Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Decembrie 2022
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Ianuarie 2023
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

Online

Vremea
Varful Iesul
Muntii Parang

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Jurnal calatorie: Grohotis si Ciucas (Muntii Ciucas)



Nota: 

1) Aceasta este primul jurnal pe care il scriu pe carpati.org de aceea va rog sa fiti ingaduitori cu mine. 

2) Actiunea se petrece in mai 2011.

De foarte mult timp mi-am dorit să fac un tur al tuturor munților zonei de nord a Văii Teleajenului (Grohotiș, Ciucaș și Tataru), ocazia s-a ivit odată cu „venirea primăverii” și cu vizita unui prieten de la Cluj căruia i-am promis de foarte mult timp că o să-i arăt zona în care locuiesc

Așadar, odata stabilita ziua plimbarii ne-am pregătit rucsacii cu cele necesare unei drumetii montane de 3 zile iar intr-o vineri pe la ora 9 am plecat din Măneciu cu microbuzul spre Cheia.

Turul a început cu Munții Grohotiș, aceștia sunt mai puțin umblați de iubitorii muntelui, dar sunt incantatori caci traseele sunt ușoare iar panoramele superbe. Prima și ultima dată când am mai fost pe acest munte a fost prin copilărie pe la vârsta de 13-14 ani când am mers la cules de afine.

Traseul l-am început dintr-o zonă nemarcată pe care mai fusesem cu mulți ani în urmă, mai exact pe drumul forestier ce insoteste paraul Mogoșu pana la confluenta acestuia cu DN 1A . Asadar, pe la ora 9:30 am inceput urcusul din fata cabanei taietorilor de lemne.

/Jurnal1/mogosul.jpg

După vreo 4 kilometri de mers prin pădure, având cand în dreapta, cand în stânga pârâul Mogoș am ajuns în cele din urmă la un urcuș mai serios în apropierea unei exploatații forestiere unde, cu exceptia picioarelor, numai taful mai putea străbate drumul forestier. După câteva pauze printr-o pădure de puieți am ajuns în cele din urmă în golul alpin.

/Jurnal1/fata_lui_gherghel.jpg

Mergând agale prin golul alpin spre Vârful Bobu Mic (1694 m) ni s-a dezvăluit ușor panorama, la început am zărit la est și în nord Muntele Fața lui Gherghel cu stâncile sale înșirate pe versanți.

Iar odată ce urcăm mai sus zărim și Muntele Zăganu ascuns după Muntele Fața lui Gherghel. În departare ni se dezvăluie încețoșat Muntele Tătaru ce ocupă întreaga linie a orizontului de est. Aproape de vârf, la sud, vedem acoperișurile de tablă ale caselor din Maneciu si Izvoarele..

/Jurnal1/zaganul.jpg

Din loc în loc dădeam peste pâlcuri de brândușe și pete de zăpadadă prelungite pe versanți. Pe întregul traseu liniștea ar fi fost ca de mormânt, dacă nu și-ar fi făcut simțită prezența vântul prin rafalele sale reci.

Pe parcursul traseului am zărit multe stâni care încă nu și-au primit locatarii: oile, cânii, măgarii și ciobanii. Din fericire, lipsa ciobanilor și a turmelor de oi a făcut plimbarea mult mai relaxantă dat fiind cunoscut temperamentul mai agresiv al câinilor ciobănești care uneori îți fac neplăcută plimbarea pe munte.

Odată trecuți de vârful Bobu Mic (1694 m) am ajuns pe traseul marcat cu cruce roșie ce merge din pasul Bratocea spre Azuga.

/Jurnal1/coltii_babesului.jpg

Ne-am continuat traseul pe lângă Muntele Fața lui Gherghel și apoi pe lângă Babeșul. În dreptul muntelui Fața lui Gherghel panorama se schimbă ușor…ușor până când în dreptul Muntelui Babeș am zărit la vest în imediata apropiere Munții Baiului cu vârful Baiul Mare (1895 m) iar în plan îndepărtat am zărit Munții Bucegi înzăpeziți de pe care puteam zări crucea de pe Caraiman.

