cu vreme buna. Eu m-am sculat, am mancat, am adunat lucrurile, dar Azorică e leneş şi nu vrea să se scoale. L-am scos cu forta din culcus ca sa plecam.

Suntem la marginea unui prag glaciar si in dreapta e muntele Podul Giurgiului. O sa mergem pe coama acestui munte pana la capatul sau sudic, care pare foarte aproape, dar nu-i chiar asa de aproape cum pare.

In prima parte urmam traseul care coboara la stanele din Podul Giurgiului, pana ajungem la niste serpentine care coboara versantul. De acolo parasim traseul si urcam in culme.

Vedere de pe muntele Podul Giurgiului spre saua Podragului:

Ajungem pe varful cel mai sudic al acestei culmi. Aici vedem un imens circ glaciar format de vaile Orzăneaua Mare și Mică, dominat de vf Moldoveanu. Azorică se minunează și el de măreția munților:

Muchia Mircii și Râiosu:

Ne întoarcem spre creasta principala catre vf Tărâța.

Vedere de pe vf Tărâța spre vf Corabia, Ucea Mare si Moldoveanu:

Caldarea glaciara a vaii Ucea:

Vf Podragu:

Zabovim mai multa vreme pe vf Tărâţa si urmarim evolutia vremii. Nu-i prea incurajatoare aceasta evolutie.

Vin nori de furtună, deci ar trebui să ne grăbim spre casă, chiar dacă aș mai avea mâncare pt încă o zi.

Revenim în șaua Podragului și coborâm spre cabană.

Se aud primele tunete, dar nu mă pot abține să nu dam o fuga in saua dintre lacuri ca sa aruncăm o privire și spre lacul Podrăgel:

Acum coborâm în grabă pe traseul din valea Podragului. Furtuna e iminentă și tună tot mai des și mai aproape.

Macar pana la Turnuri sa nu ne prinda furtuna.

Trecem de Turnuri si furtuna inca n-a inceput. Calamitatile din ultimii 6-7 ani au facut mare prapad in padurea de pe versanti.

Strabatem frumosul traseu de pe valea Podragului si a Arpașului. În orice moment pare să ne prindă furtuna, dar ne ocolește ca prin minune si ajungem cu bine acasa.

Luni, 28 septembrie 2015 - 21:44 
Afisari: 4,817 


navi