Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Iulie 2020
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

August 2020
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Online

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Mount Kenya - babuini cu coriandru si un strop de praf rosu (Muntii -- Munti din afara Romaniei --)

Planul pentru sarbatori era sa plecam in America de Sud - continentul mult visat si mult dorit, cu lacuri verzi, vulcani prafuiti, varfuri inzapezite si ghetari cu irizatii bleu-albastre. Din diverse motive, care n-au tinut in mare parte nici de noi, nici de Diana si Andrei, m-am trezit cautand informatii despre Mount Kenya si cumparand bilete pentru Nairobi.

Despre Kenya nu stiam foarte multe - Nairobi, Mombasa, Maasai Mara, destinatie de vacanta pentru multi, deci foarte multi turisti - si cam atat. Dar atractia pentru Mount Kenya, un munte mult mai spectaculos si mai putin umblat decat Kilimanjaro, aflat la doar cateva sute de kilometri departare, ne-a ajutat sa trecem peste problema "comercialului".

Prima "intalnire" cu Mount Kenya a fost un film vazut cu vreo 7-8 ani in urma pe Hallmark, "The ascent", despre trei prizonieri de razboi italieni, care au evadat din lagarul aflat langa Nanyuki, incercand sa escaladeze varful Batian. Neavand echipament, mancare sau harti, au reusit sa ajunga pe Lenana si sa arboreze steagul italian (ulterior s-au intors in lagar). Unul dintre prizonieri, Felice Benuzzi, a scris cartea "No picnic on Mount Kenya", care a stat si la baza filmului.

Pe 24 decembrie plecam toti patru catre aproape o luna de concediu. Zborul pana in Kenya e relaxant, totul merge bine, bagajele sunt in acelasi avion cu noi... unul dintre aspectele cele mai importante. Am luat cu noi mult echipament, inclusiv "fiare", pentru ca suntem hotarati sa urcam pana sus.

"Pana sus" inseamna un perete de aproape 400 m, cca. 20 lc, Gradul IV (UIAA) pana pe Nelion (5188 m), apoi rapel intr-o strunga cca. 50 m, inca vreo 2 lc pana pe Batian (5199 m, cel mai inalt) si retur. Destul de mult pentru o singura zi, mai ales pentru mine... Mount Kenya, un vulcan care nu a mai erupt de cca. 3 milioane de ani, a avut initial peste 6000 m, insa cu timpul marginile craterului s-au prabusit.

Desi nu are decat putin peste 5000 m, Mount Kenya trebuie abordat cu grija. Multi urca in 2 zile spre Point Lenana (4985 m), varful mai accesibil, dar fac cale intoarsa de la cateva sute de metri sub varf, pentru ca nu mai pot continua. Problemele de sanatate vin atat de la altitudine, cat si de la aerul extrem de uscat. Urma sa aflam si noi...

Din pacate, desi mai mici decat pe Kili, taxele pentru Parcul National Mount Kenya sunt destul de mari - trebuie platita taxa de intrare in parc (pe zi) si campare (pe zi). Alegem varianta mai comoda, cu porteri si bucatar, porter la bucatar, porter la porter la bucatar (exagerez acum), deoarece in total stam 8 zile pe munte. Fiecare avem cate un rucsac mare, cu saci de dormit, saltele si fiare, si unul de tura, pentru lucrurile pe care le caram noi. Ne-ar fi fost greu sa le caram pe toate, plus mancare pentru atatea zile.

Negociem cu ghidul si ne plimbam o zi prin Nairobi, unde se sarbatoreste... Craciunul. Populatia este majoritar crestina (80%), Kenya fiind o fosta colonie britanica care si-a castigat independenta in 1963. Influenta britanica este evidenta in orice parte al tarii - de la arhitectura la mancare, de la volanul pe dreapta la prenumele kenyenilor.

Chiar daca ne aflam intr-o tara cu zeci de arii protejate (peste 30), vizitate de multi turisti si destul de bine ingrijite, bunastarea nu pandeste la fiecare colt... capitala este un oras al contrastelor, in care vezi sedii luxoase ale unor banci, zone rezidentiale cu pavaj mai neted decat parchetul de acasa, mall-uri cu magazine de lux, dar si cocioabe de carton, mult, foarte mult gunoi, strazi neasfaltate, cu praful pana la glezne, si omniprezentii "ghizi", care te abordeaza fara incetare, intrebandu-te cum te numesti, de unde vii, daca nu vrei un safari - dar nu oricare, cel mai bun din tara - si nu uita, iti pot face si un discount, ca esti din Romania, ca altfel...

Cei aproximativ 200 km pana la intrarea in Parcul National ii parcurgem in cateva ore, trecand peste Ecuator. Aici cativa localnici incearca sa ii convinga pe turistii mai creduli ca de o parte a panoului apa din galeata curge intr-o directie, iar de cealalta parte - in directia opusa... ca doar suntem pe Ecuator si aici se imparte lumea in doua.


Carpati.org

Rute pana pe varf exista mai multe, insa doar trei se recomanda in general: Naro Moru (cea mai rapida), Chogoria (cea mai spectaculoasa) si Sirimon (cea mai potrivita pentru urcare, dar mai lunga). Am ales Sirimon pentru urcare si Chogoria pentru coborare, acestea fiind mai putin umblate decat Naro Moru, o ruta aleasa de catre cei care doresc sa atinga repede Lenana si sa coboare.

