Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Mai 2022
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

Iunie 2022
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930

Online

Vremea
Varful lui Stan
Muntii Cernei-Mehedinti

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

La crapat de talpi in Iezer (Muntii Iezer - Papusa)


Ma inspira ploaia asta. Imi aduce aminte de o tura. Si de o promisiune.


Ploua infernal…/ Si noi ne plimbam…/Pe coclaaaa-uri….


17-19 aprilie 2012


Nu s-a intamplat nimic iesit din comun in tura asta, doar ca ne-a plouat…si ne-a plouat…; niciodata n-a mai turnat cerul atata apa pe mine, in vreo iesire pe munte, niciodata n-am mai indurat atata potop. Dar m-am bucurat. De nimicuri. De frumusetea simpla a lucrurilor mici. M-am obisnuit sa caut sa ma bucur de putinul pe care-l am, atunci cand mai mult nu se poate.


Ii scriu lui Stefan:”As fi mers cu voi la crapat de talpi, dar ce vreme ti-ai ales si tu pentru tura, ma…Ce faceti, mergeti oricum?”. Si el imi raspunde:”Singura sansa sa nu mergem e un atac nuclear.”


Dormitez in tren, mai deschid un ochi, sa vad ce-i afara…Ploua. E tot mai rau. Nici macar eu nu mai cred in minuni. Coboram la capat de linie pe o ploaie cu galeata. Am ramas singurii pasageri ai sagetii albastre de Campulung si ne bate gandul sa ramanem in trenul ce ne-ar intoarce imediat acasa. Ne leganam rucsacii si pelerinele de ploaie prin Campulung si ne adapostim sub o streasina. Trei fantome ude si plictisite stau si asteapta…..ati ghicit, pe Sorel !!! Care apare dupa vreo ora. Sorel al nostru, de pe Carpati.org, nu ala de pe cer. Ala….altadata…


/talpi/img_6390.jpg


Patru fantome ude si plictisite stau si asteapta….n-ati ghicit, microbuzul catre Bughea de Sus.


Murati bine si compatimiti de localnicii uimiti de masochismul nostru, pornim la deal pe drumul noroios. Dupa cateva minute de inaintare cu capul in pamant, Stefan constata ca ne-am pus pe alt drumeag, cel din dreapta, asa ca trebuie sa trecem paraul catre drumul din stanga. Si cum dupa atata asteptat si stat pe loc, mersul inapoi era chiar culmea, alegem sa nu ne intoarcem la pod, ci sa traversam pe pietre sau pe niste busteni uzi si alunecosi. Trec baietii, eu ma tem de-o cazatura pe pietrele din apa. Pe la jumatea bustenilor, nu-mi place senzatia. Un nene mai brunet vine inaintea mea si-mi da mana, eu prind curaj si trec, ii multumesc sincer, iar baietii nu rateaza ocazia sa se amuze de norocul ce dadu peste bietul om, sa ajute o “sirena” sa iasa la mal :).


Niste fantome ude si plictisite se preling pe drum…Aratam cam asa...:) :


/talpi/img_6391.jpg


Merg prin ploaie. Pe pilot automat. Inghit drumul. Casute amarate printre poieni si copaci, pe malul Bughii.


/talpi/img_6394.jpg



 In zare, padurea. Aerul umed, strabatut din cand in cand de un val de lumina vaga, palida, galbuie, invaluie culmile.


/talpi/img_6401.jpg


Popas la o casuta de la marginea drumului, pe dreapta. Un fel de canton. O camera e incuiata, una e deschisa, ca adapost. Noi stam pe prispa si parca-parca am ramane aici, la adapost.


Dar hai la drum! Ma plictisisem de forestierul asta, desi trecuse pana intr-o ora de cand am coborat din microbuz. Oare cand urcam pe culmea din stanga?


Stefan imi citeste gandurile si dupa un ochi pe harta decreteaza: am ratat intrarea in poteca ce urca pe culme. O sa mergem inainte pe drumul asta de pe vale si o sa urcam in stanga atunci cand terenul o fi mai prietenos. Numai ca impricinata culme se cam inalta si se cam departeaza de noi, se interpun culmi secundare si valcele adanci, rapoase, inaccesibile.


Ramificatii ale drumului, afluenti ai vaii…urmarim harta… Nu mai retin exact cam cat am mers pe drum, poate vreo doua ore. La ceas nu ma uitam, iar pe vreme d-asta, cu ploaie si nor, nu prea stiu sa mai fac deosebirea intre dimineata si dup-amiaza.


Ochim pe malul din stanga noastra, la o ramificatie de drum, un capat de picior pe care putem urca spre culmea dorita. Il cheama Culmea Dragosu’. Stefan gaseste mai in susul vaii chiar un drum ce urca pe piciorul asta. E un drum de exploatare, noroios si neplacut, dar e drumul bun. Ne va duce in padure. Abia astept. Urcam cu greu. Fiecare in ritmul lui. Si pe limba lui:). 


Intr-un final, iata-ne pe poteca de pe picior. Poteca buna, care devine in curand tot un drum. 


/talpi/img_6402.jpg



Dar parca mergem cu spatele, asa de lipsiti de chef si elan suntem. Si ploua. Nu mai stiu cate minute n-a plouat. Impresia generala cu care am ramas e ca a plouat aproape tot timpul.


