Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Februarie 2020
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
242526272829

Martie 2020
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

Online

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Intre zapada si soare la Padina (Muntii Bucegi)

Traseu:

Sambata 03.07.2010: Pietrosita-Lacul Scropoasa-Cheile Zanoagei-Cabana Zanoaga-Cabana Padina

Duminica: 04.07.2010: Cabana Padina-Hotel Pestera-Cabana Piatra Arsa-Jepii Mari-Busteni

 

Participanti: Eu, Cata, Ren (renutzu) & Zen

 

 

Plecat-am noi vreo 4 in Bucegi, la un sfarsit de saptamana cu cod galben pentru precipitatii. In zonele montane desigur. Iar noi nu mergeam chiar la mare. Dupa 2 “uichenduri” in care ne-am gandit si ne-am sucit, am hotarat. Mergem! Traseul din Pietrosita. Acela pe care de multa vreme il visam, dar nu ajunsesem inca sa-l facem. Dorul de munte, dupa 2 luni de stat acasa, parca ma rodea, ma chema si nu imi dadea pace. Il simteam. Ii auzeam chemarea. Muntele parca da sens existentei mele. Iar adevaratul sens al vietii este bucuria de a trai.

 

 

Asa ca ma trezesc sambata la ora 4.30, dupa 3 ore efective de somn. Nu simt oboseala. Niciodata nu simt oboseala cand trebuie sa merg spre munte. Ma echipez repede, sar intr-un taxi si gonim catre gara. Ma costa taxiul cad trenul pana la destinatie. Deh… Lucrurile nu sunt intotdeauna echitabile. Imi regasesc prietenii de tura si nu numai pe ei. Regasesc prin lumina difuza si prin ceata din ochii mei, inca somnorosi, alti cunoscuti cu care am mai mers pe munte. E impresionant sa revezi sambata, la ora 6, cand orasul inca doarme, oameni dragi, ratacind prin gara, fiecare cu ruscacul lui, fiecare cu traseul lui, fiecare cu povestea lui. Dar toti cu aceeasi chemare in suflet catre munte. E totusi 6 dimineata, orasul inca nu s-a trezit, iar cu toata oboseala si cearcanele din ochii nostri suntem acolo, pe peronul garii. Doar pentru munte. Stim ca va urma o zi in care vom urca din greu. In care vom infrunta poate vreme rea sau poate soare arzator. Dar numai muntele ne ofera tot ceea ce putem cere vietii: spatiu, maretie, liniste, asprime, frumusete, prietenie.

 

 

Urcam in tren si stand la povesti, nici nu ne dam seama cand am si ajuns. Pietrosita. Un loc aparent uitat de lume si de timp. Un loc de care multi nici nu au auzit. Un sat care parca inca doarme in lumina unei dimineti de vara. Imi plac astfel de locuri. Ma inspira. Ma atrag. Ma coplesesc. Si ma imbie sa le descopar.

 

Carpati.org

 

De la gara Pietroșița traseul urmează șoseaua națională Târgoviște-Sinaia de-a lungul Văii Ialomița prin comuna Moroeni. Avem noroc de un microbus care ne duce pana la intersectia cu soseaua spre uzina Dobresti. De aici continuam în urcuș de-a lungul Văii Ialomița. Avem noroc incaodata de un transport, de data asta unul mai dur. Dar fara putina aventura, traiesti degeaba. Coboram in apropiere de uzina Dobresti. De aici poteca părăsește firul văii în urcuș pronunțat pe coastele Muntelui Lespezi. Incepe si ploaia. Nu foarte rau dar destul cat sa ne ude si sa ne ingreuneze urcusul cu ceva noroi si umezeala.

 

 

Ajungem sus, iar apoi coborând pe partea cealaltă a muntelui, incepe sa se zareasca printre crengi Lacul Scropoasa in culoarea lui specifica de azul. Iese si soarele parca special pentru a admira noi peisajul de vis. Este un loc unic. Sau cel putin asa l-am vazut eu. Un loc magic in care atunci cand intri parca niste porti imaginare se inchid in spatele tau, detasandu-te complet de realitate. Lumea obinsnuita se estompeaza pana parca nu se mai aude si nici nu se mai vede deloc. Esti intr-un alt spatiu. Un spatiu salbatic. O apa de o culoare ireala. O liniste in care te cufunzi. O padure unde mintea si sufletul tau se contopesc cu natura.

