Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Decembrie 2021
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Ianuarie 2022
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Online

Vremea
Varful Prislop
Muntii Tarcu-Muntele Mic

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Jurnal de calatorie Nycbv, Curls si Gabi, povestit si rastalmacit de mine... (Muntii Bucegi)

Ne intalnim in gara Busteni cu Ncvbzmxcvnbxcnvbzxm (a se citi Nycbv pentru ca niciodata nu mi-am pus problema sa interpretez ID-ul lui, pana cand nu m-a luminat cineva ca este in mod evident prescurtarea numelui si a orasului in care locuieste). Il stiam din comentariile de pe carpati. org, din pozele postate de pe site si din profilul facut sine-si cam asa "Sunt un tip tenace, corect, nu suport oamenii neseriosi". In concluzie nu dadea semne de slabiciune in nici un fel, cel putin in lumea virtuala.


Se pare ca a venit pentru noi doi (Gabi si eu), pentru ca eram singurii care au confirmat participarea. Nu pare dezamagit de absenta celorlalti ci mai mult intrigat de lipsa de interes a incepatorilor, atata vreme cat pe site par sa-i invidieze pe restul.


Facem cunostinta rapid si ne pornim la drum. Incepe o ninsoare ce cerne cu fulgi mari, linistiti, dar ai carei nori acopera crestele M-tilor Bucegi.


Nycbv spera sa ne faca cunostinta de aici de jos cu crestele, vaile, peretii alpini, ce se vad din oras. Dar tot masivul este acoperit de ceata groasa si nori, asa ca nu-i ramane decat sa incepem "scoala" direct pe teren, incepand cu locurile prin care trecem.


Si o luam catinel cu baza, Caminul Alpin, Troita, Valea Costilei, a Galbenelelor etc. Nycbv din cand in cand se mai opreste si ne intreaba ca la scoala: -Deci prin ce vai am trecut?, sau – Ce trei creste principale avem in fata? Iar noi raspundem constiinciosi, ca la scoala.


Cu mersul stau ca de obicei: urc aiurea fara un anume ritm si fara pic de simt de orientare. Gabi stie, dar Nycbv nu are de unde, ca, desi stau de 35 de ani in acelasi oras inca mai incurc ordinea in care vin strazile, numele lor etc. In concluzie, am pierdut inca de la nastere busola.


Baietii incearca sa ma lase prima ca sa stabilesc ritmul dar sunt incapabila de asta si atunci trec intre cei doi, si asa mergem pana in final.


Urcam, vorbim, si incepem sa ne cunoastem putin cate putin.


Din cand in cand il aud pe Nycbv in spatele meu: - Gabi, mai incet ca o omori pe Curls. Este un bun pedagog pentru ca tot timpul ma observa ca sa analizeze nivelul meu de oboseala, si incerca sa ma invete lectii de respiratie care sa-mi dozeze efortul.


Eu, fac totul ca de obicei ca dupa capul meu, adica cand sunt obosita si urc, uit sa respir, iar cand merg in drum drept sau cobor imi amintesc sa respir zgomotos ca sa vad daca da rezultate. Fireste ca-i "confuzez" pe baieti, care nu prea stiu in ce ape ma scald.


Intre cei doi barbati s-a stabilit o complicitate tipic masculina, par sa comunice fara prea multe vorbe. Facem poze, iar eu il "invat" pe Nycbv sa zambesca in ele pentru a nu iesi iar incruntat.


Din cand in cand vin iar intrebarile lui Nycbv ca la scoala: -Ce masiv am zis ca este in dreapta... sau in stanga noastra?


Pe mine, de la varful Malinului deja m-a pierdut. Morarul cu bifurcatiile lui catre... alea, alea este deja poveste pentru mine. Asa ca-l las pe Gabi cu nesimtire, sa raspunda si in locul meu la intrebari, ca sa mai castige 2-3 puncte la capitolul simpatie. Oricum sunt invidioasa pe el pentru ca a primit complimente pentru conditia fizica si pentru statura lui.


Sunt deja prea obosita sa imi amintesc numele varfului din dreapta sau stanga sus, in schimb observ zapada ce se asterne in jurul nostru ca in basmele lui Andersen, urmele de mistreti, urmele unui alt drumet singuratic la mica distanta de noi (dupa urma proaspat intiparita in omat), si in general toata atmosfera de basm din padure.


Nycbv este in permanenta cu ochii pe ceas si cronometreaza traseul, asa ca muntenii in timpi de mers, si nu in sute de metrii cum suntem noi obisnuiti la campie.