/talpi/img_6405.jpg


Dar undeva, in mine, in secret, incepe sa-mi placa natura asa, padurea asta uda si vie. De ore bune imi tot ploua pe mainile goale pana la cot, ce ies de sub uriasa mea pelerina (pardon, poncho-ul meu:) ). Baietii au manusi, de ce oare? Oi fi eu dereglata? Mie mi-e bine asa, deloc frig, deloc cald…


Urcam, urcam… cat o mai fi? Vazusem din vale, de departe, cat de tare urca piciorul asta. Dar parca intrece masura.


/talpi/img_6406.jpg


Drumul se lasa usor sub culme, pe stanga. Il urmam si nu e bine. Asa ca pornim in sus prin boscheti si razbim din nou pe culme. Si aici, parca e tot drum. La naiba cu drumurile astea. Apoi ne pacalim din nou, de data asta se lasa usor pe dreapta, iar urcusul matematic ar fi tare abrupt, asa ca speram ca drumul sa faca vreo smecherie si sa urce in vreo sea. Dar se lasa, pierdem altitudine. Ochim un fel de muchioara abrupta, dar accesibila, mergem pe radacini sau prin crengi, alunecam pe frunzisul ud, ne ajutam de vagi poteci imaginare, poate de animale, si dupa vreo juma’ de ora de urcus haiducesc de-a dreptul prin padure, iesim …ati ghicit, intr-un drum (ha, asta de unde a mai pornit?) care venea oblic si urca in culme. Si nu in orice culme: am ajuns la intalnirea piciorului asta, al Dragosului, cu acea culme pe care am ratat-o noi jos, din valea Bughii. E poteca buna, probabil s-ar fi urcat mai bine si mai frumos pe ea, direct din vale. 


Dar urcusul nu s-a terminat. Vedeam in fata cum poteca tinea muchia, mereu in sus, si mi se parea ca urcusul asta nu se mai termina. Ei, ca doar n-om urca la cer! S-o termina. La fel si cu ploaia, speram noi… Merg inainte si vad cum padurea se rareste. Intrezaresc luminisul. Golul. Poiana. In sfarsit! Apar petice serioase de zapada mare, veche, putreda. Poteca ma scoate printre braduti si branduse. Ma asez sa-i astept pe baieti. In sfarsit, dupa o zi intreaga, nu mai ploua. Au trecut vreo 5 ore de mers pe drum si prin padure, urcand …


Pe nesimtite, poteca ce ne-a scos la gol a virat la dreapta, catre muntele Zanoaga, deja pe culmea mare, pe care noi ar fi trebuit sa mergem de fapt la stanga, catre stana din Portareasa. Noroc cu Stefan, care dupa cativa pasi simte ca directia nu-i buna. Busola, harta, Gps, pleaca in recunoastere…Da, suntem pe Portareasa, dar continuarea ei in stanga se forma de pe varful unde am iesit la gol, usor inapoi, prin padure, fara sa fie evidenta. Recunosc ca n-am simtit deloc iesirea in culmea mare, pentru ca ma asteptam sa ies mai perpendicular pe o culme evidenta, nu sa ma puna poteca pe ea, pe furis.


Acum suntem pe drumul bun. Nu mai ploua, dar e cam frigut. Ne imbracam mai gros si pornim prin peticele de zapada uda si grea. E obositor, ne afundam un pic si n-avem chefde asta, dupa atata mers…dar ne bucuram ca nu mai ploua si ca nu mai e mult pana la stana. Si ca nu mai urcam. Ba chiar coboram. Dupa o succesiune de luminisuri si zone cu padure, pe o poteca vizibila, sunt tentata sa apuc, asa cum ma ducea poteca, spre un luminis de pe un crac al culmii, usor la stanga, unde pesemne e vreo stana, dar nu e ce vrem. Vigilent, Stefan mentine drumul nostru pe culmea principala, prin padure. Si minune: e soare!Pentru 10 minute.


/talpi/img_6410.jpg


E dupa-amiaza tarziu. Culmea e frumoasa si usoara. Merge fiecare in ritmul sau. Vrem la stana. N-avem chef de pus corturile pe udatura, in eventuala ploaie ce va cadea toata noaptea, si nici sa le caram maine ude.


Dupa varful Boldu(1559), dam intr-o sea pronuntata, in care ajunge un drumeag din stanga, pesemne de la vreo stana, dar mai ales ne atrage atentia un drum evident care coboara catre dreapta. Stefan ne spune ca drumul asta coboara in valea Rausorului si pe fir ajunge la lac, il ocoleste pe dreapta in sensul de mers si ajunge la baraj. Bine de stiut. E posibil sa avem nevoie de drumul asta. 


/talpi/img_6416.jpg


Pe harta apar stane in zona asta. Ochim si noi una, dar e cam departe. Stefan le-a retinut pe GPS. Cu tehnologia in brate, se duce prin padure direct la cea mai apropiata. Mi-e lene sa merg printre crengi si sa urc pieptis, asa ca aleg continuarea in serpentine spre stanga pe drum si apoi curba de nivel, imediat ce vad stana la liziera. Ne regrupam cu greu. Au trecut cam doua ore de cand mergem pe culmea Portareasa, de la varful in care am iesit pentru prima data in poiana. Am obosit. Am mers din Bughea cam 7 ore, din care 5, urcusul, pe ploaie aproape continua. 