 

Carpati.org

 

 

Carpati.org

 

 

Poteca ocoleste lacul si ne conduce la Cabana Scropoasa. Mi-este tare frica de apa. Nu stiu exact de ce, dar intotdeauna mi-a fost. Asi urca pana pe cele mai inalte varfuri si asi merge pe cele mai inguste poteci. Nu imi pot imagina ce este aceea frica de inaltine. Dar stiu ce este frica de apa. Cu toate astea imi place sa stau pe malul apei. Sa o privesc pana departe in larg. Sa o admir, sa o contemplez. Sa o cuprind cu privirea. Sa o asult in noptile senine de vara. Sa inumar stelele ce se oglindesc peste ea. Lacul Scropasa e un loc de vis. Un loc din care inainte sa pleci iti imaginezi deja cum o sa revii.

 

 

De la cabana continuam pe vale in sus prin padure si curand intram in Cheile Zanoagei Mari, adanca despicătura de o salbatica maretie între abrupturile din calcare ale Munților Zănoaga și Dichiu. Poteca se strecoară în urcuș continuu prin molidiș, printre stâncării, bolovănișuri, printre buruienișuri și tufărișuri. Incepe iarasi si ploaia.

 

Carpati.org

 

 

Iesim din chei urmand drumul prin lunca Ialomiței, pe o ploaie mocaneasca, din aceea care iti patrunde pana in maduva oaselor. Intram în șoseaua Sinaia-Peștera, trecem de cabana Zănoaga si continuam drumul spre Bolboci. Ploua mai tare. Cerul este mai pluburiu ca nicodata. Nu pare sa se opreasca prea curand. Nu pare sa se opreasca niciodata. Apa imi curge siroaie pe fata.

 

 

La cabana Bolboci facem un scurt popas pentru o ciorbita calda. Frumoasa cabana dar cam multi pantofari prin ea. Ploaia se mai opreste intr-un final, asa ca pornim la drum spre Cabana Padina. Traseul urmează șoseaua înainte, pe marginea lacului Bolboci.

 

Carpati.org

 

Carpati.org

 

Intrăm în Cheile Tătarului, defileu impunător, mărginit în dreapta de pereții verticali ai muntelui Blana și în stânga de abruptul de sub Colțul Tătarului. Ne oprim pentru cateva poze si pentru a admira lacul. Inconjurat de munti si in adancul lui oglindindu-se cerul, Bolboci nu are cum sa nu te impresioneze. Nu este prima data cand ajung aici, insa imi patrunde in suflet de fiecare data. Asi petrece ore in sir pe malul lui intinsa pe iarba si ascultandu-i apa. Ploaia se mai opreste si parca soarele ar vrea a iasa. Oboseala isi spune cuvantul. Drumul se strecoară pe sub pereții cheilor, traversează Ialomița si continua către nord printr-o padină cu pâlcuri de molid.

 

Carpati.org

 

Intrăm în Cheile Coteanului, adâncite între peretele de calcare al Coteanului și un imens bloc stâncos, în spatele caruia se întind pajiștile domoale de la poalele Muntelui Lăptici. De aici valea se lărgește mult. A iesit si soarele. Poiana de la Padina este superba. Iarba verde scaldata de razele soarelui, aerul rece si intepator o adevarata binefacere, brazii, Ialomita care serpuieste cu sursurul ei. Splendid pntru ochi. Slendid pentru suflet.

 

 

 Ajungem la Padina unde urmeaza sa innoptam. O cabana draga mie. In mijlocul pantofarelii de pe Valea Ialomitei este singurul loc unde s-a pastrat spiritul de munte. Am dormit bustean, un somn adanc si odihnitor asa cum am fost el de fiecare data cand am petrecut noaptea aici.

 

 

 Dimineata ploaie cu galeata. Parea ca nu se mai opreste niciodata. Renuntam la traseul spre Omu si alegem, dupa cateva divergente de opinii, traseul de la Pestera spre Piatra Arsa. Cadem la pace, ca doar suntem oameni in toata firea, si pornim la deal. Se pare ca si vremea cade la pace cu noi si vrand parca sa ne faca in ciuda ca am schimbat traseul, ne intampina cu un soare cald si luminos. Dar oare pentru cat timp?

 

Carpati.org

 

Parasim cabana si ne indreptam spre Hotel Pestera. Traversăm pe un podeț Valea Horoabei, paralel cu Ialomița. Urcam putin la Bisericuta Pestera pentru o rugaciune. Este duminica si rasuna slujba. Imi place biserica din pestera. Un loc atat de departe parca de lumea obisnuita.

