Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Iulie 2020
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

August 2020
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Online

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Low Gear pe Transfagarasan (Muntii Fagarasului)

De ce titlul Low Gear pe Transfagarasan? Simplu: de la vitezele bicicletei mele cu care am urcat Transfagarasanul. Asadar, jurnalul urmator va fi despre aceasta frumoasa sosea din Romania care a detinut inca din 1971 titlul de soseaua asfaltata care ajunge la cea mai mare altitudine din Romania (2042m). Titlul a fost pierdut recent in favoarea Transalpinei din Muntii Parang (2145m), dar parca tot Transfagarasanul ramane mai spectaculos prin peisajele si serpentinele sale.


      Inca de cand am invatat sa merg pe bicicleta (adica de pe la vreo 10 ani) mi-am dorit sa urc Transfagarasanul, asa ca m-am antrenat temeinic in ultimii ani pentru aceasta provocare. Bicicleta mea a strans peste 4500km pedalati in 6 ani. Culmea e ca nu s-a stricat si inca merge, desi e un amarat de DHS romanesc, fara suspensii. Asta poate si pentru ca am avut mare grija de ea, am bagat practic inca o data valoarea ei in reparatii si schimb de piese.


     Traseul pe care in vom urma eu, Dragan Andrei, si colegul meu, Nicolae Gheorghe (aceeasi echipa ca si la Maratonul Bucegi 7500) este urmatorul: Arpas-Cartisoara-Balea Lac-Barajul Vidraru-Curtea de Arges-Pitesti. Vom urca deci pe partea nordica a Transfagarasanului, care este mai abrupta, iar in total vom parcurge 160km pe care ne-am propus sa-i pedalam in trei zile. Se va vedea totusi ca i-am pedalat in doar 19 ore de mers continuu.


      Prima problema: transportul bicicletelor pana la Arpas. Cel mai bine si lejer este cu trenul, numai ca trebuie uns nasul cu ceva. Am studiat garniturile de tren si am descoperit locul ideal de pus biciclete asa incat sa nu stanjeneasca pe nimeni si ne vom descurca. 


     In primul tren, personalul Bucuresti-Brasov de la 05:46, in data de 07 septembrie 2010:

/Transfagarasan/1.jpg


     Bicicletele noastre stau foarte bine, ar trebui marcat locul special ca fiind pentru biciclete.

/Transfagarasan/2.jpg


     Vine nasul, ii dam 5 lei pentru biciclete si nu zice nimic. Am trecut de prima proba, deci vom merge linistiti pana la Brasov. Am studiat prognoza meteo la perfectie si stiu ca vom avea vreme buna pe urcare pe Transfagarasan, desi acum ploua. Sa ma umflu putin in pene, pot sa spun ca nu m-am inselat niciodata in privinta vremii, asa ca stau linistit.


     Gara Predeal, locul cu cea mai mare altitudine atinsa de o cale ferata din Romania, 1033m:

/Transfagarasan/3.jpg


     Dupa Predeal incepe o coborare foarte abrupta pentru o cale ferata, panta este de 2,6%, adica foarte mare. Este suficient de mare incat se poate vedea cu ochiul liber. Mecanicul aplica constant franele pentru a nu scapa trenul de sub control. DN1 coboara in serpentine.

/Transfagarasan/4.jpg


      Ajungem in Brasov, cu intaziere mica, doar 30 minute. Se pare ca au inceput sa mearga mai bine trenurile pe Valea Prahovei.

      Gara Brasov:

/Transfagarasan/5.jpg


     Cum ploaia s-a oprit, ne ducem sa dam o tura prin Brasov, deoarece avem destul timp pana la urmatorul tren.

     Prin Brasov:

/Transfagarasan/7.jpg


     Cu gandul sa ne antrenam putin pentru maine, stiu o strada care urca pe Tampa, care urca foarte abrupt. Poate cea mai abrupta strada pe care am vazut-o. Schimbam pe cea mai mica viteza pe care o avem (pinion mare, foaie mica) si reusim sa urcam cei peste 100m diferenta de nivel. Off, dar am un rucsac imens de greu, de abia il car, are peste 10kg. O sa fie foarte greu pe Transfagarasan cu el in spate.


     Ne intoarcem in gara si suim bicicletele in personalul Brasov-Arpas. Cum se stie, nu s-a reparat nici acum podul rupt de pe ruta Brasov-Sibiu, asa ca trenurile merg doar pana la Arpas.

/Transfagarasan/8.jpg


     Vine nasul, ne intreaba de biciclete, ii dam 5 lei, ne lasa in pace, mai ales ca nu ocupa spatiu deloc. Am reusit deci sa transportam cu bine bicicletele pana la Arpas si nu au fost probleme cu bicicleta in tren. La intoarcere o sa fie un pic mai problematic, dar nu ne gandim la asta, mai e mult pana atunci.

    Din Arpas pana la inceputul Transfagarasanului din Cartisoara, sunt 13 km, 5 km pe soseaua europeana Brasov-Sibiu si inca 8km de fals plat pana in localitate. Incepem sa pedalam incurajati de vremea buna si soarele care mai iese dintre nori.