Din localitatea Nanyuki, punctul de plecare spre ruta Sirimon, incepem sa urcam pe un drum forestier, plin de praf, pe marginile caruia zarim case razlete, localnici cu oi, vite si capre, si multi copii care se bucura la vederea unei masini cu turisti. Ii salutam si noi si le zambim.

Muntele nu-l vedem, e ascuns dupa cativa nori.


Carpati.org


Ajunsi la poarta (2500/2600 m, in functie de sursa), ne pregatim rucsacii pentru cateva ore de urcus pana la Old Moses Camp (3300/3400 m), unde vom dormi in prima noapte.


Carpati.org


Ni se spune sa fim atenti, deoarece vom merge aproape numai prin padure, unde se plimba in voie elefanti, rinoceri si bivoli. Desi erbivori, toti pot fi foarte violenti daca intra in contact cu oamenii... chiar au fost cazuri cand turistii au fost atacati in padure. Si ni se spune sa mergem incet, sa nu cumva sa ne grabim. Pole, pole!

Dupa un urcus in care intalnim doar cativa babuini si o gazela, ajungem la prima tabara, unde, spre surprinderea noastra, este destul de multa lume (in principal germani). Ziua a fost foarte cald - peste 30 de grade, insa noaptea temperaturile scad semnificativ (sub 0 grade). Alegem sa dormim in cort, desi ne-au fost oferite paturi in refugiu, care poate adaposti cateva zeci de persoane.


Carpati.org [Foto: Diana/Andrei]


Carpati.org

[Foto: Diana/Andrei]


Seara primim mancare gatita - vreo 4 oale pline. Ne saturam numai la vederea lor si ne simtim tare ciudat, pentru ca este prima oara cand ne pregateste cineva mancare, in timp ce noi studiem traseul si jucam carti.


Carpati.org

[Foto: Diana/Andrei]


Mancam enorm - peste, piure cu mazare, tocanita de legume, varza calita - dar sesizam o aroma usor neplacuta, pe care doar Andrei o apreciaza. Ulterior am aflat ca era coriandru, un condiment folosit la orice mancare (gustul difera de cel de la noi, deoarece noi mancam semintele, iar ei - frunzele). Acest gust urma sa ne defineasca tura. Dar coriandrul nu este singura surpriza: avem si "oxtail soup", o supa din coada de vita, foarte cautata in Marea Britanie (o chestie maro si groasa).

A doua zi pornim spre Liki North Camp (3950/4000 m), un refugiu mic, paraginit, in care nu dorm decat porteri. Drumul este lejer, nici nu simti ca urci. In general, turistii merg direct in Shipton's Camp, insa ghidul vrea sa ne tina mai multe nopti la 4000. Este prima oara cand vedem pe viu "bolovanul", asa cum aveam sa-l numim din acel moment... un bolovan spectaculos, invaluit in ceata, parca special pentru a spori misterul.


Carpati.org


Carpati.org

[Foto: Diana/Andrei]


Din nou mancam regeste, tot felul de mancaruri cu gust de coriandru. Apoi ma plimb cu Diana inspre fundul vaii. Vedem zeci de "rock hyrax", un fel de marmota, care nu a reusit, de-a lungul evolutiei sale, sa-si dezvolte un sistem eficient de reglare a temperaturii interne, motiv pentru care sta toata ziua la soare.


Carpati.org


Cred ca problema asta de evolutie au avut-o si si baietii, care au stat toata dupa-amiaza in fata cortului, jucand carti...

Seara o petrecem in cortul Dianei si al lui Andrei, jucand carti. Deja este foarte frig, cred ca sub minus 5... se vede ca suntem pe vale. Dar somnul, la "adapostul" sacilor de puf, este lung si adanc, nu simtim nimic.

A treia zi asteptam destul de mult sa se usuce corturile si saltelele, aruncand firimituri de paine unor pasari.


Carpati.org


Carpati.org


Pornim spre prima "intalnire" adevarata cu bolovanul: traseul spre Shipton's Camp (4250 m). Trecem in valea vecina, Mackinder's Valley, peste o muchie acoperita de vegetatia ciudata, dar specifica acestui munte: lobeliile.


Carpati.org


Pana sa ajungi in golul alpin (adica pustiul de roca vulcanica si cenusa), treci prin cateva etaje de flora: padure tropicala (pana la 2500 m), bambus (pana la 3300 m), apoi hagenia, senecio (cruciulita, spalacioasa) si lobelii.

Halford John Mackinder este cel care a urcat pentru prima oara pe varful Batian, in anul 1899. Muntele a fost descoperit de catre europeni abia in 1849, cand un misionar german a aflat ca membrii tribului Embu, care traiau la poalele muntelui, nu urcasera niciodata din cauza frigului teribil si a materiei albe care se rostogolea de sus, facand un zgomot puternic. Astfel, europenii au inteles ca pe Mount Kenya se afla ghetari.

Incercari de escaladare au existat mai multe, toponimia actuala dezvaluind cateva nume: Joseph Thomson (1883, pana la 2743 m), contele Samuel Teleki si Ludwig von Hoehnel (1887, pana la 4350 m). Insa nimeni nu a atins amploarea expeditiei lui Mackinder, care s-a compus din 170 de persoane (europeni, maasai, swahili si kikuyu) si care a durat doua luni. Numele celor trei varfuri principale provin tot de la Mackinder, care a ales numele a trei maasai - Batian, Nelion si Lenana.

