Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Octombrie 2022
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Noiembrie 2022
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930

Online

Vremea
Varful Godeanu
Muntii Godeanu

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Magura Codlei primavara. Prima mea tura cu Carpati.org (Muntii Persani - Codlei)

E ciudat. E ciudat sa mergi pe munte tu si inca 23 de oameni, dintre care unul iti este partener in viata, pe unul il cunosti putin, prin intermediul postarilor lui pe un blog, iar 21 iti sunt complet necunoscuti. Dar uite ca am facut-o. Urmaream de cateva luni, aproape zilnic, turele programate pe Carpati.org si imi imaginam cum ar fi daca…

Uneori poate parea complicat, poate prea greu sa pleci pe munte, cu niste straini. Dar e important sa te smulgi din blocajul cotidian si sa pleci, pur si simplu. Mi-am facut cont pe Carpati special pentru tura lui Ioan (ioanstoenica), pe care-l urmaream de mult pe blog. Numai bine, ca tura nu se anunta una grea si parea potrivita pentru un reinceput. Nu mai pusesem rucsacul de munte in spate de doi ani jumate.

Asadar, ajungem in Codlea. Se pare ca facem cunostinta, dar cine sa retina numele atator oameni intalniti pentru prima data? Aveam sa aflu mai tarziu cate ceva despre fiecare. Inceputul e mai greu. Si cu muntele, si cu oamenii. Dar parca mai greu cu oamenii. Muntele e mereu prietenos, mai ales daca il indragesti si daca ti-a fost dor de el. Pornim din Codlea pe triunghi albastru. In mintea mea parca s-a facut un gol si nu ma gandesc decat “Cum sa vorbesc cu oamenii astia? Ce subiecte ar trebui sa abordez? Raluca, socializeaza!”. Intotdeauna mi-a fost greu sa leg conversatii intr-un grup mare de oameni necunoscuti si cu atat mai greu imi era acum, cand ne “intersectam” pe poteci inguste pentru doar cateva minute. In plus, parca imi parea ca toti se cunosc intre ei si ca as fi fost prea invaziva daca “m-as fi bagat si eu”.

/ralu/img_6131.jpg

Ajungem la un punct de belvedere unde mancam ceva si Ioan ne arata pe unde sunt Bucegii, Piatra Craiului si Iezer-Papusa. Eu sunt confuza, nu ma orientez deloc si, in afara de Piatra Craiului, nu recunosc niciun munte. Poate Bucegii, dar doar daca vad releul de pe Costila.

Pornim din nou la drum. Aveam sa ocolim Magura Codlei, pe la poale, pe partea ei stanga. Apoi parasim traseul marcat si pasim pe drumurile lungi ce strabat dealurile pe unde mai rasare, din cand in cand, cate-o casa rasfirata, dar care apartine de Holbav.

/ralu/img_6138.jpg

Ioan ne face cunostinta cu tanti Sulica, o femeie de vreo 70 de ani, de o simplitate cum in satele de la campie nu cred ca gasesti. Femeia pare usor rusinata ca e murdara pentru ca fusese la munca si se arata asa in fata noastra, unde era “mai mult parte barbateasca”. Un stergar cu motive traditionale flutura pe sarma, la uscat.

Nu poposim prea mult, pentru ca vrem sa prindem apusul la locul de campare. Dar ne mai trebuie apa, asa ca oprim ceva mai sus de tanti Sulica si umplem sticlele. De fapt, doar unii coboara dupa apa. Altii fac fotografii, unii iau o gustare... Eu doar stau.

/ralu/img_6176.jpg

De-acum vom bea specialitatea zonei: “Apa de Salamandra”.

Incepem sa gasim, din loc in loc, pomi infloriti. Recunosc parfumul corcodusilor din mii de alte flori, dar mai apare si un altul: cires amestecat cu miros de iarba proaspat crescuta. E incredibil!