/Transfagarasan/9.jpg    


     Plutonul de ciclisti in drum spre Cartisoara:

/Transfagarasan/10.jpg


      Pedalam cu viteza de croaziera, 20 km/h (avem amandoi vitezometre pe bicicleta). Mentinem viteza constanta si ne schimbam din cand in cand la trena.


     Indicator al Transfagarasanului, DN7C.

/Transfagarasan/11.jpg


     Soseaua E68 Brasov-Sibiu este in stare perfecta, nu sunt gropi si in plus este si spatiu pentru biciclisti pe marginea drumului.

/Transfagarasan/12.jpg


     Virand dreapta spre Cartisoara:

/Transfagarasan/13.jpg


      De aici incepe Transfagarasanul:

/Transfagarasan/14.jpg


      Mai avem o bucata buna pana in localitate, la marginea careia vrem sa punem cortul si sa dormim. Vom pleca maine dimineata pe Transfagarasan sa avem mai mult timp sa mergem cat mai mult timp pana sa intuneca.

     Soseaua este plina de denivelari si in usoara urcare, dar mai sunt totusi si portiuni recent asfaltate.

/Transfagarasan/15.jpg


     Centrul Cartisoarei:

/Transfagarasan/17.jpg


      Incep primele pante serioase ale soselei. Vom urca din Cartisoara de la 559m la Balea Lac 2042m in 31 km.

/Transfagarasan/18.jpg


     Ajunsi pe campurile de dupa localitate instalam cortul intr-un loc ferit din dreapta soselei.

/Transfagarasan/21.jpg


       Muntii Fagaras la apusul soarelui:

/Transfagarasan/22.jpg


      Vitezometrul lui Nicolae are si termometru, asa ca putem sti temperatura. Toata noaptea a plouat si au fost 10,4 grade Celsius, dar in cort a fost bine, au fost 18 grade. Am rezistat noptii, desi nu am luat cu noi sacii de dormit, ci doar cate un izopren si o patura pentru amandoi. Nici o indoiala ca a fost frig, si daca nu veneam eu cu planul sa tinem o candela aprinsa in cort ne-ar fi fost cu mult mai frig. Asa mica flacara degaja o caldura mult mai mare decat am fi produs amandoi.


     Rasarit de soare. Vremea se anunta foarte buna, asa cum ma asteptam.

/Transfagarasan/23.jpg


     Mancam bine de dimineata sa avem multa energie pe urcare. Mi se pare ca si cainele care a venit la noi de dimineata a mancat bine :))

/Transfagarasan/24.jpg


Puteam sa rezistam la asa ceva?

/Transfagarasan/25.jpg


     La 7:26 incepem urcarea adevarata pe Transfagarasan. Primele pante sunt mici, asa ca pedalam cu 12 km/h: 

/Transfagarasan/26.jpg


     Cainele incearca sa alerge dupa noi, dar are sanse se fuga 31 km pana la Balea Lac?

/Transfagarasan/27.jpg


     Prima parte a Transfagarasanului pana la Balea Cascada 1234m vazuta pe Google Earth:

/Transfagarasan/27a.jpg


      O data cu primele serpentine panta devine mai abrupta si schimbam pe low gear, pinion mare si foaie mica.

/Transfagarasan/28.jpg


      Catarare ca in Turul Frantei.

/Transfagarasan/30.jpg


      Pedalam bine, panta nu este inabordabila, si parca imediat mai avem de mers doar 6 km pana la Balea Cascada:

/Transfagarasan/31.jpg


     Raze de soare:

/Transfagarasan/32.jpg


     Atentie la animalele care traverseaza soseaua!

/Transfagarasan/33.jpg


     Soseaua este in stare foarte buna. Ce viteza as prinde pe aici pe coborare!

/Transfagarasan/34.jpg


      Masini nu circula prea multe asa de dimineata, asa ca urcam de multe ori pe mijlocul soselei. Drumul incepe sa mearga paralel si sirul vaii si apar unele caderi de stanci:

/Transfagarasan/35.jpg


     Cateva semi-tunele, nu stiu cum sa le zic altfel

/Transfagarasan/36.jpg


      Muntii Fagaras:

/Transfagarasan/37.jpg


     In final, dupa 2 ore de catarare ajungem la Balea Cascada (1234m). Am urcat 600m diferenta de nivel din Cartisoara. 

/Transfagarasan/38.jpg


      Aici facem un popas ca sa mancam cate ceva. Eu trebuie sa mananc constant pe urcare pentru a nu ramane fara energie. Mai ales ca de acum in colo urmeaza pantele mai abrupte.

/Transfagarasan/39.jpg


      Nu urcam prea mult ca apare prima problema tehnica la bicicleta lui Nicolae: lantul nu se mai prinde bine pe penultimul pinion, se agata de ultimul si scoate zgomot. Stiu ca nu e bine sa urci asa, lantul se macina si se slabeste, rupandu-se in final. Incerc sa repar schimbatorul pe spate...dar poti sa te pui cu chinezariile si cu vechimea? Bineinteles ca n-am reusit. Apelam la varianta suna un prieten, in cazul de fata suna un parinte. Tatal lui Nicolae ne spune sa dam pe ultimul pinion cu ulei ca sa alunece mai bine lantul. N-avem ulei, asa ca ungem pinionul cu cascaval :)) Asta inseamna improvizatie. Incredibil, dar a functionat! Zgomotul aproape a incetat, asa ca urcam mai departe.


