Malaiesti 23 (Muntii Bucegi)

Perioada: 17 -18.01.2009.

Participanti: razvan_ilie, dedex, angelo, dragosttt, lotte77, vera, prepe, neon, mihaiburo, moshulik, onuta3004, rupi2003, dabix, andy79, vlad_morar, odin, uigres, razvan_17, tesla4536, pisauandrei, colonelu, radu, adelita si alex29. Ordinea este pur aleatoare, dupa cum erau repartizati la masini.

Totul a inceput cam asa:

“Malaiesti 17-18.01.2009

La Multi Ani prieteni si colegi !

Dupa doua ture de initiere si alte ture organizate in vara si toamna anului ce tocmai a trecut este timpul pentru o tura, dar tot spre Malaiesti. Vom incerca sa "spargem" zapada, ne vom "bulgari", vom arunca tristetea oraselor, vom aduna zapada pe manusi si pe bocanci, ne vom face poze si ne vom "hlizi si ranji". Nu sunt recorduri de batut, nu este tura de initiere, de anduranta sau de testare a limitelor. Vom incerca sa ne bucuram de zapada, de aerul curat, de soare, de munte, de colegii de tura.

…

OBLIGATORIU:

- voie buna

- ras

- ranjet

- hlizeala”

Asta era postata la ture in data de 4 ianuarie, fiind conceputa initial pentru un numar de 5-6 participanti, dar pana in data de 9 ianuarie erau deja 15 inscrisi cand se anunta pentru prima data clar si raspicat “TURA INCHISA”. Inchisa a fost usa din fata, pentru ca pe cea din spate (lista de asteptare) au mai incaput cam pana pe la 23 de insi ce respectau cu strictete conditiile de la obligatoriu, cand mesajul “Atentie se-nchid usile” devine definitiv.

Urmeaza o saptamana de repartizari prin masini si prin tren, dar pana la urma toata lumea incape (initial) in masini, si chiar mai raman si locuri libere pentru a-i recupera din gara pe cei care intr-un tarziu s-au razgandit si au venit cu trenul.

Sambata 17.01.2009 dimineata vremea-mi spune: am o veste buna si una rea!

-Apai, spune-o p-aia buna i-i zic.

-Ninge! (extraordinar gandesc eu, la munte va fi super!)

-S-aia rea?

-Conduci!

Scutur masina de zapada, bag lemne pe foc sa dezghet geamurile si… la drum catre munte.

Urmeaza statia Dristor cu peron pe partea dreapta, unde urca Vlad (vlad_morar), dupa ce a inghetat un pic (vreo 10 minute in plus fata de ora planificata).

Urmeaza statia Obor cu peron jumate pe bordura, jumate pe sosea, unde urca Sergiu (uigres), Razvan (razvan_17) si Mihai (odin). Constatam ca desi in masina sunt 5 locuri, in portbagaj incap 4 rucsaci jumate. Pe principiul “mama-impinge si eu trag” jumatatea de rucsac naravasa devine sfert si dupa ceva certuri cu capacul portbagajului e convins si acest ultim sfert sa mearga si el la munte in interiorul Loganului.

Ninsoarea care cade pe sosea se amesteca cu clorura de calciu folosita ca antiderapant si se incapataneaza sa se depuna pe parbriz cam o data la 30 de secunde. Provizia de lichid de parbriz se termina astfel destul de repede asa ca oprim la o benzinarie care nu mai vindea altceva decat “kiwi” de parbriz, ca benzina Slava Domnului aveau toti.

In Busteni, la intrarea pe drumul spre Gura Diham cantaresc bine intre ideea de a mai pierde 10-15 minute cu pusul lanturilor sau a incerca sa merg pe zapada, intr-o usoara urcare, cu cauciucuri de showroom. Aleg cea de-a doua varianta, pentru inceput inspirata prin prisma economiei de timp, dar cum in ultimile doua ture in care carpatistii pasageri in masina mea au trebuit sa se constituie intr-un fel de tractiune integrala, nici aceasta tura nu se putea abate de la traditie.