Nu mergem chiar mult si ajungem. Pe varful unei culmi, o casa paraginita si un copac numai bun de tolanit pe el aveau sa ne fie gazde. Eu si Alec (alexcristian) am montat cortul cam in vant si cam in panta, in ideea sa putem vedea apusul (la rasarit deja se umpluse de corturi), ceea ce a facut ca locul ales de noi sa fie unul de “pelerinaj” pentru fetele dornice de fotografii cu cort si apus pe munte :).  

Dupa ce terminam cu instalarea mergem si noi langa ceilalti, aliniati langa casa, cu fata spre Holbav. Usor, usor, povestirile prind viata si, desi nu vorbim prea mult, eu si Alec ne bucuram ca suntem acolo si nu singuri.

Acolo, sus, pe deal, am innoptat

/ralu/img_6229.jpg

Iar Alec s-a tolanit putin sub copac

/ralu/img_6193.jpg

Se apropie apusul si toata lumea se muta pe cealalta parte a dealului, sa fotografieze sau doar sa contemple. Sau nici una nici alta. Sporovaim, sporovaim si noaptea vine, iar eu nu vreau sa se termine noaptea asta. Cantam cateva cantece de munte, iar unul dintre baieti cauta versuri pe net, de pe telefon. Mie, una, nu mi se pare prea potrivit sa canti de pe net cand esti acolo, pe munte, dar fie :).  

Bine, recunoasc, si eu am o fotografie cu apus si cort :D

/ralu/img_6268.jpg

La un moment dat, Ioan vrea sa faca niste fotografii cu corturile luminate dinauntru, asa ca stam cateva minute in cort, cu frontalele aprinse. Desi nu prea ne e somn, decidem sa ne culcam, in ideea ca a doua zi am fi avut un traseu ceva mai lung.

Ingrijorata de ideea de a dormi la cort pentru ca sunt cel-mai-friguros-om-pe-care-l-am-cunoscut-vreodata am luat cu mine sacul de iarna (pe care l-a carat Alec) si am dormit ca un prunc. Bineinteles ca acum, vazandu-ma la caldurica, imi tot spuneam ca m-as fi descurcat si cu un sac subtire. Oricum, faptul ca am avut cu noi sacul ala voluminos si o gramada de haine groase, nu tocmai potrivite pentru munte, ne-a ingreunat rucsacurile mult si inutil. La fel si cu mancarea, multa si inutila. Se vedea ca nu am mai fost de mult pe munte si ca uitasem sa-mi fac mai eficient bagajul. Dar nu-i nimic, mi-am amintit acum!

A doua zi: Buna dimineata, dimineata in natura! Am baut o cafea calaie din termos si am pornit.

/ralu/img_6323.jpg

O turma de oi, niste vaci care se odihneau in mijlocul drumului, ciresi, corcodusi in floare, o casa mica si parasita, dar care mie mi-a parut desavarsita, un leagan agatat in pom… Si casele-astea presarate pe dealuri, cu oamenii lor simpli si copiii lor frumosi… O minune ramasa inca aici, in tara asta!

/ralu/img_6331.jpg

Coboram in Holbav si, cum ajungem in sat, poposim pe marginea drumului sa ne racorim picioarele intr-un paraias. Si ce frumos e sa calci cu talpile goale in iarba cruda!

/ralu/img_6391.jpg

Aici este momentul in care incep sa ma relaxez… Gresita atitudine! Pentru ca urmeaza sa pornim din nou la drum, sa ocolim Magura Codlei pe partea cealalta decat in prima zi si, desi stiam ca tura e mai lunga, nu ma asteptam sa fie atat de lunga.

