Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Septembrie 2021
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930

Octombrie 2021
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Online

Vremea
Varful Hasmasul Mare
Muntii Hasmas

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

La Crucea Eroilor prin Hornurile Văii Seci a Caraimanului, 20 septembrie 2020 (Muntii Bucegi)


          Urcăm Kalinderu cu un spor care ne ia prin surprindere, ajutați probabil și de răcoarea plăcută a dimineții, care ne înviorează. Cotim dreapta pe poteca clară, ocolind cu grijă copacii doborâți de furtuna din februarie. Se vede că zona e circulată, deja s-au format potecuțe de ocolire acolo unde este cazul. Trecem de intersecția cu poteca spre faleza Piranha, apoi drumul ne scoate în scurt timp în firul Văii Seci a Caraimanului.


          Ajungem la primul obstacol notabil al văii, o săritoare destul de înaltă, cu 2 hornuri paralele. Știu că la prima mea incursiune pe aici, într-o tură a lui Eugen, înainte să ne echipăm și să cotim stânga spre Brâul Diagonal, omul ne-a spus cum se numește săritoarea, dar eu, scurt la minte fiind, am uitat. Oricum, era ceva cu tun, sau obuzier, sau altă piesă de artilerie...


Foto nr. 1: Primul obstacol al văii.

/hvsc/1.jpg



           Punem hamul, casca și fiarele și abordăm săritoarea pe partea stângă, pe un fel de horn îngust, cu o intrare incomodă și cam fără prize. Cățărarea nu e grea, dar trebuie să îți calculezi pașii astfel încât să reușești să te introduci în horn și apoi să te ridici deasupra primului pasaj. Fiecare are stilul lui: unul începe cu un fel de ramonaj cu spatele în peretele din stânga, altul se crăcănează într-un spreiz complicat iar cel de-al treilea (adică eu) combină cele 2 stiluri într-un fel inedit, care mă face și acum să zâmbesc când mă gândesc.


          De aici în sus săritoarea continuă cu un scurt horn îngust, dar mai ușor, care te scoate deasupra, pe teren plat. Identific pe stânga un piton, pentru cine vrea să folosească aici coarda.


          În continuare, valea se îngustează și urcă destul de susținut printre pereții înalți de stâncă, dar nu ne scoate în cale nici un obstacol notabil până la săritoarea cu bolovan. În fapt, aceasta e un horn urât, deasupra căruia tronează un imens bolovan, ieșit mult în afară. Direct nu se poate aborda, așa că ori urci prin dreapta pe pragurile facile de piatră, ori te complici puțin, înaintând spre horn și apoi ieși în cățărare pe peretele din dreapta, pe praguri evidente, dar cu prize de mână destul de ascunse.


Foto nr. 2: Săritoarea cu bolovan.

/hvsc/2.jpg


          Odată trecut acest obstacol, în curând valea se îngustează și mai mult și se închide cu o săritoare mare, înaltă de vreo 20 de metri, cu aspect de horn în prima jumătate, apoi ceva mai largă, dar mai aproape de verticală. Punem coarda și plec în cățărare. Prima porțiune este ușoară, te poți folosi de prizele bune și de pereții apropiați ai hornului. Pe la jumătatea săritorii se ajunge la o mică platformă orizontală, asigurând până aici cele 2-3 pitoane bătute convenabil de o parte și de alta a scocului. De aici abordez săritoarea pe partea dreaptă, peste o față de piatră cu trepte bune, spre un piton bătut aproape de buza săritorii. Asigur cuiul, apoi încalec spre stânga o muchiuță, pe prize bune de mână dar mai puțin evidente pentru picior (ăsta e pasul săritorii) și ajung pe un loc drept, chiar sub bolovanul care închide săritoarea. Abordez pasajul tot pe dreapta și gata, am trecut. Regrupez la un piton cu cordelină, aflat pe partea stângă, cum urci. 

Foto nr. 3-5: Imagini cu săritoarea mare din Valea Seacă a Caraimanului.

/hvsc/3.jpg


/hvsc/4.jpg


/hvsc/5.jpg


          Vin și băieții, strângem coarda și continuăm. Imediat mai sus urmează o zonă ca un fel de canion îngust, pe parcursul căruia găsim câteva pitoane, dar dacă stânca este uscată, nu este nevoie de ele. Ne râmuim între pereții foarte apropiați și înaintăm mai la aderență, mai cu câte un spreiz și o depășim. 


