Jepii Mici - Babele - retur cu telecabina (Muntii Bucegi)

Decidem sa profitam de vremea frumoasa care se anuntase pentru weekend si alegem un traseu mai dificil: (Jepii Mici)  Busteni - Valea Jepilor - Cabana Caraiman - Babele, cu intentia de a cobori pe traseul Jepiilor Mari.

Am parcat la Silva si am dat roata cladirii telecabinei pentru a-l convinge pe Mircea sa nu mergem cu telecabina. S-a convins dupa ce a vazut coada formata inca de la ora aceia, era 08:00 am. Prima parte a traseului nu are abrupturi prea mari dar incep sa-mi fac deja griji: un pas gresit, o mica neatentie, etc. Mircea este linistit si reusesc sa ma linistesc si eu mai ales dupa ce ii reamintec sloganul nostru: "Grabeste-te incet!"

Este multa lume pe traseu. Unii dintre ei au dat iama la mure.

Noi ne continuam escalada.

Avem mult de mers. Prima etapa se va termina acolo sus la varful din mijloc.

O pauza pentru un baton energizant este bine venita.

Pasajele cu lanturi sunt deliciul lui Mircea.

Pe mine ma apuca raul de inaltime cand ma uit in jos unde eram acum 5 minute.

La scari ajungem un alt grupulet din urma.

Ii lasam sa se departeze pentru a admira putin peisajul si cascada de pe Valea Jepilor.

Cascada este o frumusete si regret ca de data asta am lasat teleobiectivul acasa.

Lasam in spate intrarea pe Brana Portitei.

Inca odata nu pot sa nu-l admir pe fiul meu care da dovada de seriozitate si atentie. Traseul este intr-adevar dificil dar se bucura la fiecare pasaj pe care trebuie sa-l escaladeze.

Acum putem vedea in vale Busteniul.

Nu am vazut nici de data asta flori de colt. Mircea doreste foarte mult sa le miroasa din nou. In schimb luna august aduce bogatie floristica in Bucegi. Aici e un ciuline:

Ajungem pe ultima suta de metri (de la 1900 la 2000m) si trebuie sa spun cu rusine ca am uitat sa iau cu mine crema de soare.

Facem popasul de pranz langa Cabana Caraiman si zarim Ciucasul unde am fost saptaman trecuta.

Pentru o tura viitoare luam in considerare sa mergem la Crucea Eroilor Neamului de pe Caraiman.

Mircea este tot mai atras de idea de a cobori cu telecabina (indiferent cat de mare e coada).

Lasam Cabana Caraiman in spate si ne indreptam catre Sfinx.

Fascinatia apei: o cascada mititica ne-a atras imediat atentia.

Cu multa bucurie am vazut primele forme de "Babe"

Cum platoul Bucegilor a devenit bulevard nu se putea sa nu vedem si semne de proastra crestere. "Oamenii astia nu stiu sa citeasca?" ma intreaba Mircea. "Acolo scrie: <Interzis escaladarea!>"

"Ei si ce!" par sa spuna ei de acolo de sus.

Agitatie mare in jurul Sfinxului

Gasim cu greu un moment propice pentru o poza

Vedem si alte forme de "Babe"

Iar Babele trebuie sa recunostem ca ni se par incaltate cu opinci si cu picioarele in sus. Defapt vedem doar picioarele lor.

Pe platou inspre NE vedem releul de pe Costila

Si revenind la Babe, zau ca-i agitatie mare pe aici.

"Tati, te rog, hai sa mergem cu telecabina!"

In afara de pretul de 29 RON un adult + 16 RON un copil trebuie sa stam la coada mai mult de o ora.

Deja ne-am plictisit.

Sa fi ajuns asa repede la Busteni. Daca dam crezare celor scrise pe usa asta nu este telecabina ci dispozitiv de teleportare.

"Vezi, Mircea, acolo in stanga e o cabana. Pe acolo as fi vrut sa ne intoarceam in Busteni. Un drum de doar 3-4 ore (de la Cabana la Busteni)

"Uite crucea de pe Caraiman!"

In 20 de minute ajungem in Busteni. Ups! Am uitat sa vorbim cu Mami la telefon. O fi ingrijorata?

Carari insorite va doresc!

Marţi, 14 septembrie 2010 - 00:11 
Afisari: 13,401 


a2