     Sosea in curbe si-n urcare:

/Transfagarasan/40.jpg


     Viteza de pedalare este buna, 6-7 km/h, adica vreo 2 m/s.

/Transfagarasan/41.jpg


      Multi cred ca este mai usor de urcat pe munte cu bicicleta decat pe jos, dar nu este asa. Totul tine de viteza verticala. La 2 m/s si panta de 8% urci practic 16 cm/secunda, adica 9,6 metri/minut. Nu stiu cati ar putea merge pe jos atat de repede pe munte. De exemplu, daca urci pe Jepii Mici 1200m in 4 ore rezulta o viteza verticala medie de 5 metri/minut, deci la jumatate. Un alt exemplu: cand am urcat eu pe Valea Vistei 2000m diferenta de nivel in 6 ore (traseul era de 7 ore) am avut o viteza verticala de 5,56 metri/minut. Deci pedalatul pe munte necesita un efort considerabil, nu este foarte usor, mai ales cand ai de carat pe langa greutatea proprie inca 30 kg, 20 kg bicicleta si 10 kg rucsacul. Singura diferenta e ca nu mai folosesti muschii spatelui la caratul celor 20 kg ale bicicletei, dar acele kilograme tot trebuie urcate impotriva gravitatiei.

     Iar ciclistii profesionisti sunt adevarate forte ale naturii, atunci cand urca pante de 8% cu 20 km/h. Rezulta ca au o viteza verticala de 26,7 metri/minut. Imens!


     Soseaua pe care am urcat si inca urcam:

/Transfagarasan/43.jpg


      Am pornit de jos de tot din depresiunea Fagaras:

/Transfagarasan/44.jpg


     9 km pana la Balea Lac:

/Transfagarasan/45.jpg


      In vale se vede Balea Cascada:

/Transfagarasan/46.jpg


      Intram pe valea glaciara Balea. Suntem la altitudinea de vreo 1500m si ne pregatim sa atacam serpentinele celebre ale Transfagarasanului. La intrare in vale soseaua are o portiune de fals plat, adica panta foarte mica, ceea ce ne permite sa ne mai tragem sufletul.

/Transfagarasan/47.jpg


    Ultimii 8km ai soselei vazuti pe Google Earth:

/Transfagarasan/47a.jpg


      Chiar inainte de intrarea pe primele serpentine vad ceva in mijlocul soselei. Ma aplec si vad ca este un telefon scump bagat intr-o husa. Ce-as putea face cu el? Sigur l-a pierdut cineva. Ma uit pe display si vad ca are doua apeluri nepreluate, asa ca sun inapoi la acel numar. Persoana care imi raspunde este sotia celui care a pierdut telefonul. Este deci o familie care a urcat cu masina la Balea Lac si a pierdut telefonul intr-o pauza de poze. Ii spun ca sunt cu bicicleta pe urcare si stabilim sa coboare ei cu masina sa ia telefonul, ramanand sa ne intalnim undeva pe drum. Le inapoiez telefonul si nu vreau sa accept recompensa baneasa, dar ei insista, asa ca trebuie sa-i iau pana la urma. Dar cred ca oricine ar fi facut la fel in locul meu si nu cred ca-i meritam. :)


       Primele serpentine:

/Transfagarasan/48.jpg


       Catararea devine mai dura datorita pantei mai accentuate, aerului mai rarefiat si a vantului care sufla puternic.

/Transfagarasan/49.jpg


      E bine totusi ca datorita serpentinelor bate vantul cand din fata cand din spate:

/Transfagarasan/50.jpg


      Va las sa admirati poze de pe catarare:

/Transfagarasan/51.jpg


/Transfagarasan/52.jpg


     Incercand sa urc ca preferatul meu, Andy Schleck, desi seman mai mult cu Contador:

/Transfagarasan/53.jpg


/Transfagarasan/54.jpg


     Mai trebuiau niste spectatori pe marginea drumului care sa strige: Allez! Allez! Allez! :D Cativa oameni totusi ne fac poze si cei mai multi ne incurajeaza.

/Transfagarasan/55.jpg


     Poza retro:

/Transfagarasan/57.jpg


      Transfagarasan, the most beautiful road in the world:

/Transfagarasan/56.jpg


/Transfagarasan/58.jpg


       Moment de glorie:

/Transfagarasan/59.jpg


      Ultimul kilometru al catararii si ultima serpentina sunt cele mai grele, cu panta cea mai mare (vreo 12% pe portiune mica). Trebuia  pus aici un indicator cu ,,Sommet a 1 km" ca pe Col de Tourmalet.

/Transfagarasan/60.jpg


      In final, varful catararii, Balea Lac 2042m. Am reusit!!!

