Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Noiembrie 2021
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930

Decembrie 2021
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Online

Vremea
Varful Negoiu
Muntii Fagarasului

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

La picior pe Piciorul Pietrei Arse și o vânturare pe la Lacurile Vânturiș (Muntii Bucegi)

VÂNTURÁ, vấntur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare.  Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera. 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc. 3. A mișca încoace și încolo, a agita.  Fig. A frământa, a tulbura. 4. Fig. A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda, ◊ Compus: vântură-lume sau vântură-țară s. m. și f. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (= ventilare). 

De multe ori mă întreb de unde se trag denumirile unor zone montane. De această dată, a fost ușor, definiția am găsit-o în DEX. Nu știu care punct s-ar potrivi mai bine locului, prietenilor cu care am fost și excursiei pe care am făcut-o la început de noiembrie, toate sunt nimerite, depinde de fiecare cum interpretează.

Pe o hartă mai veche a Bucegilor, în prelungirea renumitelor cascade ale Vânturișului, ochisem o zonă "albastră", numită "La Lacuri". Așa că, sfătuindu-mă cu Oana și cu Claudiu, am decis să organizăm o drumeție pe site. Să o luăm la picior pe Piciorul Pietrei Arse, pornind din Sinaia către Poiana Stânei, apoi să coborâm pe la lacurile Vânturiș. Oana și-ar fi dorit și Valea Vânturișului, dar nu a fost timp și pentru asta. În plus, Claudiu urcase pe acea vale și ne-a spus că e mult mai dificilă la coborâre. Totuși, ne-am zis că am putea încerca să coborâm până la prima cascadă, care este și cea mai frumoasă. Nu am reușit acest lucru, ziua fiind prea scurtă pentru planurile noastre mărețe. Totuși, am făcut un scurt ocol până la ultimul lac (în coborâre), cel mai mare din acea salbă de la Vânturiș. 

Începtul lui noiembrie a fost mai mult pentru cutezători în ale nemarcatelor. Două astfel de ture fuseseră postate, una dintre ele chiar stârnind dispute. Și încă un traseu de două zile, dar care nu se potrivea programului meu, pentru că duminică lucram. Deci, tura pe care am înscris-o pe site a fost binevenită și pentru alti doritori de munte. Ne-am strâns, în total, 10: eu, ioanamutiu, griff 13, Dana, cosminn, dorinv, iuly, Bogdan, oszkar și revolatător. Apropo, Florin, de unde până unde acest nickname? :) 

 Am plecat din București cu două mașini, a mea și a lui Cosmin. Din gara Sinaia, Cosmin l-a luat și pe Oszkar, care venea din Brașov. Am parcat lângă cabana Schiori, iar pe la 9:00 porneam către Stâna Regală. 

/Vanturis/dsc00993.jpg

În blogul magiamuntelui, un blog fără multă vorbărie dar cu imagini edificatoare, văzusem că traseul pe la lacuri era marcat cu punct roșu. Pe harta mea bel din 2009 nu apărea marcajul, probabil a fost făcut recent. Nu apărea nici un foarte frumos punct de belvedere lângă Drumul Reginei, dar doi dintre noi îl știau și ni l-au arătat.

/Vanturis/img_4468.jpg

Am făcut un mic ocol și la stâncile Franz Joseph, apoi am coborât la Stâna Regală. Foamea de dimineață ne-a cam făcut să ne gândim la un mic dejun la pensiune. Iuliana chiar ar fi mâncat o ciorbă, dar majoritatea a hotărât să ne continuăm drumul pe banda albastră, traseul era unul lung.

O bucată de drum am mers prin ceață, dar știam că sus ne aștepta o surpriză.

/Vanturis/img_4492.jpg

Am făcut un popas la acea băncuță de la ieșirea din pădure, de unde se spune că se vede Stânca lui Varsanufie. Nu am reușit să identificăm chipul uman, ceva părea că seamănă, dar...

/Vanturis/img_4496.jpg/Vanturis/img_4497.jpg

Odată ieșiți în zona alpină, soarele a început să ardă, iar cerul era lipsit de nori. Aprope că am avut nevoie de cremă solară. Până și eu, care la cea mai mică pală de vânt rece mă înfofolesc, am mers o bucată de drum în tricou, parcă era vară la amiază... 

