Marea Intalnire de iarna - Cozia 2008 (Muntii Cozia)

...si-a staruit ceva vreme la rubrica "de actualitate" intalnirea de iarna in cozia ...am privit stirea gandindu-ma mereu ca este intr-o perspectiva indepartata...sincer va spun ca nici nu stiu cum a trecut timpul si a venit momentul...

cu cat se apropia momentul intalnirii incepea frenezia postarilor, adminii ne numarau si ras-numarau, unii renuntau pe ultima suta, altii confirmau si cautau colegi de drum...trafic la maxim.

Eu inca ezitam, secta la fel, dupa care informatiile s-au succedat rapid.

La initiativa mea brasovul se grupase in jurul lui Igor - vechi prieten tovaras de Crai acum vreo sapte ani - ba chiar se unea si cu Sibiul.

Secta se hotarase in sfarsit confirmand in cascada cu cateva minute inainte de gongul final, ne grupam si regrupam in masini, aveam o tura !

Seara fac la repezeala bagajul, neuitand sa includ o bomba calorica cu sunculita si carne afumata de la porcul din ograda mamei.

Am plecat foarte de dimineata cu aurelian (amihu) si Andrei (andrei) . Pe drum o ceatzaaa ca ma-ntrebam daca o sa apucam sa vedem ceva. La 10.30 parcam masina la intrarea spre manastirea Turnu dar numai cand ne-am dat jos din masina am vazut Oltul la 2 m langa.brrrr...

Pana vine brasovul via Sibiu vizitam manastirea, eu de altfel intr-o tinuta foarte ortodoxa cu geaca mea roz-bombon-siclam tipator. Asta e, singura marime "M" gasita disponibila !

Mutam si noi masina in parcarea din fata manastirii si joc de glezne maruntzel...La un moment data pare in mare tromba soby cu viteaza lui Nova, Mugur apare de undeva din ceata la pas venind de la gara. Alte telefoane la Cip: "Comunicati pozitia" si minutele pana la interceptare...Si iata dubita lui Igor apare indesata cu carpatisti si rucsaci : Cipicernat, Corinagal, Mara_sb, Raluca, Ioana.

Parade echipamentelor repejor, toate lumea se lauda cu ultimele achizitii si ne punem in miscare pe la 12. (fara cipicernat care a ramas asteptand-o pe pufulete. Stim noi ca de fapt isi dorea sa aprofundeze prin parcarea manastirii tainele condusului cu volanul pe dreapta.

Dupa nici 5 minute incep dezechiparile :suntem totusi mult prea imbracati pt urcus. Dupa alte cateva minute (putine) ceata se ridica si ne dezvaluie traseul prin padure, zici ca e o zi de primavara timpurie.

Poteca ce serpuie prin padure ajunge la un moment dat la un punct de belvedere de unde avem o perspectiva asupra a ceea ce avem de urcat.

Ne bucuram, e foarte frumos, stanca rade spre noi de departe...Da... ce departe, aveam sa constatam.

Prima bifurcatie, primele dispute: sa alegem muchia Turneanu pe BR sau sa continuam pe BA prin Stanisoara. Corina scoate documentatia, dar baietii trageau dreapta la vinul popilor, pe semne...stiau ei ce stiau...

Iata-ne in curtea manastirii Stanisoara, dam cu presupusul de cata hidratare are nevoie fiecare . O data problema rezolvata alta dilemma: sa continuam pe traseu sau sa mergem pe la Cascada Gardurilor ? multi dintre noi nu au mai facut traseul si n u stiu la ce sa se astepte. O pereche de muntzomani putin mai in varsta decat noi ne avertizeaza ca nu ar fi prea usor traseul dar se mai uita o data la noi si echipamentul nostru, facem comparatii cu padinile Craiului si, de unde putin mai inainte mai toata lumea vroia sa ia varianta mai usoara orgoliile se trezesc brusc in noi si ne insiram pe drumul spre cascada.

O alegere super faina, traseul urca pe valea unui rau, unde intalnim tot soiul de minunatii :

Si ajungem destul de repede la cascada, o splendoare...

tovarasi vechi - revedere dupa 7 ani !

Si ce-ar fi un traseu de iarna fara o balaureala mica: urmam poteca in dreapta cascadei dupa o muchie ca asa ni se parea la toti ca duce. In timp ce unii stau si-si mai trag sufletul admirand cascada cativa se intorc foarte nedumeriti de dupa muchie anuntand ca nu prea merge pe acolo.

Asa ca facem stanga si incepem sa urcam. Urmeaza un pasaj mai dezgolit unde facem un mic ambuteiaj si stam insirati asteptandu-ne unii pe altii.

Din varful haului se vad jos la cascada niste sectanti mici-mici, cotind hotarati si ei la dreapta dupa cascada...Avem contact vizual dar legatura din studio ne joaca ceva feste ca nu ne auzim. Lasam oracaielile la o parte si apelam la mijloace moderne de comunicare ca sa-i ghidam.

Ne continuam veseli nevoie mare drumul pana ce incepem sa urcam ...si sa urcam...dam o coama si apare alta, se termina si asta si mai urmeaza una, inzapezita deja...nici nu mai vedem marcajul dar mergem pe urmele celor care au urcat ieri.