Stana are prispa si trei camere, dispuse in linie. N-are usi si nici ferestre, deci aerul conditionat e asigurat. 



/talpi/img_6425.jpg



Dar constructia e solida si acoperisul bun. E important, pe ploaie. Niste priciuri inguste si lungi erau singurul “mobilier”. Cam nefunctional.



/talpi/img_6419.jpg

 Din pacate, nici un lemn de foc, iar in padure numai lemne ude de conifere. Asadar fara foc :(.


Dar e semnal la telefon. Facem relatari de la fata locului si aflam prognoze. Triste. Maine voiam sa mergem pe creasta, pe Iezerul Mic, apoi pe al Mare, apoi pe Rosu si sa innoptam in zona Batrana, in cort. Eh, vise…E zapada pe sus. La noi, doar petice, dar se vede alaturi Vacarea si acolo se vede mai mult alb. Cu atat mai mult mai sus.


/talpi/img_6413.jpg


Ca sa nu ma bata vantul, decid sa pun cortul intr-una din camere, cea mai buna, dar e cam murdar pe jos, asa ca pornesc cu Bandi, colegul de cort, la cules de cetina. Iese un dormitor pe cinste.


/talpi/img_6423.jpg



 Stefan isi gaseste culcus pe priciul din aceeasi camera, iar Sorel alege camera de alaturi. “Alege” e un fel de-a spune, de fapt asta i-a mai ramas. 


/talpi/img_6421.jpg



Incepem sa ne intindem tigania la uscat. Ne punem hainele de seara si sa inceapa balul. Stefan se culcuseste si adoarme. Noi, ceilalti, trebaluim, gatim, mancam….ospat pe cinste. Meritam, nu?



/talpi/img_6427.jpg



 Afara, umezeala, burnita, nici nu stiu exact,…Glume cat cuprinde. Bandi si cu mine facem planuri romantice pentru noaptea asta:) . Pe naiba, in realitate ne-am intrecut toti 4 in sforaituri, la cat de obositi eram…


......


Ne trezim. Dam un ochi afara direct din culcus. Hm, mai stam, sa vedem ce urmeaza. Ne mobilizam pe la 9 si ceva, mancam, strangem, asteptam. Deocamdata nu e chiar asa de rau afara, e nor, dar se poate merge, e vizibilitate bunicica si nu ploua.


/talpi/img_6429.jpg



 Decidem sa pornim si om vedea… Inainte de asta, facem obisnuita poza de grup.



/talpi/img_6428.jpg


Lasam stana in urma.


/talpi/img_6431.jpg


Sunt atatea branduse, de nu am unde sa calc.


/talpi/img_6430.jpg



 E tarziu, aproape 12. Am putea merge pe creasta cat mai mult, conform planului initial, dar e putin probabil sa ne lase vremea; sau doar pana la Crucea Ateneului si sa coboram la refugiu, dar asta presupune ceva emotii la coborarea in caldare si nici continuarea spre casa nu e chiar banala pe zapada; sau de la Crucea Ateneului sa continuam pe Vacarea si sa ramanem peste noapte la stana de acolo, varianta destul de sigura, doar pe culme, fara riscuri. 



/talpi/img_6432.jpg


De la stana, iesim in sus in drumul ce merge pe dreapta fata de culme si pe care il parasim pentru a ne pune fix pe muchie, sa vedem ce e dincolo. Numai ca vremea nu tine cu noi. Dupa vreo jumatate de ora, incepe sa ploua bine si de data asta e frig si sufla vantul. Stefan simte ca tura n-are sorti de izbanda si vrea sa revina la stana. Facem consiliu. Avem libertatea sa continuam, daca dorim si ne simtim in stare. Ma vad la mijloc. Sorel si Bandi vor sa mergem cat se poate, eu la fel, am tot ce-mi trebuie, ma simt bine, sunt echipata, am rezerva de haine bune si uscate, nu ma sperie ploaia, dar parca nu e ok sa-l lasam pe Stefan singur. Deja e lapovita, mai sus ninge, asta chiar imi place; sincer, mi-e dor de un pic de viscol in fata, sa-l simt cum imi biciuieste obrajii. 


Stefan considera ca inapoi pana la stana si apoi coborand din saua dinainte de Boldu, pe drumul amintit, pana la Rausor, nu sunt probleme. Decizia finala: noi mergem, desi nu prea avem sanse sa ajungem departe, el ne asteapta la stana pana pe la 15, incercm sa-l sunam…iar daca nu ne intoarcem, coboara singur. E in siguranta si e baiat mare. Mai greu va fi de noi. Baietii n-au mai fost in zona, iar eu nu stiu culmea asta, pana la Crucea Ateneului; dupa aceea, cunosc locurile, am mai fost si pe zapada. Dar nu pot sti cat dureaza pana ajungem acolo, pe vremea asta, pe zapada… Oricum, sunt decisa sa nu riscam.


