Invatarura de minte: Valea Seaca dintre Clai - 1 septembrie 2007 (Muntii Bucegi)

---

Traseu:

Busteni - Valea seaca dintre Clai (1B) - Brana lui Raducu (1A) - Valea Caraimanului - Busteni

Aventurieri:

Eu & Laura

---

Prima zi de toamna...Planificasem iesirea asta de ceva vreme si toata saptamana am fost cu ochii pe net & tv pentru a vedea cum o sa fie vremea. Din pacate, se anuntau ploi L. Vineri seara am pregatit rucsacii si am mai verificat iar prognoza meteo - nimic imbucurator. E..., asta este, mergem si vedem la fata locului ce si cum. Nu ar fi fost prima data cand meteorologii se inselau

La 7:30 eram in personal, timpul a trecut destul de repede, si pe la 10:30 eram in Busteni. O pornim usor spre Hotel Silva.

Vremea era super pentru o drumetie ca cea pe care vroiam sa o fac, Crucea Eroilor se vedea
in toata maretia ei

---

---

---

De la Hotel Silva urmam poteca marcata cu Triunghi Albastru, pe "Drumul Urlatorilor". Dupa 10-15 minute ajungem la cantonul "La Gratar" ; continuam inca putin pe o portiune aproape orizontala si curand vedem intrarea in Valea Seaca dintre Clai , care parca ne imbia sa pornim pe ea:

---

---

Buuun... Gata cu gluma.

In week-endul asta am mai invatat o lectie pe propria piele, cand din cauza incapatanarii mele totul se putea sfarsi foarte urat. Greseala, foarte mare, a fost ca am plecat pe un asemenea traseu (grad de dificultate1B) netinand cont de conditiile meteo (ploaie,ceata, umezeala). A nu se intelege ca pe trasee mai usoare e indicat sa mergi pe asemenea vreme

Si acum povestea.... Dupa cum spuneam am ajuns in Busteni pe la 10:30 si am pornit pe Valea Urlatorilor. Fata de acum 2-3 saptamani cand trecusem pe acolo, drumul era aproape pustiu, doar cateva personae care se indreptau spre Cascada Urlatoarea.

Inca nu ploua, dar umezeala din aer era foarte mare, terenul destul de alunecos. In drum spre intrarea in vale am tot discutat cu Laura ce sa facem, sa renuntam la traseul initial si sa mergem la Urlatoare...sa ne plimbam prin statiune...

La intrarea in vale am facut un mic popas, am mancat cate ceva si am stabilit sa mergem la Cascada Urlatoarea. Mie tot nu imi venea sa renunt la Valea Seaca, ma atragea ca un magnet. M-am rugat de Laura pana am convins-o sa facem cativa pasi, putina miscare, spre Valea Seaca dintre Clai, urmand ca apoi sa mergem la cascada.

Pana am mancat, pana am mai balaurit aiurea prin zona, s-a facut 11:30 - 12 fara ceva.

Inainte de plecare

---

---

---

Si am plecat... nici nu banuiam ce ne astepta.

Prima saritoare ne-a intampinat, avea cam 20-25 m, si am ocolit-o prindrepta. Au urmat alte saritori mai mici, stanca, bolovani, inceputul era promitator, traseul ne placea (chiar si Laurei ). Incet- incet treaba a inceput sa se complice. Am dat de saritori care in conditii meteo normale, piatra uscata, nu cred ca ne-ar fi pus mari probleme, dar asa... totul ud si alunecos in jur...

Am incercat pe cat posibil sa evitam saritorile, cand pe drepta, cand pe stanga, din cauza asta am pierdut destul de mult timp.

---

---

---

Valea Seaca dintre Clai, deloc seaca acum, incepea sa ne puna probleme. A trebuit sa apelam la echipament, ham, cordelina, carabe, fara de care nu stiu ce ne-am fi facut. Eu am inceput sa ma catar, cu greu, pe stanca umeda,verificand prizele de 2-3 ori, tragand apoi rucsacul cu cordelina iar apoi asigurand-o pe Laura.

---

---

---

Trunchiurile de copaci de care am fi putut sa ne ajutam, la unele saritori, nu ne erau de nici
un folos acum, fiind ude alunecai pe ele mai ceva ca pe gheata.

Stanci, stanci si iar stanci....oboseala incepe sa se faca simtita... ceata din ce in ce mai deasa...asigurare dupa sigurare...tras rucsac...

---

---

---

Laura"un pic" obosita

---

---

Am dat de o saritoare mai dificila, stanca umeda, nu prea aveai prize bune pe care am incercat sa o evitam prin stanga. Am mai pierdut vreo 10-15 min cu treaba asta, nu am reusit, si am incercat iar catararea directa,. In final am reusit sa trec, cand sa arunc cordelina dupa rucsac si Laura, vad ca o uitasem jos. Am mai pierdut vreo 10 minute, Laura incercand sa imi arunce un capat.

---

---

---

Am ajuns si la prima saritoare cu fereastra

---

---

Laura era foarte speriata, eu am incurajat-o, spunandu-i ca nu mai avem mult si iesim in sa, bazandu-ma pe descrierea din cartea lui E. Cristea (dupa saritoarea cu fereastra nu ar fi trebuit sa nu mai fie prea mult).