Pe vremea aceea, zona superioara a muntelui era acoperita aproape integral de gheata. In prezent, ghetarii se topesc vazand cu ochii: dintre cei 18 ghetari descoperiti, sapte s-au topit complet. Nici macar pe cel mai mare ghetar, Lewis, nu se mai depune zapada proaspata. Celebrul traseu de catarare pe gheata, Diamond Culoir (UIAA grad VI), nu mai exista. Diferenta este uriasa, lucru constatat dupa rasfoirea unei carti cu fotografii vechi... parca ar fi alt munte... Iar in prezent, ecosistemul muntelui ofera in mod direct apa unui numar de peste 2 milioane de locuitori.

Traseul de azi este usor, placut, iar dupa vreo 2 ore apare si vedeta, scaldata in soare, cersind parca admiratia noastra. Intr-adevar, Mount Kenya este un munte spectaculos, de o frumusete stranie, de o imensitate inimaginabila - lucruri pe care nu le observi intr-o fotografie. Desi vazusem sute de fotografii pe internet, niciuna nu m-a pregatit pentru asa o priveliste frumoasa.


Carpati.org


Carpati.org


Ne intoarcem privirile si catre stancile care ne despart de valea pe care am mers ieri.


Carpati.org


Carpati.org


Carpati.org


Carpati.org


Ajunsi la Shipton, unde ghidul ne spune ca au fost vazuti leoparzi si elefanti, mancam si incercam sa dormim o ora. Eu nu reusesc, citesc din nou descrierea traseului de alpinism si, privind la bolovan, imi dau seama ca este foarte probabil sa nu ajung "pana sus". Dupa-masa urcam putin (din nou doar Diana si cu mine) inspre grohotisul care dupa cateva ore se opreste pe Lenana. Vedem un vultur, de foarte aproape, si calcam in multe urme (destul de moi) de hyrax. Baietii se confruntau din nou cu aceeasi problema de evolutie.


Carpati.org


Carpati.org

Seara jucam carti (nu am jucat in viata mea atatea carti) in sala de mese, pe unde se plimba in voie un mic soricel, iar baietii ajuta un turist sa-si repare primusul. Nu avem probleme cu altitudinea, doar pe Andrei il doare putin capul. Eu ma simt inca bine, desi astazi am depasit altitudinea maxima la care am mai fost. Dormim neintorsi pana cand soarele ne incalzeste cortul.

Deja se intoarce foaia... ma trezesc cu o senzatie de greata si ma cam doare capul. Nu-mi dau seama de ce, in mod normal ar fi trebuit sa ma obisnuiesc deja cu altitudinea, care nu este atat de mare... Incerc sa-mi revin, mananc mai mult in sila, beau niste ceai si, pentru ca Diana si Ovidiu ar prefera sa mergem direct la Austrian Hut, refugiul de sub varf, schimbam planul si urcam direct spre Lenana. Initial am fi vrut sa facem un mic ocol al craterului, sa admiram si valea Teleki, care urca dinspre Naro Moru. Urcusul este relativ usor, un grohotis ca de Crai. Andrei imi da glucoza din ora in ora, mai vorbim, mai admiram vaile impresionante din jur si timpul trece.


Carpati.org


Carpati.org


Carpati.org


Carpati.org

Diana si Ovidiu - care au mers in fiecare zi mai repede decat noi doi - o iau "la fuga" si ne asteapta langa un mic lac.


Carpati.org


Treptat apar norii, iar vantul incepe sa bata mai tare. Dupa cateva ore ajungem pe Lenana, "varful" care este de fapt o adunatura de bolovani imensi si pe care a fost montat steagul Kenyei.


Carpati.org


Carpati.org


Stam cam un sfert de ora, admiram vaile imense care coboara dinspre noi si ii urmarim cu atentie pe cei care tocmai au ajuns pe Nelion... Vremea nu le surade, insa asta e "standardul" pe Mount Kenya: dimineata e senin sticla, la pranz se innoreaza, poate ploua/ninge/mazaricheste un pic, apoi seara e din nou relativ senin.


Carpati.org

Coborarea pana la Austrian Hut (4800 m) dureaza putin si e o adevarata placere - aici chiar ma simt ca in Crai.


Carpati.org


Vorbim cu un tanar din Africa de Sud, care ii urmareste pe colegii lui in traseu (cei pe care ii vazuseram si noi). Dimineata a incercat sa urce si el, insa dupa traversarea ghetarului a renuntat din cauza starii de greata. Ne spune ca tocmai a primit o sponsorizare pentru Everest (50.000 USD), plecarea fiind in martie. Sper sa nu aiba aceeasi soarta ca aici...

Refugiul a fost construit de catre austrieci si arata foarte bine. Are 3 camere, in care incap 24 de persoane, si un hol destul de mare. Interesant este ca fiecare camera are propria "sala de mese", o idee tare buna. Pe hol se gateste, iar de mancat se mananca in camera (singurul inconvenient este mirosul de mancare in camera, dar se aeriseste imedat).


Carpati.org


Carpati.org

[Foto: Diana/Andrei]


Carpati.org

[Ghetarul Lewis, cel mai mare de pe Mount Kenya]


Insa in prima noapte dormim in cort. Eu nu ma simt in continuare foarte bine. Ziua urmatoare o petrecem pe langa refugiu, facand poze, vorbind, mancand si studiind traseul. Nu pare foarte greu, dar parca nici foarte usor. Ne bucuram ca nu este lume - toti urca pe Lenana si coboara in aceeasi zi.


