Micro-Valcan (Muntii Valcan)
Micro-Valcan
Duminica,15 mai 2011
Participanti:
* Mircea (micro) si eu
Traseu:
* Gara CFR Lainici - Schitul Locurele (740m) - Avenul Fara Fund - Coltii Braicului - Vf.Gropului (1326m) - Mt.Tenia - Mt.Dumitra - Vf.Dragoiu (1690m) - Vf.Candetu (1548m) - Motel Gambrinus Petrosani

Timp de mers:
* cca. 10 ore (cu pauze cu tot)
Marcaje:
* Lainici - Schitul Locurele (punct rosu)
* Schitul Locurele - Pasul Valcan (nemarcat)
* Pasul Valcan - Motel Gambrinus (Petrosani) (dunga rosie)
Surse de alimentare cu apa:
* Gara CFR Lainici
* La cca. 15-20 de minute in amonte de Schitul Locurele
* Posibil la stana din golul alpin
* In apropierea muntelui Dumitra
* Aproape de Vf.Candetu
* Aproximativ la jumatatea drumului dintre Vf.Candetu si Motel Gambrinus

Puncte cu albastru: locuri de alimentare cu apa
Punct gri: avenul "Fara Fund"
Punct rosu: Vf.Gropul (1326m)
Dunga rosie: limitele parcului national "Defileul Jiului"
Duna gri: granita dintre judetle Gorj si Hunedoara
Posibile dificultati (pericole) :
* Schitul Locurele - Gol Alpin,traseu nemarcat,dificil de urmat fara harta + busola,gps sau un ghid care cunoaste traseul.
* Traseul de creasta pana la Vf.Candetu.Marcaje foarte rare,pe timp nefavorabil poate pune probleme.
* Spre coborarea la Motel Gambrinus,la cca. 30 min de Vf.Candetu se intinde o poiana,unde au fost vazuti porci mistreti.
De retinut:
*in mare parte,traseul este incadrat in Parcul National "Defileul Jiului".Pentru mai multe detalii accesati linkul: http://www.defileuljiului.ro/
In urma cu 2 ani,am mai avut o tentative de a urca in creasta valcanilor pe aici,impreuna cu fratele meu si cu un prieten,dar vremea nefavorabila ne-a impiedicat sa ducem tura pana la capat.Am reusit doar sa urcam doar pana in apropierea avenului “Fara fund” unde am si campat.
Cateva poze din tura de atunci:
Coltii Braicului vazuti din gara Lainici.

Un ssssaaalllutttttt pe traseu.

La schitul "Locurele"


Mai sus de schit


Campare in zona avenului "Fara Fund"


Sus sau jos?

La mure,cu ochii'n 4

"Autostrada" pana la schit

Intoarcere in gara Lainici

La intoarcerea in Tg-Jiu


La finalul acestei mici ture,concluzia: nu plecati la munte fara ochelari.Eu am fost fara ochelari,si am fost gazda dansului de mai jos timp de vreo 48 de ore.Acest "individ" s-a furisat dupa globul ocular timp de vreo 2 zile.