          Continuăm să urcăm, lăsăm Zangurul să meargă în treaba lui și ajungem la un nou obstacol – Săritoarea din Cotitură sau Săritoarea cu Fereastră. Ne ”naștem” din nou prin fereastra îngustă a săritorii, împingând rucsacul și probând, a nu știu câta oară, rezistența genunchilor pe conglomeratul de Bucegi.


Foto nr. 6-7: La fereastra Săritorii din Cotitură.

/hvsc/6.jpg


/hvsc/7.jpg


          Mai sus lăsăm în stânga firul vâlcelului Uriașului și ajungem în curând la baza Săritorii Prelucii, care e, în fapt, o înșiruire interminabilă de fețe înclinate și spălate, mărginite stânga-dreapta de jnepeni și pante înierbate și brăzdate ici-colo de scocuri și fisuri. Urcăm cum ne vine mai bine, când pe stâncă, direct, când pe la adăpostul jnepenilor. Bine că stânca e uscată și aderentă, altfel ar fi pe aici un fel de tobogan.

Foto nr. 8-11: Pe Săritoarea Prelucie.

/hvsc/8.jpg


/hvsc/9.jpg


/hvsc/10.jpg


/hvsc/11.jpg


          Continuăm să urcăm spre Poiana Mare și revenim către stânga, în firul văii, care acum se conturează mai bine. Urmează o ruptură mare de pantă, pe care o abordăm inițial prin dreapta, apoi traversăm în firul văii, deasupra, pe o brâniță îngustă. În sus valea ia aspectul unui horn urât, așa că urcăm în muchia din stânga și prindem o potecuță ascendentă care ne scoate peste câteva zeci de metri înapoi în talveg.


          Înaintăm pe fir cât putem de mult, ajungem la confluența cu Vâlcelul Mortului, ținem dreapta și aproape imediat calea ne este blocată de o săritoare imensă, care pare de netrecut. Intrăm adânc în hornul ce brăzdează săritoarea și prindem pe peretele din dreapta o brână îngustă de piatră ce ne duce, după ceva chinuri, pe pantele de iarbă dinspre Poiana Mare. Brâna nu e grea, dar se strecoară pe sub o streașină de piatră, unde nu încapi decât târâș pe genunchi și împingând rucsacul. Nefiind nici unul dintre noi genul care să meargă la Untold-ul de la Iași, probabil că ăsta a fost modul în care a trebuit să arătăm puțină smerenie.... 

Foto nr. 12: Confluența Vâlcelului Mortului cu Hornurile Văii Seci, văzută de mai de jos.

/hvsc/12.jpg


Foto nr. 13-14: Exersând mersul în genunchi ..... pe brână.

/hvsc/13.jpg


/hvsc/14.jpg


          În capătul brânei urcăm pe pantele abrupte cu iarbă și zade, fiecare pe unde i se pare mai bine, apoi ne regrupăm în locul unde Brâna Portiței taie firul văii, unde facem o pauză mai lungă, să mâncăm câte ceva și să ne hidratăm.


          Chiar dacă obstacolele nu au fost dificile până aici, valea ne-a ținut în priză cam pe tot parcursul. Dar noi știm că de fapt de aici în sus începe cu adevărat munca! Trecem ușor un prag de stâncă de câțiva metri, brăzdat de un horn, apoi mergem prin talvegul bolovănos și ajungem la baza unei săritori verticale de vreo 4-5m, probabil Săritoarea Portiței. O abordez pe partea stângă, folosindu-mă de fisura ce se formează între peretele văii și pragul de stâncă. Deși verticală, săritoarea nu e grea, sunt prize suficiente, iar un piton situat ceva mai sus de jumătatea ei face viața mai frumoasă. Regrupez deasupra și îi filez pe coechipieri.


Foto nr. 15: Prag de stâncă imediat deasupra Brânei Portiței.

/hvsc/15.jpg

Foto nr. 16-18: Pe Săritoarea Portiței.

