Jurnal in Cindrel de ziua mea (Muntii Cindrel (Cibin))

Cum ziua mea se apropia vertiginos si in Fagaras zapada era prea mare pentru puterile mele, am hotarat ca un Cindrel ar merge, ca de obicei, la suflet.

Colegi de tura: Ervin si Marius.

Data: 10 - 11 mai 2008.

Traseul:

Prima zi: Paltinis - Poiana Gaujoara - Vf.Batrana (1911m) - Vf. Rozdesti (1952m) - Ref. Canaia.

A doua zi: Refugiul Canaia - Saua Canaia - Vf.Cindrel (2244m) - Saua Canaia - Ref. Cindrel - cantonul Niculesti - Gura Raului.

Sambata dimineata ne intalnim in autobuzul care ne duce in Paltinis si urcand pe serpentine... soare si frumos, insa cand ajungem in Paltinis, pe la 8, vreme neprietenoasa, chiar foarte neprietenoasa, si asta ca sa vorbesc frumos.

Ca sa nu mai pierdem timpul, luam o sticla de apa "milenara" si pornim pe marcaj CR (cruce rosie) spre Saua Batrana si varful cu acelasi nume.





Si mergem un pic... si... incepe sa ploua, si ploua si... ninge...Si uite asa ne luptam cu zapada care cadea in lumina soarelui si zapada uda si de jumatate de metru din poiana Gaujoara si ajungem dupa 2 ore jumatate pe varful Batrana.









Aici din pacate nu ne intampina nici privelistea spre Fagaras, nici spre alte zari indepartate, ci minunatul spectacol al meteorologiei - formarea norilor.











Ne hotaram ca nu merita sa mai zabovim si pornim inspre varful Cindrel. Spectacolul naturii ne suprinde: vant, ploaie si un dans cel putin teatral al norilor.

Peisajul din jurul nostru parea desprins dintr-o poveste suprarealista sau o nuvela fantastica. Si pentru mai mult mister, ajungem... aici!



Dar nu ne lasam impresionati si ne continuam drumul. Ba prin ceata ca laptele, ba prin nameti sau picuri de ploaie inghetati.







Ajungem la rascruce de drumuri si ne despartim de marcajul de creasta BR (banda rosie) si apucam drumul spre Refugiul Canaia pe PR (punct rosu).

Dupa tot felul de fenomene naturale ciudate, ajungem la ora 3 la refugiu.







Ajunsi la refugiu, baietii hotarasc sa doarma in refugiu, dupa cercetarea prealabila, iar eu in cort pentru ca mi-era prea dor sa dorm ascultand izvorul si linistea noptii la munte.

Dupa ce hotaram care cum dormim, luam o masa copioasa si program de voie. Eu trag un pui de somn si baietii o plimbare si o sesiune foto.





Dupa o noapte foarte linistita si odihnitoare, ne pozam cu refugiul si o luam la deal pe marcaj PA (punct albastru) pana in Saua Canaia.





Dupa o jumatate de ora ajungem in Saua Canaia si ascundem repede rucsacii intre jnepeni ca sa profitam de "fereastra" pentru varf.









Drumul spre varf e parca zbor si vremea destul de buna, asa incat ajunsi deasupra Iezerului Mare, avem parte si de un pic de soare.













A dream comes true... de ziua mea la peste 2000 m altitudine.









Dupa ce am tratat varful cu respectul si pozele cuvenite, pornim sa ne recuperam rucsacii si sa coboram spre civilizatie. Ne intoarcem in saua Canaia si alegem traseul TA (triunghi albastru) sa coboram inspre Gura Raului.

Vremea se inrautateste si balaurim prin zapada pana la sold in cautarea marcajului.







Dupa o ora si jumatate, ajungem la semnul care ne anunta ca suntem la hotarul rezervatiei, si in fata noastra rasare refugiul Cindrel. Nici nu ne trecea noua prin cap cat drum forestier o sa mergem, dar pana una alta ne entertain-uim cu alti nameti.



Drumul se continua cu o poteca frumoasa prin padure timp de inca o ora, incheiandu-se cu o frumoasa cascada si un canton. De la oamenii care lucrau acolo aflam ca ne asteapta 28 km minunati de drum forestier. :((

Eu speram ca nu o sa fie chiar atat, dar stiam ca in Cindrel nu-i de gluma cu drumurile forestiere, asa ca dam repede la vale sa nu ne mai prinda si noaptea.





Si tot mergem si tot mergem, trecem de Craciuneasa, ne plimbam prin cheile Cibinului si intr-un final ajungem la "coada lacului", adica inceputul lacului de acumulare, de unde mai avem inca vreo 5 - 6 km pana in Gura Raului.











Inainte cu cateva sute de metrii de intrarea in sat, incepe sa ploua torential si dupa cei 30 km de drum forestier parcursi pe jos, asta chiar ma enerveaza. Dar intr-un final ajungem in sat si facem o halta la o fost colega de liceu. Tatal ei se distreaza copios cand ma vede asa murata si isi aduce aminte ca nu i-am vizitat decat in conditii dubioase: ba ca ramasesem cu parapanta intr-un pom si aveam nevoie de o drujba, ba deranjam omul la 11 noaptea duminica seara.

Dar totusi trebuia sa ajungem in Sibiu... inca 24 de kilometrii pe jos nu cred ca ne mai tineau picioarele :)) Asa ca facem rost de o masina si iata-ne in gara, unde fiecare incearca sa ajunga acasa cum poate.

Si acum concluzii:

- multumesc baietilor ca m-au asteptat cand ma lalaiam facand poze sau pur si simplu.

- multumesc tot lor pentru ca nu m-au lasat sa stau acasa de ziua mea.

- ii multumesc Ioanei si tatalui ei pentru ospitalitate.

...si cam atat ca nu am castigat nici un premiu ca sa tot multumesc atata... :))

Poze: Marius si Mara.

PS:Imi cer scuze pentru modul nu prea interesant de a povesti si sper ca pozele au salvat situatia. Sau macar numarul redus al jurnalelor din Cindrel e o scuza buna... ;)

Vineri, 23 mai 2008 - 04:58 
Afisari: 2,254 


marasb