/Transfagarasan/61.jpg


     Multi au spus ca nu am nicio sansa sa urc, si totusi am reusit! Am urcat numai pe bicicleta, nu cum credeau unii ca o sa imping bicicleta pe pantele mai abrupte. Am urcat cu o bicicleta veche, fara suspensii, cu un rucsac greu in spate. Am urcat cu ,,apa plata si lamaie", vorba comentatorilor de ciclism, adica fara substante dopante sau nici macar cu ceva care sa creasca performantele. Si am reusit! Nu am cea mai mare rezistenta fizica, dar am o vointa de fier. Vointa e cea mai importanta. A fost greu, dar am reusit!

     Am ajuns la Balea Lac la 14:34. Vremea e superba, asa cum ma asteptam. Nu m-am inselat in privinta prognozei meteo nici de data aceasta. Am prins ziua exacta, cu o zi inainte si o zi dupa ce am trecut noi pe acolo a plouat in continuu.


Lacul glaciar Balea:

/Transfagarasan/62.jpg


      Nu stam aici mult, ci mancam ceva si ne echipam de coborare. Mi-am reparat franele inainte de a veni pe Transfagarasan si sper sa tina pe coborare. Pericolul cel mai mare e sa patesc cum am mai patit-o acum o saptamana la coborarea de pe Pasul Secaria: se pot toci sabotii de frana si frana sa nu se mai prinda bine pe roata. Era sa cad in prapastie pe Pasul Secaria, m-am oprit in ultimul moment punand picioarele pe jos. Acum am saboti noi si am curatat bine jentile cu alcool medicinal sa nu mai existe urme de ulei sau vaselina si sa franez mai bine. De asemenea am strans mai bine cablul de frana si sunt gata de coborare.

     Dar mai intai avem de traversat cel mai lung tunel rutier din tara, in lungime de vreo 900m, neiluminat. Punem frontalele si vestele reflectorizante agatate de rucsac, ne imbracam mai gros pentru coborare (ne luam si manusi si caciula) si intram in tunel. Ma gandesc ca trebuie sa fie teribil de frig in tunel pentru ca acolo nu intra lumina soarelui niciodata si e situat la mare altitudine.


     Tunelul de la Balea Lac:

/Transfagarasan/63.jpg


      Intr-adevar este mult mai racoare ca afara si este bezna totala. Tunelul e in coborare, dar noi mergem foarte incet incercand pe cat posibil sa ocolim gropile numeroase din tunel.


      Iesind in partea sudica a Transfagarasanului. Este un peisaj magnific!

/Transfagarasan/64.jpg


      Acum urmeaza coborarea mult asteptata! Sa vedem ce viteza prind acum! Resetam vitezometrele la 0 sa vedem la finalul coborarii datele tehnice (viteza maxima, medie, timp, distanta).


      Pe coborare n-am facut poze, nu ne-am oprit deloc, n-am vrut sa stricam placerea pura de a cobora in viteza maxima. Iata cum arata coborarea pe Google Earth:

/Transfagarasan/64a.jpg


     Iu-huuu ce viteza!! Totusi suntem un pic franati de starea destul de proasta a drumului, nu vrem sa luam vreo groapa la viteza maxima. Coborarea este un val de adrenalina pura, este senzational! Cine n-a mers vreodata pe bicicleta nu stie cat de unica este aceasta senzatie!

     Intr-un final cam prea rapid, la intrarea in padure, locul unde se termina serpentinele, verificam datele tehnice ale coborarii:

Distanta: 14,29 km

Viteza maxima: 57.0 km/h eu, 60.8 km/h Nicolae

Viteza medie: 36 km/h eu, 38 km/h Nicolae

Timp: 23 minute


     Este cea mai mare viteza pe care a prins-o vreodata bicicleta mea. Sigur, daca am fi avut cursiere si nu biciclete de oras am fi coborat mult mai rapid, dar si asa a fost destul de mare viteza.


     La 57 km/h si panta de 8% coboram cu viteza verticala de 76 metri/minut!! E o valoare uriasa. Liftul de la blocul meu coboara mai incet, cu 50 metri/minut :)) La finalul coborarii ni se infunda urechile.


     Ajunsi la finalul serpentinelor nu inseamna ajunsi la finalul coborarii. Transfagarasanul urmeaza valea unui parau coborand in continuare spre lacul Vidraru. Dar coborarea alterneaza cu anumite portiuni de fals plat, asa ca nu mai prindem viteze de peste 50 km/h, ci doar vreo 40 km/h.


     Dupa nici o ora ajungem la capatul lacului Vidraru, coborand 25km. E incredibil cum am urcat Transfagarasanul in 7 ore si l-am coborat intr-o ora. :D


     Facem un popas sa mai mancam ceva, mai ales ca avem de ocolit tot lacul Vidraru. Pana la Curtea de Arges unde vrem sa dormim mai avem imens de mers, inca 60 km.