Isi da seama ca probabil nu sunt in stare sa termin traseul asa cum si-a propus initial, pentru ca suntem legati de ora la care avem singurul tren catre casa.


Nycbv se hotaraste sa parasim traseul si sa incepem coborarea pe o scurtatura stiuta de el, catre cabana Gura Diham.


Coborarea se dovedeste anevoiasa pentru ca in cele mai multe locuri nu este suficienta zapada sa stea piciorul in ea, ci doar un strat superficial cu gheata dedesubt, in jos haul, iar la baza un parau.


Cu Nycbv in fata si cu Gabi in spate incepem sa coboram si din timp in timp il aud pe Nycbv:


- Fara frica, infige calcaiul in urmele lasate de mine si da-ti drumul la pasi in fuga.


Frumos zis, dar bocancii mei nu au aderenta, si in plus pe? glezna stanga nu mai am siguranta pentru ca la un anumit moment dat al coborarii am calcat stramb cu ea, si incepe sa ma doara.


Sunt tentata sa ma las pe fund, dar Nycbv nu ma lasa nici o clipa sa pun asa pasul, pentru ca dupa spusele lui, risc sa-mi sfasii in cioturi sau colti de pietre... partea dorsala.


Ii dau dreptate in gand, mai ales ca imi amintesc ca la masinile de lux se ia pielea de la animale crescute in zone reci pentru a nu fi zgariata sau intepata de arbusti. Eu de ce sa nu pastrez macar o bucata mai mare de epiderma, asa fara nici o zgarietura? Nu se stie niciodata la ce lifting facial iti foloseste peste ani? Ca doar nu se pune cu semnatura de unde provine...


Ajungem in fine, jos pe albia raului sau poate a paraului (ca tot nu stiu cum ii spune), si de acolo pe firul apei.


Nycbv are plasticii in picioare, asa ca are "onoarea" de a incerca stabilitatea pietrelor, sau daca ele exista ori ba sub stratul de zapada de 10 cm, si gheata formata de parau. Este aproape normal, pentru ca el si plasticii lui din picioare, la deal au taiat trepte in zapada inghetata. Mie imi convenea ca era "oferta moaca" la trepte, iar pe Gabi in spate, in caz de alunecare!


Incet, incet ne cunostem mai bine, mai vorbim de familie, mai depaneaza Nycbv amintiri despre catarari, prietenii, trasee spectaculoase etc.


Trebuie sa trecem paraul (sau raul?) si puncte de sprijin prea putine si prea inselatoare din cauza stratului de gheata superficiala. Trece primul Nycbv asigurat de Gabi in urma lui, apoi Gabi se intoarce si ma asteapta sa trec eu. Unul din baieti ma sustine de pe malul din spate iar celalat ma asteapta pe pietrele mai stabile ca sa ma impinga pe malul opus. Treaba merge ca unsa, pana cand Gabi, ultimul fiind, rateaza un lemn in apropiere de mal si intra cu picioarele in apa paraului (sau poate a raului?).


Incerc sa-mi inchipui cum este sa ai bocancii uzi si sa-ti continui drumul prin zapada.


Sa nu uit, de cand am inceput tura si pana am parasit Busteniul a nins in continuu, ninsoare ca de basm.


Cu o unda de egoism ma bucur ca nu sunt eu aia care a cazut in apa, mai ales ca Nycbv ne anunta ca mai avem 200-300 m pana la cabana Gura Diham. Tura este aproape de final, eu sunt fericita ca urmeaza sa ne oprim si sa ne tragem in final sufletul. De aici nimic nu se mai poate intampla. Si cand gandeam eu asa, dam iar de parau sau ce apa e aia, sau de o bifurcatie a primului. Si iar trebuie sa sarim din piatra in piatra pana pe celealat mal. Nycbv este primul, Gabi il tine de mana in caz ca piatra nu-l tine iar eu raman pe mal in urma lor. De data asta nimeni nu se mai poate intoarce sa ma tina din spate. Cu o fractiune inainte de a porni vad finalul trecerii mele: cad sigur in apa! Cei doi barbati ma incurajeaza dar sunt amandoi in fata: unul pe mal, iar altul ma astepta pe o piatra ceva mai mare. Sar cu piciorul pe prima piatra, cu al doilea pe o alta, numai ca acesta din urma nu vrea sa stea fixa, se rostogoleste si cad cu stangul in apa pana la glezna. Si asta la cativa metri de cabana.


Fara prea mare entuziasm si cu apa in bocanc, inteleg ca a trebuit sa primesc si eu botezul muntelui. Facem poze la cabana si apoi intram. Cabana este mare, frumoasa si luxoasa. Cautam o masa mai in spate si incepem apoi operatiunea schimbatul sosetelor murate. Eu schimb doar una singura, Gabi pe ambele, iar Nycbv plasticii cu bocancii.


