Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Septembrie 2022
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930

Octombrie 2022
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Online

Vremea
Varful Bora
Muntii Latoritei

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Jepii Mici. Furtuna in Bucegi! Cu Fulgerica la o sueta. (Muntii Bucegi)


- Gasca, hai la munte. Jepii mici – Caraiman – Babele – Padina – Cabana Omu - Valea Cerbului – Busteni. Rand pe rand se anunta doritori, rand pe rand se si retrag. Unii justificati unii mai putin. Alexandra, una dintre doritori imi trimite un mesaj: “Cica se anunta cod de grindina. Ne vedem week-end-ul viitor la Greenfest”.

- Cine-o crede in prognoze nu stiu. Intrebare: De cate ori nu s-a intamplat nimic atunci cand au anuntat coduri galbene, portocalii, ROGVAIV, etc… in afara faptului ca mi-am ros eu unghiile de nervi? Raspuns: 80% din cazuri. Q. E. D.

- Caldura inabusitoare ne insoteste din Busteni prin padure spre Caraiman. Atmosfera e apasatoare si umiditatea maxima. Un huruit ceresc constant si nu neaparat incurajator ne-mpinge spre culmile … terorii … pe unii dintre noi. Fulgerele nu le vedeam ca eram in padure dar auzeam tunetele. Hai ca parca se aud pe partea cealalta a masivului… ajungem la Caraiman si vedem noi de acolo.

- Transpir de parca as fi un burete imbibat cu apa pe care trebuie doar sa apesi putin sa dea in spume. Luam altitudine. Se vede cu ochiul liber. Mai, dar eu chiar nu mai imi aduc aminte nimic nimic. Ca doar am mai fost pe aici acum, aaaa 10-12 ani??

- Trecem de primele lanturi pe stanci. Inca putin si ajungem in gol alpin. Ploaia incepe brusc. Picaturi mari ne uda pana la piele. Le vad cum cad pe pamant. Particule minuscule de noroi se ridica in slow motion la locul impactului. Hai ca poate se opreste. Sigur e o ploaie scurta de vara. Bine ca ne-a prins cand inca suntem in padure. Stam sub copac pana se termina si apoi ne continuam drumul pana la cabana Caraiman. Varii ganduri imi trec prin minte dar parca nu le-as impartasi. Noroc cu Alexa care pune punctul pe i, tinand cont ca e abia 11-12 ziua.

o Haha, cum ar fi sa ne auzi si pe la 17.30 spunand “sigur e o ploaie de vara, astea nu tin mult”.

- Dupa jumatate de ora tot acolo eram. Ploaia era si ea din ce in ce mai intensa. Fulgerele si tunetele la fel. Plec putin mai sus pe poteca poate gasesc un loc si mai ferit. Nu il gasesc, in schimb vad o gasca de 5-6 tineri care se adaposteau la o umbrela. Clipesc des si ma intorc. Incep sa bomban ceva despre intoarcere dar sunt singura. Nu ne decidem in privinta directiei. Ceilalti doresc sa continuam. Fulgerele din ce in ce mai dese nu prea ma inspira dar singura n-as face pasul. Am plecat patru pai ramanem patru.

- Fata Irinei se lumineaza brusc. O bubuitura puternica imi da impresia ca acu’ acu’ se crapa cerul si iese un “ceva” pe care probabil nu as vrea sa il vad vreodata. Ceva-ul asta tine de imaginatia fiecaruia, iar a mea la acele momente era bogata rau . Nu bate vantul dar totusi la cinci metri de noi se clatina brusc un copac. Iarba se framanta parca ar fi in malaxor. In acel moment am realizat ca e posibil sa nu se termine asa repede ploaia. Cum nu imi doream repetarea trairii unui fulgerotrasnet prea curand (am mai trait ceva de genu la concert Shakira) nu prea mai impartaseam ideea grupului de a continua in speranta ca se opreste ploaia. Prin natura mea sunt o plangacioasa si o prapastioasa, dar cateodata mai iau si decizii bune. Asta a fost una dintre ele.

- Un vartej halucinant imi cucereste mintea, parca sunt un Raskolnikov ce coboara scarile incoltit de ganduri. Ma uit la restul trupei. Irina cauta adapost sub un copac aflat in vale. Oare cum crede ea ca rezista acolo? Privirea mi se ridica spre cer. Brazii sunt inalti, unii chiar foarte inalti, foarte batrani si foaaarte uscati. Atrag fulgerele clar. Ce cautam aici? Irina cauta in continuare sa coboare la bradul din vale, de sub poteca. Pe Alexa nu o vad, am lasat-o mai in spate – nu vroia sa paraseasca copacul ce ne oferise adapost. Andi fumeaza o tigara desi se lasase de 6 luni. Probabil today is a special day.