De sus am admirat marea de nori de pe Valea Prahovei. Pentru cei de jos, pentru care muntele înseamnă doar papa, beu, caca și nani, eventual o vânturare cu mașina între stațiuni, ziua era mohorâtă.

/Vanturis/img_4514.jpg

La 1950 de metri, în Șaua Călugărului, la propunerea Oanei am tăiat direct valea secată a Peleșului, nu mai avea rost să urmăm traseul marcat către Piatra Arsă. Pentru că trei dintre noi admirau mai îndelung peisajul, am decis ca grupul să se despartă. Unii au urcat pe Furnica, la 2103 m, urmând să coboare la Valea Soarelui pe sub telescaun. Ceilalti am luat-o pe curba de nivel, dar nu pe traseul BG care iese dincolo de Miorița și care ar fi ocolit prea mult pe la Valea Dorului, ci prin dreapta, pe poteci de oi. Am văzut foarte multe urme de mistreți, iar lângă pârtie am găsit un cartuș ruginit, cred că din Al Doilea Război Mondial, dezgropat de grohăitori.

/Vanturis/img_4527.jpg/Vanturis/img_4531.jpg

 Ajungând la Valea Soarelui cam în același timp, am reîntregit grupul. Intrarea spre Vânturiș se vede chiar în față, dar există și indicator în dreptul stației de telescaun.

/Vanturis/img_4534.jpg/Vanturis/img_4538.jpg

Imediat ce începe apa să curgă, peisajul se schimbă. Izvorul Dorului are debitul ridicat.

/Vanturis/img_4541.jpg

Această parte a traseului mi-a plăcut cel mai mult, valea este foarte frumoasă.

/Vanturis/img_4544.jpg

Am ajuns și la primul lac al Vânturișului, după care urmează o salbă de lacuri mai mici și de cascade minuscule.

/Vanturis/img_4551.jpg

/Vanturis/img_4554.jpg/Vanturis/100_7224.jpg

La ultimul lac din acea salbă, cel mai mare și mai frumos dintre toate, am deviat puțin din traseu. Din dreptul unui indicator se coboară cam cinci minute, lacul întrezărindu-se de sus.

/Vanturis/img_4573.jpg/Vanturis/img_4572.jpg

În acest lac se varsă și o cascadă, este un loc în care ne-am fi dorit să poposim mai mult, dar este trecut de ora 16:00, este clar că ne va prinde întunericul în pădure, înainte de a ajunge în traseul BR care coboară în Sinaia. 

/Vanturis/img_4575.jpg/Vanturis/img_4584.jpg

Ne-am întors la poteca marcată și ne-am continuat drumul spre Cota 1400. Undeva mai jos, Izvorul Dorului formează marile cascade ale Vânturișului. Nu știu de ce pârâul nu se numește Vânturiș. Sau de ce cascadele nu sunt numite Cascadele Dorului. Poate că denumirile au fost date de persoane diferite.

/Vanturis/img_4586.jpg

Claudiu mi-a arătat și intrarea/ieșirea în/din Valea Vânturișului. După cum se vede, chiar la o simplă privire, este destul de abruptă și plină de vegetație.

/Vanturis/img_4595.jpg

Surprinzător, traseul cu punct roșu începe să urce destul de mult. Cred că este mai ușor de parcurs în sens invers. În stânga avem Colții lui Barbeș și Vârful cu Dor (2030m).

/Vanturis/img_4602.jpg

A trecut de ora 17:00, seara s-a lăsat deja, începem să pregătim frontalele. După cum arată poteca, nu multă lume străbate acest traseu marcat cu PR. Sperăm să nu ne iasă vreun blănos în drum.

/Vanturis/img_4608.jpg

E tare nasol când vezi urs la lumina lanternei! Ochii strălucesc și par foarte răi. Aveam 14 ani când am văzut așa ceva pentru prima dată, în Piatra Craiului. Și acum, eu și prietenii cu care dormeam lângă foc ținem minte ora: 2 și 7 minute, unul dintre noi s-a uitat la ceas :) L-am alungat cu greu, făcând o larmă de nedescris, incluzând acel zgomot insuportabil de ceaune lovite, care se concentrează direct în timpane :) Era ditamai namila, abia dacă s-a sinchisit, s-a îndepărtat plictisit, fără vreun strop de frică de atâția oameni gălăgioși. Probabil îl zgâriaseră nițel decibelii la urechi.