/Transfagarasan/65.jpg


      Incepem sa ocolim Lacul Vidraru. Soseaua merge prin dreapta lacului asa cum se vede in poza de mai jos:

/Transfagarasan/lac_vidraru.jpg


     Incepem sa mergem cu o portiunde plat, dar ceva e in neregula. Ma uit pe vitezometru si vad ca am doar 11-12 km/h, desi trag puternic. Ciudat, eu pe plat merg cu 20 km/h si nu am nimic, dar acum ma dor toti muschii. Atat de rau sa ma fi obosit urcarea? Nu cred. Mergem in continuare si soseaua incepe sa coboare, apoi avem inca o portiune de plat pe care abia trag, apoi inca o coborare. Ceva e in neregula, de ce merg asa incet pe plat? Totusi ma gandesc ce bine ca soseaua e mai mult in coborare decat pe plat. BANG! Gandul asta m-a luminat. N-are cum sa coboare soseaua mai mult decat urca, altfel am ajunge in apa. Lacul e mereu la acelasi nivel si soseaua nu poate cobora sub el. Deci asa se explica de ce trageam pe plat asa de greu. Pentru ca nu e plat, e in urcare, si inca una abrupta. Se pare ca avem un fel de iluzie optica, nu ne mai dam seama de panta dupa ce am urcat Transfagarasanul. Lucru e favorizat si de lipsa oricaror repere vizuale pentru ca mergem numai prin padure, nici macar lacul nu se vede, decat foarte putin.

      De acum in colo cand mai simt o portiune d-asta de plat ma dau jos de pe bicicleta si imping. Nicolae e buimacit total de aceasta iluzie optica si se enerveaza ca merg pe plat pe langa bicicleta. Nu se gandeste si el la iluzie, ganditul e ceva dureros, prefera sa se enerveze pe mine ca merg prea incet. Vreau sa-i explic dar iar zice ca fac express ca sa ajungem tarziu. (?) Bine mah, eu merg pe jos cu 6 km/h si tu urca ca boul cu 8 km/h pe bicicleta, desi e mult mai obositor si nu merita si e un lucru pe care eu nu-l voi face. Am urcat Transfagarasanul numai pe bicicleta, acum ma voi mai odihni un pic pentru ca nu mai avem o miza atat de mare. Cum sa zici ca e plat cand e clar urcare pe panta abrupta, poate nu chiar ca Transfagarasanul, dar oricum suficient de mare. Ochii mei nu o vad, dar muschii, inima si vitezometrul meu simt clar ca este in urcare. Numai Nicolae se incapataneaza sa nu creada asta si zice ca urca cu 15 km/h fara probleme. Sanchi! Facem aproape acelasi timp pe urcare, el merge pe bicicleta, eu pe jos si el ajunge in varf cu vreo 50-100m in fata mea, si se oboseste mult mai mult ca mine.

      Si cum s-ar explica viteza pe care o prindem pe coborare decat prin panta mare? Si astia care au facut soseaua s-au chinuit sa faca panta mica pe o parte si panta mare pe cealalta parte a dealului? E o idiotenie sa gandesti astfel. De ce n-ar fi pante egale? Ce daca nu se vede panta cu ochiul liber? Dar nici nu ma mai obosesc sa ii explic lui Nicolae asta, e incapatanat ca un catar. Eu tac si-l las pe el sa comenteze stiind ca tot el o sa cada de prost la final.

      Astfel de pante sunt o gramada de-a lungul lacului Vidraru, nu le-am numarat, dar sigur sunt peste 25-30. Nu ma dau jos de pe bicicleta la toate, urc din inertie cat pot de mult si vad cat mai e pana pe varful lor. Daca mai e putin merg inainte, daca nu ma dau jos. E cel mai eficient asa. De ce sa nu gandim daca avem creier?

      In plus mai avem de mers peste 40 km pana la Curtea de Arges si vreau sa-mi mai conserv un pic din energie.


     Intr-un final ajungem si la Barajul Vidraru:

/Transfagarasan/66.jpg


     Aproape s-a intunecat afara si scoatem frontalele si vestele reflectorizante, deoarece incepe seria de 4 tunele de pe coborarea de la Vidraru. Se coboara rapid pe drumul oaselor, un drum plin de gropi pe care le evitam cu greu din cauza intunericului. Totusi avem viteze de peste 40 km/h.

     In continuare urmeaza portiunea de plat spre Curtea de Arges, inca 30 km. Plat stiam de pe harta eu ca e, dar de fapt e numai coborare. Asa sosea mai zic si eu. Pedalam cu peste 25 km/h fara probleme pana in Curtea de Arges. Masini trec rar si e bine ca putem merge pe mijlocul soselei, unde sunt mai putine gropi.

     Frontalele nu prea lumineaza drumul la viteza cu care mergem. Daca ne apare vreo groapa in fata avem o fractiune de secunda sa reactionam. Practic mergem pe ghicite si la noroc si speram sa nu dam peste vreo groapa prea mare.


     Vazand cat de bine am mers pana in Curtea de Arges ma gandesc ca n-ar fi rau sa mergem in noaptea asta pana la Pitesti sa prindem personalul de 03:45 spre Bucuresti. E ora 22:35 cand ajungem in Curtea de Arges si mai sunt 38 km pana la Pitesti. O sa fie greu, dar mai am energie. In plus mi-e lene sa mai montez cortul in noaptea asta asa ca mai bine ii dam inainte.


