Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Decembrie 2021
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Ianuarie 2022
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Online

Vremea
Varful Turnu
Muntii Piatra Craiului

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Legendele Ceahlăului (Muntii Ceahlau)


       Despre Muntele Ceahlău se spune că s-a făcut din poruncă împărătească. Dorind a-i apăra pe locuitorii acestor locuri de hoardele barbare venite de la Răsărit, împăratul roman Traian, cuceritorul Daciei, a dat poruncă să se înalțe acest munte pentru a pune o stavilă în calea năvălitorilor. Pentru a fi dusă la îndeplinire porunca împărătească, au fost adunați toți robii luați de la Decebal, cărora li sa adus la cunoștință greaua încercare la care trebuiau să facă față. Trebuiau să aducă și să așeze, pe locul viitorului munte, piatră peste piatră, stâncă peste stâncă, până când grămada se va fi ridicat suficient de înaltă pentru a-l mulțumi pe împărat. Truda a fost cumplită. Cei mai mulți au pierit datorită epuizării dar, în final, porunca a fost îndeplinită. Împăratul, mulțumit de cele făcute, a cerut ca în vârful muntelui să fie așezată o toacă. Un soldat a primit poruncă să stea de strajă și să bată toaca ori de câte ori o vedea năvălind vrăjmașii, spre a vesti pe locuitorii din vale. Aceasta până într-o zi, când o săgeată vrăjmașă îl răpuse pe soldat și nu mai avu cine bate toaca. De atunci s-au pornit dușmanii pe țară ca roiu ...



       Tot auzind io în repetate rânduri asemenea cuvântări despre măreția fără seamăn a Ceahlăului, mă trezii într-un timp cu un pui de obsesie năstrușnică pentru acest munte, cam departe de Bucureștii plini de noxe, miasme, claxoane și alte astfel de binecuvântări citadine. Eh, grație însă unui amic lovit și el de dorul munților, iată numai ce ne hotărâm noi să-l privim mai de apoape, să-i luăm la pas cărările, să-i respirăm pădurile … Zis și făcut, mai ales că eram în ajunul Rusaliilor, adică a Pogorârii Sfântului Duh, așadar având la dispoziție trei zile libere. Ni se mai alătură un munțoman, altul urmând să ajungă pe cont propriu la Izvorul Muntelui, sătucul unde ne-am fixat cartierul general pentru două nopți. Stabilirăm în linii mari și traseele, lăsând însă loc de reconfigurare atât spațială cât și temporală, datorită prognozei meteo ușor nefavorabile …

       Odată porniți la drum, Sămbătă de cu dimineață, am rulat necontenit pe magistrala europeană E85, șosea dreaptă și întinsă. După ceva vreme, câteva pauze de țigară și alte cele, ajunserăm în dreptul mausoleului de la Mărășești. Ne-am făcut loc printre puzderia de copii guralivi și elevi sosiți în excursie, și am intrat atât în monument cât și în muzeu. Bine am făcut ! 


/Ceahlau_2014/dscf4087.jpg


       Așa am descoperit zbuciumul și sacrificiul celor ce-au luptat în primul război mondial pentru reântregirea și neatârnarea pământurilor strămoșești : într-o singură vară, a anului 1917, la Soveja și Câmpuri, la Panciu și Străoane, la Muncelu și Varnița, la Mărăști, la Doaga și Mărășești, mii de ofițeri și soldați, prinși în hora de foc și de moarte a bătăliilor, au frământat cu sângele și sudoarea lor lutul țării, ridicând o stavilă de netrecut în fața dușmanului. Doar pe câmpiile de luptă ale Mărășeștilor și-au jertfit viața 610 de ofițeri și peste 26800 de soldați și gradați … Dumnezeu să-i odihnească în pace !


/Ceahlau_2014/dscf4094.jpg


… dar drumu-i lung, și noi mai avem de mers. Străbatem sat după sat, iar după ce trecem și de Piatra Neamț, arătându-ni-se în cale Monastirea Pângărați, hotărâm să gustăm oleacă din liniștea-i desăvârșită.