 

Carpati.org

 

Cat mi-asi dori uneori sa locuiesc acolo. Arunc o moneda in “Fantana Dorintelor” cum o numesc eu si imi pun bineinteles, ca de fiecare data, o dorinta. Niciuna nu s-a indeplinit pana acum, dar cine stie, poate cea de-acum e cu noroc. De ce sa dam vina pe fantana? Poate pur si simplu nu a fost sa se indeplineasca, destinul avand alte planuri pentru mine..

 

 

Ajungem la Hotel Pestera, din spatele caruia traseul porneste prin pădurea Cocora. Prima panta ne stoarce toata energia pret de jumatate de ora, pana ce prin molidiș ieșim în creasta, intr-o poienita. De aici drumul se orientează brusc către stânga, continuând în lungul crestei, prin rariști de molid, ienuperi și jnepeni. Traversam Vâlcelul Cocorei, după care mergem aproape pe orizontală pe sub coastele Cocorei. Coborâm niste straturi înclinate de gresie, în firul unei vai. Aici vine si mult-asteptata poza de grup.

 

Carpati.org

 

Poteca urcă ușor, trece peste cateva valcele si ne conduce în marginea platoului, în saua Cocora-Lăptici. Din acest punct, drumul se îndreaptă catre est spre Piatra Arsa. Întretăiem șoseaua Sinaia- Dichiu- Babele, traversăm Valea Izvorul Dorului, și în curind ajungem la Cabana Piatra Arsă in acelasi timp cu ploaia. Poposim pentru o bere sau un papanas.

 

 

Piatra Arsa. Un alt loc drag. Amintiri. Fiecare loc din Bucegi are pentru mine o poveste. Fiecare loc imi aminteste de ceva. Ploaia nu se opreste asa ca plecam. Deja intram in intarziere. Alegem traseul Jepii Mari, parandu-ne mai scurt.

 

 

Astfel urmam drumul prin jnepenișul de pe platoul Jepilor Mari, pana pe coama. Ploua marunt. De aici, coborâm paralel cu funicularul prin jnepeniș, până la cantonul „Jepi" din marginea platoului.

 

Carpati.org

 

Peisajul este de vis. Muntele, care strapunge norii, ma fac sa ma intreb cum pot traii unii oameni fara sa vada asa ceva. Cum sa te poti multumi cu o viata simpla si umila? Un tinut aparte, misterios si grandios, intre pamant si cer, o lume pe care trebuie sa o iubesti inainte de a patrunde in ea si inainte de a fi admis tacit de catre ea. Sa mai ramanem o clipa. E atat de minunat sa te odihnesti pe varf, si gandurile sa-ti zboare departe printre nori. “Pasiunea pentru munte este libertatea noastra suprema, care nu poate fi supusa, reglementata, programata. Muntele este modalitatea de a-ti apartine, de a dilata in permanenta limitele noastre omenesti.”spunea Daniel Popescu.

 

 

De la canton drumul coboară imediat sub platou în serpentine prin jnepenișul ce acoperă fața Văii Urlătoarea Mare. Poteca urmeaza flancul puternic înclinat, al Crestei Urlătorilor, mai întâi de-a coasta, apoi, intrând în porțiunea numită „La Scări", printr-o serie de serpentine peste praguri de piatră. Totul este umed ceea ce face coborasul foarte dificil. Se lasa si ceata. Muntele ne arata o fata rece, mohorata si trista.

 

Carpati.org

 

Traseul descrie câteva serpentine scurte, traversează de cateva ori Vâlcelul Urlătoarei Mici. Prin rariștea de pădure, coborâm tot prin serpentine scurte in timp ce poteca, săpată în stâncă, ne conduce curând în punctul „La Mese" pe un pinten al Crestei Urlătorilor. De aici coborâm în serpentine prin pădure, traversand mai multe valcele. Ploua. Ploua din ce in ce mai tare si nu da semne de incetare.

 

 

Deja mersul meu este unul mecanic. Merg ca un robot. Nu vad, nu aud, nu simt. Sunt inghetata si uda. Resprir parca ploaia. O simt. Admosfera de toamana mohorata parca ma intristeaza. Continuăm prin tot in serpentine. Ieșim într-o rariște si poteca ne conduce în dreptul stației funicularului Ploua in continuare. Umezeala mi-a patruns in oase. Mi-e frig si sunt obosita. E noroi si bocancii imi aluneca. Padurea e trista. Ajungem la ramificatia spre Cascada Urlatoarea. Acum stiu ca mai este putin pana in Busteni.