     Mergand prin noapte:

/Transfagarasan/67.jpg


     Avem tot ce ne trebuie: veste reflectorizante, casca de protectie, lanterna frontala. Echipajele de politie nu ne zic nimic ca mergem la miezul noptii pe soseaua nationala. Mergem pe plat cu 20 km/h, viteza de croaziera, si facem cate o oprire din 10 in 10 km, adica din cam jumatate in jumatate de ora. Merg bine desi simt dureri la nivelul articulatiei genunchilor.

     La indicatorul Pitesti 12 km ma uit la ceas si vad ca este de abia 00:13 minute, iar trenul e la 03:45. Avem tot timpul sa ajungem la gara, asa ca ma gandesc ca n-ar strica putin somn. Asa ca ne trantim intr-un sant de pe marginea drumului ca ultimii boschetari, punem izoprenele si ne invelim cu patura luata cu noi si dormim o ora. Odihna e binemeritata si pun alarma sa sune, ca altfel nu ne-am mai fi trezit. Temperatura este bunicica, 15 grade Celsius si adormim imediat fara sa simtim frigul sau zgomotul soselei.


      Apoi ne trezim, pedalam cat pedalam, incerc sa nu stau prea mult pe sa din cauza durerilor in zonele... (bip) si la ora 02:30 intram in Pitesti.

      Pitestiul e un oras mare si gara se afla la celalalt capat al lui. Avem vreo 8 km de mers prin oras, asa ne zice un paznic intalnit pe drum la ora aia. Ne mai zice ca trebuie sa mergem tot inainte, dar mergem destul si nu gasim gara. Intrebam la un fast-food apoi pe niste taximetristi care ne iau la misto. Ce altceva sa faca la ora 3 dimineata? :-j Le spunem ca venim de pe Transfagarasan si se crucesc, iar apoi ne dau indicatia corecta sa ajungem la gara.


      La ora 02:55 suntem in gara la Pitesti.

/Transfagarasan/68.jpg


     Am parcurs deci in 19 ore 160 km. A fost foarte greu, dar a meritat la cat de frumos a fost. Transfagarasanul e o sosea incredibila.


     Personalul de 03:45 Piteti-Bucuresti:

/Transfagarasan/69.jpg


      Aici e mai problematic cu bicicletele, vagoanele sunt cu un etaj si cu compartimente, asa ca legam bicicletele la coada trenului:

/Transfagarasan/70.jpg


      Vine nasul, ne controleaza biletele, ii dam 10 RON in plus pentru biciclete si gata. Avem voie cu ele in tren, ba chiar controlorul ne ajuta sa sa aranjam bicicletele mai bine. Ce sa ne certam pe regulamente, ce sa luam un bilet in plus, ce sa ne complicam viata? Un pic de spaga la nas si se rezolva. ;)

      Trenul de navetisti este aproape gol in Pitesti dar se aglomereaza extrem de mult pe parcurs. De exemplu de la Gaesti si de la Titu se suie foarte multa lume, ca si de la multe alte statii, asa ca trenul ajunge plin ochi la Bucuresti la 06:21. Stateau oamenii inghesuiti pe coridor ca-n autobuz. :))


      Ehh, asta a fost tot jurnalul. Transfagarasanul este o sosea formidabila, merita incercat sa fie urcat pe bicicleta, sau macar sa fie coborat de cei cu rezistenta mai scazuta. Cei 160 km si-au pus amprenta pe mine: am facut febra musculara :)) Asa ceva nu mi s-a mai intamplat de cateva luni de zile bune. Nici macar dupa cei 90km ai Maratonului Bucegi 7500 n-am avut febra musculara. Asa ca traseul a fost destul de greu.


      La anul planuiesc sa urc Transalpina, devenita recent soseaua asfaltata care ajunge la cea mai mara altitudine din Romania (2145m in Pasul Urdele). Dar mai e pana atunci.


     Multumesc pentru rabdarea acordata citirii acestui jurnal!

     Spor la pedalat si sosea in coborare! Drum bun! ;)


     Dragan Andrei, 10 septembrie 2010



Sâmbătă, 11 septembrie 2010 - 00:11 
Afisari: 6,754 


Postari similare:





Comentariile membrilor (21)

pisti2004
pisti2004
Cort
 
1
Frumos!Felicitari!


Sâmbătă, 11 septembrie 2010 - 00:38  

birbal
birbal
Coarda
 
2
Felicitari tinerilor pentru aceasta isprava! Eu unul va apreciez si stimez totodata pentru vointa de fier in conditiile date. Va doresc din tot sufletul alte trasee de acest gen mai ales daca reusiti sa iesiti prin afara, Elvetia, Austria, Franta, etc unde veti fi apreciati ca si ciclisti si incurajati in demersul vostru.

Felicitari inca odata si nu uitati ca data viitoare sa tintiti mai sus.


Sâmbătă, 11 septembrie 2010 - 06:15  

leon37
leon37
Busola
 
3
Frumos jurnalul si isprava ta,dar partea cu nasul nu face cinste nimanui,nu trebuie incurajat 'fenomenul' si asta ti-o spune un nas!