Revin la tura de duminica:
Stabilisem cu Mircea sa ne intalnim in gara Lainici de dimineata.El ajungea la 8:50 iar eu putin mai devreme.Inca o data,socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ.Cu o zi inainte,facusem un drum dus-intors de Bucuresti care m-a cam obosit.Desi am pus alarmele sa sune nu le-am auzit si m-am trezit la….6:45.Initial crezusem ca e 5:45..deci aveam timp,fiindca trenul era la 7:25.Somnoros si obosit,de abia dupa cateva minute am realizat ca este 6:45.Cum nu mai aveam sanse sa prind trenul,a urmat o cursa nebuneasca: am luat-o pe Heidi intre picioare (Heidi e semicursiera,nu va ganditi la prostii :D) am schimbat intre veselie pinioanele si foile….O las pe Heidi in grija fratelui meu,apoi iau un taxi pana la iesirea din oras,si….ia-ma nene!.Am noroc,nu stau decat 2-3 minute si un tinerel opreste.Avea drum doar pana la Bumbesti-Jiu,dar la rugamintile mele ma duce pana la Lainci,contra cost,bineinteles.
Pe Defileul Jiului intalnim multi bikeri.Isi faceau incalzirea pentru concursul de Mountain Bike.Succes baieti..si fete..zic in gand.
Ajung la fix,doar cu cateva minute inainte sa soseasca Mircea.
Dupa aceasta tura,vorbisem cu Mircea pe messenger si ii ziceam: ce as mai putea adauga?....pozele vorbesc de la sine….Pozele,peisajele frumoase incanta privirea ochiului si tare mi-e teama ca textul nu se ridica la nivelul pozelor.Poate asta e si ideea,simplitatea textului in colaborare cu mirificile peisaje,vor crea un jurnal usor si placut de lecturat.
De la Schitul Locurele (740m) pana in golul alpin,se simtea ca prezenta omului lipsea aproape cu desavarsire.Niciun pet aruncat,nicio hartie,nicio vatra unde a fost facut focul.Doar glasul pasarilor se auzea si vantul ce fosnea printere Frunze.Un traseu linistit,un traseu cu lipsa unei poteci pronuntate.In unele harti mai vechi,este trecut ca marcat cu punct rosu pana in Pasul Valcan,in realitate,problema nu sta asa deloc.La prima impresie,iti dai seama ca acest traseu n-a fost marcat niciodata.Imposibil sa nu mai fi gasit un marcaj,chiar si foarte sters pe intregul traseu.Noi n-am gasit.Mi-am adus aminte de vorbele sefului Salvamont Gorj: “multe trasee au fost facut la norma,au fost doar pe hartie,ele de fapt,n-au fost marcate niciodata” Bineinteles,vorbea de epoca de mult apusa,a lui ceau,cand rezultatele muncii pe hartie erau impresionante.Bineinteles,practic,acele date erau cu mult umflate.
In partea lui superioara,acest traseu ofera o priveliste minunata asupra Defileului Jiului.Unghiurile de privire sunt mult mai bune decat pe traseul vecin,ce urca in Parangul Mare.Ce frumusete!Oare cum l-am omis atita vreme?!
Ajung mai devreme in gara intampinat de paza si protectia acestei statii CFR: 3 caini!Mai maricei.Foloseau tonuri inalte a latratului fapt ce m-a pus pe ganduri: “E buna ziua?...sau pleaca de aici,omule?” Mai degraba era un “ go away” cainesc dar care n-a avut effect la mine.Sunt obisnuit cu cainii,am invatat sa le vorbesc,sa-i inteleg.De foarte multe ori,rezultatul a dat roade si m-am inteles de minune cu ei.Asa si acum,am inaintat incojurat de ei,le-am vorbit,i-am mangaiat si drept rasplata ca au fost cuminti,i-am servit cu biscuiti.
Soseste si trenul.Il recunosc destul de repede pe Mircea.Ne salutam,facem plinul cu apa si ne avantam in traseu.Dau sa merg spre tunel dar Mircea ma opreste: “Pe aici!” Ma uit la el surprins nestiind de ce imi indica un loc peste sinele de calea ferata.Nu stiam ca se poate urca direct din gara.
Traseul pana la Schitul Locurele e marcat cu punct rosu si se intalneste de cateva ori cu drumul forestier ce urca la schit.Totusi,luandu-ne cu vorba pe traseu,la un moment,ni se pare ca nu eram pe ruta corecta si deviem de la traseu putin.Mircea consulta GPS-ul care ne arata ca nu ne-am inselat.
Dupa cca 30 de minute,ajungem la Schitul Locurele amplasat intr-o poiana la poalele Muntelui Gropului,aflat la 740 m altitudine.Pana aici,am castigat 310 m in altitudine.
Istoria acestui schit,incepe undeva in secolul X!X,cand preotul de mir,pe nume Lupu Stolojan,urmeaza semnul divin si pune bazele acestui schit,dupa luni sau chiar ani de cautare a muntelui Gropului.Dupa ce vreme indelungata cauta de-a lungul Defileului Jiului muntele in cauza,la un moment dat,poposeste in locul unde este acum Lainici,si intalneste un copil care mana niste oi.Il intreaba pe copil unde duce oile,iar raspunsul a venit: “Mai sus,sunt niste “locurele” .Urmandu-l pe copil,ajunge intr-o poiana larga,unde este amplasat acum schitul.Imediat,si-a dat seama,ca acesta este locul unde trebuie construit locasul de cult indicat de “semnul divin”
Pentru mai multe detalii,accesati linkul: http://www.locurele.manastirealainici.ro/
Planul acestei ture era pentru o zi,asa ca nu zabovim in zona acestui frumos locas de cult,si ne avantam pe drumul din fata noastra,care dupa cca 10 minute se bifurca; urmam drumul din dreapta,ce este in urcare.Dupa un urcus mai sustinut,ajungem la al doilea punct de alimentare cu apa din traseu.Eu fac plinul, dar Mircea ezita vazand cat de tulbure este apa,zicandu-mi ca face plinul mai sus putin.Urcand inca 5 minute,teava de alimentare ..nu mai este!Auuu!
Mircea:
- Trebuie sa ma intorc!
Totusi,exploreaza putin zona,si cu ochi de vultur descopera in partea stanga,in sus,la vreo 15 metri un mic izvor.Numai bine,nu suntem nevoiti sa ne intoarcem.Ca punct de reper,se poate lua un soclu din beton.
Pana aici,am urcat pe un vechi drum forestier,abandonat se pare.Desi puteam sa-l urmam,ne hotarim sa urcam direct,printre copaci.Poteca nu exista,iar urcusul pana la Avenul Fara Fund ne solicita putin,dar suntem rasplatiti dupa vreo 30 de minute de acest aven mai putin cunoscut.
Desi nu era poteca pronuntata,asa cum am specificat,aveam siguranta ca suntem pe ruta ideala,fiindca Mircea mai urcase pe aici,si in plus,avea GPS cu track-ul traseului.
Incet incet,prindem altitudine si locurile unde putem avea o panorama a Defileului Jiului dar si a imprejurimilor,ne desfata cu privelisti de neuitat.Foarte placut era faptul ca nu am gasit gunoaie deloc.Nefiind marcat traseul,i-a tinut departe pe acei pseudo-montaniarzi.Senzatia de salbaticie se infiripase adanc si placut.Liniste deplina,doar trilurile pasarelelor ne incantau.Toate aceste elemente,ne-au facut o duminica foarte placuta si relaxanta,in ciuda oboselii acumulate,atit de mine,cat si de Mircea.