/hvsc/16.jpg


/hvsc/17.jpg


/hvsc/18.jpg


          Continuăm pe fir și în scurt timp ajungem la baza unui horn urât, umed și plin de mușchi, închis în partea superioară de un bolovan rotunjit. Cum intrarea prea adânc în horn nu e o opțiune, dau rucsacul jos și mă lansez într-un ramonaj cu spatele la peretele din dreapta, care pare mai drept. Sunt prize suficiente pentru picioare, dar trebuie alese cu atenție, pentru că stânca udă își pierde din aderență. Îmi calculez mișcările, urc puțin câte puțin și apoi mă ridic peste capacul săritorii. Regrupez deasupra săritorii, pe partea dreaptă, dar nu mai știu dacă la pitoane sau la mobile. Trag pe rând bagajele, după care îi filez pe colegi. Nu știu cum se numește săritoarea asta, descrierile de pe net fiind contradictorii. Oricum, de aici încolo am renunțat să asociez săritorile cu vreo denumire vehiculată, cu excepția cazurilor când acestea au vreun indiciu evident.

Foto nr. 19-21: Imagini cu săritoarea cu horn adânc și bolovan pe post de capac.

/hvsc/19.jpg


/hvsc/20.jpg


/hvsc/21.jpg


          Continuăm să urcăm printre pereții apropiați ai văii și ajungem în curând în dreptul Brâului lui Rafail, o potecuță bine definită. Lăsăm rucsacurile pe o bucată orizontală de teren din talveg și ne abatem stânga până la crucea lui Rafail. Admirăm cu sufletul la gură peisajul greu de egalat. Dar nu putem să nu ne revoltăm la inițiativa unor predecesori în vizitarea locurilor (oameni de munte, nu-i așa???), care au găsit de cuviință să își consemneze reușita ascensiunii fix pe crucea sărmanului suflet, Gică Rafail. Mă întreb dacă Ion, Ciby, Tavu și cine o mai fi scris acolo, că nu deslușesc, au avut măcar vreo tresărire când și-au zgâriat numele pe bucata de tablă?


          Ne întoarcem în talveg și telefoanele încep să se cutremure de la mesajele primite de la cunoscuți. ”Sunteți bine, mă? A dat pe Salvamont Bușteni că a căzut un băiat de 23 de ani pe Seaca Crucii”. Răspundem: suntem bine, dar cum naiba v-ați gândit la noi, că suntem toți trecuți (binișor) de 40? 


          ”Ei, am zis că sunteți în zonă, poate ați auzit, ați văzut ceva. Poate puteți ajuta.” Am ajuta, dar nu știm unde s-a întâmplat. E mai sus, e sub noi?


          Până să ne dumirim, apare pe pagina Salvamont o poză cu zona accidentului, marcată aproximativ. E mult, mult mai jos de noi, undeva în zona de sub Săritoarea Prelucie, dacă nu chiar mai jos.


          Calculăm câte rapeluri ar fi până acolo cu o singură coardă (fie ea și de 60m) și cât timp ne-ar lua la 3 oameni. Tragem concluzia că mai repede se ajunge de jos, din Bușteni. Cu inima strânsă, plecăm mai departe, chiar dacă știm sigur că băieții de la Salvamont vor fi acolo în scurt timp.


          Plecăm direct în sus, pe fir, care după câțiva metri ia forma unui horn înclinat, cu mici trepte și prize bune. Pasajul are cam 15-20 de metri și se poate regrupa deasupra lui, la mobile (2 frienduri mici spre medii), în niște fisuri situate pe partea dreaptă. Pasajul este ușor și se poate trece fără probleme și la liber.


Foto nr. 22-23: Pasajul de deasupra Brâului lui Rafail și regruparea aferentă.

/hvsc/22.jpg


/hvsc/23.jpg


          Urmează o nouă săritoare, cu un horn adânc în stânga și cu un prag înclinat și îngust de stâncă, pe partea dreaptă. Aceasta se poate aborda și prin ramonaj, dar se poate depăși și pe prag.


Foto nr. 24: Următorul obstacol nu se lasă așteptat, apare imediat. Valea asta chiar ne pune la muncă!

/hvsc/24.jpg


          Mai urcăm puțin și ajungem la baza unui horn îngust și puternic înclinat, lung de peste 20 de metri, probabil Săritoarea Mare. Cățărarea lui se face când pe prize, când prin scurte reprize de ramonaj. Dacă îmi aduc bine aminte, pe săritoare sunt și vreo 2 pitoane la care se poate asigura. Regrupez deasupra săritorii, pe o platformă orizontală.


Foto nr. 25-26: Pe Săritoarea Mare din Hornurile Văii Seci a Caraimanului.