Sâmbătă, 11 septembrie 2010 - 09:59  

lbzk
lbzk
Caraba
 
4
felicitari pt reusita! nu-i de ici de colea sa urci Transfagarasanul cu o bicicleta grea de 20 kg, plus cu rucsacul greu in spinare.
era mai bine daca l-ati fi atacat din sens invers, sa incepeti urcarea dinspre Curtea de Arges ca sa aveti parte de drum prost la inceput si de coborare, plat si drum bun la final Carpati.org asa, ati fi avut parte de o coborare luunga de tot, de viteze mai mari si senzatii mai intense Carpati.org


Sâmbătă, 11 septembrie 2010 - 10:14  

tibi
tibi

 
5
tricou alb cu buline rosii pentru amandoi!noroc ca nu v-a sarit lantul ca pe col de tourmalet ca altfel erati in alb si galben adica branza cu mamaliguta si asa ai vb despre cei doi.
ps chiar ca semeni cu contador


Sâmbătă, 11 septembrie 2010 - 10:50  

paul91
paul91
Busola
 
6
Felicitari pentru tura aleasa!!Bravo voua!Carpati.org


Sâmbătă, 11 septembrie 2010 - 19:05  

ioanstoenica
ioanstoenica..
Coarda
 
7
Super, si eu aveam in minte de cativa ani sa merg cu bicicleta pe transfagarasan, dar inca nu am pus in aplicare - in mare parte si din cauza soselei proaste (eu am cursiera, fac pana imediat).

si eu as fi urcat in acelasi sens cum ati facut voi, pentru ca e mai lina coborarea spre curtea de arges, cu mai putine curbe - si se prinde deci viteza mai mare decat pe partea cealalta, unde trebuie sa franezi mai des si mai puternic.

totusi nu cred ca as merge cu rucsac asa greu la mine, dar ma rog, depinde si cum e vremea, ca daca ploua iti trebuie si cort etc..

Oricum, super si descrierea, amuzanta pe alocuri, si, chiar daca nici eu nu sunt de acord cu spaga la naș, faza cu telefonul pierdut mi-a placut!

succes in continuare - adica vointa de fier in continuare! Carpati.org


Sâmbătă, 11 septembrie 2010 - 19:10  

lbzk
lbzk
Caraba
 
8
Ioan, permite-mi sa te contrazic Carpati.org

cand cobori de la Balea spre S, adica spre Curtea de Arges, ai coborare abrupta doar 15 km maxim si destul de multe curbe stranse. apoi, drumul devine plat sau in usoara urcare. plus ca intre Valea cu Pesti si Vidraru asfaltul este ciuruit la greu, abia din Capataneni ce incepe sa-si mai revina.
dar, cand cobori de la Balea spre N, adica spre Cartisoara, ai de coborat vreo 35 de km, iar curbe stranse ca pe partea cealalta nu ai decat in primii 13 km.

anul asta am facut Transfagarasanul din ambele parti. urcarea la Balea mi s-a parut mai frumoasa dinspre S, iar coborarea de la Balea a fost mai placuta inspre N. pe aici am coborat cu 67,7 km/h, fata de 65,2 km/h cat am avut pe partea cealalta.


Sâmbătă, 11 septembrie 2010 - 19:30  

ioanstoenica
ioanstoenica..
Coarda
 
9
Ok, e posibil sa nu mai tin eu bine minte, eu l-am facut doar cu masina de cateva ori si mi s-a parut mai abrupt spre nord. Dar e drept ca atunci nu ma uitam cu ochi de biciclist Carpati.org Oricum, pacat de asfalt.

Dar acum chiar s-a asfaltat complet soseaua aia din Parang, care e cea mai inalta din tara? de unde incepe si unde se termina?


Sâmbătă, 11 septembrie 2010 - 20:29  

catalin.moisa
catalin.mois..

 
10
Despre Transalpina gasesti informatii actualizate periodic aici: http://www.transalpina.biz/
Legat de calatoria cu trenul: in trenurile personale ai voie cu bicicleta gratis!
(cu conditia sa nu incomodezi pe ceilalti calatori, nu a fost cazul la voi).
Felicitari pentru performanta!


Sâmbătă, 11 septembrie 2010 - 21:25  

leon37
leon37
Busola
 
11
...despre biciclete vs trenuri:http://www.cfrcalatori.ro/content/Transportul-bicicletelo
r-si-schiurilor-216


Sâmbătă, 11 septembrie 2010 - 21:41  

ioanstoenica
ioanstoenica..
Coarda
 
12
Oaa, super site-ul asta despre Transalpina! Tata stie de drumul asta de multa vreme si-si dorea sa-l vada, dar pt ca nu era asfaltat nu putea ajunge pe-acolo. Acum se va bucura sa afle ca mai e putin si e gata...


Sâmbătă, 11 septembrie 2010 - 21:44  

mike
mike
Rucsac
 
13
Cu mentalitati de genul asta spaga buna la toate, nici nu trebuie sa ne intrebam de ce totul se schima atat de greu in Romania...
Cu parere de rau, nu va contest aventura, dar e pacat ca ganditi in felul acesta, cand puteti sa va transportati biclele in mod legal in tren (intr-adevar uneori platind bilet special pentru ea, dar este singura cale civilizata de a proceda). Totusi nu as vrea ca acest comentariu sa degenreze intr-un flame pe acest subiect, si daca se va intampla asta, va rog sa adaugati un topic nou in forum.