Continuam pe culme, pe o crestulita simpatica, stancoasa, primele zone cu stanca din tura asta. A stat ploaia, iar ceata ne lasa sa ne bucuram un pic de ceea ce e in jur. Si sa vedem ce urmeaza. Doar viitorul apropiat, din pacate.Culmea ne coboara abrupt intr-o mare sea. Harta mea, din “Muntii nostrii”, ma cam induce in eroare. Identific greu varfurile, dar parca imi aminteam ceva de pe harta lui Stefan. Care va sa zica, suntem pe varful Coltii Caprei (1905), se coboara in saua asta pe la 1800 si ceva, apoi avem in fata un mare varf, inca unul, peste 2000m, si inca unul…Nu stiu daca in succesiunea de varfuri din fata se vede cumva Iezerul Mic sau cel putin Obarsia (2314m), unde ne unim cu Papaul, ce duce apoi pe Iezerul Mic. Culmea Papau se vede vag, prin ceata, in stanga.



/talpi/img_6435.jpg


In sea ajunge si drumul de la stana noastra, parasit de noi ca sa mergem pe culme. Urca mai departe, in cateva serpentine, apoi taie panta pe curba de nivel, prin stanga. Nu vad de aici daca e de facut traversarea aia pe dos, pe zapada care e acum acolo, dar vedem cand ne apropiem.


/talpi/img_6437.jpg


 Dupa coborarea in sea, incepe urcusul. Pe zapada putina si uda, care fuge pe iarba cand calcam. Ne inscriem pe serpentinele drumului, urcusul de-a dreptul nu e deloc usor. Traversarea pare rezonabila in conditiile de fata, probabil ca pe mai multa zapada nu e cazul; ultima parte, inainte de a reveni in culme, nu cred ca e chiar prietenoasa in miezul iernii. Ocolim deci varful, scutim mult efort. 


In sea, ne oprim sa ne mai uitam iar pe harta, unde suntem exact, ce urmeaza si mai ales cat mai dureaza. Biata harta, pe vantul asta…si pe lapovita-ninsoarea care s-a pornit….are viata grea. Ne aliniem cu spatele la vant si tinem toti de ea, n-as vrea sa raman fara ea, macar pana ce ajung la locurile pe care le cunosc.


Ninge de-a binelea. E iarna cu adevarat. Viscoleste, simt in fata suflul aspru. Vizibilitate slaba, dar se poate merge bine pe culme. Imi pun cagula, manusi mai groase, si sunt gata de drum. Pana aici, a mers Sorel in fata, facand urme prin zapada. Incep urcusul pe treptele intermediare, probabil catre Obarsia. Oricum, suntem pe Muchia Danciului, asta e sigur. Am inteles mai bine traseul abia acasa, uitandu-ma pe harta Fagarasului de la Dimap, care are si Iezerul inclus. Mult mai buna decat ce-aveam eu la mine, nu m-am gandit ca ar fi bine sa o iau pe asta.


/talpi/img_6440.jpg


Baietii nu prea vin, nu inteleg exact de ce, pesemne ceva probleme. Ma intorc. Ma intreb serios daca nu cumva e cazul sa ne intoarcem la stana. Nu mai au manusi uscate, le ingheata mainile si picioarele… Tot ce e ud o sa inghete pe frigul si vantul asta; resimtim mai multe grade cu minus decat cele ce bantuie prin termometre. Sunt patita, nu e de gluma cu degeraturile. Nu vreau sa pateasca nimeni asta, cel putin nu in tura cu mine. Consiliu. Analizam situatia. Nu stiu sa le spun ce urmeaza pana la Crucea Ateneului, continuare spre Iezerul Mare iese din discutie, coborarea la refugiu nu e sigura pe ceata, cand nu ai cum sa alegi o traiectorie sigura, traseul pe Vacarea pana la stana e lung, am cam obosit si mergem cam incet, vine seara, in cort toti trei in mijlocul viscolului nu prea avem chef sa stam….si vremea e tot mai aspra. Am mai merge noi macar pana pe Obarsia, dar suntem siguri, oare, ca mai suntem in stare sa ne intoarcem fara probleme?


A urmat unul din momentele acelea deosebite, de care am avut parte de mai multe ori pe munte, in care cineva, ma sfiesc sa dau vreun nume, imi aduce in fata, exact cand trebuie, un argument decisiv pentru a lua hotararea corecta, cand mi se spune ce trebuie sa fac; cand natura, echilibrul lucrurilor, divinitatea, intelepciunea suprema, nu stiu cine imi spune ceva. Caci deodata, in secundele astea de indoiala, s-a dezlantuit ceva, parca special pentru a ma intoarce din drum. Vremea si mai aspra. Cand m-am uitat inainte, la urmele ce le pornisem in sus, un val de ceata mi le-a acoperit, nemilos, o data cu tot ce-aveam in fata. Inapoi, calea noastra, pe unde am venit, vizibila, in lumina. E drumul ce trebuie ales, fara indoiala. Da, mergem inapoi, fara regret. 


