Marathon 7500-din perspectiva unui arbitru (Muntii Bucegi)

Ziua plecarii! Super! Am asteptat de ceva timp momentul asta care pentru mine insemna o experienta cu totul noua. Ma trezesc la 10, ma duc la cumparaturi, balauresc prin 2 magazine deoarece in primul nu mi-au placut semipreparatele...deh(oricum nu am apucat sa le folosesc). La 11 ne intalnim in parcare la Adi, Vlad si Victor, lasam bagajele in duba si plecam spre gara, pentru a ne imbarca in personalul de Busteni. George e uimit de "noile" vagoane si de suparatorul miros folosit de acestea pentru a-si desfata calatorii. Din Busteni incepem urcare pe Jepii Mici cu mainile in buzunar.

Avem un catel care se tine dupa noi pana in portiunea superioara unde, la o portiune cu lanturi, acesta cedeaza rapus fiind de sete si efort. De la Cabana Caraiman se aud schelalaielile bietului patruped care ar fi vrut sa isi continue drumul cu noi. Vorbim cu niste turisti ce coborau in sens invers si ne asigura ca vor lua catelul cu ei spre Busteni. Coboram pe Piciorul Babelor si ajungem in tabara de baza, la Pestera, la 3 minute dupa ce au ajuns si bagajele noastre. Asta da sincronizare! Prima seara decurge destul de relaxat: montam bannere, ingradim locurile de corturi nefiind intrerupti decat de cateva tentative de ploaie ce nu se dovedesc a fi decat alarme false. Seara ne strangem la o cantare, eu retragandu-ma primul la somn pentru ziua grea ce avea sa urmeze.

Am dormit neintors. E ora 8 si trebuie ca pana la 9 sa ne urnim din loc, spre Omu. Nimic mai usor nu? Ei bine, nu prea, cand trebuie carate 400 de sticle de apa si cola pentru postul de realimentare. Imi iau rucsacul si uf ce greu e! Smendre ma asigura ca nu e asa greu si ca ma descurc eu. Incepem urcarea, fete si baieti, fiecare avand in spate intre 6 si 17 litri de lichide. Ne miscam foarte bine, cu un ritm constant.

Multumim vantului ce ne racoreste si fara de care am fi transpirat intens. Intram in refugiul in care ar fi trebuit sa depozitam sticlele si in care sa stam eu si Gabi. Bleah! Nimic mai mult. Metereologii de la statia meteo sunt de acord sa ne depoziteze lichidele la ei iar doamna cabanier de la Omu ne primeste pe noi in cabana urmand sa o tina pe aceasta deschisa toata noaptea.

Ne intoarcem la Pestera bucurandu-ne de peisaj si de lipsa greutatii din spate. Jos ne continuam treburile, de la montat bannere in continuare, montat dusuri solare si diverse alte treburi. Eu ma aleg cu o vanataie in palma de la un perforator necooperant cu care mi-am facut veacul vreo ora. Concurentii au inceput sa apara deja. Montam si poarta, dam drumul la putina muzica si ne bagam la somn.

Gabi si cu mine, impreuna cu George, Catalin si Cezar plecam la drum. Baietii din urma vor sta in postul 9, La prepeleac. Ajungem la Omu, aranjam postul, pregatim apa si cola si ne punem pe asteptat concurentii. Si asteptam....asteptam...si in sfarsit sosesc primii! Sunt orientaristii din Cluj urmati indeaproape de Dani Spulber si Dan Stefan, cei ce aveau sa castige aceasta editie a maratonului. Inainte sa continui, tin sa le multumesc Catalinei si Mihaelei de la Asociatia de turism Chindia din Targoviste, fara de care vietile mele si a lui Gabi ar fi fost mult mai dificile 2 zile pe varf. Multumim fetelor!

