Invitație pe Dunăre (Muntii Almajului)
Odihniți fiind după două zile petrecute la băile termale de la Herculane, plecăm spre Clisura Dunării, prin orașul Orșova pe drumul național DN57 având ca reper orașul Moldova Nouă.
Șoseaua, cu o lungime puțin peste 100 km, este proaspăt asfaltată pe aproape două treimi din ea, dar sunt și porțiuni de macadam în care mașina atinge scutul de câteva ori. Orașul Orșova este situat pe malul lacului de acumulare Porțile de Fier I de pe Dunăre, în zona de vărsare a râului Cerna în Dunăre.La 7 km în amonte de Orșova traversăm comuna Eșelnița, situată la poalele munților Almăjului.Actualele amplasamente ale Orșovei și Eșelniței au fost construite în anii 1970, vechile așezări aflându-se acum sub apele lacului de acumulare.
Ajungem în zona „Cazanele Mici”, unde pe o lungime de 3 km Dunărea se îngustează foarte mult, pereții stâncoși și verticali ai Carpaților românești și „iugoslavi” apropiindu-se la 200-300 m unii de ceilalți.Aici adâncimea fluviului ajunge la 120 m.
Admirăm statuia cu chipul regelui dac Decebal, înaltă de 55m, considerată cea mai înaltă sculptură în piatră din Europa.Privirea regelui este orientată către malul celălalt al Dunării, prin locul în care romanii au invadat Dacia.Pe malul sârbesc, vizavi de statuia lui Decebal se află fixată în piatră „Tabula Traiana” – monument ridicat de Traian pentru a marca marșul trupelor romane spre Dacia.
Dunărea este atât de îngustă, încât auzim de pe malul celălalt dintr-un camping ritmuri muzicale sârbești dar și românești, semn că suntem intr-un continuu schimb inter-cultural.
Alături găsim mânastirea Mraconia ridicată pe locul unui fost punct de observație și dirijare a vaselor de pe Dunăre. Mânăstirea Mraconia a fost cunoscută și ca mânăstirea din Valea Dunării sau de la Ogradena Veche, o comună din apropiere. Cuvântul "mraconia" înseamnă "loc ascuns" sau "apă întunecată.
Ne continuăm drumul prin defileu trecând prin satele înșirate, toate cu denumiri sârbești (Plavișevița, Tisovița, Liubova), cu gândul la locuitorii acestei zone care, înainte de a fi români sau sârbi, toți au aceleași tradiții și obiceiuri, cunosc și limba română și slavă, cel mai probabil partipând împreună la evenimentele importante din viață. În această zonă se află și cea mai importantă comunitate de cehi din țară.
Pe marginea drumului, în satul Dubova sunt amplasate două panouri informative legat de traseele turistice pe care turiștii interesați pot merge.Se poate urca pe vârful Ciucaru Mare sau Ciucaru Mic pentru a avea o imagine cât mai completă asupra „Cazanelor Mici și Mari”. Pereții Cazanelor Mari au înălțimi de peste 200 m, iar lățimea medie a albiei este de 150 m. În pereții Ciucarului Mare se deschid mai multe guri de peșteră, dintre care două sunt mai importante: Gura Ponicovei si Veterani.
Aproape de satul Svinița, observăm abandonate și scăldate în apele Dunării două turnuri ce constituiau cândva cetatea medievală Tricule, ridicată în secolul al XV-lea cu scopul de a opri expansiunea otomană.Baza acestei cetăți s-a erodat datorită acțiunii apelor fluviului, al treilea turn al cetații fiind inundat și prăbușit odată cu construirea barajului Porțile de Fier.
Multe denumiri de sate îmi par cunoscute, când eram mai mic la ora prânzului ascultam cu plăcere la radio „cotele apelor Dunării” de la Dubova, Drencova sau Berzasca.Îmi imaginam toate aceste localitați mari și frumoase însă, acum pe timpul zilei par părăsite.
Suntem opriți de echipajul poliției de frontieră, procedura solicitând ca oricărui autoturism ce circulă în zonă să i se preia datele.Nu avem probleme, portbagajul mașinii fiind umplut cu rucsaci, saci de dormit, izoprene, și nu cu țigări sau motorină.
Fotografiem și malurile sârbești ale Dunării evidențiind o șosea mult mai impozantă decât a noastră ce pătrunde în numeroasele tunele construite.
Ajungem în comuna Coronini, până în 1995 având denumirea de Pescari, fiind cea mai nouă așezare românească din Clisura Dunării. Numele actual al comunei provine de la cel al contelui Johann Baptist Coronini-Cronberg, președintele administrației imperiale a voievodatului Serbiei și a Banatului Timișan între 1849-1859.
În apropiere, se găsește peștera „Gaura cu muscă” ce prezintă baraje de travertin.La 5 km se poate ajunge in satul Sf.Elena, unde majoritarea locuitorilor sunt de etnie cehă, primele familii stabilindu-se aici în anul 1823.
Și ajungem în orașul Moldova Nouă, socotită de către istorici ca una din cele mai importante localități miniere din timpul romanilor.În apropiere s-a aflat cetatea dacică Mudava, unde romanii au construit un castru, peste care în secolul al XV-lea s-a ridicat o cetate ce a fost distrusă de turci în secolul al XVII-lea.
De aici ne îndreptăm către zona Cheilor Nerei, dar despre asta probabil voi scrie într-o altă relatare.
Defileul Dunării, acest colț al României, a fost dintotdeauna unul de o frumusețe inegalabilă ce prezintă pe de o parte strălucirile molcome ale Dunării, iar de cealaltă parte verdele dealurilor și munților Almăjului și Locvei.
Marți, 2 august 2011 - 12:34