Intalnirea de iarna carpati.org. Malaiesti, 31.01-02.02.2020

urlea2002 (admin)	1	In ordinea catalogului strigat de profa Laura: Laura Matei – lauramatei Victor Jalba Soimaru – vjs Stefan Dumitriu – tesla456 Cristian Telcean – urlea2002 Radu Birsan – dracix Iout Ciobanu – meliton1982. Impreuna cu sotia si cel mai fresh carpatist Patrick Ciobanu – patrick2012. Daniel Mihalache – danmih Marius Visanoiu – mariusvvv Elena si Dumitru Hulea – elenah si hulea Alex si Robert Dusca – robert84 Eugen Horjea – eugenhorjea Claudiu Craciun – conrad Catalin Pita – picard Diana Diaconescu – mad Stefan Vasile – nrran Leontin Vitan si Gheorghe Rusu – leovit si gabi1966 Eugen Rosu – eugenalex Teodor Talasman – teo77 Adrian Bolboaca – adibolb Gabriel Movileanu – mgtx Florin Vestale – vestale Liviu Scriitoru – aurica Alex Pologea – alp Ioan Bodnar – ioanbodnar Constantin Asandei – costel2007 Tudor Ghioc – thund3r Marius Stefan Botosineanu – stefan_marius Mihai Chirita – mac Paul Botescu – pishta Adrian Martinescu – martinez Bogdan Deac – bogdan_83 Bogdan Candea – bogdan_86 Ana Maria Chirila – anamc Alex Grigoras – alex_sandrin Ioana Marica – ioana_marica Andrei Done – ad078 Iurie Maxim – iurie Mihai Folea – felina Alex Cernat – macleod Ionut Calenciuc – ionutc Marina Codreanu – marina.cd Remus Spinu – remuss Elena Sandulescu – rosanne Ovidiu Lupu – lupu Diana Panait – tink Alexandra Ghita – alex29 si Marius Ciobanu – senty Gabriela Rusu – gabir Mihaela Bacea – mihaela Iulia Cocot – iuliac Gabriela Gomoi – gabi_cargo Filo Radu – filo Alex Cristian – alexcristian Ana Maria Brasoveanu – hana Vlad Dobre – vladase Sorin Militaru – sorinm Victor Anica – victoranica Oana Harabagiu – oanaharabagiu Marţi, 4 februarie 2020 - 12:28
gabir	2	Ok, hai ca sparg eu gheata . In primul rand multumesc si aici organizatorilor pentru acest weekend si tie, Cristi, pentru poze, niste amintiri nepretuite! Ma uitam azi pe pozele mele pe indelete si pe filmuletul facut sambata seara si, intr-adevar, abia de am inteles ce zicea Alex. Atunci nu am realizat, erau si emotiile la mijloc, dar cam aveti dreptate, era galagie mare in sala. Ce as propune eu pe viitor (nu cred ca sunt singura) e ca atunci cand camerele in care suntem cazati sunt "expuse" zgomotului din sala ar fi frumos sa fie ocupate de cei care stiu ca le place sa stea pana spre dimineata la povesti si chef. A fost nitel neplacut noaptea cand a trebuit sa ma chinui vreo ora si ceva sa adorm la loc pt ca imi sarise somnul pe la 3 noaptea. Am incercat sa tolerez situatia pentru ca nah, era petrecere, dar totusi... cum ziceam , asa din respect pt altii. Trebuia sa plecam dimineata si unii mai si conduc si de asta odihna e destul de importanta. Altfel, m-am simtit minunat, am avut emotii la discurs, vroiam sa spun atatea insa nu vroiam nici sa plictisesc. Ma bucur ca v-am revazut sau cunoscut! Un an cu cat mai multe drumetii in continuare! Cu drag, GabiR Marţi, 4 februarie 2020 - 12:52
gabir	3	Ah, eram curioasa, de ce zici, Dumitru (@hulea) ca cei de la cabana s-au purtat nasol? Eram curioasa pentru ca de cate ori am fost la cabana (nu de multe, de vreo 3 ori de-a lungul timpului) nu mi-au creat impresia asta. Thx! Marţi, 4 februarie 2020 - 12:59
hana	4	Multumiri pentru organizare! Mi-a placut mult atmosfera, dispozitia oamenilor a fost la cote inalte. E adevarat ca nu am reusit sa aud prezentarile tuturor, dar am reusit sa socializez in particular cu o mare parte din ei, chiar daca nu atat cat mi-as fi dorit. Pe de alta parte era si o tendinta de a scurta discursurile celor care se prezentau, eu personal nu stiam ce ar trebui sa spun despre mine astfel incat sa fie relevant pentru cei care asculta. O schema generala cu cateva puncte ar fi binevenita, sunt si oameni timizi. Mie mi s-a parut foarte ok personalul cabanei Malaesti, la fel si cel de la Dochia: mancare buna servire rapida. Chiar si atitudinea a fost corespunzatoare. Cred ca totusi s-ar fi putut asigura un bazin cu apa topita din zapada pentru igiena minimala. Pe viitor parca as prefera o locatie cu izvor in apropiere. La randul meu si eu ma simt cu musca pe caciula, cred ca am facut cateva gafe: oameni faini pe care i-am uitat, cativa pe care i-am neglijat, nu le-am acordat atentia si simpatia pe care o meritau (pe cativa i-am evitat intentionat, recunosc, nu pot simpatiza pe toata lumea si imi asum reciprocitatea). Imi cer iertare! O sa lucrez pe viitor la atitudine ca la memorie, daca nu a fost de la bun inceput, nici gingsengul nu ma mai ajuta. Per total a fost o intalnire reusita! Felicitari tuturor celor implicati in organizare! Comentariu modificat de autor! Marţi, 4 februarie 2020 - 13:27
mihaela (admin)	5	Multumiri pentru "jurnal" si crearea "poienii" de sezut la vorba, Cristi! Noi am venit vineri seara, mai bine zis noaptea - personal mai mersesem la Malaiesti cu fix un deceniu in urma. Cabana mi s-a parut schimbata in bine si cei care ne-au servit au fost foarte draguti (nu am inteles exact ce se reproseaza cabanierilor - poate sunt lucruri care tin de organizarea mare) Urcarea noastra spre cabana a cam fost pe cod de zloata ploioasa si mi s-a demonstrat inca o data de ce un echipament de vara, cum este pelerina, nu tre sa lipseasca iarna. Drumul acela de 2 ore jumate de la Uzina pana sus parea nesfarsit )) Personal nu prea merg in turele de pe Carpati decat cand ele sunt organizate de prieteni, fiindca imi este teama de oamenii pe care nu ii cunosc (pitici din alte patanii), insa urmarind site-ul ani si ani, curiozitatea de a-i cunoaste pe cei care scriau si povesteau, m-a impins sa vin la intalnirea de iarna (si bine am facut )))) O mare de aplauze pentru Laura care si-a batut capul cu organizare! Din proprie experienta stiu ca e f greu sa gestionezi un volum mare de personal, asa ca nu-mi ramane decat sa i fiu recunoscatoare pentru ceea ce ne a oferit si sa o sprijin pe viitor daca mai are astfel de initiative. De asemenea respectele mele acelora dintre Carpatisti care se incumeta sa organizeze ture pe site, de multe ori luand alaturi de ei oameni pe care nu ii cunosc, totul gratis...din dragoste de munte si comunitate (mai ales acum in era turelor pe bani marketate pe FB la greu) Eu m-am intors cu o energie f frumoasa inapoi - chiar a fost fain sa descopar atatia oameni carora le urmarisem jurnalele si comentariile de prin forum sau stiri. M-am bucurat atat de noii tovarasi cat si de prezenta vechilor prieteni, ceea ce mi-a dat un echilibru in tot haosul atator perechi de ochi. Legat de observatii si comentarii: 1. la prezentare , fiind foarte curioasa sa ascult pe fiecare, m-am asezat langa "scena" asa ca nu am avut bruiaj, dar DA, era vorbarie in sala de mese si-mi pare rau ca nu a fost mai multa coeziune 2. Am auzit mai multe comentarii in legatura cu problema absentei unui izvor in perimetru 3. Mi s-ar parea tare frumos ca urmatoarea intalnire de iarna sa fie organizata in preajma unei nopti cu luna plina. 4. Carpati.org, asa cum e el...nu mi se pare neaparat depasit - fiindca desi tehnologia ne-a adus grupurile facebook sau pe alte retele, site-ul inglobeaza foarte multa informatie si are un numar de membri impresionant - Nici o alta platforma nu cred ca are atata reach cand vine vorba de obtinerea informatiilor. Pe mine personal m-a ajutat de multe ori si am incercat sa dau inapoi publicand informatii pe care le-am descoperit in teren. Cu siguranta site-ul poate fi dezvoltat pentru a deveni si mai eficient in prezentarea informatiilor, iar prin implicarea membrilor, se pot actualiza datele de prin toate categoriile de Ghid. Sorry for the long post! Sa ne vedem cu bine pe carari! Marţi, 4 februarie 2020 - 13:28