/Ceahlau_2014/dscf4119.jpg


       Desprinzându-ne cu greu, ajungem în cele din urmă la pensiunea din stațiunea Izvorul Muntelui. Cum erau doar vreo trei ore peste miezul zilei, ne echipăm cum se cuvine și hai prin păduri. Plătim cinci lei pentru accesul în Parcul Național Ceahlău, ne consultăm cu cei de la Salvamont în legătură cu ruta potrivită, și cădem de acord asupra traseului PA si TA ce ne duce și aduce la Stânca Dochiei, prin Curmătura Lutu Roșu, intersectând așa-zisul drum axial DN12 dar si BA.


/Ceahlau_2014/ceahlau_-_trasee_turistice.jpg


       Vremea este frumoasă, câțiva nori ce abia se zăresc prin coronamentul forestier … 


/Ceahlau_2014/dscf4127.jpg


       Poteca șerpuiește prin pădure, urcând molcom prin poienițe și luminișuri, iar într-un târziu alăturându-se suavului Izvor Alb. Aerul este așa de curat … puțin umed, însă fără prea mulți țânțari.


/Ceahlau_2014/dscf4169.jpg


       Ajungem la Stânca Dochiei unde luăm o pauză înaintea întoarcerii pe același traseu.


/Ceahlau_2014/dscf4182.jpg


       Într-un sfert de oră sosește și un cuplu cu care intrăm în vorbă și schimbăm o mulțime de impresii de călătorii pe munți. Cei doi pasionați cunoșteau bine zona de Nord a României, iar dintre istorisirile lor vă redau o povestire ce se poate întâmpla oricui: aflându-se ei doi hoinari prin munți, numai ce se găsesc de-odata inconjurați de o haită de câini ciobănești. Șaisprezece. În cerc. Dulăi fioroși, lătrând și mârâind groaznic la un metru de ei. Delicată situațiune, foarte … Oamenii înlemniseră, sărmanii … Mă întreb: io ce-oi fi făcut în locul lor ? Dar voi ?

       Într-un moment de ispirație divină, bărbatul își amintește că ciobanii își trimit câinii la oi cu o strigătură : ci-ba. Așa că se apucă de urlat la fiare : ciii baaa, ciii baaa … Și să vezi minune, o iau căinii la sănătoasa, care-ncotro, de-i lăsară pe bieții oameni in voia sorții. Spuneau cei doi pățiți că haita avea doi câini alfa ce dădeau tonul, iar ceilalți țineau isonul. Dacă unul s-ar fi hotărât să muște … Acum, stau eu cu o nelămurire înfiptă în cap : la o așa grozăvie, cum or fi reușit ei să numere ciobăneștii ?!


/Ceahlau_2014/dscf4186.jpg


       În fine, să lăsăm noi câinii în pace și să revenim la oile noastre … adică la cele ale Dochiei, împietrite împreună cu ciobănița, după cum ne povestește legenda despre Stânca Dochiei, poate, locul cel mai învăluit în mister. Despre această stâncă unii spun că ar fi pietrificarea unei bătrâne ciobănițe, care, înveșmântată cu nouă cojoace, a pornit, împreună cu oile și caprele sale, spre vârful muntelui, deși vremea nu-i îngăduia. Și, cum mergea ea, a început să plouă și să ningă. Și, fiindcă cojocul de deasupra se uda mereu și se îngreuna, obosind-o la drum, bătrâna ciobăniță a lepădat, unul câte unul, opt din cele nouă cojoace. Atunci, s-a pornit un ger mare de la Dumnezeu, ger care a înghețat-o împreună cu oile și caprele sale.