Duminică, 12 septembrie 2010 - 20:02  

cosminandrei
cosminandrei..
Busola
 
14
Carpati.org bravo voua!

nu mai zic nimic de nas , regulamentul ala e destul de clar. pacat ca multa lume (inclusiv personal cfr) nu stie (sau se face ca nu stie) de el.

altfel, o intrebare, ai avut durereile de genunchi pe exterior spre capatul tibiei cumva?


Duminică, 12 septembrie 2010 - 22:04  

draganicimw
draganicimw

 
15
@cosminandrei: durerile au fost deasupra genunchiului, dar au trecut repede dupa incetarea efortului, n-a fost nimic grav. Mersul pe bicicleta solicita mult mai putin articulatiile decat mersul pe jos deoarece cea mai mare parte din greutatea corpului apasa pe sa si e distribuita in sol prin cadrul si rotile bicicletei, nu prin picioare ca la mers (sigur tu stiai asta, dar am zis-o pentru altii Carpati.org ). Dupa cei 90 km ai MB7500 m-au durut genunchii vreo 3 saptamani, acum dupa 160km pedalati m-au durut doar cateva ore. Asta-i diferenta! Carpati.org

Cu spaga la nas... asta e, altfel nu se puteau transporta bicicletele. Adica mie cel putin nu-mi sta in fire sa ma cert cu nasul pe regulamentele cfr (desi le stiu). Oricum suma data a fost foarte mica.

@leon37: am scris si despre partea asta cu nasul pentru cei interesati de cum se pot transporta bicicletele cu trenul, sunt enspe mii de discutii pe net pur teoretice, iar eu am vrut sa arat practic cum se face. Sigur ca puteam sa omit partea asta in jurnal, dar special am vrut sa scriu despre ea. La fel de mult am vrut sa adaug si poze cu pozitia corecta a bicicletelor in tren, tot pentru cei interesati.


Luni, 13 septembrie 2010 - 01:10  

cosminandrei
cosminandrei..
Busola
 
16
mda, tipul ala de durere de care ziceam eu e o treaba obisnuita pt sporturi de anduranta si se putea preveni/ trata relativ simplu (inclusiv prin repozitionarea seii , de exemplu Carpati.org )


Luni, 13 septembrie 2010 - 10:49  

oleg
oleg
Coarda
 
17
Jurnalu', locurile, precum si pozele sunt foarte frumoase. Dar si eu sunt total impotriva mersului cu nasu' ma face sa ma simt undeva prin India sau prin orientu apropiat, adica inapoi cu vreun secol si ceva. Dat fiind ca esti tanar vei constientiza acest lucru mai tarziu.Carpati.org
Oricum te felicit din toata inima pentru aventura voastra Andrei
Apropos- poza aia retro postata in jurnal mi se pare foarte "paranormala" Carpati.org
Cam cum te-ai simtit tu cand ai dormit afara. Numai ca de data asta se puneCarpati.org


Vineri, 29 octombrie 2010 - 22:34  

birbal
birbal
Coarda
 
18
De parca asta era important, cum au transportat baietii bicicletele pana acolo...cu nasu sau fara dansu. Asa functioneaza Romania, si nu cred ca se va schimba prea curand si va face parte intodeauna in secolul trecut pentru ca nu va putea tine pasul cu tarile occidentale si niciodata cu o floare nu se face primavara. Important e ce au realizat si e de apreciat ca mai sunt tineri care au planuri marete si reusesc sa aduca o raza de lumina prin exemplu lor.


Sâmbătă, 30 octombrie 2010 - 00:32  

a_mic
a_mic

 
19
Chapeau bas! Daca am vacanta si ma tin picioarele, tare as face si eu ce-ati facut voi... Felicitari!


Duminică, 16 ianuarie 2011 - 23:43  

andu_sb
andu_sb

 
20
Bravo! Si eu mi-am propus sa fac transfagarasanu si transalpina cu bicicleta vara asta!


Sâmbătă, 26 februarie 2011 - 15:23  

navi
navi

 
21
Transfagarasanul ocoleste lacul Vidraru pe un traseu sinuos de vreo 30km in care urca si coboara numeroase coaste. Cine isi imagineaza ca pe acest sector drumul n-are diferente de nivel se insala.
Nu mi se pare bine ca ati continuat sa mergeti pana la Pitesti in puterea noptii. Trebuia sa va opriti si sa continuati drumul a doua zi.
Am parcurs si eu Tranbsfagarasanul de nenumarate ori cu bicicleta, prima data in 1988. Terminasem clasa a 9-a si aveam un Pegas cu roti mici de 20' cu o singura viteza. A fost greu prima data, dar m-am tot antrenat in fiecare vacanta de vara. Pe atunci rar vedeai un biciclist pe Trasfagarasan si in general se credea ca e imposibil sa urci pe acolo cu bicicleta. Au mai trecut 4 ani pana cand am avut o semicursiera Pegas, cu care mi-a fost ceva mai usor.


Sâmbătă, 9 aprilie 2016 - 10:11  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0935 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2020) www.carpati.org