 

 

Traversăm canalul de apă acoperit, continuăm puțin către stânga în lungul acestuia, pierdem marcajul, il recuperam mai apoi, si în coborâș repede prin pădure, sfarsim in drumul carosabil. Urmăm spre dreapta acest drum care ne conduce imediat lângă firul Văii Jepilor.

 

 

Continuăm la vale si intrăm curând în Bușteni. Ploua torential. Nu-mi doresc decat un loc cald si uscat. Ajungem la Casa Ancutei mancam ceva, timp in care ne uscam putin si apoi ne intreptam catre gara. Si ca sa fie pe deplin aventura aventura, aflam ca trenul nu va ajunge la ora la care stiam noi, ci cu jumatate de ora mai tarziu, plus inca 20 minute intarziere gratie CFR-ului. Asta este. Mergem sa ne schimbam. Ploaia se opreste Este frig dar macar hainele de pe mine sunt uscate. Vreau acasa. Surpriza placuta vine odata cu trenul nostru care ajunge mai devreme in gara decat era preconizat. Si astfel via Bucuresti, via civilizatie.

 

 

De ce urc pe munte ma intreb uneori. De ce continui sa urc prin ploaie, prin ceata sau viscol, desi imi este frig sau imi este greu. Uneori ma intorc arsa de soare, alteori cu picioarele rupte. Rucsacul imi chinuie de multe ori spatele si bocancii imi umplu de bataturi degetele. Mama nu intelege de ce ma chinui atat si nu merg si eu, ca tot omul, doar la plimbare. Nu intelege cum pot considera “vacanta”ceva care ma seaca de energie. Aparent nici eu nu pot explica.

 

 

Insa cei care stiu, inteleg. Muntele e frumos pe vreme buna si fascinant pe viscol sau furtuna. Adevaratul drumet iubeste natura in orice anotimp si sub toate infatisarile ei. Ma cheama spre munte de fiecare data si tot mai puternic bucuria de a lupta cu mine insami si sentimentul de a invinge, dorinta de a cunoaste si de a evada dintr-o lume tot mai mecanica si mai artificiala.

 

 

http://picasaweb.google.ro/larisa.2505/IntreSoareSiPloaieLaPadina#



Luni, 12 iulie 2010 - 23:44 
Afisari: 2,899 


Postari similare:





Comentariile membrilor (9)

pisti2004
pisti2004
Cort
 
1
Frumos traseu ,felicitari pentru tura si poteci insorite!


Marți, 13 iulie 2010 - 09:13  

renutzu
renutzu
Busola
 
2
Ce surpriza! Citisem jurnalul pe blog, nu ma gandeam c-o sa ajunga si aici Carpati.org
Sa fie vreme buna ca sa ajungi pe unde ti-ai (ne-am) propus! La cat mai multe ture frumoase Larise! Tura asta o sa-mi ramana vie in minte, din cauza ploii Carpati.org


Marți, 13 iulie 2010 - 09:44  

larisa
larisa
Caraba
 
3
Multumesc!!! La fel si voua tuturor !!!
@renutzu: daaa...ploaia a fost de neuitat Carpati.org


Marți, 13 iulie 2010 - 09:56  

senty
senty
(admin)

 
4
Frumos jurnal, frumoasa tura. Felicitari tie cat si participantilor. Inca odata se confirma ca locurile mai putin cunoscute sunt mult mai frumoase.
Ture faine in continuare!


Marți, 13 iulie 2010 - 09:57  

larisa
larisa
Caraba
 
5
multumesc Carpati.org


Marți, 13 iulie 2010 - 21:52  

codrin_berar
codrin_berar..

 
6
foarte frumos!


Miercuri, 14 iulie 2010 - 13:12  

private_rayen
private_raye..
Cort
 
7
Si zici ca ti-a placut la mine acasa . Data viitoare promit sa fiu Carpati.org Deci, te-ai cam saturat si de ploaie....Carpati.org


Miercuri, 14 iulie 2010 - 20:11  

larisa
larisa
Caraba
 
8
dap..data viitoare ar fi frumos din partea ta sa fii acasa Carpati.org


Joi, 15 iulie 2010 - 18:05  

leovit
leovit
Busola
 
9
Frumoasa tura ..tot in perioada aia ,da..era Sf Petru si Pavel caci era puhoi la schit..am facut o tura pe la Babe,cruce,Piatra arsa .Pestera.Ture frumoase in continuare.


Vineri, 4 martie 2011 - 17:57  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0670 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2020) www.carpati.org