/hvsc/25.jpg


/hvsc/26.jpg


           Următorul obstacol apare imediat, sub forma unui horn înclinat care prezintă și unele porțiuni aproape verticale, dar cu prize suficiente. Săritoarea se abordează direct, dar trebuie atenție la prize, zona este destul de friabilă. În partea de sus hornul se lărgește, iar talvegul e plin de pietre. Mai sus, hornul se deschide și mai mult și se pierde în zona unde poteca Brâului de Sus (cunoscut în această zonă și sub numele de Brâul de sub Streașină) taie firul văii.


          Regrupez la un bolovan, ne adunăm toți 3 și luăm o pauză pe brâu. Ne odihnim câteva minute, ne hidratăm, apoi cercetăm puțin brâul, stânga-dreapta. Pare drăguț, ne propunem să îl facem o dată cap-coadă.


Foto nr. 27-28: Pe brâul de sub streașină.

/hvsc/27.jpg


/hvsc/28.jpg


          Când dăm să plecăm, auzim un zgomot de neconfundat. Stăm minute bune și privim cum elicopterul roșu zboară în cerc deasupra și în proximitatea zonei și încearcă să pătrundă cât mai adânc în firul văii. Probabil curenții de aer, plus configurația terenului, cu pereți înalți și apropiați, îi spun pilotului că nu are cum zbura la punct fix la o înălțime suficientă cablului de la troliu ca să ajungă la locul unde echipa salvamont a găsit persoana accidentată.


          Când elicopterul se retrage spre Bușteni ne continuăm și noi drumul, rugându-ne ca accidentul să nu fie chiar așa de grav cum a fost menționat în postarea inițială (traumatisme multiple, inclusiv la coloană), iar persoana în cauză să ajungă jos cu bine.


          Dând crezare unor descrieri de pe net, din Brâul de sub Streașină ”ascensiunea Văii Seci este virtual terminată”. Când colo, ce să vezi? Firul văii este imediat întrerupt de o săritoare destul de înaltă, un horn îngust și cu un pasaj ce pare ușor surplombat – Streașina Văii Seci. Un piton intrat doar pe jumătate, bătut pe partea dreaptă, pare că îndulcește puțin peisajul. Îl asigur și urc mai departe. Sunt prize, dar trebuie să le cauți cu atenție, ori sunt friabile, ori sunt ascunse la prima vedere. Ajung într-un loc unde hornul se îngustează foarte mult și formează un fel de grotă sub bolovanul care îl astupă.


          Fix în podeaua ”grotei” găsesc un piton, dar este inutil, pentru că vreun bolovan cazut de deasupra a strâmbat urechea acestuia și a făcut-o inutilizabilă. Cum e ceva distanță până la pitonul de mai jos, pun un anou după un pietroi încastrat în horn, înainte să merg mai departe. Coechipierii îmi spun ulterior că aici am ratat un piton bătut în grotă, în peretele din stânga. Cum rucsacul mă încurcă pe pasul ăsta, îl dau jos din spate și îl leg de mine cu cel mai lung anou. Plec mai departe, cu speranța că acesta nu se va bloca și mă va trage în jos fix în momentul cel mai dificil. Fac puțin ramonaj, fixând bine picioarele pe peretele din dreapta și trec ușor peste pasaj. Deasupra hornul se lărgește destul de bine și își pierde aspectul neprimitor. Îmi recuperez rucsacul și urc până găsesc un loc unde pot să inventez o regrupare la un bolovan, pe stânga, fix sub o muchie care răsare în mijlocul hornului.


Foto nr. 29-30: Trecerea ultimului obstacol notabil al văii, Streașina Văii Seci.

/hvsc/29.jpg


/hvsc/30.jpg


          Îi aduc pe băieți până la mine, iar apoi, până eu strâng regruparea, Cos pleacă mai departe, pe dreapta muchiuței de care vorbeam mai sus. Cățărarea e ușoară, când pe trepte de stâncă, când pe trepte de iarbă. Totuși, nu trebuie să uităm de friabilitatea zonei!Ajungem toți la Fereastra Hornurilor Văii Seci a Caraimanului, o superbă ”portiță” formată de un bolovan înțepenit între pereții foarte apropiați ai strungii unde își are obârșia valea și ne bucurăm copilărește de reușită. Berg heil!

Foto nr. 31: Fereastra Hornurilor Văii Seci a Caraimanului, sau locul unde valea ia sfârșit.