/Ceahlau_2014/dscf4204.jpg


       Alții povestesc că despre Baba Dochia se spune că era așa de rea încât și copiii, care cum creșteau, fugeau de ea, pentru a scăpa de răutățile ei. Numai unul singur, un băiat, cel mai răbdător dar și cel mai puțin la minte, i-a fost rămas dintre toți copiii în preajmă. Dragomir, c-așa îl chema pe fecior, era mereu dus cu oile și numai biata nevastă-sa, harnică și bună la suflet, răbda și suferea toate hachițele soacrei sale, care îi pusese gând rău, să scape de ea. Astfel, într-o bună zi, o trimise la râu pe noră să spele lâna cea albă până s-o înnegri. Se munci săraca fată cât se munci, dar după trei zile de trudă lâna tot albă era. Necăjită că nu reușește să îndeplinească porunca soacrei, fata începu să plângă. Și pe când plângea ea, numai ce se trezi cu doi bătrâni în preajmă, Dumnezeu și Sf. Petru. Auzindu-i necazul și făcându-li-se milă de ea, îi înnegriră lâna. Văzând una ca asta, baba o trimite iar la râu, de data asta să spele lâna până s-o albi. Pe când se chinuia biata fată, iaca apar și cei doi bătrâni. Dar în loc să-i albească lâna, cei doi îi dete fetei o grămadă de flori și fragi spunându-i fetei să le ducă babei. Când văzu hârca florile și fragii, uită de lână, îl chemă repede pe Dragomir și-i spuse: "Măi Dragomire, dac-au înflorit fragii înseamnă c-a venit vremea să mergem la munte, la stână, să măsurăm oile". Și răpezită cum era baba, îl luă pe Dragomir și plecă îmbrăcată așa cum o prinse vremea, cu nouă cojoace pe ea și cu oile în urmă. Afară se încălzise bine și, cum mergea urcând la deal, baba grăbită se încinse și începu a lepăda cojoc după cojoc, încât până în vârful muntelui nu mai rămăsese decât în cămeșoi. Atunci porni însă cel de sus o viforniță cu zloată, de au înghețat și baba și oile, cu Dragomir alăturea.


       ... asemenea stânci antropomorfe ca stânca Dochiei și oile, sunt simbolul unui idol păgân care dăinuia de veacuri la Carpi, la dacii liberi din Carpații orientali ... (Vasile Pârvan)


       Pe urmele unei informații aduse de un lexicograf, Su(i)das / sub Zalmoxis / , s-a pus problema existentei la geto-daci, a unei zeități feminine a pământului, soție a lui Zalmoxis (...). O reprezentare din care se ridică în ipostază divină Zalmoxis-Thales și zâna Dochia. (Gh. Mușu)


       Pe drumul de întoarcere, la un popas împădurit, aflarăm cu tristețe despre finalul meciului de tenis Simona Halep – Maria Șarapova de la Roland - Garros … După câteva clipe mai tăcute, nu prea multe, dar cam lungi … purces-am din nou spre Izvorul Muntelui, unde am ajuns spre seară, delectându-ne cu lumina apusului peste Ceahlău. Peste câteva ore, o furtună prea puternică se desfășură în plină noapte. Ce mai fulgere, ce mai trăsnete … parcă voiau să intre peste noi în camere.


/Ceahlau_2014/dscf4206.jpg


       A doua zi, Duminică dimineață, cerul era senin cât vedeai cu ochii, de un albastru de poveste. Iar jos, pe pământ, se prevestea o arșiță de pomină … Cum de-abia aflasem că cel de-al patrulea tovarăș de munte, cel pe care-l așteptam să vină singur, s-a hotărât să renunțe la frumusețe de tură, iată-ne obligați sa regândim traseul, și să pierdem cam două ore prețioase … Hmm, ne uităm pe hartă și alegem: stațiunea Durău CR Cascada Duruitoarea CR cabana Dochia BR vf Toaca BR vf Panaghia BR cabana Fântânele BR stațiunea Durău.


/Ceahlau_2014/dscf4234.jpg


       Început-am circuitul destul de târziu, pe la 10h30, spre rușinea noastră … dar odată urniți, am urcat, și tot am urcat prin pădure. Norocul nostru că ne aflam la umbra copacilor, la adăpost de soare. Cu toate acestea, glandele sudoripare din dotarea fiecăruia s-au pus pe muncă și în scurt timp tricourile noastre au căpătat alte culori. Ude. Și alt parfum. Hmm …


/Ceahlau_2014/dscf4239.jpg


       Dar marcajul ne ducea tot mai sus, printre arbori așa de înalți, așa de verzi, de parcă pășeam prin tărâmuri dintr-o poveste a copilăriei. De remarcat faptul cu totul îmbucurător că eram pretutindeni înconjurați de copii și adolescenți, mai toți zburdând ba la vale, ba la deal. Mă uitam când la ei, când la genunchii mei, și mă intrebam în sine: de ce ?! Potecile erau curate, fie că drumeților li s-a făcut vreun instructaj montan, fie că angajații parcului le curățau …


/Ceahlau_2014/dscf4249.jpg


/Ceahlau_2014/dscf4251.jpg


       Chiar înainte să ne plictisim de atât urcuș, ne-am trezit față în față cu impunătoarea cascada ce duruia și duruia nestingherită.