Nycbv nu isi uita menirea de padagog si din rucsac apar invelite meticulos frontala, cordelinele, suprapantalonii, cagula, pioletul, etc. cam tot echipamentul necesar de munte. Sunt aduse cu scop pedagogic, sau doar pentru ca nu se poate desparti de ele. A adus si caciuli de rezerva daca cumva vreunul din noi nu ar fi avut nimic in cap J ca sa nu-si puna ceva pe cap. A vazut si de-astia destui pe munte iarna...


Bem berea mai povestim una alta si ne pregatim de plecare. Nu accepta nici in ruptul capului sa-i facem o cinsteš, ba mai mult insista si isi imparte nucile, stafidele si alunele, adica toata hrana lui din acea zi.


Plecam coplesiti de generozitatea si disponibilitatea lui sufleteasca de care a dat dovada de cand ne-am intalnit, perfect constenti ca in loc sa fi pierdut o zi cu noi, dadacindu-ne si invatandu-ne muntii si despre munte, putea fi cu prietenii, facand ce-i place, pe o creasta unde sa simta cu adevarat adrenalina in sange.


Ne despartim in gara cu promisiunea ca daca mai suntem dispusi noi (a se citi, daca gasim resurse finaciare), ne sunam si ne duce in alte locuri spectaculoase.


Ma urc cu Gabi in tren, ajung in compartiment si imi desfac gheata uda (nu scot piciorul), pentru a-i da posibilitatea sosetei sa se poata usca. Imi aduc aminte ca este tocmai glezna scrantita pe care apa rece ca gheata a tinut loc de compresa, de aceea durerea a disparut.


Mai am timp sa ma amuz pe seama domnisoarei de alaturi de noi a carei preocupare la fiecare 10 min este sa-si aranjeze parul, sa vorbeasca pe mobil si sa privesca sofisticat intr-o revista.


Adorm cu capul pe rucsac facuta terci de oboseala, nu inainte de a-mi aminti de ultimul Don Quijote cunoscut, acum plecat sa lupte cu alte mori de vant.


Chapeaux maetre Nycbv!



Marți, 20 decembrie 2005 - 04:08 
Afisari: 1,542 


Postari similare:





Comentariile membrilor (5)

kya
kya
Coarda
 
1
sa ma luati si pe mine data viitoare Carpati.org


Marți, 20 decembrie 2005 - 04:29  

curls
curls

 
2
Eu ti-am propus inca de tura asta. Daca te tin picioarele (cine vorbeste :-D) sigur. Noroc ca te cunosc.


Marți, 20 decembrie 2005 - 05:24  

nycbv
nycbv
Busola
 
3
Se vede filologul si poetul dupa descrierea facuta.
Va multumesc pentru tura facuta a-m avut si eu
ce invata de la voi(internet-majuscule-agresivitate,ect).La urmatoarea tura tu cu proza iar eu cu foto. Pentru amatorii,incepatori in martie urmeaza o alta tura scoala.


Marți, 20 decembrie 2005 - 13:54  

kmi
kmi

 
4
frumosilor si curajosilor..vreau si eu cu voi...si eu..si eu...


Marți, 20 decembrie 2005 - 17:36  

mike
mike
Rucsac
 
5
Metre de la "metru"cumva? sau vroiai sa spui maitre=dascal, proesor, maestru, cu i de la "inceput" pierd ceva pe la franceza?
Oricum nu conteaza; Faina tura si ma bucur ca v-a fost folositoare. Uite de exemplu acum cateva zile stateam in pasaj la Universitate sa ma intalnesc cu un prieten sa-i dau un piolet si rememoram perspectiva mea asupra muntelui, care a inceput acum vreo 3 ani. Inainte a fost greu. Frumos dar teribil de greu. Cum spuneai, cand ma intorceam acasa eram "terci". Apoi lucrurile au evoluat spre un efort mediu, dar mai prindeam si zile bune. Iar de vre-un an, cu mici probleme inerente, iesirile la munte au devenit o placere, o necesitate, un fel de aer fara de care nu pot respira. Macar la doua saptamani sa iau si eu o gura de Potiune (asta k tocmai citeam cartea sase in Harry Potter). Cat despre exeperienta, e bine cand ai pe cineva sa-ti arate intrarile pe vai ec, ca altfel mergi mai intai tura de o zi, balauresti, vezi cum e intrarea si apoi cu lectia facuta de intorci.


Miercuri, 21 decembrie 2005 - 22:46  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0716 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org