stefan_mariu..	6	Salutare! În primul rând vreau să mulțumesc organizatorilor evenimentui și în special Laurei pentru foarte buna primire și organizare a întâlnirii carpati.org 2020 : sunteți oameni foarte faini și abia aștept să ne revedem pe poteci de munte! Am cunoscut la cabană Oameni ai Muntelui cu ștate vechi dar și tineri entuziaști care într-adevăr te "molipsesc cu microbul Muntelui". Am ascultat fascinat poveștile și sfaturile lui nea' Costel. Am primit exemplul familiei construită pe temelii solide- familie ce își educă copilul în spiritul Muntelui încă de la o vârstă fragedă - jos pălăria pentru Ionuț și soția sa Am cunoscut un filosof în carne și oase cu idei solide și adevărate. Am cunscut un grup de trei montaniarzi bucureșteni cu care am putut schimba impresii și informații interesante legate de munte și împreună cu care am ajuns pe vârful Omu și am luat prânzul. I-am cunoscut mai bine pe prietenii de la HPM Iași : au dat dovadă încă o dată de pasiunea pentru Munte și de solidaritate în momente dificile- jos pălăria pentru Petrică și Florin . De asemenea am primit o descrierea completă însoțită de impresii foarte utile a traseelor din căldarea Mălăiești la fața locului de la Laura. Cât despre Munte, nu am cuvinte și nici imagini suficient de cuprinzătoare care să descrie frumusețea locurilor văzute, parcă totul a fost un vis frumos. Pe scurt am plecat îmbogățit de la acest frumos eveniment și pentru aceasta vă mulțumesc! Am postat astăzi câteva poze - făcute cu (ne)priceperea unui amator cu telefonul - și le găsiți la linkul: https://www.carpati.org/album/%C3%AEnt%C3%A2lnirea_carpati.org_20 20_cabana_m%C4%83l%C4%83iesti/13110/ Cărări cu Soare! Marţi, 4 februarie 2020 - 13:57
vestale	7	Poate ca ne-a blocat intreaga capacitate de cazare doar pe promisiuni. Sfatul meu pe viitor cand se merge la cabana: de cerut avans. Te retragi, iti gasesti inlocuitor care sa iti dea banii pentru acel avans, nu gasesti asta e si acesta e rolul avansului. Bineinteles ca au fost si situatii dificile, medicale, unii au ajuns la cabana si au trebuit sa se retraga si nu neaparat pe picioarele sale. Cabanierul refuza 1000 de oameni pe weekend. Si datorita expunerii intalneste din ce in ce mai putini oameni cu educatie montana, de genul celor care ii reprosau unde se grabeste asa? a ramas fara bere? in conditiile in care avea akia in spate. Si in fiecare dimineata trebuia sa curete mesele dupa mesenii petrecareti. Sunt cabane in care nu ai voie sa mananci din sacosa ta in sala de mese, de sticle nici nu mai zic. Eu am mai fost si la intalnirea din Vrancei si acolo s-a mai sosotit in timpul prezentarilor personale, s-a mai si discutat pe subiecte mai "tehnice" de portal dupa, dar era mai devreme, inca lumina afara, sticlele mai pline. Cati au fost atunci si au ajuns si acum si au stiut ca se doreste si acest lucru de la ei? A fost trecut in anunt? Felicitari Laurei pentru organizare, pentru ca ea a fost pesoana din fata. Cea care a trecut lista participantilor pe trei randuri de foi. Ea era cea care la ora 23:30 vineri incerca sa dea de oameni si sa ii grupeze in urcare pe lapovita/viscol(9 oameni erau pe traseu) si tot ea ii deranja pe cei care sa cantau la chitara. Ea a facut alocarile pe camere in functie de care si cum se cunosc si se stiu, sa fie intre prieteni cunoscuti si preferintele trimise. Personal ma bucur ca am reintalnit prieteni mai vechi si am vazut cativa oameni din spatele ID-urilor de aici, chiar daca timpul a fost scurt si mi-ar fi placut sa fie si altii, dar fiecare dupa disponibilitate. Iarasi ma bucur ca au fost conditii bune si am putut urca pe horn pana la Omu pe zapada proaspata, atat cat este in iarna aceasta. Marţi, 4 februarie 2020 - 14:18
vestale	8	Raspunsul era pentru @gabir, al treilea comentariu. Dar poate ne lamureste @urlea2002, dar se pare ca impresia lui nu e chiar generala. Pentru apa iarna avem zapada, arzator si butelie si vase. Am carat, nu am folosit. O sticla de 0,5l de apa cat costa in aeroport unde e carata cu masina, dar la cabana unde e carata cu spatele/caii? Comentariu modificat de autor! Marţi, 4 februarie 2020 - 14:32
gabir	9	Merci, Florin! Dar nu @urlea2002, ci @hulea, el zicea in alt topic (cel oficial, de la intalnire) de cei de la cabana si eram curioasa, o fi fost o situatie anume. Si faza cu apa e la noi in aeroport, ca in alte tari (putinele pe care le-am vizitat eu) nu te jecmanesc in halul asta. Comentariu modificat de autor! Marţi, 4 februarie 2020 - 14:40
urlea2002 (admin)	10	@vestale.pot incerca sa lamuresc, dar nu inteleg ce...poti fi, te rog, mai explicit? Marţi, 4 februarie 2020 - 14:48
vestale	11	@Gabi + @urleaa2002, prima data am scris @hulea apoi am editat cu @urlea2002 , vina mea si mii de scuze Cristi! Marţi, 4 februarie 2020 - 14:53
urlea2002 (admin)	12	Am inteles acum. Dumi, iesi la raport! Oricum, haideti sa nu divagam de la subiect. Suntem constienti ca orice locatie am alege, vor fi si pareri negative sau, sa zicem, nu atat de pozitive.... Daca marea majoritate este multumita, scopul a fost atins. Parerea mea! Marţi, 4 februarie 2020 - 14:59
meliton1982	13	Salutare! Țin sa mulțumesc în primul rand organizatorilor care au făcut posibilă această întrunire. Felicitări Laurei pentru modul în care a gestionat situația locurilor în cabană, mai ales pe fondul retragerilor de pe ultima sută de metri. Pentru mine a fost o experiență unică și memorabilă. Am avut vreme destul de bună pentru plimbări, am avut zăpadă suficientă pentru a ne satisface și această poftă, am avut pauze de vânt destule cât să-și ridice fiu-miu drona . Condițiile de la cabană au fost decente, iar preturile și condițiile(de apă) constientizate cu mult timp înainte. Ar fi aiurea sa ma plâng de ceva acum. Mi-a plăcut mult și atmosfera din cabană, am întâlnit mulți oameni minunați, sper ca la următoarele întâlniri (căci sigur vor mai fi) să fiu și mai activ pe partea de socializare. Jos pălăria pentru veteranii care au participat la tură, cu o parte din ei am stat în camera și sunt niște oameni de la care poți învață multe. Sa fie sănătoși, să poată merge în continuare pe poteci. Singurul regret pe care l-am avut, și sunt sigur ca mai sunt și alții, e că nu am auzit chitara lui Cristi. Poate data viitoare. Să auzim numai de bine! Marţi, 4 februarie 2020 - 16:53
urlea2002 (admin)	14	@meliton. Ionuț, data viitoare sa faceți presiuni🤣🤣🤣. Lăsând gluma la o parte, nu îmi auzeam nici gândurile. Zdranganeala chiar nu avea nicio șansă. Nici eu nu am forțat lumea sa ne asculte pe cei 4-5 inși care au insistat sa cantam. Iar sa ne retragem în alt loc liniștit nu era ok. Poate ca data viitoare vor fi mai multi amatori... 🤘🤘🤘 Marţi, 4 februarie 2020 - 17:01
hulea	15	Privitor la oamenii de la cabană. Cei 2 tineri, să fie clar. Oi fi eu prea pretențios, poate. Obișnuit cu cabanele de munte, gen Bărcaciu, Suru, Sâmbăta, Cânaia, Gențiana, Buta, chiar și Pietrele, unde cabanierul se bucură că-i treci pragul, se îngrijorează dacă întârzii, stă în pragul cabanei la plecare, se bagă la poza de grup cu cabana în fundal, amu am călcat si la Mălăiești. Obișnuit cu treziri matinale, cu băut cafeaua, ceaiul, luat micul dejun și plecat în treaba mea, am dat de ospitalitatea de la Malaiesti. Duminică, trezit matinal, prea matinal pentru tinerii de la cabana, 7 fără, merg in sala de mese sa ... ritualul, ca voiam sa plec devreme. Opozitie, iesiti afara ca facem curatenie, veniti mai tarziu, spalam pe jos, se usuca, apoi. Ma gândeam cum era daca aveam masa intinsa de la 6 jumate, si veneau dumnealor. Ma conformez. Ies pe hol, ies afara, execut cateva acte artistice de patinaj, iar pe hol, iar patinaj. Nu ii interesa ca afara era gheata in fata cabanei. Cu 2 găleati de cenusa rezolvau problema. N-aveam pretentia de sare, ca aia e pentru bucate. Se face 07 si un sfert, si 20, si 25, usa inchisa, mopu pe diagonala in usa, pe interior. Intreb daca las usa deschisa sa se usuce mai repede. Se slobozeste micul urias de la tejghea cu vorbe despre ... mai greute. Trece de jumate, deschid usa, hopa, mopu nu-i, dar fraierii stăteau in continuare pe hol. Indrazneac să întreb. Se poate? Primesc raspunsul afirmativ. Ajung primul la geam. Și începe dumnealui. Micul uriaș. Sa stat pana tarziu (eu la 10 juma am plecat in pat, pe noapte m-am trezit, dar n-am auzit nimic); trebuia sa-i scoata afara (asa ceva inca nu mai auzisem); ati facut mizerie, am adunat dupa voi bidoane (ce vina au oameni ca nu este apa si au cumparat la plastic); bidoane, bidoane, plase de bidoane ( îi spun omului ca fiecare isi lua gunoiul in aceea dimineata si nu e necesar sa se crizeze). Seara, cea dinainte, cer domnitei un fund de lemn. Imi da, dar replica ,,astea trebuie spalate". Le spalam cu apa de cumparat. Nu, astea trebuie spalate. Inteleg mesajul, veniti voi cu slana de acasa ... . Da. Experienta. Le umpli cabana, iar dumnealor au pufuri. Ce faceau daca se canta pana dimineata la 6, ca acum 2 ani la Sâmbata? 2 zile la rand. Celelalte cabane. Seara te intreaba cabanierul la ce ora pleci in traseu sa pregătească cafeaua, ceaiul sau/si omleta. Dimineata, la unele cabane (Suru, Cânaia) ai termosul cu ceai si termosul cu cafea sa te servesti. Cate pahare bei, atatea platesti, la final. Sala de mese o poti folosi la orice ora. La Gentiana nu se gateste, dar atata timp cat nu deranjezi pe altii, poti sa stai in camera sau pe holul de la intrare cat vrei, la povesti. Chiar si tanti suparata pe viata de la Pietrele si nea Bela de la Buta cu ai sai 70 de ani, au respect si vorbe mai dulci pentru drumețul încalțat în bocanci și cu rucsacul in spate. Hai sa fim sănătoși și să ne vedem cu bine! Poteci îs destule, avem toți loc. Marţi, 4 februarie 2020 - 18:06