Carpati.org


Carpati.org


Carpati.org


Stabilim sa plecam de la refugiu la 5 si ne culcam devreme, de data asta in refugiu. 31 decembrie, ziua cea mare... trezirea la 4. Ma simt destul de bine! Vreau sa incerc macar, m-as bucura sa ajung si la Bailie's Bivy, un mic bivuac aflat un pic mai sus de jumatatea traseului. Ne echipam, mancam ceva, dar dupa vreun sfert de ora incepe chinul. Durerea de cap revine, dar nu singura, ci insotita de o usoara greata. Nu-mi dau seama de ce, dar incep sa ma simt ingrozitor de rau. Nici Andrei nu e prea bine. Diana e asa si asa, mai mult spre bine, iar Ovidiu - ca de obicei - nu are nici pe naiba. Cu parere de rau renunt si hotarasc impreuna cu Andrei ca e mai bine sa nu ne chinuim. Le uram succes si dupa cateva minute se pierd in noapte.


Carpati.org

Ne culcam la loc, dormim busteni pana pe la 8, apoi iesim sa ii urmarim. Toata ziua o petrecem privind bolovanul, mai pe pietre, mai in plimbare pe la ghetar. La baza traseului se ajunge in cca. o ora jumate, traversand ghetarul (numai cu coltari si piolet, deoarece gheata este ca piatra) si urcand un grohotis abrupt si neprietenos. Apoi se urca 5-6 ore pana pe Nelion, de unde se coboara 50 m intr-o strunga, se urca inca 2 lc pana pe Batian. Dupa care totul trebuie facut in sens invers, ceea ce inseamna cu totul 12-14 ore, in functie de conditie fizica si experienta. Ghizii kenyeni indicau mult mai putin, dar sincer nu stiu pe baza caror argumente. Multe echipe aleg sa doarma pe Nelion, unde un alpinist fascinat de acest munte, Howell, a montat un refugiu (mult spus), care poate adaposti maxim 4 persoane. Insa pentru asta trebuie sa cari cu tine cel putin sacul de dormit, apa pentru 2 zile si ceva mancare.


Carpati.org

Howell's Hut, vizibil si de jos, pare un punctulet. Diana - la fel; abia o distingem dupa windstopper-ul portocaliu. Si deja se face tarziu... Speram sa coboare pe lumina. La amiaza Ovidiu ajunge pe Nelion, insa Diana e mai jos, intr-un pasaj unde sta foate mult - ne dam seama ca s-a blocat. Dupa vreo jumatate de ora incep sa coboare. Exact acum incepe sa dea cu grindina, un bob cat o nuca mai mica. Nu era momentul cel mai potrivit pentru o grindina! Ii intampinam cu o vorba buna si cu imbratisari, porterii ii intampina cu un ceai cald. Ma bucur ca a ajuns macar Ovidiu acolo, tot e bine.


Carpati.org


Carpati.org


Carpati.org


Carpati.org

[Batian, vazut de pe Nelion]


Carpati.org


Carpati.org

[Howell's Hut si carpati.org la 5188 m]

Si eu, si Andrei, ne-am mai revenit - greata a disparut, iar capul ne mai doare foarte putin, aproape insesizabil. Seara de 31 decembrie o petrecem la lumina lumanarii, cu o cana de vin rosu in mana. Frumos loc sa petreci sfarsitul de an... un an bun, bogat, in care ne-am plimbat mai mult ca oricand. La multi ani ca asta!

Ne trezim somnorosi, in strigatele unei americance - turistii veniti sa prinda primul rasarit al anului. "Richard, you want tea or coffee? Richard?"... Ma gandesc cum de poate striga asa, stiind ca se afla intr-un refugiu... unde in mod normal mai sunt si alti oameni in afara de ea si Richard. Dupa plecarea lor nu mai putem dormi, asa ca ne trezim si incepem sa strangem. Dupa masa incepem coborarea pe ruta Chogoria cu o traversare a muchiei nord-estice ce desparte vaile.

Peisajul este selenar: aici, unde nu mai vedem nici macar zapada care mai schimba un pic culoarea, avem in fata ochilor numai roca vulcanica, de un rosu aprins si cenusa care cu timpul s-a transformat intr-un praf fin.


Carpati.org


Ajunsi in saua de pe muchia care desparte cele doua vai (spre Simba Tarn), ne clatim ochii cu putin verde: se poate distinge perfect traseul "marcat" de lobelii si mici ochiuri de apa.


Carpati.org

Ajunsi in vale, mai dam jos din straturi: aici e mult mai cald, iar vantul nu bate aproape deloc.


Carpati.org


Ghidul ne avertizeaza ca traseul este lung, dar ne incapatanam sa tot privim inapoi catre bolovanul care inca ne "urmareste", sa ne oprim pentru poze, sa ocolim pentru a privi un lac. Am observat ca ghizii indica un timp relativ mic pentru bolovan, desi se face mai mult, insa pentru traseele intre tabere indica mult mai mult decat este necesar (in fiecare zi am parcurs traseul in 1-2 ore mai putin decat trebuia).


Carpati.org

Incepem sa vedem reperele acestei rute, despre care am citit atat de multe: Gorges Valley, raul Nithi, cascada Vivienne, lacul Michaelson, varfurile Delamere si Macmillan. Tot ghidul ne spune ca, in perioada ploioasa, zona respectiva devine o imensa mlastina, prin care se poate inainta numai cu un efort sustinut. Si, intr-adevar, putem distinge perfect zonele inundate.


Carpati.org


Carpati.org


Carpati.org


Trecem si de Minto's Hut (4270 m), refugiul de langa Hall Tarn folosit doar de catre porteri, si de un loc perfect pentru campare. Pe aceasta ruta se poate urca doar cu cortul - nu exista refugii.