La nord-est am zărit în toată splendoarea sa următoarea noastră destinație: Muntele Ciucaș.

/Jurnal1/muntii_ciucas.jpg

În imediata vecinătate a Babeșului având o asemenea panormamă am decis să facem un popas pentru o mică gustare. Încărcați cu energie am mers mai departe prin pădurea Plaiului Sterp unde în cele din urmă am făcut un mic popas la limita intre județele Prahova și Brașov, în Pasul Bratocea. Aici nu am avut cine știe ce panoramă dar am putut admira „combinațiile” cu motorină ale șoferilor de tir, semn că… fie criza cât de grea românul se descurcă.

/Jurnal1/releul_din_cheia.jpg

După scurtul popas de lângă DN 1 A, ne-am continuat drumul pe lângă stâna din Bratocea de unde ne-am și alimentat cu apă de la un izvor de lângă pădure, conștienții fiind că pe Ciucaș nu vom găsi nicio sursă de apă. După ce am tăiat de-a dreptul drumul forestier ce duce până la releul din Cheia, am campat în apropierea pădurii într-o zonă în care aveam drept panoramă la sud, stațiunea Cheia și muntele Clăbucet iar la vest, munții Baiului, Babeșul, Fața lui Ghergel și Cailor. 

După ce am instalat cu greutate cortul pe un vânt ce-ți intra până în oase am făcut un mic foc de tabără pentru a ne dezmorți. În cele din urmă am reușit să ne incalzim aprinzand un mic foc de tabara langa am putut admira în tihnă peisajul din poza de mai jos în timp ce pe cer se iveau stele una cate una.

/Jurnal1/cheia.jpg

Imediat ce am stins focul ne-am băgat la culcare, dar somnul nu a fost chiar dulce după cum ne-am fi dorit…în jurul orei 2 am fost treziți de zgomotul făcut de atingerea repetată și zgomotoasă a primului compartiment al cortului. Zgomotul a durat câteva minute până când am aruncat niște petarde din cort. După ce am scăpat de teama de necunoscut, am reușit să ieșim pe rând afară și să verificăm împrejurimile; animalul ce ne vizitase plecase dar trăsese rucsacul meu din primul compartiment și împrăștiase în fața cortului conținutul rucsacului. După o mică evaluare am constatat că lipsea doar o bucată de șuncă. După ce ne-am băgat toate bunurile în cort (grătar, rucsaci și ghete) la câteva minute după ce ne-am pus în sacii de dormit, animalul ne-a mai dat târcoale cortului vreo 15-20 de minute. Cu toate că am tot aruncat petarde pentru a-l alunga, acestea nu au reușit să-l sperie și după câteva minute se tot întorcea, în cele din urmă, văzând că nu mai are ce fura a plecat lăsându-ne să ne continuăm odihna.

Ne-am trezit a doua zi cu gândul la animalul ce ne deranjase somnul în jurul orei 2 dimineața. Oare ce animal putea fi?! După semnalmente animalul parea a fi vulpe. Dar de unde atâta fortă pentru a trage un rucsac?! Singurul lucru cert este că anul trecut în vară, am campat cu niște prieteni în același loc și pe la miezul nopții am fost vizitați de un animal ce a furat gheata unuia dintre prieteni…din fericire pentru acesta, am găsit gheata la vreo 2 metri de cort. Să fi fost același animal?!

În timp ce strâgeam cortul în grabă și savuram niște biscuiți a trecut pe lângă cortul nostru un Volkswagen Tiguan, șoferul a oprit sa ne întrebe de sănătate și s-a mirat cum de am campat pe o asemenea vreme când temperatura nopții fusese aproape de 0 grade C. În timpul nopții nu am simțit vântul și temperatura scăzută de afară poate și datorită poziționării cortului la marginea unui mic dâmb.