/talpi/img_6444.jpg


Sentimentul acela, ca cineva sau ceva ma ajuta, daca eu nu sunt destul de inteleapta, bucuria ca am gustat din salbaticia si maretia muntelui si a viscolului de care mi-era dor, linistea sufleteasca a deciziei corecte, libertatea de a fi aici, acum, toate astea ma faceau sa ma simt usoara si neobosita, imi creau o senzatie de plinatate, de armonie, pe care poate numai noi, cei ce trecem prin asta, o cunoastem.


 Ninge frumos...si interesant; suntem pe culme si la noi s-a tras linie: catre Vacarea ninge, catre Papau nu, doar ceata si poate ploaie. Incredibil! Imi plac ciudateniile naturii. Imi place sa fiu acolo, atunci cand trebuie, sa mi se dezvaluie tocmai mie. 



/talpi/img_6447.jpg



Baietii au probleme serioase cu mainile, asa ca scot manusile groase din maini si i le infig lui Bandi, iar pentru ca celelalte pe care le am nu-l incap pe Sorel, scot pentru el o pereche zdravana de sosete groase de iarna din rucsac, care intr-o poza ulterioara aratau asa:) :



/talpi/img_6467.jpg



 Si se ridica ceata. Atat cat sa ne bucuram de peisajul pe care-l meritam. Ar fi fost pacat sa mergem fara sa vedem nimic. 



/talpi/img_6449.jpg



Suntem incantati de plimbarea noastra, facem poze, admiram... Zabovesc un pic singura, in urma...Ca sa respir, sa ma bucur, sa-mi ascult inima batand in timpane. Frumosi sunt muntii!



/talpi/img_6452.jpg



Am tot incercat sa-l sunam pe Stefan, dar n-am avut semnal. Sper sa mai fie la stana. Imi doresc sa ne reintalnim, sa petrecem toti o noua seara la stana, sa facem papa bun, sa ascultam muzica linistita la micul radio al lui Stefan, sa povestim...



/talpi/img_6455.jpg



In coborare, vedem un marcaj, un triunghi albastru, pe serpentinele drumului. Pe harta Dimap, vad ca intr-adevar, un marcaj vine pe un picior ce da in Coltii Caprei si merge pe Iezerul Mic. Zapada fiind, nu pot spune cat de vizibil este marcajul, in general.



/talpi/img_6460.jpg


Din sea, nu mai urcam pe Coltii Caprei, ci tinem drumul care fenteaza culmea si se duce domol la stana noastra. Se lasa ceata iar. Sorel merge mult inainte, a prins viteza, abia-l vedem prin ceata, dar ii vedem urmele. Eu raman in urma cu Bandi, mai schimbam o impresie... Pana la urma, ma mobilizez catre Sorel, sa-i mai scad turatia, sa mergem toti trei. Si ma intreb: oare pe ceata asta, cand om ajunge la locuri unde n-am mers pe zapada si nu se vad urmele, om sti cand si unde trebuie sa ne abatem din drum si sa coboram la liziera, la stana? Buna intrebare. Incercam sa gasim urmele de la urcare. Dar zarim momaia inalta, construita probabil de ciobani, sa stie pe ceata deasa unde sa se lase din drum catre stana. O zarisem ieri de la stana si acum tare bine mi-a fost sa o revad. La fix asezata.


Simtim miros de fum. Fum?! Fum fara foc nu exista. FOC??!! Cu ce? Dar e de bine, e semn ca Stefan e inca aici. Ce bine! Printre petice de zapada si branduse, coboram din drum catre stana. Strigam la Stefan. El la noi. Am simtit o emotie placuta, de parca venisem cine stie de unde si ma reintalneam cu un vechi prieten, dupa ani si ani. Zic catre baieti:”Gata, din momentul asta, tura isi merita jurnal.”


Stefan ne astepta cu ceai fierbinte si cu un foculet pe care l-a aprins acum, din ce bete si lemnisoare uscate gasise prin stana, cat sa ne bucuram de putina lumina si caldura in jurul lui, mai mult de ideea de foc...Dar Bandi vrea foc. Foc mare. Are hainele ude. Si pleaca prin ploaie dupa lemne. Ude. Ne chinuim cu randul pe langa tentativa de foc, sa-l mai ajutam cu cate un bat, gasit te miri unde, acum, cand totul era ud fleasca. Eu am renuntat repede. La ce mare foc sa usuci lemnele astea, ca sa poti face apoi foc din ele? Asa ca ma apuc de trebaluit, reinstalez cortul, fac mancare la primus... Aflam de la radio ca spre Voina s-a blocat drumul din cauza unor surpari de maluri, de la atata ploaie. Undeva mai sus de baraj, n-avem noi treaba cu locul. Sa fie la ei acolo. Muzica linistita, adapost, ma simt bine. Aflu ca chiar a existat un foc si ca eforturile lui Bandi n-au fost in zadar.



/talpi/img_6468.jpg



 Ne strangem toti in camera cu cortul si balul incepe iar.



/talpi/img_6472.jpg



 De data asta, cu Stefan in forma. De mers n-am mers noi mare lucru, vreo 4-5 ore, dar de mancat....Ca sa desavarseasca acest regal culinar, Stefan ...o pune de mamaliga. La propriu. Cu branza de burduf si cu carnati, iam-iam.