/Ceahlau_2014/dscf4292.jpg


       Terminând noi acest popas mai prelungit, am luat-o la picior înspre platoul ce ne aștepta sus, la capătul unui alt urcuș sănătos.


/Ceahlau_2014/dscf4300.jpg


/Ceahlau_2014/dscf4303.jpg


/Ceahlau_2014/dscf4319.jpg


/Ceahlau_2014/dscf4327.jpg


       Odată ajunși pe platou, o panoramă încântătoare ne întâmpină sub un soare care-și împrăștia generos și gratuit razele-i de aur. Numai bune pentru bronzul pielii. Oricît de mult am fi dorit să ne mai odihnim, căldura și orarul ne-a împins la drum din nou, către cabana Dochia, printre Piatra Lăcrimată și Ghedeon, pe lângă schitul cu izvor din apropiere.


/Ceahlau_2014/dscf4346.jpg


/Ceahlau_2014/dscf4355.jpg


       Pietrei Lăcrimate nu i se mai cunoaște povestea. Semănând cu chipul unui om care plânge, legenda ei s-a pierdut odată cu trecerea timpului. A rămas doar forma. Misterioasă, provocatoare, hrănind închipuirile celor care o privesc și încearcă să-i pătrundă secretul. Despre ea unii spun că ar semăna cu o ursitoare, alții că seamănă cu un îndrăgostit. Unii se tem de ea, alții o privesc cu evlavie. 

       Povestea ei, însă, poate că nu o vom ști cu adevărat niciodată.


/Ceahlau_2014/dscf4372.jpg


       Aici, la Dochia, puhoi mare de oameni, de toate vârstele și cu tot felul de echipament. Sau fără. Ne-am oprit vreo ora, timp în care am îmbucat ceva de la bucătăria cabanei arhipline dar încă în stadiu de construcție.


/Ceahlau_2014/dscf4384.jpg


       Ne-am strâns rucsacii, urcatu-i-am în cârcă, și plecat-am să cucerim vârful Toaca ce străjuia în apropiere, cu turnurile urieșilor la poale.


/Ceahlau_2014/dscf4387.jpg


       Prin vara anului 1927, moș Grigore Răduțu spunea învățătorului Gheorghe Baltă următoarea legendă a vârfului Toaca (Legenda Urieșilor). Se zice că pe muntele Ceahlău ar fi trăit cândva un neam de uriași, popor de oameni grozav de înalți și de tari. Și-au adus cu dânșii niște vite, un soi de bouri, cu coarne scurte, și-i pășunau toată vara pe plaiurile muntelui, până da omătul. Atunci coborau oamenii cu vitele lor, către apus și miază-zi, spre Valea Jitanului, care de atunci și până acum așa îi spune. Dar într-o iarnă, a dat în ei o molimă de s-au prăpădit bătrâni și tineri și bouri. Ar mai fi scăpat doi, o fată și un băiat. Aceștia, luând puținii bouri ce erau feriți de crunta boală, s-au urcat sus în plaiul muntelui. Și numai ce le-a trecut prin gând celor doi tineri: să ridice acolo sus fiecare câte un turn, doar i-o vedea și oamenii dinspre soare răsare. Și așa au tot cărat lespezi și stânci; băiatul a ridicat un turn mai mare și mai lat, iar fata unul mai mic, după puterile ei. Oamenii din văi priveau mirați cum se ridică zi de zi aceste piscuri prea mărețe. Numai că în ziua în care își schimbă codrul fața verde, ziua de Probajini, numai ce trăsni în pereții muntelui, nori de zloată și de gheață s-au prăbușit curmând orice viață pe tot cuprinsul muntelui. Și peste ceasuri, când mândrul soare și vânturile limpeziră hăul, cu-n stânjen se săltase Ceahlăul...