Mircea la panda

Eu admirand








Vedere spre creasta Valcanilor


Privim inapoi


Vf.Gropului

Dupa mai multe pauze pentru fotografii si de admirat,ajungem pe Vf.Gropului.Pe o harta mai veche,undeva in partea dreapta,inainte de varf,este trecut o pestera.N-am avut timp sa exploram putin zona,dar cu siguranta vom reveni.
Vf.Gropului are 2 vecini,doua varfuri mai mici ce sunt legate intre ele printr-o sa.De aici,putem vedea si partea vestica a muntilor Valcan.

In compensatie gunoaielor aruncate pe traseu,avem copaci scrijeliti.Unul mi-a atras atentia: “Lorenzo 979” .He!He!...sunt curios ce echipament avea acest Lorenzo in anii aceia.:D .In gluma l-am intrebat pe Mircea: “ 979 i.e.n sau e.n?” A uitat sa specifice :D
Uitam de gunoaie si copaci scrijeliti si ne gandim la frumos,si avem frumos

Ajungem in golul alpin si ochim un utim copac,numai bine sa ne tina de umbra pentru masa de pranz.Putin infometati,facem “masa” si ne pregatim sa imbucam ceva cand zona este inundata de ritmuri muzicale.
- Poftim?!Manele?Nuuuuuuuu..nu si aici te rog.
Ma uit uluit la Mircea,Mircea la mine…si nu ne vine sa credem.La o auditie mai fina,ne dam seama ca nu sunt manele,ci doar ceva populara.In apropierea noastra exista o stana,si ciobanii se pare ca aveau chef.Dupa vreo 20 de minute,muzica inceteaza.
- Probabil au ramas fara baterii…sau au baut prea mult si au adormit.Zic eu…
Noa!Pacat ca nu le am cu populara,ca bagam un joc de glezne :D Am uitat sa-l intreb pe Mircea daca stie ceva.
Putini mai grei la stomac,ne continuam traseul in gol alpin,ocolind primul varf si iesind la “autostrada” “Trans-Valcana”.De aici,traseul nostru se face pe drumul ce duce in pasul Valcan.In cateva locuri,iarna isi arata coltii: mici petice de zapada.Ahh! Sunt prea departe ca sa fac un “izopren viteza” :D
Ajungem in Pasul Valcan,ce face legatura dintre Gorj si Hunedoara,drum ce face legatura dintre comuna Schela si orasul Vulcan.De aici,noi facem dreapta pe un drum ce duce la o fosta stana. Zarim si un marcaj de creasta,dunga rosie.


Muntele Tenia

Vf.Straja (1868m) si o parte din "autostrada"



Ajungem in Pasul Valcan,ce face legatura dintre Gorj si Hunedoara,drum ce face legatura dintre comuna Schela si orasul Vulcan.De aici,noi facem dreapta pe un drum ce duce la o fosta stana. Zarim si un marcaj de creasta,dunga rosie.
In apropierea Mt.Dumitra,pe partea stanga a drumului,Mircea imi arata un izvor.De aici,trebuia sa ocolim prin stanga Mt.Dumitra,dar la rugamintea mea, urmam drumul ca apoi,sa revenim in traseu dupa ce ocolim Dumitra prin partea dreapta.
Revenim in traseul de creasta in apropierea varfului Dragoiul (1690m),pe care-l ocolim si in departare vedem Vf.Candetu (1548m) si culmea stancoasa ce se prelungeste spre Valea Jiului.Continuam pe traseul de creasta care are marcaje foarte rare,fapt ce pune probleme turistului pe vreme nefavorabila.