/talpi/img_6480.jpg



 Nu va pot spune ce-a lipsit, ca-mi stric reputatia, dar chiar a lipsit. Nu ma gandeam ca baietii chiar vor neglija acest aspect. Oameni seriosi, ce sa zic...Iar povesti, iar glume, aceleasi avansuri haioase spre si dinspre Bandi...seara faina si somn adanc.


......

Suna un telefon. Cineva vorbeste si aud ce spune. „Deci azi e de departe cea mai buna zi. Deci nu mai ploua ca pana acum, cel putin in prima parte a zilei. Deci azi e de facut ceva.” Ies prima. Hm, asa-i, e frumos, soare, vizibilitate. Insir hainele si harta (pe care ulterior mi-a recuperat-o Sorel din bataia vantului) afara la uscat si arunc un ochi in jur. Vacarea e alba, a nins serios. 



/talpi/img_6487.jpg



Tare as porni in sus si as cobori la stana din Vacarea, iar maine jos. Incerc sa mobilizez coechipierii. Acelasi raspuns: „ Am hainele ude, am bocancii uzi”. Cu asta m-au inchis, stiu ca nu e de gluma cu asta. De pe prispa stanei, intorc privirea spre inaltul muntelui alb. As porni. Singura. Ma descurc. Trebuie sa ma decid repede, nu-i timp de pierdut. Eventual nu ajung pe Iezerul Mare, ci ma duc direct pe Vacarea. Singura la stana seara, fara muzica lui Stefan. Si daca se strica vremea? Am mai mers singura iarna in munti inalti, dar pe vreme buna. Acum e departe de a fi perfect. Mi-e greu. Stiu ca e de mers, dar nu singura. Gata, asta a fost, mergem acasa...


Nu ne grabim prea tare, mancam, strangem...



/talpi/img_6481.jpg



Si pornim la vale, pana la drumul din sea, spre Rausor.



/talpi/img_6497.jpg



 Baietii se duc inainte, eu fac poze. E frumos. Covoare intregi de branduse dau sa se deschida, in sfarsit, dupa atata ploaie.



/talpi/img_6500.jpg


Fiecare e frumoasa in felul ei. Stiu ca sunt atat de comune pozele cu flori, dar nu ma pot abtine.



/talpi/img_6513.jpg



 Ma bucur de una alba, minunata.



/talpi/img_6512.jpg



Ajungem in saua cu drumul. Un fel de lac acoperit cu vegetatie ma surprinde cu prezenta lui aici. Cum de nu l-am vazut ieri?



/talpi/img_6517.jpg



Pe drumul spre vale, zapada. Multa, ne afundam. Uda. Grea. 



/talpi/img_6519.jpg



Sorel si Bandi fac urme, ma ofer si eu, dar se pare ca baietii astia nu ma cred in stare, sau sunt prea orgoliosi... Dar ia lasa-i, ia sa ma alint si eu un pic, sa faca urme, daca tot sunt ei vanjosi:).



/talpi/img_6520.jpg



 Drumul face serpentine, coboara, coboara...si scapam de zapada. In schimb, incepe ploaia. Iar. De parca n-ar fi fost de-ajuns. Fara frig sau vant. Ploua frumos. Ma ascund iar sub pelerina mea (pardon, poncho-ul meu...:) ) si multumit ca, in sfarsit, a reusit sa ma invete diferenta dintre o pelerina si-un poncho, Sorel imi va face si o fotografie, exact cand dam la drumul de pe firul vaii.



/talpi/img_6530.jpg



 Am ajuns mai repede la el, pentru ca baietii au ochit o poteca buna ce s-a pus la dreapta, pe versant, direct in jos, cand drumul nu stiu ce serpentine si traversari de valcele mai avea in plan. Era clar ca poteca duce bine, pentru ca jos se vedea firul vaii, cu drum cu tot.



/talpi/img_6524.jpg



Zabovesc iar printre flori, de parca n-am avea un tren de prins :)



/talpi/img_6528.jpg



 Printre stropi, muguri si flori si copaci gata sa se imbrace in frunze, ajungem in Valea Rausorului si apucam in josul apei, la dreapta.



/talpi/img_6529.jpg



 Ajungem la coada lacului. Aici se ramifica drum de-o parte si de alta a lui. Noi mergem la dreapta, spre baraj. 



/talpi/img_6532.jpg



Pe-aici au trecut masini de lemne si noroiul ne inghite. Se pusera pe noi si niste latosi de la o baraca a lucratorilor forestieri, dar i-am momit cu nuci, migdale, caju si alune. Pe ei si pe Sorel. Doar asa l-am convins sa mearga mai incet.


Mai jos, niste neni fura lemne si ne roaga sa nu-i dam de gol la autoritatile aflate la baraj. Primul gand: fir-ati voi...Dup-aia imi dau seama cum sta treaba: astia-s niste amarati cu cativa busteni intr-o rabla de-i curg fiarele, oameni care chiar n-au cu ce trai, prin zona asta pe unde nu e nimic de facut. Adevaratii hoti nu-s astia, ci aia care fura cu camioanele si cu trenurile, de se imbogatesc. Din pacate, nu ne putem atinge de raul cel mare... 



/talpi/img_6537.jpg



Am ajuns la baraj. Mergem de cateva ore. Si s-a pornit iar potopul. Suntem satuli de atata ploaie, noroi, umezeala, haine ude si murdare, rucsaci grei..si suntem cam nervosi. 