       După ce s-au scurs puhoaiele, oamenii din vale nemaivăzând pe cei doi tineri uriași și nici o mișcare în munte, s-au urcat pe culme și i-au căutat. Într-un târziu au dat de ei turtiți sub greutatea gheții. Le-au zidit mormânt de piatră, acolo unde-i aflară. În anul celălalt au venit iar oamenii, tot de Probajini, și au adus o toacă pe care au înțepenit-o acolo sus, pe vârful cel mai înalt. Și de atunci, în fiecare an, de ziua aceea, poporul de prin văi și lunci, bărbați, femei și copii, fac o slujbă în sobor, cinstind mormântul acelor uriași. 

       Și iaca așa, de atunci, turnului mai mare îi zice Toaca, iar celuilalt îi spune Panaghia. De sub Toaca, printre turnuri în jos, acolo unde lumina-i fără spor, îi jgheabul ista fioros de-i spunem noi Jgheabul Urieșilor ...


/Ceahlau_2014/dscf4408.jpg


       De-acum, în depărtările apropiate din Vest, nori negri se strănseseră cu gândul de-a pune ceva la cale. Și iată că sfatul lor fu scurt dar ferm, iar ploaie cu fulgere începu să cadă. Și să vină spre noi. O ajuta și un vânticel recișor. După ce totuși ne-am cățărat pe vârf, de unde am admirat șerpuitorul lac Izvorul Muntelui, la vederea furtunii tot mai amenințătoare, am purces la coborâre către poteca, trecând pe lângă două refugii și întrebându-ne de ce sunt încuiate, inaccesibile …


/Ceahlau_2014/dscf4411.jpg


/Ceahlau_2014/dscf4427.jpg


/Ceahlau_2014/dscf4431.jpg


       Ne-am îmbrăcat echipamentul de ploaie în timp util, continuîndu-ne traseul, însă am lăsat în urma noastră mult popor de pantofari în voia neiertătoare a ploii cu grindină ce a urmat … Grindina a fost redusă ca dimensiuni, de mărimea unui bob de orez, însă ploaia fu consistentă și ținu vreo juma’ de ceas sau chiar mai mult.


/Ceahlau_2014/dscf4445.jpg


       Încă mai șiroia când am trecut de Panaghia.


/Ceahlau_2014/dscf4448.jpg


       Cea mai frumoasă poveste despre Panaghia ne-o dăruiește Constantin Hogaș, probabil auzită de către acesta prin peregrinările sale prin munții Neamțului.

       Panaghia se pare că n-a fost totdeauna o stâncă de piatră rece, fără inimă și suflet. Panaghia era o fată frumoasă. Se zice că ursitoarele, când au dăruit-o la naștere, una a luat întuneric din întunericul cel mai nepătruns al unei nopți fără de lună, adânc din adâncul mărilor fără de fund, foc și lumină din lumina și focul luceferilor celor mai strălucitori, duioșie și blândeță din ochii îngerilor ce stau la dreapta lui Dumnezeu și le-a pus toate în privirile ei; alta a rupt crinilor frăgezimea și albeața, iar trandafirilor rumeneala lor și le-a pus pe fața ei; a treia a tors din caierul de neguri fire subțiri de umbră neprihănită și i-a pus pe cap ca podoabă de păr negru și bogat; iar Dumnezeu a rupt din inima și sufletul său părticica cea mai aleasă și i-a dat-o Panaghiei suflet și inimă. 

       Și, pentru ca să nu fie pângărită de priviri muritoare, au dus-o ursitoarele pe înălțimile cele mai de sus ale Ceahlăului, dincolo de împărăția norilor și au așezat-o în peștera pustnicului Ghedeon; și albinele din Sihăstrii au hrănit-o cu mierea lor, iar nopțile senine au scăldat-o în rouă de flori mirositoare. 