- Patru baieti coboara in trap. In spate se lasa o cortina de picaturi mari, prin care nu se vede nimic in spate. Ca si cum lumea s-ar separa in doua iar dupa picaturi nu stii ce te asteapta. Coboara in trap, aluneca pe noroi dar se tin bine, respect pentru genunchii lor. Imi inspira incredere in pofida adidasilor alunecaciosi. Ma duc la ei si ii intreb, direct – fara nici o prezentare. Am ochii in lacrimi, ca sigur ploaia nu e sarata. Ma smiorcai precum un pui de pisica parasit in tomberon.

o Nu-i asa ca putem sa ne intoarcem cu voi? Unii dintre noi avem oaresce probleme de coborare si v-am fi taaaare recunoscatori daca ne ajutati.o Da bineinteles, va ajutam fara probleme.o Ma intorc spre grup – hai, coboram. Veniti?

- Gata! Pana aici! Ma intorc! Hai, ce faceti? Se uita unii la altii. Nu sunt hotarati. Daca e doar o ploaie de vara care trece? Hai, ne asteapta baietii. In timpul deliberarilor prin ploaia deasa ne fixau patru perechi de ochi. Parca ne stiam de o suta de ani si era datoria lor sa ne astepte – RESPECT! Intre timp, intru usurarea deciziei cerul ne mai da cado’un fulgerotrasnet, de control, sa nu gresim directia. Bineee, ne intoarcem.

- In fuga, mancand pamantul, ajung inapoi la ultimele lanturi. Ma tin cu indarjire de ele. Mana mea e uda si plina de noroi. Aluneca pe perete, care si el e ud si plin de noroi. In minte, pe retina si pe timpan am trasnetul de mai devreme. Nu ma hotarasc deloc pe unde sa cobor. Daca alunec nu imi va fi bine. Cobor in stilul pompieristic care m-a consacrat – taras pe cur. In fata mea la prindere sta unul din noii mei prieteni, care ma apuca cu o mana parca de fier. Ma dor pe rand si nu neaparat in aceasta ordine bicepsul, tricepsul, deltoidul, flexorul si orice alt muschi pe care nici nu stiam ca il am. Cinstita sa fiu – fesierii au fost cei mai nenorociti. Nu mai zic de turul pantalonilor. Uit de aceste probleme minore la gandul ca ar putea sa mai dea un fulgerica cand sunt pe perete expus agatata de lanturi. Pozitia mea deja seamana a invitatie.

- In spatele meu mai e cineva. Se impiedica la doi pasi. Tocmai era sa cada in cap, nu vazuse o radacina de copac. Si era ditamai cracanu. Ciudat, parca nu ar avea siguranta in picioare. Il banui ca o fi baut ceva, prea se impleticeste. Ii arat poteca buna la o intersectie si incerc sa vorbesc cu el. Raspunde cu un delay puternic. Are o fata inspaimantata. Clar nu e de la bautura. Aia te relaxeaza. Cel putin asa stiu eu, ca mi-a ciripit o pasarica – doar nu din proprie experienta. Cand isi recapata graiul imi spune: “Am ajuns pana in golul alpin si acolo au inceput fulgerele, trasnetele. Nu mai era de continuat, doar daca vroiai ca acesta sa iti fie ultimul drum!”

- Coboram grabiti. Ploaia patrunde prin crengile copacilor. Oricum suntem uzi. Nu ne intereseaza altceva decat sa punem piciorul cum trebuie, sa nu alunecam. Jepii Mici mi se par greu de coborat oricum, d-apai pe ploaie. Sunt ultima. Am de trecut cateva scari de metal. Fulgerica baga shpan exact cand pasesc pe ele. Gandesc (culmea, inca mai pot): ‘jdemii de volti sa treaca prin mine, o fi bine? Hai Andreio, misca-te cu talent ca nu-i moment de zabovit. Doar daca vrei sa simti fiorul.

- Am ajuns inapoi la baza traseului, de unde plecasem cu doua – trei ore in urma. Fulgerele dau impresia ca se opresc la picioarele noastre. Zgomotul tunetelor e inspaimantator. In departare Muntii Baiului se infatiseaza in straie albe de iarna. Tinand cont de anotimp zapada n-are cum sa fie, doar daca n-au migrat polii in doru’ lelii. E grindina Alexandrei clar.

- La revedere baieti! Multumim mult! Week-end placut si... Stanca Uscata! Plini de recunostinta ne despartim de salvatorii nostri. Am sentimentul ca o sa ii mai intalnesc. Simt ca le sunt datoare cu o bere. Nu au vrut-o atunci, poate altadata o sa fie cu folos, cand le-o fi setea mai mare si soarele arzator pe cer. Apropos de prima impresie, daca ma luam dupa incaltari nu le acordam prea multa incredere. Adidasi pe Jepii Mici? Cam la risc. Cine ar fi banuit ca le place escalada?