Revenind. Toata seara am alergat in jurul cabanei in asteptarea concurentilor care veneau in valuri, din toate directiile, noaptea ajungandu-se sa se intersecteze cele 3 posturi ale noastre: 7, 10, 13. Am cautat sa indrum pe toata lumea in directia lor si sa le fac o descriere succinta a traseului, lucru ce sper ca mi-a reusit. La lasarea serii m-am urcat pe varf unde am montat 2 luminite intermitente, in ideea in care ceata sau norii aveau sa limiteze vizibilitatea concurentilor.

Nu prea am avut stare noaptea. M-am tot plimbat pe micul platou de pe varf in ideea in care alti concurenti vor sosi. Urmaream, impreuna cu gerul ce mi-a fost un companion de incredere toata noaptea, frontalele concurentilor ce urcau pe valea Gaura intersectandu-se cu cele ce valsau in coborarea spre Bran, prin Ciubotea. Intre timp, Gabi, in cabana fiind a inceput sa citeasca o carte. A inchis-o dupa 10 randuri citite. Gabi si Catalina m-au pus sa dorm, pe la ora 1.

In timpul "somnului" meu un aflux destul de mare de concurenti a sosit, toti cu o vadita curiozitate de a cerceta cu frontalele fata celui ce dormea. Ma trezeste Gabi si intra el la somn.

Orele zboara, concurentii la fel. Am o stare ca de hipnoza. Ies afara si admir rasaritul. Doamne ce frig e! Nici nu constientizez cand urc pe varf si dau jos semnalizarile. Spre ora pranzului urca, din postul 9 Prepeleac baietii. Catalina, Mihaela si George coboara la Pestera. Cezar si Catalin raman cu noi. Mancam, stam tolaniti la soare pe izoprene si urmarim afluxul si diversitatea de turisti ce sosec la cabana.

Serios vorbind, daca ati avut o saptamana grea, va simtiti tensionati, veniti un weekend la cabana Omu. Va veti amuza copios si va veti detensiona instantaneu. Am auzit povesti cu persoane incaltate in slapi si cu sacose in mana dar nu le-am crezut in totalitate...

Am vazut de la turisti straini cu zambetul pe buze, la persoane trecute de varsta a-3a cu sacosa in mana, de la adolescente ce cautau "magazinul", la turisti bine echipati.........unii cam prea bine echipati...in speta, incaltati cu bocanci tehnici de iarna.

Am vazut cocalari ce isi faceau poze pentru Hi5 cu tinute bine studiate si oraseni ce urcasera in adidasi cu odraslele dupa ei, numindu-ne  pe noi, muntomanii, mincinosi asemenea unor pescari cand le-am dat niste timpi pentru traseul ce vreau sa-l faca, timpi si si asa mai mari decat cei de pe tablitele indicatoare.

Odata ajunsa ultima echipa, la 11 seara, am coborat cu totii impreuna cu Luminita, o concurenta ce abandonase, spre tabara de baza. Ajunsi jos eu am intrat in cort si am adormit 8 ore la care tanjisem atat de mult........ Premierea a fost reusita in opinia mea. O vreme buna, persoane volubile si bine dispuse peste tot...am ramas placut surprins. La final, dupa strangerea tuturor celor puse pentru premiere, ne-am urcat in masini si, dupa unu drum nu lipsit de peripetii am ajuns acasa.

In incheiere, as vrea sa le multumesc tuturor concurentilor ce au facut posibila desfasurarea acestui concurs, metereologilor de la Statia meteo Omu ce au avut bunavointa sa ne ajute, doamnei cabanier de la Cabana Omu si ajutoarelor sale pentru faptul ca ne-au primit in cabana pe noi si pe concurenti pe timpul noptii, sacrificandu-si astfel si dumnealor orele de somn, Mihaelei si Catalinei inca o data pentru ca au fost alaturi de noi si nu in ultimul rand tuturor celor de la CPNT pentru ca mi-au oferit ocazia de a ma implica intr-o astfel de activitate.

Promit, ca si la celalat jurnal ca voi adauga poze in curand, de indata ce ma prind cum se face. 

O zi buna va doresc!

Miercuri, 21 iulie 2010 - 14:56 
Afisari: 1,809 


bogdam