       Și Panaghia a crescut mare și s-a făcut fată frumoasă, dar frumoasă cum numai poveștile își pot închipui. Și din înălțimile cele mai de pe urmă ale cerului, Soarele a văzut-o și, de pe culmile cele mai de sus ale pământului, Panaghia a văzut pe Soare. Și amândoi s-au îndrăgostit: și ceasuri întregi se oprea soarele din calea lui în răscrucile cerurilor ca s-o privească, înfășurând-o în razele sale. 

       Și până într-atâta s-a mărit ziua și noaptea așa de tare s-a micșorat, că, mai pe ce să-și dea amurgul mâna cu zorile (...). Și s-a tânguit noaptea lui Dumnezeu și Dumnezeu s-a mâniat și a pedepsit pe Soare să nu mai răsară de acum înainte decât îmbrobodit de neguri, spre a nu mai ispiti cu farmecul tinereții sale sufletele slabe ale muritorilor și nici să mai zădărnicească, după voia patimilor lui, cereștile și neclintitele întocmiri de veacuri ale mâinilor sale.

       Și s-a împlinit porunca lui Dumnezeu, iar Panaghia n-a mai văzut, de aici înainte, pe Soare în puterea tinereții și în floarea cereștii lui frumuseți. Jalea și aleanul a cuprins sufletul și inima ei și, zile întregi și nopți întregi, fără de somn, lacrimile nu i se mai uscau de pe obraji. Și de la o vreme i s-a făcut lui Dumnezeu milă de ea și a trimis poruncă răsăritului și apusului să mâne în grabă pe cele mai ușoare și mai dulci dintre vânturile lor spre culmile înalte ale Ceahlăului și spre codrii ce umplu, ca o negură, prăpăstiile lui adânci.

       Și deodată glasuri dumnezeiești se urcară din văi până la Panaghia și-i îmbătară auzul, îi atinseră fața și-i uscară lacrimile (...). Erau șoaptele vântului cu frunzele, erau adierile răsăritului și ale apusului, ce veneau încărcate de miresmele depărtate ale câmpiilor înflorite... 

       Dumnezeu îi împlini voia (...) iar când dădu să coboare înapoi spre peștera pustnicului Ghedeon, simți că picioarele ei prinseră rădăcină în pământ și nu se mai putu urni. Dădu să plece, trupul îi era rece și împietrit. Voi să ridice mâinile, dar mâinile ei rămaseră lipite de trup, cuprinse și ele de recea lui încremenire de stâncă. Și încercă să strige (...) încercarea ei rămase zadarnică. Iar când voi să îndrepte iarăși ochii spre ceruri, pleoapele îi căzură grele peste luminile lor și un întuneric nemărginit o cuprinse (...). Panaghia se prefăcuse în stâncă de piatră. 

       Se zice, însă, că inima ei nu s-a împietrit, că și acum se îmbată, totuși, de razele soarelui, de strălucirea florilor, de lunecarea norilor pe aripile lor albe, de vânturile dulci și mângâioase ale răsăritului și apusului.


/Ceahlau_2014/dscf4447.jpg


       În calea noastră spre cabana Fântânele, am tot căscat gura la frumusețile din jur, la stâncile singuratice precum Cușma Străjerului, la hăurile împădurite, la silueta mlădioasă a lacului de acumulare, sau la cochetul și timidul curcubeu.


/Ceahlau_2014/dscf4483.jpg


/Ceahlau_2014/dscf4514.jpg


       Înainte să ajungem la cabana Fântânele, ne-am intersectat pașii cu cei ai unor călugări ce urcau la schit. Unul dintre ei ne-a povestit câte ceva din farmecul muntelui pe vreme de iarnă, când rafalele de vânt ori viscolul năprasnic te obligă să te arunci pe burtă pe zăpadă. Altfel te zburătăcește …


/Ceahlau_2014/dscf4470.jpg


       Cabana Fântânele ni s-a descoperit în liniște, dându-ne răgaz pentru un ceai fierbinte binevenit.