- “It’s now or ever” in interpretarea magistrala a regelui ascultat la hotel Silva in Busteni. Infulec tochitura uitandu-ma cu un ochi la fulgerele ce topaiau ilogic pe cer. Celalalt ochi era la carbonara din farfuria fetelor. Imi era frig si mancam. Eram prea obosita ca sa ma duc sa ma schimb de hainele ude. Am preferat sa tremur, sa sparg galbenusul oului, sa il amestec cu branza si mamaliguta aurie, sa inmoi bine carnatii si carnea prajita in sos si sa infulec. Langa aveam cartofi taranesti cu sunculita si cu ceapa. Ma felicit pentru alegerea facuta. Si nu, alegerea nu e tochitura.



Vineri, 13 iulie 2012 - 08:44 
Afisari: 2,883 


Postari similare:





Comentariile membrilor (14)

alecnaneti
alecnaneti

 
1
fain jurnal!

aproape c-am simtit pe pielea mea ploaia, furtuna, noroiul, fulgerele, trasnetele, spaima

felicitari!


Vineri, 13 iulie 2012 - 09:31  

xoreax
xoreax
Coarda
 
2
Decizia intoarcerii, cea mai buna probabil!
Mi-ar fi placut sa vad si ceva poze dar banuiesc ca v-a fost prea teama sa facetiCarpati.org

Cat despre "salvatori", s-au cam riscat cu adidasii pe acolo. Una e intr-o zi de vara cand ai aderenta buna si experienta iti permite, alta pe piatra uda.


Vineri, 13 iulie 2012 - 09:38  

balbarau
balbarau
Busola
 
3
Buna. Multumesc pt aprecieri. Poze am, doar una Carpati.org, pe blog ... cu fata mea inspaimantata. Vezi la link-ul de mai jos.
http://aradeanca.com/jepii-mici-furtuna-in-bucegi-la-o-sueta-cu-f
ulgerica/

In rest da, ne-a fost cam frica Carpati.org


Vineri, 13 iulie 2012 - 09:40  

ratza
ratza
Busola
 
4
Carpati.org
Nu-ți poți imagina de cînd n-am mai rîs în asemenea hal. Bun, foarte bun. Să mai scrii!


Vineri, 13 iulie 2012 - 09:59  

xoreax
xoreax
Coarda
 
5
Cand a fost tura mai exact?


Vineri, 13 iulie 2012 - 11:40  

balbarau
balbarau
Busola
 
6
in wk-ul acela cu cod portocaliu, 22-23 iunie


Vineri, 13 iulie 2012 - 19:01  

ad.rian
ad.rian
Caraba
 
7
Bravo, pentru sinceritatea glumeata in situatii de criza. Mai toti am avut asemenea secvente mai degraba de nepovestit. Ai un condei mai bun decat neinspiratia de a fi in locul nepotrivit la momentul nepotrivit. Ce ne-ai oferit este constatarea ca scrisul cu umor si har salveaza situatii extreme care se pot termina oricand dramatic. Bune de nerepetat. Mereu, muntele are dreptate, nu turistul care isi propune multe. Ati avut noroc, altii, nu.


Marți, 17 iulie 2012 - 06:19  

balbarau
balbarau
Busola
 
8
@ ad.rian - Intr-adevar bune de nerepetat Carpati.org


Miercuri, 18 iulie 2012 - 08:04  

ratza
ratza
Busola
 
9
balbarau, am uitat să-ți zic: te-ai integra la fix în ceata cu care umblu eu Carpati.org


Miercuri, 18 iulie 2012 - 12:09  

balbarau
balbarau
Busola
 
10
Carpati.org initial cand am citit ceata m-am gandit la "Fenomenul meteorologic care constă dintr-o aglomerație de particule de apă...s.a.m.d. " cum ii zice marele Dex.
Si clipeam des gandindu-ma... o fi bine sa umbli in ceata? Carpati.org))


Miercuri, 18 iulie 2012 - 23:30  

ratza
ratza
Busola
 
11
Vezi? D-aia scriu cu diacritice Carpati.org


Joi, 19 iulie 2012 - 09:55  

far_importantza
far_importan..

 
12
Frumos jurnal, am impartit aceiasi furtuna, doar ca pe mine m-a prins pe valea cerbului si a fost ceva aventura pana sa ajung in Busteni.
carari cu soare iti doresc...


Miercuri, 3 aprilie 2013 - 16:45  

balbarau
balbarau
Busola
 
13
Si tie, cele mai cu soare Carpati.org


Miercuri, 3 aprilie 2013 - 16:53  

far_importantza
far_importan..

 
14
mersi frumos


Miercuri, 3 aprilie 2013 - 17:10  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0697 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2022) www.carpati.org