robert84	16	Salutare! Cristi, multumim pt poze. Laura, felicitari pt organizare, ai avut ceva de lucru! Bun, referitor la intalnire, ce pot spune, m a bucurat nespus revederea unor prieteni dragi, DAR nu pot spune ca a avut caracterul specific unei intalniri a membrilor carpati. org. A fost carata o chitara de un veteran al muntelui, un pasionat din cap pana n bocanci, cum se descrie el, pt ce, intreb ?! Gestul asta, zic eu, a fost facut pt a ne aduna, pt a simti spiritul de cabana, de munte, pt a ne apropia unii de altii si a ne cunoaste mai bine, se pare insa ca unii participanti nu si au dorit asta, sau poate neluand parte vreodata la asa ceva, nu au stiut ce pierd. Cam asa am vazut eu lucrurile. Doamnelor, domnilor, ma inclin si pot spune, cu siguranta, ca voi mai participa si la urmatoarele intalniri. Seara faina! Marţi, 4 februarie 2020 - 18:32
gabir	17	Multumesc pt detalii, Dumi! E cred cu dus si intors atitudinea lor de duminica dimineata, nu vad sa fi fost ceva personal. Faza cu dat cu cenusa ar fi mers, adevarul ca nu m-am gandit la asta. Dar nu am facut o tragedie, m-am amuzat cel mult. Oricum, eu una am luat ca atare conditiile de la cabana, asa ca mi-am carat ness pt dimineata ca ma stiam matinala. Cat despre zgomotul care se aude in camera aceea, nu are nicio leg cu organizare si repartizare, puteam vb si hotari ad hoc sa facem un switch de camere cu cei care aveau chef de chef pana dimineata. Acu', cred ca daca am merge la o cabana sau pensiune si ar fi altii din afara grupului care fac galagie, oricare din noi am fi deranjati. Era o simpla sugestie, in final m-am odihnit si am luat absolut totul ca atare. Tragand linie, chiar mi-a placut. Astea au fost doar niste picanterii, sa zic. O seara frumoasa ! Marţi, 4 februarie 2020 - 19:08
lauramatei (admin)	18	CABANA: 1) Comparatiile cu cabanele enumerate sunt total nepotrivite. Cabana asta pur si simplu are alt regim, nu este o "cabanuta" de 20-30 de locuri. Functioneaza altfel, pur si simplu. E plina absolut in fiecare weekend cu aproape 100 de oameni, si in afara de cei care dorm acolo, sunt in fiecare sambata si duminica inca zeci de oameni care vin, manaca si beau ceva, se duc la buda, pleaca. Atatia oameni pentru care trebuie sa se faca aprovizionare, cateva feluri de mancare, spalat vase, curat prin camere, spalat pe jos, adunat sticle, spalat bude... 2) Cabana asta are un program, anuntat, pe care suntem rugati sa-l respectam. V-am anuntat din start ca pentru micul dejun se poate cobori de la 7.30. E normal sa se faca curat si sa pregateasca sala pentru zecile de oameni care vin sa serveasca masa Mie nu-mi place sa vin dimineata in sala de mese si sa gasesc miros de bautura varsata pe jos si sticle goale pe mese, sa vin si sa mananc in mizeria altora. La un asa numar de oameni, fara putina strictete in organizare, nu s-ar putea oferi servicii de o calitate cel putin elementara. 3) Eu nu sunt o fana a cabanei Malaiesti absolut deloc, tocmai pentru traficul intens si pestrit. N-am mai dormit acolo de vreo 7 ani, cred. Dar nu am nimic de comentat la adresa modului cum am fost servita si primita acum. Eu nu pun mare pret pe gadilatul in talpa. Apreciez mai degraba seriozitatea gazdelor cand vine vorba de serviciile oferite. Sa fie curat (pe cat posibil la o cabana in munte, unde nu prea e apa), sa fie mancarea buna, servita prompt, sa fiu tratata civilizat. Nu vreau sa fiu prietena de pahar cu cabanierii. Ma intereseaza sa ne respectam reciproc. 4) Noi n-am respectat cabana asa cum se cuvine! Ne-am facut de ras, noi, aia cu bocanci si rucsac, si vrem respect, ca noi suntem oameni de munte adevarati! V-ati lasat resturile pe mese cand ati plecat si dup-aia tot voi bombaneati a doua zi ca v-a luat cineva bautura. Doua nopti la rand, la fel! Nici macar dupa prima noapte, cand ati vazut ca cineva le-a adunat, n-ati inteles nimic si nu v-ati gandit sa vi le luati de seara, ca sa nu mai ajunga altii sa le stranga si sa le care. Mi se pare elementar, da, elementar, sa strangi dupa tine totul, absolut totul, cand te ridici de la masa. Si sa nu lasi nicio urma a ta acolo, nici macar frimituri. Si sa-ti stergi masa. Din respect pentru cel care vine si sta acolo dupa tine. Ne-am meritat din plin raceala gazdelor dimineata. (Imi cer scuze celor care au avut grija si s-au comportat exemplar, aceasta observatie nu e deloc adresata lor.) Sunt curioasa cati dintre voi si-au asezat patul frumos la loc cand au plecat, asa cum l-au gasit; ca nu-i hotel, sa vina camerista dupa ce pleci. 5) In locul vostru, as avea cuvinte de lauda despre intelegerea si cooperarea de care au dat dovada. Voi habar n-aveti ca oamenii au fost deschisi sa ne lase toata cabana, ca sa ne putem desfasura eventimentul, inca de cand eu le ziceam ca n-o s-o umplem. Nu aveam cum sa fie si altii acolo, in sala de mese. Abia am facut liniste noi, sa ne ascultam pe noi. Credeti ca-i pasa cuiva strain de prezentarile noastre? Poate veneau unii care voiau sa cante si ne-ar fi zis "sssssst, aici se canta!" Cand eu ma scuzam ca e posibil sa se retraga multi, oamenii nu mi-au sarit in cap, ci au zis ca nah, se intampla, sunt obisnuiti. Nicio clipa nu au pus problema unui avans sau a platii locurilor neocupate!!!! 5) Conditiile au fost absolut in regula: cald in sala si in camere, mancare buna, servita rapid, in general curat prin cabana, toalete curate. Parerea mea este ca e un progres real in ceea ce priveste conditiile de la aceasta cabana, fata de ceea ce stiam de acum mai multi ani si fata de ce-mi spunea lumea. 6) Va rog sa va ganditi un pic ce cabana din tara ne-ar fi putut gazdui, in numar asa de mare? Va rog sa raspundeti, daca aveti un raspuns bun, si retinem raspunsul pentru intalnirea de la anul. (Daca nu cumva o facem la o pensiune, jos, la poale, unde se ajunge cu masina, asa cum s-a propus initial intre admini.) Marţi, 4 februarie 2020 - 22:11
hulea	19	Prefer cabănuța aceea de 20 de locuri în care oamenii sunt laolaltă, în locul celei de 100 de locuri, în care oamenii sunt "împrăștiați" în n grupuri Marţi, 4 februarie 2020 - 22:50
lauramatei (admin)	20	Daca vrei o iesire pe munte la o cabana, cu 20 de prieteni, esti liber sa te bucuri de astfel de iesiri oricand doresti, sunt foarte frumoase. Nu poti reduce insa comunitatea asta la doar 20 de oameni, toti pe placul tau. Asta e, lume multa, trebuie sa fim toleranti si cu cei care n-au aceleasi gusturi si placeri ca si noi. Daca vrei intalnirea membrilor carpati.org, trebuie sa accepti ca suntem multi si diferiti, ca nu avem cum sa fim toti "laolalta", pentru ca multi nici nu ne cunoastem. Unii se cunosc, grupuri-grupuri, e normal sa stea mai mult impreuna. Cei care nu vin langa grupul tau, sa fiti "laolalta", nu merita desconsiderati. Frumos ar fi ca la un asemenea eveniment sa fim mai deschisi, sa nu cautam neaparat spiritul de gashca, ci comunicarea amicala si civilizata cu cat mai multi oameni noi, sa venim cu o mana intinsa catre un necunoscut. Intre dezamagirile mele de la aceasta intalnire: cati dintre voi s-au dus direct la cineva necunoscut, au intins mana si s-au prezentat? cati dintre voi s-au plimbat pe la mese si au schimbat doua vorbe cu oameni noi? Carpati.org nu are cum si nici nu trebuie sa fie privit ca o gascha de prieteni, in adevaratul sens al cuvantului. Spiritul trebuie sa fie mai degraba acela de colegialitate, schimb de informatii, experiente si impresii. Ca se nasc si adevarate prietenii, asta e un lucru minunat, dar nu poti pretinde tuturror sa te placa si nici sa-i desconsideri daca nu ai vreo afinitate cu ei. Marţi, 4 februarie 2020 - 23:16