Intalnirea tuturor participantilor la Gura Diham are loc printr-un fel de adunare ad-hoc, ne scriem pe lista, unii fac cunostiinta altii se bucura de revedere.

Plecam:

Suntem atent supravegheati de ariergarda.

In jurul orei 11 are loc decolarea pe BR (banda rosie), dar avantul ne este repede taiat pe “panta prostului” din cauza unui mic incident la genunchiul Otiliei. Organizatorii si participantii se mobilizeaza imediat, unii cu dotarea medicala altii cu caratul, si drumul continua pe poteca inghetata. Grupul din fata transmite prin statie “Vad cabana! (n.r. Poiana Izvoarelor)” Raspuns: “Eu vad gheata!”.

Popas de hidratare, mancare, reechipare la Poiana Izvoarelor.

Pornim spre Diham pe la 12.50 pe CA (cruce albastra) si un vanticel de ianuarie ne brazdeaza fetele cu ace mici de gheata in timp ce noi ne incapatanam sa facem poze. Suntem anuntati de echipa din fata ca la intrarea in padure este zapada mare, cam pana la genunchi.

Dupa coborarea prin padure, in poiana de dupa intersectia traseului cu PR (punct rosu), prima ambuscada, asa de incalzire, de fapt era un fel de unu (prepe) contra toti.

La Diham nu mai oprim pentru prea mult timp, decat pentru niste discutii si indrumari sumare dupa care coboram in continuare pe cruce albastra, pe acelasi tip de poteca inghetata acoperita de zapada unde pe alocuri se adopta tehnica “fundeni”.

In poienita de la izvor, care as zice eu ca e rau, nu izvor, un alt popas de hidratare, unde suntem depasiti de un grup de tineri echipati (unii din ei) cu votca, rucsac cu cadru ce face trimiteri la epoca de aur a BTT-ului si alte asemenea. Cu acest grup, aflat probabil intr-o excursie, ne-am intersectat de mai multe ori in drumul nostru spre Malaiesti.

Piciorul meu stang incepe sa se resimta de la ultima coborare mai fortata si raman mai in urma cu Adela, Radu, Razvan si Mihai. Adela ma intreaba despre traseu, caci ea nu mai fusese, si ii spun ca la un moment dat poteca devine aproape plana, desi incepuse sa se cam indoiasca de spusele mele dupa un urcus destul de sustinut. Iar cand am ajuns la partea “plana” a potecii imi spune ca acum e enervant de plana, ca doar suntem la munte.

Greu la deal:

Dupa acest urcus sustinut mai apar doua probleme la mine.

1. Cu o zi inainte, pe ultima suta de metri mi-am achizitionat cu o suma considerabila, de la un magazin de specialitate, niste sosete asa-zis “tehnice” care respira, tin cald, vorbesc si merg singure (ca asa imi venea sa cred avand in vedere suma platita pe ele). Numai ca de-atata respirat prin bocancii mei, degetele mele au inceput sa respire prin branhii in acvariul “tehnic” creat acolo.

2. Constat ca datorita acumularii de zapada intre “zimtii” de pe talpa bocancului acestia s-au transformat intr-un fel de schiuri cu care urc un pas si alunec doi.

Ajutat de bete si de Radu (multumesc inca o data pe aceasta cale) ajung si eu pe la 17.15 aproape la o ora dupa primii sositi.

Moment kodak:

In cabana cald, fata de afara, si aflam ca pana la urma stam toti intr-o singura camera de 22 de locuri (camera de langa sala de mese). Intru in camera, ma uit dupa o sursa de incalzire, nu o vad, intru din nou in speranta ca prima data nu am vazut bine, dar chiar nu e. Se pare ca singura sursa de incalzire va ramane sacul de dormit si respiratia noastra. In sala de mese voie buna, discutii despre multe si incalzire la o sticla de 0.5 litri, ca la doi litri nu era voie (cine a vazut 4 mai mici… nu-i adevarat), si intalniri surpriza cu colegi de serviciu!!