---

---

Cu sperante noi, am inceput iar catararea pana am ajuns la o a doua saritoare cu fereastra, iar
apoi inca una, mai mica, iar iesirea din vale tot nu se zarea. Cu moralul cam la pamant, am hotarat sa sunam la Salvamont, sa anuntam pe unde santem si sa ceremmai multe informatii despre traseu.

Vorbind cu Salvamontul

---

---

Cand i-am spus salvamontistului (Claudiu) pe unde santem, parca am vazut cum isi pune mainile in cap, dar s-a mai linistit un pic cand a auzit ca avem macar ceva echipament. M-a intrebat cum de am ales traseul asta iar cand i-am spus ca m-am documentat din Kargel, mi-a spus ca multi au patit-o luindu-se dupa cartile lui (nu stiu ce a vrut sa spuna cu asta). I-am spus ca nu prea mai avem cale de
intoarcere,era dificil sa coboram, el mi-a spus ca ar trebui sa fie ceva pitoane pe traseu de care ne-am putea folosi, dar nu am vazut asa ceva pe traseu.

Am hotarat sa o luam din sa spre dreapta, pe Braul lui Raducu, si a fost de accord cu noi, spunand ca prin stanga,spre Urlatoare, putem da in chestii mai urate.

Gata de drum

---

---

Am pornit iar si nu dupa multa vreme am ajuns in portiunea cu iarba si zade, iar apoi in sa.

BUCURIE MAXIMA !!! Din sa se mai urca un pic,cam 10 m, spre dreapta, iar apoi se intra in Brana lui Raducu. Ajnsesem in sa la ora 17:00. Am sunat iar la salvamont,cum convenisem, si i-am spus ca am ajuns cu bine sus si pornim pe brana.

Pe brana, ni se parea floare la ureche acum,dupa ce trecusem prin Valea Seaca. Am pierdut un pic poteca la un moment dat, din cauza cetii si a jnepenilor, dar am revenit repede pe carare. Intr-un fel am avut noroc cu ceata, pentru ca nu a vazut Laura pe unde am adus-o .

De la iesirea din vale, in portiunea cu iarba, si prin brana , printre jenpeni, ne-am facut fleasca, pantaloni si bocanci, in schimb in sus goretexul si schoellerul si-au facut treaba.

Am vazut si ceva flori de colt, dar cred ca va dati seama ca nu ne mai ardea de nici o poza (oricum,am observat ca bateriile din aparat erau terminate, in afara de primele 3 poze toate au fost facute cu telefonul).

Cu atentie mare am reusit sa trecem si Brana lui Raducu, grabiti de intunericul care se lasa. Cand am iesit in traseul cruce albastra,de sub telecabina, - fericire mare! Eram ca acasa pe aici, mai ales ca in urma cu 2-3 saptamani mai facusem traseul asta. Dar ce diferenta: atunci plin de turisti,galagie, soare, acum doar ceata si o atmosfera sumbra.

Am pornit la vale, bucurosi ca am scapat cu bine din aceasta "aventura". Acum, la coborare,
fiind mai relaxati, traseul fiind cunoscut, am inceput sa simtim oboseala acumulata pe Valea Seaca dintre Clai, piciorele fiindu-ne ca de guma.

I-am sunat pe parintii Laurei sa vina sa ne ia din Busteni (stau in Tohan, intre Bran si Zarnesti). Pe la 18:40-19:00 eram deja la hotel Silva, rupti de oboseala, cu bocancii plini de apa... Am fost "culesi" de parintii Laurei pe undeva aproape de Fabrica de Hartie. Cand ne-au intrebat pe unde am fost noi am balbait ceva de genu' "E..., pe la Urlatoarea, Jepi, pe aici pe aproape" si am scapat de mai multe explicatii.

Am ajuns acasa, am facut o baie fierbinte, haine uscate... o visinata mica :P si la somn. Nu am
reusit sa adorm imediat, din cauza oboselii si gandindu-ma la greseala pe care o facusem azi.

Sper ca fiecare sa invete ceva din povestea asta, si sa nu sariti prea tare pe mine cu
reprosurile - mi-am invatat lectia . Cea mai mare greseala a fost ca nu am tinut cont de conditiile de pe teren iar a doua,poate, ca am plecat fara cineva care mai facuse traseul. A, si inca ceva, echipamentul potrivit pe munte conteaza foarte mult! Fara cordelina aia (pe care am pierdut-o pe Brana lui Raducu,cred,50m), ham, carabiniera si cele cateva noduri pe care le invatasem nu stiu cum s-ar fi terminat povestea asta. Incaltamintea
iar a contat foarte mult, am avut noroc cu bocancii cumparati chiar cu o zi inainte, am dat ceva bani pe ei dar au meritat,pe mine m-a convins firma asta (aderenta buna pe stanca umeda).

Si acum, dupa pozele cenusii de la inceput, putina culoare:

---

---

---

---

---

---

---

PS: Pe parcursul traseului imi spuneam ca ajung acasa si vand tot echipamentul (casca,ham,coarda,carabe,coltari...), nu imi mai trebuie asa ceva... dar acum "microbul" cred ca a intrat definitiv in mine .

Si sa nu uit de traseul parcurs:

Numai vreme buna!

Marţi, 11 decembrie 2007 - 14:07 
Afisari: 3,427 


ad078
(admin)