victoranica	21	Era si normal ca la 100 de insi sa se formeze grupulete. De altfel si tu, Dumi, te-ai pus la masa cu oameni pe care ii cunosteai. E ceva firesc, nici nu aveam cum sa stam toti unii langa altii la asa grup. Stiai dinainte ca vin multi. Aveai timp sa te razgandesti, daca a fost chiar asa greu de suportat atmosfera. Mie organizarea mi s-a parut foarte buna - nimeni nu a fost fortat sa stea langa persoane pe care nu le agreeaza, in schimb oricine se putea deplasa usor la o alta masa, pentru a face cunostinta sau a interactiona cu alti membri. Sunt "n" grupulete si nu unul mare si unit ca asta separa o intalnire Carpati.org de o adunare MISA. Asta si faptul ca ne bem berea, nu ... Marţi, 4 februarie 2020 - 23:24
vladase	22	intalnirea a decurs mai bine decat m-am așteptat. (în afara de vremea de vineri noapte când am urcat, a fost cum nu se poate mai groaznică) Felicitări Laurei pentru organizare! scopul meu a fost sa cunosc live câteva persoane despre care am auzit destul de multe chestii (si bune, si rele) si mi l-am atins. cine a vrut a cunoscut oameni noi a avut ocazia si a făcut-o; cine nu - a stat doar cu cunoștințele vechi, in bula lui. așa e normal, nu poți obliga pe cineva sa socializeze mai mult decât vrea, cu cine nu-i place, etc. Criticile legate de zgomot/cântat/etc n-au nici un sens la o întâlnire de 80 si ceva de oameni: - dacă unii cântă se supără aia care vor să doarmă ca au traseu la prima oră și ăia care vor să povestească/filozofeze ca nu se aud de muzică - dacă se da stingerea devreme pentru traseu a două zi / se vrea liniște se supără petrecerii - dacă se insistă pe discuții si socializare se supără si cântăreții, și matinalii împreună samd E absolut imposibil sa-i mulțumești pe toți. Daca vrei sa faca toti la fel si sa fie mulțumiți - faci o tură de 4-5 oameni cu același scop, la un refugiu/cu cortul. Si nici măcar atunci - ca poate sforăie vreunul si oricum nu adormiți Iar legat de partea cu respectul fata de cei ce se prezentau: Pe lângă faptul că respectul se câștigă, nu se cere (sau impune) - la absolut TOATE mesele au fost momente de zgomot în acea perioadă. Daca există vreun om sa fi tăcut malc TOATA ora aia (sau mai mult de o oră, cât o fi durat), sa nu fi vorbit deloc... eu nu l-am auzit. Sau văzut. Așa că... sa ne vedem in vară, cu cortul, unde cine vrea sa cânte la foc o sa aibă parte de muzică și cine vrea liniște poate campa puțin mai încolo. Comentariu modificat de autor! Miercuri, 5 februarie 2020 - 04:34
gabir	23	clar nu poti multumi 100 de oameni. Oricum ce ziceam eu erau niste sugestii, nu critici. M-am asteptat ca asa va fi, speram eu sa nu aterizez in camera aia, dar asta e , m-am descurcat in final. Eram fresh la ora 7 . Si nuu, sforaitul nu m-a deranjat. Miercuri, 5 februarie 2020 - 09:02
varverica (admin)	24	Mi se pare ciudat să îmi exprim părerea despre o întâlnire la care nu am fost nici participant, nici organizator, dar o voi face. Nu vreau să iau apărarea nimănui, dar simt nevoia să scriu câteva lucruri din punctul de vedere al cuiva care a organizat vreo 10 întâlniri carpati, la care au participat în medie 60-70 de persoane. Cel mai important lucru pe care l-am învățat după multe întâlniri în care m-am chinuit să fac ca totul să fie bine, să nu fie rău: NU ai cum să-i mulțumești pe toți. Fiecare vine cu propriile așteptări, cu propriile dorințe și cu propriile idei. Este în regulă să încerci să le faci tuturor pe plac, dar trebuie să pornești de la ideea că sigur nu vei reuși. Al doilea cel mai important lucru pe care l-am învățat: NU va fi niciodată posibil ca toată lumea să interacționeze cu toată lumea. Este imposibil pentru că: 1. mulți preferă să discute cu prietenii mai vechi sau pe care nu i-au mai văzut de mulți ani, 2. începi discuții cu anumite persoane și rămâi implicat în ele, 3. există și mici antipatii printre membri, care fac ca anumite interacțiuni să eșueze înainte să înceapă măcar. De când mă știu pe carpati, prezentările s-au lungit, pentru că fiecare vrea să spună cât mai multe despre propria persoană. Pe de o parte este vina fiecăruia în parte, pentru că important este până la urmă să spui cum te cheamă și eventual de când ești membru pe site, pentru ca ceilalți să facă o legătură între numele de utilizator și poză și persoana reală, pe de altă parte este vina organizatorului, care ar trebui să scurteze discret o prezentare care deja durează prea mult. O prezentare nu ar trebui să dureze mai mult de 1 minut. Este firesc ca ceilalți să înceapă să șușotească - la 60 de participanți, dacă fiecare vorbește câte 1 minut, se adună O ORĂ. Este enorm, nu ai cum să taci timp de o oră. Retragerile participanților au fost dintotdeauna o problemă - nu am avut întâlnire la cabană fără retrageri. Uneori am plătit din buzunar cazarea pentru cei care s-au retras, pentru că eram la o cabană mereu plină în weekend, care nu acceptă să aibă locuri libere doar pentru că unii nu au mai venit (indiferent din ce motiv). Alții au venit, dar au spus că până la urmă vor dormi la cort, ca să vadă cum e iarna la cort. Așa că am scos frumușel bani din buzunar și am plătit, doar pentru a evita orice fel de scandal. În privința cântării - ca persoană care la toate întâlnirile a cântat, dar a și discutat cu participanții, cred că singura soluție este ca grupul melomanilor să stea ușor într-o parte, iar ceilalți să stea ușor în altă parte, astfel încât să nu se deranjeze reciproc. Pentru fiecare distracția înseamnă altceva, este absurd să existe certuri dacă unul nu știe și nu vrea să știe cântece de munte sau dacă altul își dorește din suflet să cânte. Atitudinea cabanierilor de la întâlnirea asta nu o pot comenta, nu am mai dormit la Mălăiești de peste 10 ani, dar în general, peste tot unde am fost, au fost amabili și ne-au înțeles. Au înțeles că suntem mulți, că nu va rămâne curățenie lucie după noi și că vom fi gălăgioși. Dar este de datoria participanților să-și strângă resturile - deși de cele mai multe ori asta s-a întâmplat dimineața, pentru că noaptea nu mai stătea nimeni să o facă. Dacă strâng dimineața cabanierii, nu cred că este ok să îi acuzăm că nu ne-au primit cu ceai cald dimineața la 6. Nu durează chiar puțin să strângi mizeria lăsată de 100 de oameni. Chiar dacă unii și-au strâns seara/noaptea ce au avut, vina este colectivă, pentru că… așa e în tenis. Ai venit ca grup, faci impresie ca grup. Nu va ști nimeni că Gigel sau Costel au strâns, în timp ce Neluțu și Ionuțu au plecat la somn cu mâna în fund. Cred că este important să înțelegem chestia asta: că atunci când participăm la o întâlnire, reprezentăm carpati.org ca un întreg. Impresia pe care o lăsăm va fi impresia pe care oamenii o vor avea despre comunitatea noastră. Nu în ultimul rând, scopul PRIMAR al întâlnirilor este ca utilizatorii cu un nume și o poză să întâlnească alți utilizatori cu un nume și o poză, pentru a înțelege că viața bate site-ul. Adică: în viața reală suntem, poate, altfel, ceea ce spunem are alt ton, cel cu care discutăm percepe altfel părerea noastră. Important este să înțelegem că, la urma urmei, suntem la fel, cu toții iubim muntele într-un fel sau altul, doar că așteptările noastre de la ceilalți sunt diferite. Acum niște ani, existau și sesiuni de impresii și sugestii, care ne alimentau cu idei pentru site. În momentul ăsta, nu ar avea cine să le pună în practică, pentru că așa e viața… te duce unde nu te aștepți. Dar întâlnirile au fost inițial gândite doar pentru a ne cunoaște și a ne face prieteni noi. Ba chiar avem multe cupluri a căror legătură s-a născut la întâlnirile astea. Restul e irelevant. Am scris deja un roman, dar nu pot să închei fără să-i mulțumesc Laurei, care a făcut mari eforturi ca întâlnirea să se țină, în primul rând, și ca toată lumea să fie mulțumită. Profa, cel mai „tânăr” admin, a venit cu forțe proaspete (și cu nervi proaspeți) și sper să mai aibă forțe și nervi pentru a organiza alte câteva întâlniri. Miercuri, 5 februarie 2020 - 11:09