/hvsc/31.jpg


          Poze peste poze, mesaje de ”bă, am ieșit cu bine” trimise către cei care știau pe unde ne-am băgat, apoi urcăm spre dreapta o potecă destul de bine definită peste trepte de stâncă și iarbă.


          Ajungem în șaua Caraimanului, trecem de Cruce și ne întindem pe iarbă pentru o pauză bine-meritată de odihnă. E ceva lume, de toate felurile. Unii fac plajă, alții fac selfies, unul aruncă pietre în vale (se potolește când ne vede reacția, născută din gândul că poate cineva urcă pe acolo). Vreo 4-5 se uită la noi ca la urs, neînțelegând ce căutăm acolo cu tot echipamentul ăla pe noi. Doar un cuplu tânăr și cu aspect fit ne întreabă pe unde am urcat și ce grad are traseul. Pe aici nimeni nu știe de accidentul care s-a produs câteva sute de metri diferență de nivel mai jos


          Terminăm socializarea și ne vedem de ale noastre. Dăm echipamentul tehnic jos, păstrând casca la îndemână pentru coborâre, apoi mâncăm, ne hidratăm și mai lenevim încă vreun sfert de oră în lumina caldă a soarelui.


          Prindem Brâna Văii Albe și coborâm alene prin acest colțișor fermecat de Caraiman. Ajungem repede în Valea Albă și suntem pe deplin recunoscători că de la Cruce până aici și în jos cât vedem cu ochii suntem doar noi și muntele, departe de zgomotul orașului și al turiștilor.


          Ne minunăm de cât de multe săgeți roșii care indică drumul au apărut pe Valea Albă, atât de dese încât te duce gândul că a fost în zonă ori un atelier de creație, ori vreun concurs pe echipe de vopsit pietrele. Nu că până acum ar fi fost ușor, dar acum pare foarte foarte puțin probabil ca cineva să rateze drumul.


          Dăm la vale cu spor și ne mai oprim doar în Poiana La Verdeață, ca să admirăm impresionantul perete al Albișoarelor. Cum ora este destul de înaintată, renunțăm la planul de a urma Alba în continuare, pentru a revedea locul unde apa țâșneste direct din stâncă, știind faptul că cele câteva rapeluri ce urmează ne vor diminua substanțial timpul alocat pentru berea de după (bine, berea pentru ăștia doi, că eu sunt șoferul care trebuie să ducă lumea înapoi în București). Așa că alegem traseul clasic, spre stânga, pe care îl parcurgem până în poteca Munticelului. Ca să nu ne dăm kilometrajul peste cap, la Troiță ne abatem spre dreapta pe o potecă firavă, care ne scoate în apropierea parcării de la pârtie, unde aveam lăsată mașina, apoi închidem tura cum se cuvine, cu o masă la o terasă.


Echipa, în ordine alfabetică: Alex (alexalex), Cosmin (cos77) și subsemnatul (markbv).

Evaluare generală: o vale frumoasă, care te ține în priză pe tot parcursul. Are multe săritori, nu foarte dificile, dar care pot pune probleme serioase dacă stânca este udă. Există protecții fixe (pitoane) în mai toate pasajele dificile, dar acestea trebuie verificate cu atenție, unele având ceva vechime în câmpul muncii. De asemenea, se mai poate asigura/regrupa la mobile sau bolovani. Pe alocuri stânca este friabilă iar în talveg sunt multe pietre care pot să o ia la vale.

Grad de dificultate al traseului (overall): 2A.

Echipament necesar: ham, cască, 2 carabiniere cu filet, zelb, dispozitiv de filat pentru fiecare participant, plus coardă de 60m, 2-3 frienduri medii, 4-5 bucle echipate (de preferat mai lungi), 4-5 bucle de cordelină sau anouri pentru echipă.

Timp: 6-7 h traseul propriu-zis, pentru o echipă de 3, respectiv 10-11 ore întreaga tură, incluzând aici și câteva pauze generoase.



Miercuri, 30 septembrie 2020 - 22:41 
Afisari: 1,211 


Postari similare:





Comentariile membrilor (14)

adrianita
adrianita
Caraba
 
1
Un jurnal demn de scenariul unui thriller marca Hitchcock :-)
Felicitari si la cat mai multe trasee de acest gen!


Joi, 1 octombrie 2020 - 10:19  

markbv
markbv
Caraba
 
2
Mulțumesc Adriana pentru vizită și cuvintele scrise.
Ture faine!


Joi, 1 octombrie 2020 - 12:25  

robert84
robert84

 
3
Tare frumos, felicitari baieti!!!

Interesante si spectaculoase hornurile astea ale Vaii Seci...Marius, tot atati focul!