/talpi/img_6548.jpg



Bine ca macar acum e drumul curat. Speram sa gasim vreo masina, dar e complicat, suntem multi, uzi, murdari...nu ne ia nimeni, chiar de ne-am desparti. Trebuie sa facem ceva, sa mergem, altfel pierdem trenul de 6 din Campulung.



/talpi/img_6542.jpg



 Un moment de nervi, cineva nemultumit nu stiu de ce, prea multa indecizie...asa ca decid sa nu-mi plang de mila, sa scurtez timpul asta de stat in ploaie si pe drum; zic „Pa” si „Ne vedem in Leresti sau la gara” si ii las pe baieti sa hotarasca ei acolo nu stiu ce. O iau din loc pe asfaltul nou-nout al drumului de la Leresti la Voina. Pe pilot automat, la turatie maxima, ma trezesc ca sta ploaia, ca mi-e cald, ca e soare...ca am ajuns la Pojorata mai repede decat credeam, si surpriza, microbuzele urca acum pana aici, nu mai trebuie coborat pana in centru. Sunt curse ce vin si pleaca de langa barajul mic. Ce bine! Sun la Stefan. E departe. Sorel si Bandi se apropie, nenea soferu’ e de treaba, il rog sa-i astepte pe baieti si coopereaza. Stefan decide sa nu alerge dupa noi, vine cu urmatorul.


In Campulung, trei boschetari uzi si murdari si-au trantit rucsacii cam pe strada si nu se urnesc neam de la capul podului. Planuri de inghetata si bere, fiecare dupa gust. Nu stiu ce tot fac baietii, se dichisesc mai ceva decat fetele. Ne recunoaste un sofer: ei, ce faceti, ma baieti, eu v-am dus la Bughea, cum a fost, v-a plouat? 



/talpi/img_6553.jpg


Aproape de gara, cu fundul pe bordura, ca niste aurolaci veritabili, nespalati si obositi, picati de pe alta lume, bem cate o bere. E cald, e soare... si personal n-am rezistat de la a savura si o inghetata. Ce bine merg lucrurile astea, cand cobori de pe munte! 



/talpi/img_6554.jpg



Urcam in tren, ne reunim cu Stefan, in forma maxima, veselie mare, foame de lup, sete pe masura, stropim tura cum se cuvine.....desi cred ca nu mai era nevoie de vreun strop in plus peste tura asta. In zare, muntii albi, varfurile inzapezite pe care n-am ajuns noi, senin cristal... Ne apropiem de Bucuresti, se lasa amurgul si noi nu ne luam ochii de pe varfurile Iezerului, vizibile inca.


Gust amarui. Regrete? Se spune ca mai degraba regreti ce n-ai facut, decat ce ai facut. Asa-i. Nu regret nici un strop de ploaie pe care l-am indurat in tura asta, insa regret enorm ca n-am mers in sus azi. Ne-ar fi mai nins, ne-ar fi mai viscolit, dar am fi petrecut o noua seara superba pe munte, sub stele si cer senin, dupa o tura ce mi-ar fi potolit pentru un moment setea de munte.


Aparent, am mers degeaba. N-am facut nimic acolo, n-am crapat talpile, doar le-am udat si le-am murdarit. Dar noi stim ca am facut ceva, totusi: ne-am miscat, ne-am cunoscut, unii pe altii si fiecare pe sine, ne-am bucurat de cateva imagini superbe si de cateva momente placute, de inca 3 zile pe munte sau la poalele lui, in mijlocul naturii, in libertate. Am scris acest jurnal cu mult drag, cu gandul la toti aceia care cred ca daca ploua, n-ai de ce sa pleci de acasa.



Duminică, 27 mai 2012 - 06:20 
Afisari: 4,048 


Postari similare:





Comentariile membrilor (15)

baumwolle
baumwolle
(admin)

 
1
Zău de nu m-a uns la suflet jurnalul tău, cred că e exact ceea ce îmi trebuia într-o dimineață ploioasă de duminică la oraș, asortat cu o muzică ce mi s-a părut (straniu!) că-l completează... Nu știu de ce, dar citind textul tău și privind fotografiile, mi s-a confirmat din nou sentimentul că muntele și natura sunt frumoase oricând, pe orice fel de vreme, oricât de capricioasă ar fi ea. Sentimentul de libertate și de frumos ce te înconjoară la fiecare pas nu pot fi bătute de nimic, niciodată. Pentru mine, cel puțin. Și mă bucur să observ că nu sunt singurul.


Duminică, 27 mai 2012 - 11:55  

odin
odin
Rucsac
 
2
bine spus


Duminică, 27 mai 2012 - 12:50  

dan_marza
dan_marza

 
3
Iar ai stat noaptea sa scrii jurnalul. Dar a iesit foarte bine. M-a prins si pe mine umezeala si frigul prin care ati umblat. Dar m-a prins si caldura interioara care v-a manat pe acolo si am respirat cu voi aerul incarcat de mirosul padurii care nu se mai satura de ploaie.

E cam frumos in padure pe ploaie... Faci o plimbare de-asta si simti cum te purifici...