lauramatei (admin)	25	CAMERE SI COLEGI: Am stiut din start ca-mi voi lua niste vorbe dulci de la cei cazati in camera de langa sala. N-am avut personal nimic cu cei pe care i-am repartizat acolo, ba chiar mi-am pus serios constiinta la treaba pentru asta. A trebit sa-mi stabilesc niste criterii obiective de ocupat acea camera: - In prima seara n-am bagat pe nimeni acolo, doar nu era sa chinui oamenii degeaba; - Sambata normal ca nu aveam cum sa aduc oameni din celelalte camere in asta, ca sa bag pe altii pe locurile lor. Cum sa-i pun sa-si ia lucrurile si sa se mute dupa o noapte in alta camera? - Cum era de asteptat sa fie un pic mai neplacut acolo, era inuman sa existe unii care stau ambele nopti acolo. Eu zic ca n-am pe nimeni de pedepsit. Ar fi fost doua nopti la rand dormite greu de ei, ceea ce chiar ar fi fost grav pentru sanatatea lor si starea de oboseala cu care ar fi abordat drumul spre casa, acu' fara gluma. - Au existat totusi oameni care, desi au venit sambata, au prins locuri in celelalte camere, pentru ca au formulat din timp cereri de genul user+user+user+...=love cu oameni care au venit de sambata, asa ca au avut loc rezervat alauri de prietenii lor in camerele "bune". - Sper ca n-avea nimeni pretentii sa aflu si cine sforaie si cine nu si sa asez oamenii in camere in functie de asta. Marturisesc ca eu habar n-aveam cum arata fiecare camera (cu exceptia celei de langa sala de mese), cum sunt dispuse paturile, ce fel de paturi/saltele/paturi aveau etc, asa ca m-am trezit eu insami intr-o situatie delicata cand am vazut cum arata camera mea si cum o sa stau cu colegii. Ma bucur daca pentru cat mai multi a fost bine. Multumesc din suflet celor care s-au adaptat si nu mi-au dat teme in plus la fata locului, chiar daca n-am ales tocmai bine pentru ei!! (O sa fiti surprinsi, dar am avut si o contestatie, slava Domnului ca a fost una singura, la ultimul grup care a sosit sambata seara, si mi-am adunat rabdarea, am rugat pe cineva sa se mute si i-am facut loc unde-a vrut.) Cu speranta ca nu-mi poarta nimeni pica pentru camera in care a stat si pentru colegi (pe multi necunoscandu-i deloc), propun sa incheiem aici discutiile despre distributia in camere. PS: ma intreb cum s-ar fi impacat lumea cu asezarea in camere, daca nu era o ordine prestabilita. Miercuri, 5 februarie 2020 - 11:28
mad	26	Eu personal ma declar castigata din aceasta reuniune din urmatoarele motive: - am cunoscut o persoana incantatoare, pe cat de discreta pe atat de simpatica si cu care deja simt ca ma voi revedea in ture; - am apucat sa vorbesc mai mult cu o persoana pe care o cunoscusem vag in alte medii si cu care am, se pare, destule in comun; - am vazut, in sfarsit, celebrul grup de la Iasi pentru efortul si realizarile caruia am un mare respect; chiar daca n-am interactionat efectiv cu simpaticii ieseni, m-a uns la suflet sa-i vad pe oamenii din spatele user-ului si refugiilor; - am cunoscut cativa oameni pe care-i stiam dupa user sau cont de FB si chiar eram curioasa sa-i stiu in persoana; - am reintalnit cunostinte vechi cu care ma vad rar din motive de geografie sau caracter al turelor; - am vazut ce inseamna amploarea si efortul unei asemenea intalniri; - am luat nota in "caietel" legat de iesirile de schi de tura ; - am aflat cum se face coniacul de casa si am prins un Bucovina acustic; - am ajuns in sfarsit la celebra cruce si celebrul lac, acelea aflate la o aruncatura de bat dar la care n-am fost niciodata. Deci, din aceste puncte de vedere, pot zice ca intalnirea Carpati.org si-a atins complet scopul in privinta mea. Nu am enumerat bucuria de a fi alaturi de oameni cu care adesea fac ture sau ma vad in particular, pentru ca asta se intampla oricum. Ce-i drept, pe o buna parte din ei am cunoscut-o prin intermediul portalului. Altfel, o cabana atat de "mainstream" si un grup atat de eterogen nu pot veni decat cu bune, cu indiferente si cu rele. C-asa-i si viata. Legat de cabana, eu zica ca-i un mare progres fata de acum 10 ani cand - Mihaela stie - ne-am trezit ditamai grupul fara camere desi se confiramse si reconfirmase venirea noastra inclusiv in acea dimineata, asa ca am dormit printre schele si saci de ciment in refugiul Salvamont aflat in renovare. Poate ca trebuia sa incep cu asta, dar felicitari si multumiri Laurei pentru organizare. Se vede ca lucreaza cu tot felul de oameni; multora dintre noi le-ar fi cedat nervii pe parcurs. Galeata a fost de pomina - ce transfer bancar!, ce revolut!, superb si pitoresc. Singurul lucru pe care au l-as fi facut altfel - dar da, e simplu sa vorbesti de pe margine - era cererea avansului, suma completa, chiar daca cei de la cabana nu il solicitau. Intotdeauna la un grup atat de mare vor exista retrageri - din timp sau pe ultima suta de metri, complet justificate sau de moft. Un avans i-ar face poate mai responsabili pe unii, chiar daca suma nu e mare; macar nu s-ar mai inscrie in primele zile ale anuntului, lasadu-i pe altii pe dinafara. Sunt sigura ca au fost oameni care ar fi vrut sa vina, locurile erau ocupate si si-au facut alte planuri in loc sa astepte sa vada daca se elibereaza ceva. Miercuri, 5 februarie 2020 - 12:31
urlea2002 (admin)	27	@varverica: Șefa, ca întotdeauna, ai mare dreptate. Iar de vorbele înțelepte, nu mai zic nimic, ai știut întotdeauna sa vorbești mai bine decât noi. Miss you, nu numai pentru asta, dar ai înțeles ce vreau sa spun🤗🤗🤗 @lauramatei: Multu, multu, mutu mult de tot pentru efortul depus. Știu ce înseamnă. Are dreptate Gabi, ești o gura de aer proaspăt printre "prafuitii" astialalti de admini🤣. Dar îți garantez ca nu vei fi singura la următoarele evenimente. Chiar dacă va trebui "sa mai dam armata jos din pod", asa pe fund, în amintirea vremurilor de demult🤣. Încă o data, ma inclin👏👏👏! @my friends, acum ca, în mare, s-au spus ofurile, revin cu rugămintea de a trece încet la cealaltă jumătate a problemei noastre: propuneri pentru următoarele întâlniri, vara și iarna, fiind doua evenimente total diferite din punct de vedere al organizării. Așteptăm cu interes🤗🤗🤗! Miercuri, 5 februarie 2020 - 12:52
lauramatei (admin)	28	SITUATIE DE CRIZA: Mi se pare corect sa prezint aici si o situatie neprevazuta si foarte grava cu care s-au confruntat gazdele noastre, dumnealor avand si calitatea de membri Salvamont. Cineva a avut nevoie de ajutor de specialitate si transport pana la salvare, sarcina de care s-au achitat cu profesionalism, ajutati si de membri carpati.org. Pentru ca in acele momente eu personal eram in tura la Omu, alaturi de alti participanti, nu cunosc toate detaliile si nu sunt cea mai in masura sa povestesc. Am rugamintea sa ne relateze evenimentul cineva direct implicat. Eu pot doar sa multumesc pentru rezolvarea cu bine a situatiei si grija acordata persoanei in cauza. Miercuri, 5 februarie 2020 - 16:34
baumwolle (admin)	29	Nu am putut fi prezent la întâlnire, așa că intervenția mea vizează strict unul dintre comentariile de aici. @Hulea, "Le umpli cabana, iar dumnealor au pufuri. Ce faceau daca se canta pana dimineata la 6, ca acum 2 ani la Sâmbata? 2 zile la rand." Oare faptul că plătești un loc de cazare și faci o oarecare consumație la bar îți dă dreptul de a dicta regulile casei? Devii oare chiriaș prin "investiția" ta? Vorbești cu nostalgie de întâlnirea de la Sâmbăta unde s-a cântat până la 6 dimineața (două zile la rând!), considerând că asta e o activitate normală și dorită de toți "locatarii" unei cabane de munte? Cabana nu ar trebui să fie destinația unei ture, locul în care te cantonezi în licori și acorduri de chitară. Ea ar trebui să fie un punct intermediar, care să îți permită să te odihnești înainte a-ți continua tura. Este absolut NORMAL și FIRESC să existe o oră de stingere și de liniște, din respect atât pentru gazde, cât și pentru ceilalți turiști. Despre alte aspecte ce țin de organizarea unei întâlniri cu zeci de oameni (Laura!) și găzduirea și hrănirea lor (gazdele) s-a vorbit deja. Comentariu modificat de autor! Miercuri, 5 februarie 2020 - 17:04