Sefa:

Sefu:

Grupul "Mai ai votca ma?" joaca carti:

Duminica dimineata ies afara si citesc pe zapada diverse meniuri asortate cu vodca, vin si alte “chestii” probabil provenite de la grupul “Mai ai vodca ma?”.

Dupa mancarea si cafeluta de rigoare, se repartizeaza gunoiul pentru carat jos si pornim pe la ora 10.00 in jos spre Busteni via Diham, bineinteles dupa poza de grup:

Cu aceeasi bocanci semi-schiuri din ziua precedenta cobor, ezitand, mai mult prin zapada afanata decat pe poteca alunecoasa.

Pe drum bulgareala cu Sergiu, ce se tinea mereu de sotii si mini ambuscade.

Popas din nou la izvor unde bulgareala inceputa pe drum intre Sergiu si Adela se transforma in adevarate “lupte”. Rasete, hlizeli si hidratare cu ceai dupa care urcus din nou pe CA. Gheata din ziua precedenta se mai topise si urcarea pana la Diham nu a pus probleme. Ajuns la Diham, mananc o binemeritata branza cu smantana si mamaliguta, dupa care afara la bulgareala.

La Cabana Diham gasesti 2 in 1: "mancare si sac de dormit"(odin):

Coboram pe TA (triunghi albastru) spre Gura Diham cu acelasi chef de joaca, scuturand crengile de brad pe ceilalti colegi de tura. Intr-o poienita, fiind in grupul din fata de asta data, pregatim o ambuscada pentru cei din spate, care insa nu prea stau la bulgareala si trece mai departe (“Astia au chef de mers, nu de joaca, spune cineva”), asa ca mai continuam putin bulgareala si tavaleala in zapada intre noi.

Capturi de pe drum:

Panta prostului, inghtetata si acum, se coboara in regim fundeni.

La Gura Diham, multumiri si good-bye-uri, iar noi ramanem pentru o bere la restaurantul de acolo. Bere care pesemne a asteptat coacerea hameiului si recoltarea acestuia si care cu putina neatentie din partea noastra ar fi putut costa mult rotunjit in plus din pricina “neatentiei” chelnerului.

Intram in masina si constatam ca aici e mai frig ca afara, si in plus gasesc una din bericile fara alcool revarsata sub forma de iceberg prin masina.

Lemne pe foc, si facem cald, cu atentie ca sa nimerim podurile (atentia se impunea din cauza cauciucurilor “de showroom”). In Busteni si-n Sinaia ultimele aprovizionari cu rontaiala, cafea si berica fara alcool si la drum.

Noaptea isi intra in drepturi si pana sa-mi dau seama ca farurile trebuie reglate in functie de greutatea masinii, nemaipunand la socoteala ca erau si murdare, ratez intrarea pe centura Ploiestiului si ma trezesc pe un drum cu nume de localitati necunoscute, fara tipenie de om sau masina si cu indicatoare ce anuntau Ploiestiul intr-o directie nefireasca. Caut harta in torpedou, dar harta e acasa. Intorc cu gandul sa intrebam la Salvamont despre drumul Malaiesti - Bucuresti, dar pana la urma nimerim drumul cel bun (indicatorul spre Brasov nu-mi inspira incredere asa ca am luat-o in directia opusa).

In fine in jurul orei 21.00 suntem si noi acasa, dupa o super tura, cu patanii si aventuri, bulgareli si hlizeli, colegi minunati si nu in ultimul rand o vreme splendida.

Concluzii:

A fost o tura de neuitat, cum spunea cineva poate cea mai faina tura de iarna de pana acum.

Ciorapii “tehnici” sunt in plan de a se transforma in fular “tehnic”.

Trebuie sa-mi cumpar bocanci seriosi de iarna.

Multumesc din suflet organizatorilor, coorganizatorilor si in special lui Mihai (mihaiburo), Adelei (adelita), Radu si Dan (prepe) pentru sprijinul acordat pe perioada intregii ture.

Foto: mihaiburo, adelita, dragosttt, odin, prepe, razvan_17, andy79.

In incheiere va salut romaneste:

Luni, 26 ianuarie 2009 - 09:59 
Afisari: 2,808 


andy79