Tot mergând în noapte, îmi vine în minte acea poezie inginerească, pe care încerc s-o adaptez la situația actuală, dar fără rezultat: "Într-o baltă neagră/Patru ochi lucește/Ce să fie oare?/Cred că e doi pește (...) Și din bolovani cu apă/S-au format înspre apus/Munții tăi de încrețire/Orientați cu vârfu-n sus" :D

În sfârșit, ajungem și la indicatorul amplasat în apropierea intersecției cu traseul BR. Este ora 18:00. De la ultimul lac până aici am făcut aproape o oră și trei sferturi.

/Vanturis/img_4624.jpg

De aici drumul este ușor, în coborâre. Noutatea este că nu l-am mai parcurs noaptea. În studenție chiar l-am străbătut cu sania, am avut mare curaj. Chiar râdeam când una dintre sănii s-a rupt.

Ne grăbim și nu mai avem timp de poze, unii dintre noi trebuie să prindă metroul. Încerc, totuși, o fotografie fără trepied, era fascinantă marea de nori noaptea, dar îmi iese mișcată. Apoi alerg să prind grupul din urmă.

/Vanturis/img_4630.jpg

Urmează o nouă despărțire a grupului. Cei mai iuți de picior au luat-o pe traseul de cicloturism. Ceilalți au trecut printr-o ușoară emoție, apropo de ochii lucind. Erau prea jos pentru a fi de urs. S-a dovedit a fi o coană vulpe. Din păcate, nu am reușit s-o fotografiem, oricum blitz-ul nu ar fi bătut atât de mult, în poză s-ar fi văzut doar ochii.

Am ajuns în parcare aproape în același timp cu ceilalți, la 19:45. În total, traseul a durat 11 ore fără un sfert. A fost o drumeție reușită, pe vreme bună, dar nu am avut timp de o pauză mai mare, la o cabană. Cu toții ne-am fi dorit o ciorbă caldă și o mică leneveală.

Pentru mine, partea tristă este că această drumeție a cam încheiat tot ce aș putea parcurge într-o zi în perioada rece pe Valea Prahovei, fără să repet vreun traseu din trecut. Mai sunt doar fragmente de poteci marcate pe care n-am fost. Mă gândesc deja la Postăvaru, pe care n-am urcat dinspre sud și sud-est. Mai rămâne problema timpului, care pare din ce în ce mai scurt. Chiar și pentru a scrie telegrafic acest jurnal a trebuit să aștept trei săptămâni. Îmi amintesc că, pe traseu, am aruncat, într-o doară, întrebarea "cine scrie jurnalul turei?", dar nu s-a oferit nimeni, așa că trebuie să ne mulțumim cu puțin... decât deloc. Oare de câte ori pe zi aud vorbele astea? Când va veni ziua în care ne vom mulțumi cu mult? :D

/Vanturis/vanturis_lacuri.jpg



Vineri, 21 noiembrie 2014 - 11:46 
Afisari: 7,471 


Postari similare:





Comentariile membrilor (4)

ioanamutiu
ioanamutiu
Busola
 
1
Un jurnal frumos pentru o tura frumoasa! Multumim Paul!


Sâmbătă, 22 noiembrie 2014 - 14:30  

paulu
paulu

 
2
Multumesc, Oana! Restul de Vanturis va urma la primavara, poate la vara.


Duminică, 23 noiembrie 2014 - 09:31  

xoreax
xoreax
Coarda
 
3
Ma mir ca nu v-ati ratacit noaptea pe PR. Noi am reusit sa ratacim poteca chiar si ziua, ajungand la un moment dat intr-o zona expusa de unde a trebuit sa ne intoarcem atunci cand nu se mai zarea nicio poteca sau marcaj. Carpati.org


Marți, 25 noiembrie 2014 - 23:18  

paulu
paulu

 
4
Carpati.org E mult spus ratacit, dar ne-am dezorientat putin, nu gaseam marcajul pe scurtatura, asa ca am luat-o pe partie. Iar in ultima parte, initial i-am urmat pe cei care pornisera pe traseul de cicloturism, apoi i-am pierdut, dar am reusit ca din drumul asfaltat sa regasim poteca. Asa se explica de ce am ajuns odata cu ei.


Miercuri, 26 noiembrie 2014 - 07:17  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,9064 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org