vestale	30	Eu am fost una din persoanele care a coborat impreuna cu dl cabanier si fiul dumnealui la interventia de sambata dupa-amiaza. Amicul nostru a avut o prima criza de epilepsie in cabana sambata dimineata. Dupa ce au ajuns la cabana fratele lui si un prieten au hotarat ca e mai bine sa coboare impreuna spre masina. Era 13:45 cand m-am intors de pe vf Omu la cabana si m-am intalnit cu ei la plecare. Era devreme pentru ca amicul Aurica merge pe munte doar pana la ora 14:00, asa ca el a plecat primul la spart urme sambata dimineata si a si mancat micul dejun la cabana, bineinteles ca mi-ar ramas mie de spart din caldarea superioara si pe horn. Eu le-am recomandat sa le dam o statie emisie-receptie sa comunicam daca au probleme pe traseu, dar au refuzat si s-au bazat pe 112. Le-am urat drum bun si am apucat sa mananc ceva, cand am auzit ca se intreaba de un cel imbracat in camuflaj plecat si el spre Padina Crucii, am intrebat ce s-a intamplat si cabanierul mi-a zis ca e cazut amicul cu criza in a doua poiana. A urmat reechipare rapida si plecat dupa ei. Am depasit destul de repede grupul mare compact ce urcase doar pana la cabana in aceea zi si i-am gasit pe cabanieri in a doua poiana, asambland akia. Am scos folia mea de supravetuire, sa protejam sacul de dormit de umezeala, dar si amicul cazut de frig. Cat l-au pus in akie am avut timp sa ne punem coltarii, foarte folositori pe ce urmeaza. Am fost 7 care am coborat: dl cabanier(Ion), fiul dumnealui(Vlad), fratele "accidentatului" si amicul sau, un tip din grupul cel mare (presupun), un coleg de asociatie(Petrica - invitatul lui nea Costel) si cu mine. Ne-au explicat ce trebuie sa facem, cum e cu frana si dirijarea pe poteca si in acele de par, ne-am impartit rolurile si am plecat pe la 14:45 . Am intalnit turisti care urcau, care cu greu au facut un pas in lateralul potecii sa trecem cu akia. Era zapada mare? Am intalnit cativa care intrebau daca e carpatist? Intrebarea mea este daca conteaza, atat timp cat e un om in suferinta? Unii intrebau pe cabanier cine le mai da/face de mancare. Oameni si oameni! Am folosit poteci pentru cai, nebatute unde zapada uda se aduna in fata "saniei" si era greu de tras. Portiuni abrupte, cu pietre si radacini, unde a trebui sa il ducem pe brate. La bancuta am facut pauza, baiatul cabanierului a impartit o ciocolata, ne-am mai hidratat si am plecat din nou. La nici 10 m de belvedere, urmeaza o noua criza, ne oprim, il aducem in pozitia de siguranta si incercam sa il linistim. Urmeaza mai multe de 10 minute in care m-am simtit neputincios si speram sa se termine cat mai repede si fara urmari. Fratele sau ii tinea capul si incearca sa vorbeasca cu el, a iesit din criza si a intrat intr-o stare de somnolenta. Dar ca si pana acolo, fiul cabanierului incearca sa vorbeasca cu el, ii cerea doar sa clipeasca daca ne aude. Sa articuleze cuvinte ii era foarte greu. Pe portiunea de abrupta cu multa gheata am trecut in spate la franare, acolo eram cei cu coltari sa il tinem pe poteca. Au ajuns si primii 2 jandarmi montani, din pacate ei abia se tineau pe gheata. Dar au mai schimbat pe cei din fata. Primim confirmarea ca ambulanta ne asteapta la capatul drumului forestier. La trecerile peste apa, l-am dus pe brate. Si undeva pe la ora 16:00 suntem la ambulanta, se completeaza hartiile, se desfac si impart bagajele, se strang mainile se ureaza sanatate. La prima evaluare medicala arate bine, dl cabaneri afla cateva date si pare ok. Fratele si amicul sau merg cu masina lor spre Brasov la spital. Jandarmii montani se retrag si ei cu masina. Pe la un 16:15 incepem si noi sa urcam: Petrica cu Vlad(baiatul cabanierului) in fata, la ceva distanta urc si eu cu dl cabanier. Povestim pe urcare despre salvarea montana, ce se mai intampla prin tara, alte intamplari de prin Bucegi si de-ale dumnealui si de-ale mele. Despre oameni care il sunau sa il intrebe de Take Ionescu, el le zicea ca nu e de mers si apoi la 2-3 saptamani ii cauta si gasea prin vai/valcele. Aproape de cabana primim vestea buna, ca e ok amicul si chiar in seara aceea ii da drumu acasa. Ajungem la cabana pe la 18:00, cand am aprins frontala sa dau coltarii jos si sa raportez organizatorei ca totul e ok. Experienta si profesionalismul celor doi s-a vazut si s-a simtit. Pe coborare ne intrebau si pe noi daca am obosit, daca e nevoie sa facem pauza sau sa schimbam si bineinteles au avut grija de amicul cazut. Si eu le multumesc! Recunosc ca dupa ceva ani am resimtit febra musculara maini si mainile amortite duminica dimineata, dar dupa rehidratare mi-am revenit! Mentionez ca amicul a urcat si pe Moldoveanu si nu doar pe valea Rea, am fost cu el iarna si prin Fagaras pe Serbota, chiar spre Negoiu, a ajuns si pe Mytikas. Dar din pacate asta e boala! Miercuri, 5 februarie 2020 - 18:07
hana	31	E pentru prima data cand aflu de accident/incident si sunt surprinsa. Surprinsa ca nu am stiut nimic desi eram la cabana, surprinsa ca ati reusit sa puneti totul in ordine si sa coborati omul si sa va si intoarceti intr-un timp atat de scurt. Respectele mele Florin! Voi cei de la HPM sunteti supraoameni. Toata stima celor de la cabana si salvamont. Miercuri, 5 februarie 2020 - 18:59
lauramatei (admin)	32	Hana, "salvamont" = "cei de la cabana". Nu-s altii . Cei care au venit ulterior au fost jandarmii, care abia se tineau pe poteca. Miercuri, 5 februarie 2020 - 19:57
leovit	33	Acum aflu si eu...la 11 eram la baza Hornului cu Gabi1966..apoi la 13 ..inapoi la cab..am vazut parca2 sanii salvamont..dupa usa,Mie personal mi-a placut intalnirea,,au mai lipsit altii.,am cunoscut colegi noi,,Multumiri,LAURA.. Miercuri, 5 februarie 2020 - 20:34
costel2007	34	Am revăzut după treizeci de ani cabana Mălăiești. Acum, cu mare bucurie am întâlnit grupul de carpatiști sosiți la întâlnirea de iarnă, unii cunoscuți de la precedentele reuniuni de acest gen; pe alții îi întâlnesc pentru prima dată. Înainte de fiecare plecare într-o călătorie obișnuiesc să mă pregătesc psihic impunându-mi să contabilizez doar întâmplările plăcute, iar dacă apar și din celelalte să le tratez cu umor: umorul mă ajută să suport ușor neplăcerile care fac și ele parte din scenariul unei călătorii. Mă intrigă nemulțumirile, generate de întâmplări lipsite de importanță dar care pot răscoli orgoliile unora. Și la urma-urmei primești ce oferi: cu zâmbetul pe buze am solicitat la ghișeu ce-mi doream și am fost servit cu amabilitate, inclusiv răspunsul la zâmbetul meu. Am păstrat în suflet bucuria călătoriei de la Iași cu prietenii mei HPM-iști, bucuria întâlnirii cu Laura care s-a dovedit a fi o excelentă organizatoare, cu tânărul și noul meu prieten Victor Anica, cu mai vechea cunoștință Ana Maria (alias Hana), cu simpaticul Cristi Telcean (pe care îl admiram în secret la începuturile mele de carpatist) dar și cu ceilalți, nu mai puțin importanți, al căror nume, din economie de spațiu nu-l mai pomenesc. Păstrez în suflet și memoria vizuală imaginea impozantă a cetăților de piatră ce mărginesc drumul către Hornuri, pe a căror metereze străjuiesc nenumărate capre negre. Trăiesc satisfacția că, după ce nu mi-am putut căra anii decât până puțin mai sus de intrarea în Horn, am reușit să mă răzbun pe neputință săltând pe Padina Crucii unde, ca din loja de teatru, am privit spectacolul oferit de nemișcarea crestelor cărora le-am dat viață cu imaginația-mi, plăsmuind din ele fantasticele personaje din basmele copilăriei. M-am întors acasă cu sufletul plin de bucurie. Și pentru această bucurie mulțumesc tuturor participanților la această întâlnire precum și tinerei și tânărului care mi-au zâmbit la ghișeu. Aștept întâlnirea de vară! P.S. Laura, nu uit ce ți-am promis! Miercuri, 5 februarie 2020 - 20:48