Carpati.org


Dupa putin timp prindem si semnal GSM. Sunam acasa, trimitem cateva mesaje si pornim mai departe. Ne amuzam de diferenta de temperatura intre Kenya si Romania: cca. 50 de grade (la noi sunt 30 la soare, acasa sunt -20).


Carpati.org


Carpati.org


Intalnim mai multe grupuri decat ne-am fi asteptat (perioada de concedii), inclusiv pe celebrul Richard si pe sotie, si usor-usor ajungem la locul in care mancam de pranz. Aflam ca mai avem de mers cam 2 ore.


Carpati.org


Este ingrozitor de cald, ne bucuram de orice umbra pe care o intalnim. Din toti copacii atarna licheni, vedem maimute si multe urme de bivoli si elefanti. Diana si cu mine ramanem mai in urma, deja simtim cum ni se scurge toata puterea. Intalnim si un indicator, care ne spune ca trebuie sa facem ceva, dar nu stim exact ce... "Oare ce trebuie sa facem sa nu ne impuste?", ne gandeam noi...


Carpati.org

Dupa 6-7 ore de la Austrian Hut ajungem la Meru Mt. Kenya Bandas (3000 m), unde se afla si intrarea propriu-zisa in parc. Baietii se cearta deja cu cate o bere, luam si noi cateva guri si mergem in camere. Aici nu se poate dormi la cort, deoarece zona nu este ingradita, iar noaptea se plimba in voie animalele.


Carpati.org


Camerele nu arata extraordinar, dar nici nu avem mari pretentii. Doar de un dus... dupa atatea zile pe sus.


Carpati.org

Plecam foarte devreme, pentru a evita caldura, si incepem cea mai cumplita coborare de care am avut parte vreodata: caldura incredibila, praf pana la glezne si o batatura de la bocanc, toate pe un forestier pietros si abrupt. De ce nu mi-oi fi luat eu sandalele cu mine?? Cea mai mare greseala. Diana sufera si ea si ne tot intrebam de ce oare nu or fi venit cu masina sa ne ia de la cabana. Padurea este deasa si la fiecare pas se aud zgomote ciudate. Vorbim incontinuu, nu neaparat pentru a tine animalele la distanta, ci si pentru a ne tine ocupate.

In sfarsit, dupa vreo 2-3 ore vedem un jeep condus cred ca si de Churchill...


Carpati.org


Ne inghesuim toti, doar Ovidiu sta sus, pentru a filma drumul pana in sat.


Carpati.org


Drumul... e o adevarata aventura, dar nu mai conteaza nimic, atat timp cat nu trebuie sa mai mergem pe jos. Stiu ca am venit pe munte, nu am venit sa mergem cu masina, dar ma bucur teribil ca nu mai trebuie sa ne afundam in praful gros. Cred ca e mai mult psihologica problema, pentru ca nu mersul prin praf ma deranjeaza, ci faptul ca suntem pe munte, la 2000 m, si mergem prin praf... nu ma asteptam la asa ceva. Ruta aceasta e diferita de Sirimon, aici suntem pe partea sud-estica, e mult mai cald, mai uscat si mai prafuit.

Ajungem in Chogoria, locul in care ne despartim de porteri. Ii invitam intr-o carciuma, sa le dam bacsisul "obligatoriu" si cate o bere. Barul carciumii este inchis cu gratii, pentru ca talharii sa nu poata fura banii din casa. Le multumim, in special lui Kenaiti (porecla primita de Michaelson pentru ca ii place mai mult noaptea decat ziua), si plecam spre Nairobi.


Carpati.org

Tura a fost reusita, chiar daca nu am ajuns pe Batian. Dar am ajuns pe munte, am avut parte de vreme frumoasa, ne-am inteles bine si ne-am si distrat. Kenya este o tara care merita vizitata facand abstractie de turisti. Pe Mount Kenya nu sunt atat de multi oameni - nu exista ambuteiaje pe varf, nu te calci in picioare cu nimeni.




Preturi:

Din pacate, de la 1 ianuarie 2009 preturile pentru Parcul National si cele pentru porteri au crescut considerabil, adica s-au cam dublat (preturile de mai jos nu sunt cele platite de noi, ci cele actuale):

* 55 USD / zi sederea in PN
* 15 USD / zi camparea in PN
* 10-15 USD / noapte / loc in refugiu
* 15 USD / zi / porter
* 150-200 USD / transport Nairobi-Nanyuki si retur Chogoria-Nairobi
* 20 EUR / zi / cazare in Nairobi, intr-un "camp" la periferie (au camere, dar se poate sta si la cort - personal sau al lor)
* 25 EUR / zi / camera la hotel in centru



Refugii / locuri de campare si timpi de parcurgere (orientativ):

* Poarta Sirimon (2500/2600 m) - Old Moses Camp (3300/3400 m) - 2:30 h
* Old Moses Camp (3300/3400 m) - Liki North Camp (3950/4000 m) - 3:30 h
* Liki North Camp (3950/4000 m) - Shipton's Camp (4250 m) - 3 h
* Shipton's Camp (4250 m) - Point Lenana (4985 m) - 4 h
* Point Lenana (4985 m) - Austrian Hut (4800 m) - 0:45 h
* Austrian Hut (4800 m) - Nelion (5188 m) - 7 h
* Nelion (5188 m) - Batian (5199 m) - 1:30 h

* Austrian Hut (4800 m) - Minto's Hut (4270 m) - 3 h
* Minto's Hut (4270 m) - Meru Mt. Kenya Bandas (3000 m) / Poarta Chogoria - 3 h