/Ceahlau_2014/dscf4537.jpg


       Împreună cu soarele începurăm și noi să coborâm. El printre nori, noi printre copaci. Stâncile golașe ori pereții împietriți se tranformară in cupru …


/Ceahlau_2014/dscf4546.jpg


/Ceahlau_2014/dscf4549.jpg


       În Durău am ajuns cam singuri, probabil ceilalți turiști alegând să se întoarcă pe la cascada Duruitoarea. În hotelurile și terasele stațiunii era ceva zarvă, și poate ne-am fi oprit și noi la o masă dacă am fi avut mai mult timp la dispoziție. Prin urmare ne-am aburcat în mașină urmând prin întuneric, pe DN15, cei 60-70 de kilometri șerpuitori către Izvorul Muntelui, unde am ajuns suficient de obosiți dar cu un zâmbet larg pe moacă. Pardon, pe față … 


/Ceahlau_2014/dscf4552.jpg


       Și cu o promisiune in gând, să revenim prin toamnă, de-o da Domnu’ și-om fi sănătoși, tot voioși, și la pungă groși …


/Ceahlau_2014/dscf4553.jpg


       A treia zi, Luni, împachetat-am bagajele și pornirăm spre casă, făcând totuși un mic ocol pe la Bicaz pentru o plimbare cu vaporașul pe lacul admirat de pe creastă cu câteva ceasuri în urmă.


/Ceahlau_2014/dscf4560.jpg


/Ceahlau_2014/dscf4565.jpg


       Județul Neamț ne-ar fi rămas frumos la inimă, însă pe luciul apei pluteau risipite câteva mii de sticle din PET. Da, erau cu miile, poate chiar mai multe … așteptând o colectare ce tot întârzia.


/Ceahlau_2014/dscf4581.jpg


       În sfârșit, am hotărât ca drumul de întoarcere în București să-l parcurgem pe altă rută, să vedem și alte peisaje. Așadar, însoțiți de o vreme de-a dreptul văratecă, pornit-am pe Cheile Bicazului, pline de turiști la pas ori pe două roți. Trebuie să fie tare faină senzația unei călătorii pe motocicletă.


/Ceahlau_2014/dscf4595.jpg



       Odată intrați în Ardeal, am ales din întâmplare o rută aparte, mult mai puțin circulată, și mai deloc cunoscută. A fost o decizie ce ne-a purtat prin meleaguri mirifice, amuțindu-ne prin frumusețea peisajelor, uimindu-ne cu serenitatea locurilor, dar totodată ridicându-ne multe semne de întrebare … plaiuri de poveste despre care, dacă-mi voi găsi cuvintele potrivite, poate voi vorbi altădată …



       Post Scriptum … sau câteva sugestii personale:

       Legendele muntelui Ceahlău, redate mai sus, au fost preluate textual de pe site-ul http://www.ceahlau.neamt.ro/ unde veti găsi altele asemănătoare, precum și informații folositoare despre această zonă montană.

       Durău este o stațiune turistică mult mai dezvoltată decât Izvorul Muntelui, dar în același timp mai aglomerată.

       Personal, optez pentru parcurgerea Ceahlăului în două etape : jumătatea nordică, cu cazare în Durău, si jumătatea sudică, cu cazare în Izvorul Muntelui. Las camparea la cort în seama celor cu condiție fizică suficient de bună pentru a-l căra după ei, împreună cu celelalte provizii alimentare.

       De veți ajunge cândva prin stațiunea Izvorul Muntelui, opriți-vă un pic la numărul 150 pentru a admira pe dinafară una dintre cele mai frumoase case din Romania.

       Ceahlăul este frumos, semeț, solicitant fizic, cu o vreme foarte schimbătoare. Atenție la selectarea traseelor, la echipamentul vestimentar și la încadrarea în timp !



       Text înscris în concursul Reading Mountains 2016 organizat de către AECO România sub egida Convenției Alpine:http://educatie-outdoor.ro/http://www.alpconv.org/en/convention/pages/default.aspx?AspxAutoDetectCookieSupport=1



                                                                                                                                                 Ițu – fotograf amator, pasionat călător

                                                                                                                                                                                                  2014



Luni, 16 iunie 2014 - 01:25 
Afisari: 10,286 


Postari similare:





Comentariile membrilor (0)

Nu exista niciun comentariu
 

 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0687 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org