Cum spuneam… incep sa ma relaxez… Pe scurta bucata de drum cat mergem prin sat ne intalnim cu un grup mic de oameni care se intorceau de la biserica. Era duminica de Florii si oamenii de pe-aci isi pun hainele bune cand e zi de sarbatoare. Printre ei am remarcat o tanara fata – sa fi avut vreo 14 ani? – frumoasa si simpla. Ce imagine pentru ochii nostri, sa vedem locurile si oamenii astia ramasi in alt timp! Si cat de greu le-o fi lor, tinerilor si copiilor de-acolo, vazandu-ne pe noi, “orasenii”, ajunsi acolo numai in trecere? Mi-am amintit de mine, la 14 ani, cum imi doream cu ardoare sa plec din satul natal la oras, unde multe lucruri pareau posibile, si cum visam la o gasca de prieteni cu care sa merg pe munte si, mai apoi, sa fac inconjurul lumii pe jos. Atunci stiam ca toate astea sunt posibile. Acum imi mai aduc aminte doar din cand in cand.

Dupa ce mergem o bucata de drum pe unde trecuseram cu o zi inainte (ajungem din nou pe langa casa familiei Sulica), pornim pe partea dreapta a Magurii Codlei (stanga, din directia din care veneam noi acum). Dupa putin timp, marcajul incepe sa ne puna probleme, iar eu… incep sa-mi pierd suflarea. Cumva, ma “setasem” pentru un traseu ceva mai scurt si am inceput sa imi pierd energia. In plus, incepe sa ma doara o glezna, ceea ce pentru mine e o surpriza. Niciodata nu am avut astfel de probleme fizice pe munte. E drept ca nici nu mersesem vreodata cu rucsac atat de greu pentru atat de mult timp.

In minte incepe sa-mi staruie ideea ca incetinesc grupul si am tras de mine sa nu raman ultima. Nu mi-a iesit mereu, dar tot efortul asta m-a stors de puteri.

Cand am ajuns la lacurile din Codlea le-am admirat in fuga, nici n-am mai avut energie sa ma bucur de ele. Nici fotografii n-am mai facut pe ultima bucata de traseu. Dupa o portiune de mers pe un drum forestier am ajuns din nou la masini. Ne-am luat repede ramas bun si am pornit spre casele noastre. Dupa cateva minute am oprit la o benzinarie si, cand sa cobor din masina, mi-am dat seama ca ma dor ingrozitor toti muschii de la picioare.

Concluzii am tras mai multe. Ca e frumos sa mergi in grup mare pe munte, dar ca nu poti sa asculti muntele la fel de bine ca atunci cand esti in grup mic, ca in iesirile pe munte ai mai multe sanse sa cunosti oameni frumosi decat prin parcuri, cluburi sau alte locuri, ca trebuie sa-mi imbunatatesc conditia fizica, ca trebuie sa merg mai des pe munte si ca nu e buna scuza cu “nu am timp, nu am bani acum”, ca echipamentul potrivit iti usureaza drumul, ca as putea sa revin in zona asta si cu Maria, fetita mea de nici doi ani, sa facem scurte plimbari pe dealuri, ca ar trebui sa incep si eu sa ma orientez cu harta (!), ca lucrurile astea nu sunt atat de imposibile pe cum cred uneori.

Dar cea mai importanta concluzie este ca timpul pierdut nu se mai intoarce si ca doar de-acum incolo mai pot schima ceva. Stiu ca pot sa vad mai mult si mai departe.  



Joi, 10 octombrie 2013 - 20:24 
Afisari: 3,264 


Postari similare:





Comentariile membrilor (9)

ioanstoenica
ioanstoenica..
Coarda
 
1
He he, ce dragut ca ai pus jurnal! Carpati.org E un mod bun prin care sa aflăm ce gândesc unii participanti la tura - ca la fata locului e greu sa vorbesti cu toata lumea. Oricum, cred ca mai erau si alti oameni care nu stiau pe nimeni, dar au venit pentru ca voiau sa vada zona, sau chiar sa cunoasca oameni noi... Cum mai spun eu uneori, "nu mai avem 7 ani, sa ne fie rusine sa vorbim cu alti oameni" Carpati.org Nu ar trebui sa mai conteze faptul ca nu cunoastem pe nimeni intr-un grup...