Joi, 1 octombrie 2020 - 12:52  

markbv
markbv
Caraba
 
4
Mulțumesc Robert!
Te iau în calcul pentru reeditarea traseului, asta dacă nu îl faci până atunci.

PS: Felicitări pentru parcurgerea Crestei Ferăstrău!


Joi, 1 octombrie 2020 - 15:27  

andras
andras

 
5
Felicitari, un jurnal bun, detaliat. Valea e "pe lista" si sigur voi folosi descrierea.

Am vazut si noi elicopterul, tocmai am ajuns in Busteni, coborand cu bicicleta de pe Baiului. Bine ca pana la urma omul e OK. Din poze se pare ca a alunecat undeva inainte de saritoarea de la Zangur, pozele 3-5, saritoarea respectiva fiind vizibila in fundal.

Ture placute, de la altcineva cu index 4.


Joi, 1 octombrie 2020 - 21:57  

markbv
markbv
Caraba
 
6
Mulțumesc pentru rândurile scrise Andras!
Fă valea, merită.

Din câte am aflat, băiatul a cazut de pe ocolitoarea saritorii la care faci referire. Bine că nu a fost mai grav.

Ture faine și ție!
Mi-a plăcut faza cu "index 4"!


Vineri, 2 octombrie 2020 - 08:26  

dodo79
dodo79

 
7
Felicitari pentru parcurgere si jurnal, descrierea este utila pt. idei viitoare. Gradul 2 A de ansamblu si zici ca nu are saritori foarte dificile, sa inteleg ca nu are si pasi de 6+ cu expunere pt cine merge cap?


Luni, 5 octombrie 2020 - 21:18  

markbv
markbv
Caraba
 
8
@dodo79: nu, eu zic că nu că are pași de 6+. Dar expunerea există, sunt unele pasaje/ieșiri din săritori care sunt verticale sau chiar ușor surplombate. Adaugă la asta stâncă udă pe alocuri, puțin mușchi pe unele săritori, ramonaj in poziții dubioase, protecții destul de vechi/rare ....
E de făcut, dar nu strică să ai la tine câteva asigurări mobile.


Marți, 6 octombrie 2020 - 00:37  

dodo79
dodo79

 
9
Mersi Mark, e destul de clar.
Imi mai povestise un amic din cei cu care merg ca pe hornurile vaii seci ramasese mai demult agatat in maini pt ca i se rupsese priza de picior si de atunci devinese putin mai circumspect cu mersul pe zone similare.
Mai pui la ce ai spus deja si ceva friabilitate, asa ca e bine sa poti catara mai relaxat, ca sa poti proba si alege prizele.


Marți, 6 octombrie 2020 - 08:16  

gabrielm
gabrielm

 
10
Super jurnalul, ca deobicei, foarte util si informativ.
Felicitari si pentru parcurgea traseului, unul foarte fain...iar pe Valea Alba cred ca a fost vreun Picasso care a vrut sa faca reclama vopselei de la Dedeman Carpati.org)Carpati.org!!
Multumesc,


Marți, 20 octombrie 2020 - 16:49  

andras
andras

 
11
Despre săgeți, și în 1996 erau săgeți roșii pe stâncile din Valea Albă, așa am urcat prima dată. Acum adevărat parcă erau mai mari, nu știu dacă chiar mai dese, la coborâre și în întuneric am observat numai o parte din ele.


Marți, 20 octombrie 2020 - 16:52  

markbv
markbv
Caraba
 
12
@Gabi: mulțumesc de vizită și de aprecieri! Picasso zici? Poate. Eu zic mersi că nu am avut încă parte de suprarealismul vreunui Dali de Valea Albă.... Cine știe ce mai ieșea?!?

@Andras: Mie mi se pare că sunt mai multe. Mult mai multe ca acum câțiva ani. Și da, parca sunt și mai mari. Probabil artistul nu a avut ochelarii la el.


Marți, 20 octombrie 2020 - 17:28  

cristian311
cristian311

 
13
Wow ce traseu! Ce descriere!!!


Vineri, 23 octombrie 2020 - 20:53  

markbv
markbv
Caraba
 
14
Mulțumesc de vizită, Cristi!


Sâmbătă, 24 octombrie 2020 - 14:10  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0772 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org