Lacrima de piatra - bucurie curata (Muntii Hasmas)

AVERTISMENT ! JURNALUL DESCRIE TRASEE DE CATARARE DESTINATE DOAR CELOR PREGATITI SI ECHIPATI CORESPUNZATOR, CARE AU NIVELUL NECESAR PENTRU A FACE FATA DIFICULTATILOR SPECIFICE.

 

Desi o sa para putin egoist, in general nu scriu "jurnale" pt "a populariza" ceva. Le scriu pentru a-mi pastra amintirea unor momente dragi, si pentru prietenii care m-au insotit (sau nu) pe munte. Mi-a placut insa atat de mult traseul asta (pb nu doar din cauza traseului in sine, dar ..) incat merita clar pus si aici, in special pt cataratorii de clasice care ajung in Cheile Bicazului. Textul de mai jos e scris "la cald", acum doua luni.

---

­

Traseu:Lacrima de piatra 5B (in topo apare 6A, dar e supraevaluare).

Plecarea cand alte dati ma intorceam din oras, duminica pe la 4am. Pe la 7-8 intrarea in chei, pe deja clasicul Thunderstruck. Cata, care la 2am, cu doua ore inainte de plecare, ajunsese acasa din Cheile Turzii =)), alta iesire foarte intensa, hotaraste sa ramana cu Ioana la plimbare. Ma bucur sa catar un traseu foarte dorit de mult timp.

Ne despartim, de incalzire urc eu cap de coarda Traseul Postei/Fetelor. Soarele incepe sa incalzeasca, e bine, avand in vedere ca la sosire in Chei erau 2C. Dupa rapelul din Fetelor continuam pe langa perete pana la intrarea in Lacrima de Piatra.

Vlad merge cap tot traseul. Prima lungimee prin ierbotenii, regrupam unde incepe stanca curata. A doua lungime porneste cam saraca in pitoane, Vlad urca vreo 15m fara asigurari pe un bloc mare lipit de perete, dar apoi incepe a gasi asigurari. Intinde prima lungime pana la limita semicorzilor, pornesc dupa el, cu ceva reticenta avand in vedere faptul ca soarele abea incepuse sa ma bata si trebuia sa catar la umbra.

A doua lungimee superba, dupa urcat pe o fata cazuta, se continua la o fisura cu prize bune la maini si picioare la aderenta, schimband in capat pe o bavareza ascendenta. Imi iesi foarte mult la liber. Pe urmatoatele trei lungimi traseul continua similar, cu ridicari la echilibru pe pragulete, fete cazute care - surpriza - ies la liber, si bavareze clare, frumoase si cu linii minunate. Pe alocuri pitoanele sunt rare, ceea ce face urcatul si mai incitant, in special ca soarele incepe sa bata. Sub noi, se dezvalui peisajul conoscut al Razei Soarelui, inspre Lacul Rosu, cu Hasmasul Negru si Ucigasul profilate pe linia cerului. In partea opusa, Suhardul cu traseul lui Peste si Marele zid chinezesc.

Lungimile trec fara sa-mi dau seama, ma bucur la fiecare pas reusit la liber - si ies multe, in primele cinci lungimi nu am tras decat de vo 4 bucle. In regrupari ma bate soarele, peisajul de toamna e superb, si ma mai trezesc zambind ca prostu', asa, de unu singur.

 

Ultima lungime porneste chiar de sub tavanul lat de aproape 2m care brazdeaz peretele. Vlad face un fel de ramonaj, cu spatele proptit in tavan si picioarele pe praguletele din perete. la 15-20 m spre stanga tavanul e "ciobit", formand un fel de Z. Dupa depasirea bazei "Z"-ului, se poate iesi pe linia de mijloc de unde se trece pe fata de deasupra unde urmeaza cativa pasi cam taruti pe care ii abordam cu scaritele. Sus strangem echipamentul si mancam cate ceva apoi retragandu-ne.

Jos ne i­ntalnim cu Ioana si Cata, amandoi numai zambete si ei. Acum, cand revad si pozele Ioanei, e clar de ce. Superbele poze scoase de ea prin Hasmas le gasiti aici (click).

 

Nu mai am timp sa trag concluzii "cu simt de raspundere". Pot spune doar ca Lacrima e un traseu foarte frumos si variat, putin mai usor decat il anunta gradul (6A din topo). Si peisajul incredibil de toamna m-a motivat. Drumul spre Iasi am vb mult despre cat de privilegiati suntem, si cat de mult ar tb sa profitam cu totii de minunatiile astea. Ne mai apuca, e normal, cand ai parte de asa ceva, sa ramai vrajit ..

Marţi, 30 decembrie 2008 - 20:25 
Afisari: 5,120 


satov