Utile:

* La nicio cabana (bandas) / la niciun refugiu nu se gaseste mancare! Totul trebuie carat de jos.
* Apa se gaseste la refugii / locuri de campare, nu si pe trasee in sine.
* La Ecuator soarele rasare si apune la aceeasi ora pe parcursul intregului an - rasare la 7 dimineata si apune la 7 seara.
* Se recomanda o trusa medicala bine dotata (in special medicamente pentru dureri, pentru diaree si antibiotice).
* Incercarea de a intra in PN fara a plati taxele este foarte riscanta.
* Este interzisa hranirea sau ranirea animalele salbatice (au reguli foarte stricte, care sunt si aplicate).
* Nu ai voie sa faci foc, nicaieri.
* Preturile cu ghizii si porterii trebuie negociate. La sfarsit se ofera si un bacsis.
* Se recomanda vizitarea PN in lunile decembrie-februarie sau august-octombrie.
* Noaptea nu se merge in zonele impadurite; noaptea nu se poate intra/iesi in/din PN.
* O tura frumoasa este "circuitul varfului" (se parcurge intr-una sau doua zile).
* Soarele este foarte puternic (ochelari de soare, crema de soare, apa multa).
* Inca nu este obligatoriu sa urci cu ghid/bucatar (ca pe Kili), insa in curand s-ar putea sa fie.
* Capitala Nairobi se afla la 1600 m (majoritatea tarii, in afara de zona de coasta, se afla la peste 1000 m).

[Desi in limba romana Kenya se scrie Kenia, am ales sa folosesc prima varianta, pentru conformitate cu Mount Kenya.]



Si nu, bucatarul nu ne-a gatit babuini asezonati cu coriandru si praf rosu... Dar la urcare primele animale intalnite au fost babuinii, coriandrul ne-a definit toate felurile de mancare, iar praful rosu poate fi admirat si acum pe bocancii mei (am o banuiala ca asa va si ramane).

Restul concediului l-am petrecut in parcuri nationale (Naivasha, Nakuru, Hell's Gate, Aberdare, Maasai Mara) si la mare (langa Mombasa), care de fapt e "la ocean", nu fara aventuri de tot soiul. Sigur ca in 3 saptamani se intampla multe: un pic de rau de altitudine, senzatie permanenta de gat uscat, bataturi la picioare, muscaturi de meduze, trenuri oprite pentru 36 h in mijlocul campului (adica al savanei impanzite de animale salbatice) si multe altele. Dar este inevitabil si in cele din urma chiar amuzant - toate acestea dau sarea si coriandrul necesare oricarei ture!



Miercuri, 18 februarie 2009 - 22:23 
Afisari: 7,103 


Postari similare:





Comentariile membrilor (45)

cipicernat
cipicernat
(admin)

 
1
Comentariu de ardelean sadea ce mi-s... mi s-a facut foame! :-? (Sa fie de la aerul de Africa? Carpati.org) )


Miercuri, 18 februarie 2009 - 22:49  

odin
odin
Rucsac
 
2
OAU!
L-am citit cu nerabdareCarpati.org
O tura pe cinste. Peisajele nu mai spun...voua v-a ramas totul viu in memorie, niste clipe minunate!
La cat mai multe ture!


Miercuri, 18 februarie 2009 - 23:05  

pisti2004
pisti2004
Cort
 
3
Superb,impresionant,l-am citit mancand literele!Foarte frumoase si cliseele!


Miercuri, 18 februarie 2009 - 23:18  

satov
satov
Caraba
 
4
Superb. Pot doar s-mi imaginez cat de fain ar putea arata in realitate piscurile si vaile imbinand exoticul cu altitudinea.


Miercuri, 18 februarie 2009 - 23:37  

cristina.moldoveanu
cristina.mol..

 
5
Delicios jurnal ! :-) deosebit de exotica si neasteptat de frumoasa combinatia de munte-ghetar-pustiu.


Miercuri, 18 februarie 2009 - 23:44  

andrei
andrei
Busola
 
6
Excelenta istorisire Carpati.org. De tura nici nu mai zic.


Joi, 19 februarie 2009 - 00:13  

mihaiburo
mihaiburo
Busola
 
7
Un "inceput de drum" minunat ! Si daca veti mai "devia" prin India, Noua Zeelanda sau altundeva ... cu siguranta vom citi si jurnalul din America de Sud.


Joi, 19 februarie 2009 - 00:39  

mihai.telemark
mihai.telema..
Rucsac
 
8
Mda Carpati.org


Joi, 19 februarie 2009 - 00:43  

kya
kya
Coarda
 
9
Eh... ce sa mai spun... si eu care doream sa postez un jurnal cu Postavaru Carpati.org
Sa ma mai gandesc daca mai postez ceva vreodata Carpati.org

Cuvintele de mai sus nu fac decat sa sublinieze starea de admiratie fata de acest traseu atat de spectaculos povestit si ilustrat.

O realizare deosebita, intr-adevar! Carpati.org


Joi, 19 februarie 2009 - 08:16  

curls
curls

 
10
Povestea e inedita, pentru noi romanii, si bine spusa, pozele sunt "cristal". Ce mai, un jurnal care iti da posibilitatea sa visezi si tu alaturi de povestitoare.
Felicitari!