Am pornit cea de a doua zi a turului din dreptul releului din Cheia, de aici am avut parte de un urcuș ce ne-a solicitat puternic gambele dată fiind înclinarea pantei și greutatea rucsacilor din spate, cu toate acestea am reușit să urcăm panta fără probleme în vreo 20 de minute, ba mai mult în apropierea sfinxului de pe Bratocea i-am prins din urmă pe pasagerii Tiguanului.

După urcuș  am ajuns în golul alpin al muntelui Bratocea, aici am fost răsplătiți cu o frumoasă priveliște. Sub cerul aproape senin ni se înșira la sud stațiunea Cheia înconjurată de munții Fața lui Gherghel, Babeș, Zăganu și mai la depărtare de muntele Clăbucet.

De pe creasta muntelui Bratocea am putut zări la vest Munții Baiului și Bucegii dar și Munții Piatra Craiului ușor ascunși în departarea orizonului. Dată fiind ceața, la nord, orașele Brașov și Săcele păreau a fi cuprinse de pădurile ce păreau să se întindă la nesfârșit.

/Jurnal1/muntii_baiului_si_bucegi.jpg

Pe întreg traseul ienupărul este la el acasă în golul alpin al Ciucașului, dar pâlcurile de brândușe nu lipsesc nici aici. Din loc în loc dădeam și peste petele de zăpadă prelungite pe versanți. În unele locuri, de-a lungul traseului, pe buzele văilor stratul gros de zăpadă depus pe poteci ne făcea probleme, un singur pas greșit și puteam aluneca în gol. Norocul nostru a fost că zăpada se înmuiase și puteam înfige bocancii în aceasta pentru a merge mai departe.

Pe întregul traseu nu am mai fost deranjați de vânt cum ni s-a întâplat ieri pe Grohotiș, liniștea părea să fie la ea acasă dar de data aceasta nu mai eram singuri pe munte, eram însoțiți de la mică distanță de grupul din Tiguan format din doi copii de 6 ani, părinții și bunicul acestora.

/Jurnal1/muntii_ciucas1.jpg

După mai multe zeci de minute de mers pe crestele și pe văile Muntelui Bratocea unde am mers paralel cu Tigăile Mari ale Ciucașului am ajuns în Șaua Tigăilor unde am putut admira la stânga în depărtare Poiana Teslei, lacul din Săcele și Brașovul iar imediata apropiere formațiuni stâncoase ale Turnului Goliat, Turnului Roșu și Turnului de Jos.

Din Șaua Tigăilor am pornit în ascensiunea spre Vârful Ciucaș (1954 m), după câțiva metri parcurși vremea ne-a tot jucat feste ba vâtul bătea puternic, ba se domolea și soarele bătea puternic. Mai mult, zăpada părea să fie permanentă aici, în unele locuri aceasta ne-a făcut probleme la urcare spre vârf.

/Jurnal1/vf._ciucas.jpg

Ascensiunea a durat cam o oră, pauzele lungi și dese datorate fie peisajului extraordinar fie înclinației versantului au fost în cele din urmă folositoare deoarece am ajuns în vârf unde am fost răsplătiți cu o panoramă superbă. De pe vârf am putut vedea și partea ascunsă de vârf: Strâmbu și colții săi. Pe vârf iarna părea a fi stăpână, în departare spre Vama Buzăului puteam zări verdeața adusă de primăvara.

/Jurnal1/tigaile_mari.jpg

Cum nu puteam rămâne prea mult pe vârf, conștienți că mai avem mult de mers până la destinația zilei (Valea Stâii) am pornit mai departe spre Cabana Ciucaș. La un moment dat, chiar la câțiva metri de la vărf, muntele ne-a supus unui test, traseul fusese acoperit de gheață și zăpadă formând o adevărată trambulină spre una din prăpăstiile Tigăilor, așadar a trebuit să evităm cu grija buza văii… după ce am trecut de aceasta proba ni s-a părut totul o glumă, ne temusem degeaba.