mgtx	35	Buna seara! Pot spune ca intalnirea a fost placuta, cu oameni cunoscuti, pe care i-am salutat si cu oameni necunoscuti (inca, la ture pe munte!). Pe o parte dintre acestia, ultimii, i-am cunoscut acum, pentru ceilalti, mai am timp! Laura, ai fost la inaltime! Profa de la Sambata, de acu' doi ani si ceva, aia care se uita distant in jur, s-a topit! A lasat locul unei gazde care a stiut sa primeasca zambind puhoiul de carpatisti. Indiferent daca ii cunostea sau nu, cu aceeasi grija manifestata fata de toti. La fel cum Cristi Telcean a facut la Sambata! Si ai facut asta Laura fara accese de autoritate, fara comentarii acide, desi pe unii ,,studenti" asa ii mai potolesti! Nu ai aratat deloc ca o profa! MULTUMESC! Multumesc pentru grija si rabdarea de a-i asculta si ajuta pe toti! Si pentru ,,inspectia" pe care mi-ai facut-o la echipament si stare la baza Hornului Mare si pentru sfaturi. Asa cum le multumesc si lui Cristi (urlea2002) si Dumi (hulea), care m-au ,,scanat" si ei pe parcursul zilei de sambata, in diferite faze ale traseului! Asta m-a ajutat sa urc Hornul Mare, e drept, cam in ritmul melcului fotograf, desi multi mi-au spus ca s-au intors pentru ca era zapada mare si ceata. Personal, spun ca a fost OK sederea la Malaiesti, pentru cele 2 nopti. Stiam ca nu e apa (si mi-am adaptat dotarea pt igiena), stiam ca este program (ca la fiecare cabana - si mi-am adaptat ritmul zilnic). Nu am nevoie de libatiuni bahice pentru a ma simti bine si am constatat ca sunt multi altii la fel. Iar cabanierii, ce sa zic? Am respectat programul, am cerut sa fiu servit si am fost, mancarea avea gust, era calda si nu am avut necazuri, am vorbit frumos si mi s-a raspuns asisderea! Deci, OK! Am simtit lipsa unor chitare ,,actionate" de cei priceputi! Daca stiam sa cant, sigur incercam ceva. In cel mai rau caz, intr-o camera mai mare, daca nu erau toti amatori! Desi, cred ca o pauza artistica de 1-2 ore nu facea rau nimanui. Intre oameni toleranti incape si ,,zgomotul" unei chitareli si zgomotul unor voci amabalate ... Poate alta data! Pana data viitoare, sa aveti carari line si sa ne revedem sanatosi! Gabriel Miercuri, 5 februarie 2020 - 23:45
lauramatei (admin)	36	) Gabriel (mgtx), tare rau imi pare ca la Sambata am parut distanta, cum spui tu. Iti marturisesc ca eu iubesc foarte mult site-ul asta si ma bucur enorm sa cunosc oameni de pe-aici. Si asta de muuuuulta vreme. In niciun caz nu avea de unde sa vina raceala despre care vorbesti. Singurele ganduri negative care mi-aduc aminte ca ma bantuiau acum doi ani erau ca e nasol in sala aia de mese cand e lume multa, ca nu ai cum sa te misti, ca trebuia sa stau inghesuita in coltul in care am apucat sa intru, ca sa nu deranjez, ca nu ma puteam muta sa mai schimb interlocutoii si la un moment dat eram arestata langa niste personaje extrem de galagioase sub influenta licorilor, ca mult prea mult stam la cantarea aia si ca m-am plictisit, ca eu chiar am chef sa mai stau la povesti cu cate cineva, nu sa ascult la infinit o muzica ce va marturisesc ca chiar nu ma incanta. N-am nimic cu cine se bucura de ea, doamne feri, dar da, e nepotrivit sa obligi pe toata lumea sa asculte si sa taca si asta sa faca toata seara. Eu nu pentru asta venisem. Reiau, imi pare rau daca ti-am parut distanta la intalnirea precedenta. Joi, 6 februarie 2020 - 02:43
hana	37	Cred ca mulți dintre noi avem o problema de comunicare. Ni s-au cerut impresii în scopul îmbunătățirii conditiilor, am putea sa le exprimam fără reproșuri, nervi sau supărare și fără sa sărim la jugulara celui care și-a exprimat o opinie care nu ne place. Nu e ok sa ii ceri omului un răspuns apoi sa îl cerți ca a făcut-o. Era bună ideea lui Hulea cu lopata de cenușă pe ghetus, și cred ca oamenii ar fi fost dispuși dacă cineva le-ar fi cerut sau s-ar fi oferit sa o împrăștie. La fel cu apa de spălat pe mâini după ce ieșeam de la wc (în locul frecatului cu zăpadă sau mai rău, șervețele nedegradabile) ar fi fost o idee buna cu o rezerva din zăpadă topita făcută din timp, ca tot se făcea focul la bucătărie. Eu as fi cumpărat 2 peturi cu 5/10 lei fiecare. E mai greu sa cari 4 litri de apa în plus pe lângă sac de dormit, haine de iarna de schimb, mâncare. Sau dacă as fi știut, m-aș fi dus peste Vestale Florin sa îmi topească o căldare cu zapada, altădată sa nu se mai laude cu primusul lui. 😜 Dar dacă ne inflamam asa ușor, data viitoare nimeni nu o sa mai aibă idei. Joi, 6 februarie 2020 - 08:57
miparv	38	Galeata la ce a ajutat ? Joi, 6 februarie 2020 - 09:11
lauramatei (admin)	39	La strans banii in mod public, odata cu prezentarea fiecaruia. Foarte eficient si transparent. Nu presupune pierderea de timp pe parcursul celor 3 zile, nu presupune grija banilor, umblatul cu ei prin buzunare etc etc. Si foarte comod de purtat pe mana, cum poarta domnisoarele poseta, lasand mainile disponibile pentru tinut "catalogul" si numarat banii. Recomand, e noul trend in materie de colectat bani. Comentariu modificat de autor! Joi, 6 februarie 2020 - 09:30
vestale	40	@Hana, nu suntem supraoameni, ci oameni care mergem pe munte si ne pasa de el si de cei care mai ajung acolo. Rolul important a fost a cabanierilor care sunt si salvamontisti, dupa cum a precizat si Laura. Ei au stiut sa ne coordoneze si au avut grijja ca totul sa fie ok. Eu ma bucur ca a fost zapada proaspata si era moale pentru spalat pe maini si fata. Daca ajungeam cu o saptamana inainte era mai dificil. O propunere pe viitor: anuntat inainte vin cu Ionescu pe la ora X estimam sa intram in traseul cutare, ajuta sa nu isi faca griji foarte mari cei care sunt la cabana, mai ales in conditiile meteo dificile si lipsa semnal. Si ajutati organizatorul, nu lasati o singura persoana sa se ocupe de tot pentru ca este foarte dificil si la editiile viitoare poate nu mai vrea aceeasi bataie de cap. O alta propunere: un program estimativ anuntat si publicat si aici si acolo la cabana. Sambata pe la ora 8:00 se pleaca in traseu spre Omu, cine vrea si cine poate, seara pe la ora 18:00 dam drumu la prezentari, la 20:00 discutii libere, 22:00 chitara cine mai vrea/poate, ora 2:00 culcarea. Pentru ca unii au platit cazare, nu bilet la concert. Ceva orientativ de stiut, eu eram in camera, ma schimbam cand au venit si m-au anuntat ca trebuie sa cobor la prezentare si platit cazarea, am pierdut cateva prezentari, dar am prins altele. Un info: la Dochia exista microfon si instalatie de sonorizare, in mod normal se anunta comanda nr 14, te uiti pe bon si vezi ca daca e a ta, la acel microfon se pot face prezentarile POATE intr-o editie viitoare a intalnirii de iarna a carpati.org . Daca se sta mai tarziu in sala de mese la povestit, cantat sunt deranjati doar cazati in camerele de jos, 2 * 4 oameni. Si practic exista 2 sali de mese care comunica. Baza Salvamont de acolo avea si o chitara in materialul de prim ajutor(infor care mai trebuie verificata). Traseul pentru a doua zi, in varianta "legala/recomandata" de iarna ar presupune o excursie doar pana pe Toaca si retur. In functie de conditiile zapezii si acorduri obtinute se pot face si alte trasee. Exista izvor captat in 3 bazine si toaleta este inauntru, dar cazarea e mai scumpa fata de la Malaiesti si bineinteles mai departe pentru majoritatea carpatistilor. O tema de gandire pentru admini! O intrebare: cati s-au dus la cabanier si au cerut sticlele inapoi? Mai pline sau mai goale, sa le duca jos. Dar este demonstrat stiintific ca o conserva, un pet, devine mult mai greu dupa ce a fost desfacut si golit de continut, mai ales pe coborare. Dovada e numarul lor care il gasim pe poteci si nu doar. Comentariu modificat de autor! Joi, 6 februarie 2020 - 10:14