In apropierea Candetului,Mircea stie un izvor.Il intreb:
- E mult pana acolo?
- Nu e mult,dar sufficient (..pentru oboseala lui,si a mea de fapt)
Totusi coboara sa caute izvorul,pe care-l gaseste…secat!Mai aveam cativa stropi de apa in bidon,suficienti totusi cat sa ne ajunga pana la urmatorul izvor,asa ca nu mai zabovim si “atacam” partea finala a traseului.

Buturga ce mi-a jucat o farsa,am crezut ca e o pasare

Dupa putina “balaureala” din cauza traseului prost marcat,ajungem in Poiana Mistretilor (nu va uitati pe harta,nu veti vedea denumirea aceasta.am botezat eu poiana,fiindca aici vazuse si fotografiase Mircea porcii mistreti) Chiar glumeam cu Mircea pe messenger:
- Ce zici Mircea,ramane numele - Poiana Mistretilor?
- Da,asa sa-i ramana numele.
- Amin!
Am ramas surprins de marcaje: ele erau pe partea dreapta,pe copaci,fapt ce putea induce in eroare pe cel care urca,fiindca in partea superioara a poienii,traseul face putin dreapta,intrand in padure prin partea de sud.Mai indicat era un stalp in locul unde se termina poiana si traseul intra prin padure.E trist totusi,fiindca aceste este traseul principal care urca in creasta Valcanilor,si este destul de prost intretinut.
Din Poiana Mistretilor,urmeaza un mic maraton,impus de faptul ca eu aveam tren la ora 8:30 spre Tg-Jiu.Desi nu mai aveam mult pana la punctul terminus,Motel Gambrinus,marim pasii.
Marcajele sunt prost puse,inselatoare,as zice,dar totusi,avandu-l ghid pe Mircea,gasim drumul cel bun.

Peisajul se schimba,dam de poieni cu denivelari si pietre albe la suprafata,aratand ca niste hartii aruncate,un fapt ce ma facea sa ma simt ca la o groapa de gunoi.Bineinteles,fiind aproape de civilizatie,dam foarte des de peturi aruncate,cutii de conserve,pachete goale de tigari etc.Resimt imediat un dezgust fata de lipsa de bun simt al unor creaturi ce populeaza minunatii munti.Lipsa de educatie,nesimtirea,nepasarea…toate acestea duc la murdarirea padurilor si a muntilor.Imediat m-am dus cu gandul la faptul ca voiam sa particip la tabere de ecologizare.Pentru ce?Sa adunam gunoaiele altora?Azi le aduni si maine sunt la loc?Nu multumesc.Prefer sad au o mana de ajutor jandarmilor montani pentru amendarea acestor creaturi..sau,pentru a incerca sa educam acesti oameni.Nu stiu ce efect ar avea,tinand cont ca lipsa educatiei e deficitara din copilarie.,dar cel putin,noi care ne plac muntii,am avea datoria morala de a incerca.Poate gresesc,poate nu,dar cu siguranta ati fost si veti fi in asentimentul meu..si nu numai desigur,al tuturor iubitorilor de munte.
Ca o concluzie de final,as vrea sa va cer scuze pentru faptul ca am fost sarac in cuvinte.Frumusetea pozelor facute de Mircea poate compenseaza acest deficit.Poate nici nu am starea sufleteasca sa incropesc un jurnal mai stufos,mai frumos detaliat,sau poate nici nu am talent.Oricum,am datoria sa incerc mereu sa prezint un jurnal cat mai placut ochiului.Poate imi reuseste,poate nu.
Va multumesc ca ati citit aceste randuri si ati admirat pozele.Muntii Valcani sunt frumosi,sunt si ai vostri,ai tuturor iubitorilor de munte.
PS.1 90% din fotografii sunt marca Mircea (micro)
PS.2 Glume pe messenger cu Mircea:
- Stii cine a lipsit din tura asta?
- Nu!
- Zeul Valcanilor,Regele Valcanilor….Mugurel!
Aluzie desigur,la mugurel64,care are multe ture la activ in acesti munti.Sper ca nu ti-ai muscat limba de multe ori duminica si luni,Mugurel
PS.3 Am prins si trenul,totodata am facut si cateva fotografii de final cu celularul.
Vf.Candetu.

Pe Defileul Jiului
Marți, 17 mai 2011 - 18:08
Afisari: 7,958
eaglefree
Marți, 17 mai 2011 - 20:48