Au fost super cele doua zile, mie mi-a placut si ca am avut mai mult timp seara de stat pe langa corturi - ca locul ala e genial! Si m-a luat si pe mine prin surprindere partea finala a traseului - singura pe care nu mai fusesem - nu ma asteptam sa fie asa lunga... Dar deh, pe munte mai apar si chestii neprevazute Carpati.org Important e sa fim pregatiti pentru ele.

Mai urmareste turele pe site, sunt si multe ture de o zi - cred ca ti-ar fi mai usor sa participi la acestea (nu ca n-ai face fata altfel, dar cand ai bebe e mai greu sa lipsesti mai multe zile Carpati.org ) Si-n plus... asa se mai reface antrenamentul - cu ture de-o zi.

Spor! Carpati.org


Vineri, 11 octombrie 2013 - 15:09  

ali_na
ali_na
Caraba
 
2
Felicitari pentru jurnal! Carpati.org Mi-a facut placere sa citesc despre tura aceasta draga mie....Si in cazul meu au fost multe premiere, prima noapte petrecuta la cort, primul rasarit vazut pe munte.....Toate au un inceput, iar muntele ne descopera cate putin de fiecare data, din frumusetea sa....Sper sa ne mai revedem si in alte ture si sa ne bucuram de muntii nostri dragi. Numai bine!


Vineri, 11 octombrie 2013 - 15:37  

raluca
raluca

 
3
Va multumesc mult pentru feedback! Carpati.org

Ioan, ma uit cred ca zilnic pe site Carpati.org Acum mi-ar fi placut sa merg in Buila, dar nu cred ca m-as fi descurcat cu timpul (se anuntau 10-12 ore in prima zi). Sper sa mai prind macar o tura pe Carpati.org pana la sfarsitul anului.

Alina, si mie mi-ar placea sa ne revedem pe munte!

Cele bune si voua!

PS: In jurnalele viitoare o sa acord o mai mare atentie datelor legate de marcaje, timpi etc. Carpati.org


Vineri, 11 octombrie 2013 - 16:27  

smara_n
smara_n

 
4
Felicitari ca ai reusit sa exprimi ce ai simtit si desigur, ca ti-ai facut curaj sa mergi in aceasta tura. Eu te inteleg deoarece am trecut si eu uneori, in scurtul timp de cand sunt pe aici, prin trairi similare. Ma bucur ne-am cunoscut intr-o tura asa frumoasa si sper sa ne revedem! Carpati.org


Duminică, 13 octombrie 2013 - 17:58  

raluca
raluca

 
5
Multumesc, Smaranda! Pai sa stii ca am prins curaj sa scriu jurnalul dupa ce le-am vazut pe ale tale. Carpati.org Si eu as vrea sa ne revedem!


Luni, 14 octombrie 2013 - 10:15  

attilaszasz
attilaszasz

 
6
Mi-a placut jurnalul postat de tine,,,Cum a zis si Smaranda felicitari pt curajul avut in a-ti exprima sentimentele si de a merge spre inima muntelui alaturi de ceilalti iubitori ai muntelui ..Cat mai multe iesiri la munte iti doresc si calde salutari de la Tg-Mures...


Joi, 17 octombrie 2013 - 13:18  

raluca
raluca

 
7
Iti multumesc, Attila! Carpati.org


Vineri, 18 octombrie 2013 - 10:12  

bogdan.t
bogdan.t
Coarda
 
8
Un jurnal foarte interesant!


Vineri, 24 iunie 2016 - 11:20  

attilaszasz
attilaszasz

 
9
Timpul a trecut peste noi,dar l-am recitit cu aceeasi placere ca prima data...multa sanatate iti doresc si numai bine...


Sâmbătă, 25 iunie 2016 - 00:20  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0678 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2022) www.carpati.org