Deja ne-am insirat pe o lungime considerabila, unii se grabesc sa gate urcarea altii prefera s-o ia mai usor. Usor-usor se lasa intunericul dar tocmai cand nu mai credeam ca ar fi ultima coama din siragul de pana atunci ajungem intr-o sa unde vedem ultimele clipe ale apusului. Super !

Aici ne prinde din urma Vintila zis Duracell : a lasat secta si e pe drumul lui, ne lasa si pe noi in urma in doi timpi si trei miscari... are el o pata mai veche pe cozia si vrea s-o dea gata repede.

Re-echipare pt zapada, vant, intuneric : montam parazapezile la care unii din noi renuntaseram, luam wind-stoaparele, scoatem frontalele. Mai bajbaim o vreme la lumina lunii dar curand urmele noastre intra in padure si noi dupa ele, ne luptam cu jnepenisul.

Si intr-un final iesim in golul alpin, vedem undeva nu foarte aproape releul si ne dam cu presupusul pe unde ar fi cabana. Unii scot coltarii, sa mai munceasca si ei nu sa stea agatati pe rucsaci.

Ne mai fenteaza o stana dar intr-un final ajungem, in sfarsit cabana ! era si cazul e 18.45.

cabana e branduita::

Navalim in cabana si ne proptim in zona de primire. Vine Gabriela si ne directioneaza catre camerele noastre, unde ne luam in primire paturile. Eu una nu zabovesc prea mult pt ca am vazut deja ca servesc ciorbita ! Ne indreptam apoi spre sala de mese ca nu stiam daca ne era mai sete decat foame sau foame decat sete. Fiecare dupa cum era nevoia mai mare, ne tratam cu ciorba, ceai, bere samd.

E, asa mai vii de-acasa...

Incep sa soseasca pe rand si cei ramasi mai in urma, iar apoi suntem invadati de sectantii-pinguini-speologi.

In cele din urma apar si Cip cu Pufulete, suntem cu totii.

Gabriela ne prezinta pe fiecare, chiar ne stie pe toti ! uralele sunt generoase si se cuvin fiecaruia.

Soby da tonul si ne punem pe cantat. Chitarile se perinda si fiecare ne incanta. ......ma surprind cantand cantece pe care nu le-am mai auzit de foaaarte multi ani, de cand mergeam cu parintii la munte...si ma intreb ce le face sa dainuie, generatie dupa generatie...dar cred ca stu raspunsul: NOI, oamenii care nu incetam sa le cantam, care ne incapatanam sa ne adunam si sa le ascultam in repetate randuri...

Formatiile se perinda, se schimba, mai la o tigara pe hol, mai la o poveste, seara curge repede...

eu cad rapusa pe la 1, in timp ce altii mai stau sa lamureasca niste diferente zonale (vali cu bucurestiul si mara cu sibiul).

Am dormit neintoarsa, se pare ca n-am avut niciun sforaitor, sau daca am avut nu l-am auzit de franta ce eram.

Ma trezesc pe la 8, nu mai puteam sa dorm. O tura pe-afara imi prezinta o cozia cu ceatza umeda, nu se vede nimic imprejur...aduc vestea in cabana si parca nimeni nu mai vrea sa iasa din sacul de dormit...

Ne adunam la un ospat zdravan de dimineata. Am mancat ca spartii, pt ca nu stiam cat ne va lua coborarea si daca ne putem opri pe traseu. ce sa fac zacusca Marei e asa buna !

Incepem coborarea pe o ceata densa,

dar iar, dupa putina vreme trebuie sa ne dezechipam. Dupa ce mai coboram putin pantele sunt inierbate, cei ce nu vor sa renunte la coltari o cauta ocolind traseul.

Dar iata, la un moment dat vedem si Oltul, Cozia se arata totusi ingaduitoare.

Urmeaza o portiune pe care o putem numi "marea innamoleala" o panta abrupta pe care aluneci pe frunze si noroi...

fiecare face cate o figura frumoasa, cazand in cele mai diverse pozitii. Corina si cu mine excelam in asta, suntem de tot rasul. (si mai aveam si betele lui Aurelian)n).

o scurta regrupare la troita,

apoi intersectarea cu traseul de ieri, si finalul...

urmeaza "marea deznamolire" la cismeaua manastirii ca sa nu ne ducem cu toata mizeria in masini.

purcelusii:

no, spuneti voi cata gratie pe emilu-amabilu..

ce, emile, te udai pe pantaloni? nu te tine goretexu' ?

O ultima regrupare la benzinarie, se mai impart reviste, se strang maini...fiecare care casele noastre.

cozia ramane in urma

Concluzii?

Cozia e un munte ce si-a castigat respectul.

Pe masura ce ajungem sa ne cunoastem intalnirile sunt si mai reusite.

Multumim organizatorilor !

Sa ne vedem cu bine la urmatoarea intalnire si pana atunci !

Marţi, 22 ianuarie 2008 - 00:41 
Afisari: 2,103 


cristina.mol..