/Jurnal1/depresiune_brasovului.jpg

Imediat am început coborarea printre și pe lângă colții Tigăilor Mari ale Ciucașului. Imediat după ce am trecut de Babele la Sfat s-au adunat dintr-o dată norii și a început să ningă ușor…

/Jurnal1/coltii_ciucasului.jpg

unul dintre noi a izbucnit in bucurie: „Ningeeee!” Iar apoi a început să ningă în rafale. Când am văzut că ninge în rafale numai bucurie nu a fost în gândul meu, conștient fiind de faptul că vremea e schimbătoare pe munte și ne poate îngreuna deplasarea. Am continuat deplasarea pe potecile batute de oi deoarece valea prin care continua traseul marcat era acoperită de un strat gros de zăpadă.

Odată ce am părăsit cetatea de piatră a Tigăilor ninsoarea s-a oprit și am putut admira în voie la est Munții Roșu și Zăganul în timp ce ne deplasam către Cabana Ciucaș.

După un mic popas la Cabana Ciucaș, ne-am îndreptat către Valea Stânii pe traseul cu dungă albastră. Odată intrați în pădurea din zona Șaua Chirușca a început din nou să ningă, de data aceasta eram singuri, grupul cu care am mers până în zona Cabanei Ciucaș s-a îndreptat spre Valea Berii. Sentimentul de singurătate era accentuat de pădurea deasă în care nu am zărit urme de om, de poteca îngustă și de urmele de animale sălbatice. Urmele păreau a fi de lup sau de râs, acestea erau mult prea mari pentru a fi de vulpe.

După vreo o oră de mers prin pădure când drumul prin pădure părea că nu se mai sfârșește am ajuns într-o poiană mai mică ce ne-a condus într-o poiană și mai mare acoperită de brândușe.

Ajunși în poiană ninsoarea s-a oprit și ne-a dezvăluit partea nordică a Muntelui Zăganu. La scurt timp după ce am ajuns în Curmătura Stânei (~1450 m) am început să coborâm pe o pantă lină spre pădure.

/Jurnal1/culmea_stanii.jpg

Nici nu am ajuns bine în pădure că stâncile au fost acoperite de nori întunecați și a început din nou să ningă parcă cu o și mai mare putere.

Ajunși în pădure am continuat traseul prin valea seacă a pârâului Stânii unde am întâlnit o serie de copaci căzuți ce ne-au făcut dificilă înaintarea, traseul  supunându-ne de această dată la o probă de contorsionism.

/Jurnal1/ninsoare_in_cheile_stanii.jpg

Cu toate că eram obosiți iar traseul părea că nu se mai termină odată am mers cu plăcere prin Cheile Văii Stânii asistând muți la spectacolul naturii. Nu am ieșit din chei fără a ne uda nițel la încălțăminte, probabil băieții m-au înjurat un picuț în gândul lor că am ales să mergem prin chei: după ce că i-am supus la probe de contorsionism a trebuit să le mai testez și rezistența la îngheț.

/Jurnal1/cheile_stanii.jpg

Odată ieșiți din chei, ninsoarea s-a oprit și am putut merge în voie pe drumul forestier ce dă în drumul ce leagă Vama Buzăului de Valea Stânii și Buzoianu cu Mogoșu și Cheia.

Dat fiind incidentul din seara precedentă am preferat să ne punem cortul în apropierea unor cabane dintr-una din poienile Văii Stânii. Imediat după ce am întins cortul a reînceput ninsoarea, am făcut focul în grabă. Norocul nostru a fost că am luat de acasă niște surcele, astfel încât am putut aprinde repede focul pntru a ne încălzi și a ne usca încălțămintea.

După ce am mâncat în grabă niște salam și pulpe de pui la grătar ne-am adăpostit de frig în cort.

A doua zi nu mică ne-a fost surpriza să vedem întreaga zonă acoperită de zăpadă. Văzând că ninsoarea nu mai conteneste ne-am hotărât să abandonăm planul de a merge spre casă pe Munții Tătaru prin Tabla Buții.