Joi, 19 februarie 2009 - 08:29  

alexus
alexus
Busola
 
11
Atat jurnalul cat si tura sunt superbe.
Felicitari!


Joi, 19 februarie 2009 - 08:41  

gabrielbv
gabrielbv
Busola
 
12
Gabriela, cum spuneam: Prea frumos!!! Carpati.org
Va felicit!


Joi, 19 februarie 2009 - 09:36  

griz
griz

 
13
Frumoasa vacanta, si foarte frumoasa relatarea, felicitari!

Dar totusi, mi se pare destul de scump, sau cel putin in comparatie cu alti munti. Adica daca am inteles bine taxa de parc pe zi de persoana ar fi acum 110usd, adica 900usd pentru 8 zile doar taxa de parc?

Mi se pare foarte foarte mult pentru un munte...


Joi, 19 februarie 2009 - 10:43  

xemax
xemax

 
14
Iata un jurnal cel putin... exotic! Carpati.org


Joi, 19 februarie 2009 - 11:28  

felicia
felicia
Coarda
 
15
Chiar ma gandeam la desert...la o zona arida... si uite ca dimineata vad jurnalul tau...
Foarte frumos si multumim ca impartasiti cu noi experienta traita acolo!

Bravos si multa sanatate pentru alte ture si mai exotice!


Joi, 19 februarie 2009 - 11:29  

marius24
marius24

 
16
Foarte bine realizat jurnalul. Cred totusi ca planul initial pentru America de Sud ar fi fost cu mult peste. Stiu ca sunt zone diferite, si toate au ceva special. Africa are fauna deosebita insa America de Sud are relieful mult mai spectaculos. Felicitari!


Joi, 19 februarie 2009 - 11:29  

andy79
andy79
Busola
 
17
Ma alatur si eu grupului de admiratori. Felicitari pentru reusita, un concediu pe cinste.
Doar un mic comentariu: in atlasul meu geografic (romanesc, editie 82) e scris Kenya si nu Kenia...de fapt nu cred sa fi intalnit pe undeva scris "Kenia"?


Joi, 19 februarie 2009 - 12:17  

varverica
varverica
(admin)

 
18
Multumesc tuturor pentru cuvintele frumoase! Nu ma asteptam la asa reactii prompte Carpati.org

Kya, daca nu mai pui jurnalul, ma supar si-ti dau sa papi numai coriandru!

Radu, taxa acum este de 55 intrarea, plus 15 camparea SAU locul intr-un refugiu. Asta inseamna 70. Nu esti obligat sa urci cu ghid, porter sau bucatar. Si eu zic ca este enorm. Noi am platit 25 plus 10 pe zi, adica 35 (intrare plus campare). Ei incearca sa scoata cat mai multi bani, dar cred ca acum s-au lacomit de-a binelea. Una e sa percepi taxa de intrare 50-60 USD intr-un parc pe care il vizitezi intr-o zi (cum au fost celelalte) si alta e sa percepi 55 USD pe zi pe un munte unde ai nevoie de cel putin 4 zile...

Adrian, asa este, de multe ori apare si Kenya, dar am vazut si Kenia. Pe site-ul MAE este Kenya, deci Kenya sa fie! Mersi pentru observatie!


Joi, 19 februarie 2009 - 12:30  

mihaela
mihaela

 
19
Un raport de tura f bine documentat si fermecator in acelasi timp...eu cel putin nu mi-am putut lua ochii de pe ecran pana nu l-am citit in intregime. Felicitari pentru scrib si de asemenea pt toata ceata de aventurieri ! Carpati.org


Joi, 19 februarie 2009 - 13:04  

aaron21
aaron21
Coarda
 
20
Vreau sa va felicit pentru tura !Vreau sa te felicit pentru acest jurnal care sincer ne-a facut ziua frumoasa ! De 2 ori l-am citit pana acum si cred ca il voi mai citi de cate ori ! Este ceva care orice carpatist si-ar dori sa ajunga acolo ! Felicitari Gabriela ,Ovidiu , Diana si Andrei !


Joi, 19 februarie 2009 - 14:24  

claudiuiasi
claudiuiasi
Coarda
 
21
Am niste prieteni care au fost in Africa si mi-au spus ca e cu totul si cu totul o alta lume. Acelasi lucru mi l-ai confirmat: o alta lume. Fain jurnalul!


Joi, 19 februarie 2009 - 15:58  

dragonflame
dragonflame

 
22
Foarte util si informativ, sunt de retinut informatiile.
GG ! Carpati.org


Joi, 19 februarie 2009 - 16:22  

bala
bala
Coarda
 
23
Cred ca-i prima oara cand citesc un jurnal de 2 ori Carpati.org
Doar atat am de spus Carpati.org


Joi, 19 februarie 2009 - 17:45  

ultrasro
ultrasro
Busola
 
24
Am ramas efectiv fara cuvinte...frumoasa expeditie, bravo participantilor. Traiasca cronicarul!


Joi, 19 februarie 2009 - 20:04  

bunicu
bunicu

 
25
Nu ma pot abtine sa nu zic si eu ceva ,si trebuie sa-ti multumesc ca m-ai determinat sa ma intorc pe carpat.org.Acelesi multumiri si bunului meu prieten de munte Cipi Cernat.Citind poveste ta, "exotica '" cum zic colegi de-ai nostrii ,as vrea sa va fac sa intelegeti cit de importanta este libertatea pe care o avem acum datorita careia este posibila o asemenea grozava aventura. Cind eram ca voi, ce a-ti facut voi acum era imposibil de imaginat. Multumesc lui Dumnezeu ca am apucat zilele astea.