Mircea Ordean, dupa ce a citit un jurnal de-al lui rupi2003, a comentat: "Esti de-al nostru".

Si eu comentez acum la fel... Desi stiam de mai demult!


Duminică, 27 mai 2012 - 13:47  

gabitub
gabitub

 
4
Focc?!!! Mi-a placut astaCarpati.org Felicitari Laura, acum imi dau seama cand citesc jurnalul tau, ca oricate detalii ai da si poze uploadate despre tura, tot nu exprima exact trairile de acolo. Si asta o spun pentru toti, ne place sa citim si sa ne gandim cum ar fi fost...., daca as fi fost si eu acolo..? Felicitari inca odata pentru jurnal si multumim ca ai avut grija de noiCarpati.org

P.S: Si Bandi nu sforaie da?! eu induram ... (noroc ca am adormit inaintea voastra in a doua seara Carpati.org ) Succes!


Duminică, 27 mai 2012 - 13:57  

mirciu
mirciu

 
5
Felicitari pentru tura! Cat despre ploaie....face parte din peisaj. Cred ca in sufletul celor ce iubesc muntele nu ploua niciodata! Sau poate doar atunci cand muntele sufera (cand se taie paduri in nestire...).

Din pacate munca m-a tinut departe de munte la inceputul acesta de an si m-am hranit cu jurnalele tale si a celorlalti membri. Au fost ca o perfuzie pentru un suferind de...munte!

Multumim pentru jurnal!

La cat mai multe ture reusite!


Duminică, 27 mai 2012 - 14:58  

gabipetre
gabipetre

 
6
Frumos! Si ploaia are farmecul ei! Multumim ca ai impartasit aceasta tura cu noi!


Duminică, 27 mai 2012 - 16:54  

lauramatei
lauramatei
(admin)

 
7
Va multumesc tuturor pentru rabdarea de "a sta in ploaie" alaturi de participantii la aceasta tura.


Duminică, 27 mai 2012 - 19:08  

felicia
felicia
Coarda
 
8
Este frumos si pe ploaie totusi Carpati.org


Luni, 28 mai 2012 - 08:21  

leovit
leovit
Busola
 
9
Frumoasa tura (Lauradragomiroiu)...nu te superi nu..stiam de Buila , dar a ti facut o tura formidabila si in Iezer...Multe brinduse albe am intilnit intre Cuca spre Papusa...la buna revedereCarpati.org


Luni, 28 mai 2012 - 12:39  

dragois
dragois
Caraba
 
10
Faina poza cu hainele tiganilor scoase la spalat! Intr-adevar cam incalcita portiunea Bughea-Portareasa dar mie mi-a placut la nebunie... pe ploaia aia nici nu aveai cum sa te grabesti.

"Decidem sa pornim si om vedea… Inainte de asta, facem obisnuita poza de grup." - ca poate nu ne mai intalneam a doua zi...

Plecarea in tura a fost pe principiul "stiu ca e vreme infecta dar ma duc oricum ca sa ma conving". Nu regret ca am fost pana la urma, dar tura, asa cum a fost ea gandita, era de mijloc de iarna... fara ploi, doar cu ninsoare. Laura, iti multumesc pentru jurnal!


Luni, 28 mai 2012 - 15:47  

iulianasb
iulianasb
Caraba
 
11
Mi-ati facut dor de o tura pe vreme naspa. Desi mereu ma smirocai pe munte cand am ganduri mari de mega-hiper si super-tura si tura se lasa asteptata, totusi isi au farmecul si turele pe vreme naspa. Ca tot ale muntelui is ! O sa incep sa-mi doresc sa ploua in we ca sa-mi amintesc cum este ! Carpati.org


Luni, 28 mai 2012 - 18:28  

attilaszasz
attilaszasz

 
12
Un jurnal pe care l-am parcurs cu o deosebita placere....Foarte frumos..calde salutari


Joi, 31 mai 2012 - 00:24  

lauramatei
lauramatei
(admin)

 
13
Multam' ca ati citit si ma bucur daca v-a placut. Aveti grija ce va doriti! Carpati.org

Sa aveti vreme faina!


Vineri, 1 iunie 2012 - 20:52  

renutzu
renutzu
Busola
 
14
mare bucurie pe mine sa-ti vad jurnalul!
m-am pus repede pe citit, ca un om flamand ce n-a vazut de zile bune mancare, voiam sa cuprind totul dintr-o clipire Carpati.org
cafeaua fierbinte a insotit de minune acest jurnal "ploios", iar la final ploaia nu mi s-a mai parut musafirul neasteptat, ci a capatat asa o...aura romantica Carpati.org

cu mare drag >Carpati.org


Duminică, 17 iunie 2012 - 00:46  

lordemm
lordemm

 
15
Într-adevăr frumos jurnalul, tura la fel. Am fost și eu vara trecută cu încă 3 crai pe Iezer, tură de creastă (Voina -Păpușa - Bătrâna -Roșu - Iezerul Mare - Voina) făcută în 12 ore!
Și subscriu celor spuse de tine, sălbăticia și măreția acestui colos carpatin este una aparte, turele pe Iezer le recomand tuturor.


Miercuri, 10 aprilie 2013 - 23:56  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0916 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2022) www.carpati.org