/Jurnal1/valea_stanii.jpg

Am pornit la drum spre Mogoșu. Sătui de atâta mers și de frigul pătrunzător am decis să facem autostopul la 9 dimineața când pe drum nu era niciun automobil, dar norocul ne-a surâs, la vreo câteva zeci de metri de Casa Vânătorului a oprit un domn cu o Toyota Land Cruiser Offroad  care ne-a transportat pana în Măneciu.




Marți, 30 octombrie 2012 - 19:26 
Afisari: 2,627 


Postari similare:





Comentariile membrilor (10)

kya
kya
Coarda
 
1
Două observații:
1. fotografiile trebuie să fie încărcate pe serverul carpati.org și nu din alte surse externe. Acest lucru este obligatoriu de realizat.
2. ponderea imagini+text este următoarea: text însoțit de câteva fotografii care să puncteze cele povestite și nu fotografii cu ceva explicații la ele.


Marți, 30 octombrie 2012 - 20:07  

cosminghimpu
cosminghimpu..

 
2
OK. Hai ca ma conformez...


Marți, 30 octombrie 2012 - 20:21  

turonian
turonian
Rucsac
 
3
Frumos, dar cam nasoală vremea pentru mine. Numai bine.


Miercuri, 31 octombrie 2012 - 08:08  

edo
edo
Caraba
 
4
Felicitari pentru debut, mi-a placut jurnalul, Carpatii de Curbura au magia lor aparte! Keep going!


Miercuri, 31 octombrie 2012 - 11:57  

xoreax
xoreax
Coarda
 
5
Citind jurnalul tau, mi-am adus aminte de bucuria pe care am simtit-o cand am fost surprins la randu-mi de o ninsoare in toata regula pe Ceahlau, desi pornisem la drum pe "uscat" (bine ca eram echipat totusi de iarna..).

Spor la scris jurnale in continuare! E pacat sa nu impartasim si altora aventurile noastre..

PS. In legatura cu incidentul cu vulpea/animalul misterios: sunca aia nu avea ce sa caute in rucsacCarpati.org N-am fost pana acum cu cortul decat la mare (unde sunt alte "animale" - sa ma exprim politicos) dar stiu ca la munte mancarea se lasa intr-un copac, la ceva distanta de cort.


Miercuri, 31 octombrie 2012 - 20:28  

cosminghimpu
cosminghimpu..

 
6
@edo, @turoian si @xoreax Multumesc pentru urari!
@xeroeax in ceea ce priveste sunca, ai prefecta dreptate. De cate ori am fost pe munte nu am respectat aceasta regula esentiala. Mi-a fost invatatura de minte Carpati.org


Miercuri, 31 octombrie 2012 - 21:12  

odin
odin
Rucsac
 
7
Mie mi-a furat vulpea plovarul la P. Izvoarelor , de langa mineCarpati.org Si eram treji...Carpati.org la foc de tabaraCarpati.org


Joi, 1 noiembrie 2012 - 20:11  

cosminghimpu
cosminghimpu..

 
8
@odin Carpati.org cu un an inainte, vulpea i-a furat bocancul unui prieten. noroc ca am iesit la timp si am reusit sa recuperam bocancul Carpati.org)


Joi, 1 noiembrie 2012 - 21:07  

cosminghimpu
cosminghimpu..

 
9
@odin foarte amuzanta intamplarea ta Carpati.org


Joi, 1 noiembrie 2012 - 21:08  

gigicepoiu
gigicepoiu
Rucsac
 
10
Frumoasa ideea de a face un mare ocol prin muntii Grohotis, Ciucas si Tataru! Iar jurnalul arata ca o mica ninsoare pe munte, de cele mai multe ori neasteptata, nu se poate pune in fata dorintei de a descoperi locuri noi.

PS. Obiceiul de a pune mancarea intr-un copat e doar asa, sa dormi mai bine. Cine poate garanta ca ursul nu vine c-o drujba?


Marți, 6 noiembrie 2012 - 17:21  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0593 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2022) www.carpati.org