Joi, 19 februarie 2009 - 20:11  

oleg
oleg
Coarda
 
26
Exceptional! Bravo! Carpati.org


Joi, 19 februarie 2009 - 20:23  

miparv
miparv
Rucsac
 
27
Super tura cat si pozele.


Joi, 19 februarie 2009 - 21:12  

puma
puma

 
28
...un colt de lume diferit si poate de aceea atat de remarcabil.
Multumim de prezentare.
Povestea din seara asta cred ca se lasa cu vise frumoase si de ce nu, poate niste planuri pentru viitor.


Joi, 19 februarie 2009 - 23:02  

miparv
miparv
Rucsac
 
29
"The Ascent" - un film bun in legatura cu muntele Kenya.


Vineri, 20 februarie 2009 - 08:18  

varverica
varverica
(admin)

 
30
Da, "The ascent" este fimul la care ma refeream la inceputul jurnalului, din greseala am scris "The climb" (care intamplator este un alt film despre Nanga Parbat, din 1986). Am corectat.


Vineri, 20 februarie 2009 - 08:45  

gloria
gloria

 
31
Felicitari pentru tura si pentru scriere Carpati.org Deosebit!


Vineri, 20 februarie 2009 - 13:18  

mihai.telemark
mihai.telema..
Rucsac
 
32
Vreti sa stiti de ce Bala a citit de 2 ori jurnalul ? Vrea sa-mi ia postul de admin, de aia Carpati.org


Vineri, 20 februarie 2009 - 14:58  

tedi
tedi
(admin)

 
33
Da, frumoasa "expeditie"!! cu siguranta o sa ajung si eu pe acolo, chiar daca voi evita zonele de catarare, care nu ma pasioneaza...in schimb voi avea la activ cateva "capturi" fotografice de animale "exotice" Carpati.org. Felicitari pentru acest minunat sfarsit de an!


Vineri, 20 februarie 2009 - 15:18  

zentai
zentai
Coarda
 
34
ce să zic! uite cum raman eu masca si-mi stric si ziua:-)
parca-as fi la emisiunea aia "am intalnit si români fericiti".

Dar sunt invidios? NNoooooooo! ;-)

Gabriela, nu vrei să fim prieteni? gătesc eu! dă-l dreaq de coriandru, cat poa să coste?!:-))

felicitări pentru tura.Am cateva intrebari dar mai aman , sa se dezmeticeasca lumea!


Vineri, 20 februarie 2009 - 16:06  

zentai
zentai
Coarda
 
35
OK. nu mai am intrebari (gioarsa mea incarca mai greu, dar la a doua geana, m-am dumirit ce si cum)

Toate cele bune! si ture la max!


Vineri, 20 februarie 2009 - 16:26  

mastroiani
mastroiani
Caraba
 
36
Frumoasa vacanta, meleaguri incantatoare,poze de exceptie si un jurnal scris cu mult profesionalism.Felicitari.

P.S.- la naiba cu laudele.Ca de obicei nationalismul din mine ma indeamna sa spun ca tot mai frumos este la noi ( asa cu mizeria specifica din parcurile nationale ).


Vineri, 20 februarie 2009 - 17:44  

skantz
skantz
Busola
 
37
Incantatoare tura printre babuini si lobelii! Ati realizat ceva ce pentru multi este doar un vis. Multumim pentru ca ne aduceti in fata ochilor locuri atat de greu de atins!
De asemenea ma bucur ca ai amintit de expeditia Teleki/von Hohnel. Contele Teleki a fost un urmas al lui Samuel Teleki, cancelar al Transilvaniei, si fondator al fascinantei bibioteci din Targu-Mures. A trait in Transilvania, fiind un prieten apropiat al kronprintz-ului Rudolph, care se spune ca l-a impulsionat pentru organizarea acelei expeditii. Samuel Teleki este ingropat la Dumbravioara(Mures) in satul unde a vazut lumina zilei.


Luni, 23 februarie 2009 - 09:05  

mike
mike
Rucsac
 
38
Cam uscat si cam arid peisajul, selenar chiar, dar o calatorie cum rar poti face, intr-un loc inedit si original- o experienta cat sa te tina o viata Carpati.org


Luni, 23 februarie 2009 - 20:14  

michael_rd31
michael_rd31..
Busola
 
39
Foarte frumos! Felicitari pentru tura, jurnal si poze!


Marți, 24 februarie 2009 - 12:10  

zen
zen

 
40
tocmai imi sterg balele.. scuzati expresia dar e o tura inedita.. felicitari maxime!! Carpati.org si la mai multe!


Miercuri, 25 februarie 2009 - 18:46  

elena
elena

 
41
minunat pe alocuri Carpati.org


Marți, 3 martie 2009 - 11:54  

jojika
jojika
Cort
 
42
nu gasesc cuvinte, e foarte frumos felis...Carpati.org


Vineri, 6 martie 2009 - 22:29  

ibecsky
ibecsky

 
43
yay... parca sunt acolo si io Carpati.org)) ... nu am cuvinte.....mersi pentru ca ne imparti aceasta poveste, imagini, experienta.

S


Joi, 30 iulie 2009 - 09:54  

florin_v
florin_v

 
44
wowwwww super!!! Carpati.org


Sâmbătă, 19 ianuarie 2013 - 21:09  

aura_geta79
aura_geta79

 
45
superb ilustrat si prezentat jurnalul ! felicitari ca ati ajuns pe acolo si multumim ca nea-ti prezentat si noua experienta voastra !

ture placute si numai bine ! multa sanatate !


Duminică, 20 ianuarie 2013 - 14:52  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0919 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2020) www.carpati.org