lauramatei (admin)	41	PROGRM: - cand am redactat anuntul initial (stirea), era noiembrie, nu stiam exact ce va fi, asa ca am amanat deciziile cu privire la un program. Am scris ca vom anunta ulterior.. - ulterior, am vazut cat de multi s-au adunat. In aceste conditii, nu se mai punea problema sa se faca un program comun de tura. Sunt oameni cu experienta diferita, ritm diferit etc. -!!!!! Deplasarile in grupuri mari prin zone cu un oarecare risc sunt absolut nesigure. Este motivul pentru care NU am organizat o plecare simultana catre Omu, ba chiar am evitat-o, mai ales ca stiam ca o sa ninga un pic si nu aveam cum sa stim ce e pe horn. Nici nu voiam sa incurajez plecarea prea multora pe horn, per total. Intentionat am lasat sa se risipeasca lumea in grupuri mici, dupa cum se cunosc, dupa cum isi potrivesc ritmul, si sa plece la ore diferite. Era de asteptat sa porneasca primii cei cu experienta, care vor sti sa evalueze traseul. M-am asigurat ca se intampla asta, am fost eu insami printre primii care au ajuns la horn, am vazut in teren ca totul e ok si ca pot veni fara probleme si altii in urma noastra. Repet, disiparea masei de participanti spre Omu a fost cu premeditare. - Ora intalnirii "oficiale" a membrilor (prezentare si discutii despre carpati.org, chiar asa scrie acolo) a fost anuntata din timp, vezi comentariul 122, din 23 ianuarie. Acuma ca lumea se inscrie si nu mai trece pe acolo, sa urmareasca ce anunta organizatorii, aia e treaba lor. Poate anuntam ca intalnirea nu mai are loc, cine stie, ei nu ar fi aflat? Sa o adaugam in textul initial nu era eficient, n-ar fi mai recitit nimeni textul. Sub forma de comentariu, fiecare inscris ar fi putut citi. - Oamenii au dat semne ca stiau aceasta ora, caci la 6 intr-adevar era sala plina si vedeam ca multe priviri ma urmaresc intrebatoare si asteapta sa incepem. Am mai tras de timp, un sfert de ora, ca sa se mai adune cei care lipseau. - Era clar ca tot ce urmeaza este la libera alegere, fiecare cu ce se simte bine, ca nu se exclud deloc nici chitara, nici povestile, nici dormitul, nici licorile, dar nu ma asteptam sa fie nevoie de program chiar si la asta. Eu credeam ca singura regula care trebuie sa guverneze modul in care ne simtim bine este sa deranjam cat mai putin pe ceilalti si sa toleram alegerile fiecaruia. Comentariu modificat de autor! Joi, 6 februarie 2020 - 10:45
vestale	42	Cred ca putea fi actualizata si stirea initiala cu acele ore, mesaje au fost multe le-am citit. Sunt de acord cu dispersarea oamenilor pe traseul mai expus, dar oricum viteza e diferita in functie de fiecare chiar si pe poteca batuta, desi se mai grupeaza. Dar a fost interesant sa mergem noi in fata care stim poteca doar din vara, din fericire nu a fost foarte multa zapada/ceata si lucrurile le-am considerat destul de sigure pentru noi. Joi, 6 februarie 2020 - 11:18
lauramatei (admin)	43	In conditiile din teren, la cata zapada era si la cum era vremea, nu erau probleme, pentru cineva cu experienta. Probleme majore de orientare acolo nu-s, excluzand cazul vizibilitatii zero. Am stiut tot timpul cine e in fatza. Si va fluieram daca bateati campii, stai linistit. Va eram in ceafa, ca balaurul, nu credeti c-ati fost de capul vostru. Daca nu puteam eu sa merg, ma asiguram ca sunt pe traseu oameni de incredere. Oricum, erau. Am stiut ca si in urma mea la intoarcere sunt oameni care pot aduna pe cei care au nevoie de ajutor. Iar pe ultimii care urcau fara grup i-am inspectat si le-am evaluat planurile, au primit ok, cum povesteste mgtx, si nu a fost singurul care a beneficiat de acest " tratament" ). Totul discret... Comentariu modificat de autor! Joi, 6 februarie 2020 - 11:26
aurica	44	Galeataaa, a dovedit ca, deosebirile dintre noi sunt de fapt asemanarile noastre. Joi, 6 februarie 2020 - 18:50
lauramatei (admin)	45	Adica suntem oricum toti laolalta in aceeasi galeata, nu? Joi, 6 februarie 2020 - 18:58
aurica	46	Exact. Si la acelasi pret, 40 lei/persoana in viu. Joi, 6 februarie 2020 - 19:02
lauramatei (admin)	47	Pe cap de vaca furajata Daca tot se asteapta propuneri, eu zic sa facem un nou logo carpati.org, cu o galeata. O fi amuzant, sau mai degraba trist? Joi, 6 februarie 2020 - 19:16
aurica	48	Amuzant, caci numai speranta mortii ne mai tine in viata, Joi, 6 februarie 2020 - 21:06
hana	49	Propuneri pentru organizare sau propuneri pentru locații? Se pot repeta locațiile? Mie mi-a plăcut mult întâlnirea de vara din Valea Dalghiului. Cred ca și în Vrancei Lacauti ar fi super. Cât despre întâlnirile de iarna, Dochia mi se pare o idee buna, doar ca nu știu capacitatea, ne cuprinde pe toți? La organizare nu am ce sa comentez, a fost super. Legat de intalnirea asta, eu nu am știut nici de problema cu ambalajele goale și nici nu mi-a trecut prin cap. Eu am carat jos doar gunoiul meu. S-a anunțat ca ar fi nevoie de voluntari la carat peturile jos? Joi, 6 februarie 2020 - 21:17
vestale	50	@hana 101 locuri avea cabana Dochia in toamna lui 2019. Joi, 6 februarie 2020 - 21:42
lauramatei (admin)	51	Voluntari pentru ce, Hana?? Sa care unii peturile altora? Fiecare e firesc sa care ce-a adus. Nu era nimic de anuntat, e firescul in orice tura pe munte, la cabana sau oriunde. Eu chiar cred ca lumea si-ar fi luat gunoiul la plecare, nu asta e problema, ci alta: ca a fost lasat in fiecare seara de-a valma in sala de mese, iar gazdele au avut de strans dupa noi inainte sa deschida sala pentru micul dejun. De aici au pornit nervii, replicile aspre sau chiar iesite din dictionar, exprimarile nepotrivite, jignitoare, de ambele parti, unele la fata locului, altele aici. Dupa prima seara, n-au reprosat nimic, am fost acolo printre primii dimineata si n-au fost discutii. O situatie regretabila, pe care poate as fi putut sa o evit, daca aveam inspiratia sa rog frumos pe toata lumea ca in seara urmatoare sa-si adune toate cele la plecare, dat fiind ca vazusem ce-a ramas dupa prima seara. Dar uite-asa ne mai desteptam. Pacat ca pentru asta trebuie sa mai treaca o zi si inca o zi din viata noastra. Dochia nu a fost niciodata o optiune pentru intalnire, pentru ca s-a cautat o cabana cat mai in centrul tarii, la care sa nu fie foarte greu de ajuns din mai multe colturi ale tarii. Poate pentru la anul ne vom mai gandi la criteriile de selectie a cabanelor. Comentariu modificat de autor! Joi, 6 februarie 2020 - 21:49
hana	52	Știam de preferința pentru centrul tarii, dar având în vedere ca tura lui Siriso din decembrie a strâns aproape 40 de oameni, ma gândeam ca nu ar fi o problema sa se strângă nici pentru întâlnire. Mai ales dacă mai legam o zi libera cum a fost anul acesta 24 ianuarie. E cam greu sa găsești noi locații, și centrale, și ieftine, și pentru mulți oameni.... Joi, 6 februarie 2020 - 21:59
lauramatei (admin)	53	Intalnirea carpati.org evita weekend-urile prelungite. Am evitat intentionat 24 ianuarie. De regula, asemenea minivacante sunt stiute dinainte de oameni si aleg sa si le rezerve din timp pentru planuri personale, impreuna cu familia in concediu, au si copiii liber, pot merge undeva cu ei, poate undeva la schi, sau undeva cu grupul lor de prieteni,...treaba lor. Nu suntem noi cea mai faina optiune pentru a ocupa asemenea ocazii de vacanta, e normal si corect sa fie asa. Comentariu modificat de autor! Joi, 6 februarie 2020 - 22:12
lauramatei (admin)	54	In noaptea asta, pregatindu-mi rucsacul pentru munte, mi-am amintit de strofa compusa de Victor Anica cu ocazia anuntului privind aceasta intalnire: "O, tu nici visezi, Mateie, câţi o să mai adunaţi toată floarea cea vestită a întregului Carpaţi " si mi-a venit in minte o continuare: Si tu nici visezi, Mateie, cati or sa se mai retraga Si-or sa-ti dea dureri de burta cand ti-o fi lumea mai draga! Cred c-am explicat deja mult prea multe lucruri, sa fie toata lumea lamurita. E timpul sa-mi exprim si eu impresiile, acum, ca ne-am mai asezat. Unii dintre voi stiu ca recent am pierdut doi oameni dragi mie, colegi de-ai nostri de pe carpati.org. Daca dupa disparitia lui Mugur m-am impacat cu intamplarea cat de cat, atunci cand am pierdut-o pe Alexandra, intregul meu univers s-a rasturnat. De-atunci, pentru mine, ocazia de a avea alaturi prietenii, amicii, oamenii cu care am impartit vreodata ceva frumos din viata mea si de care ma leaga fie si o simpla amintire frumoasa, e de nepretuit. Fiecare vorba buna merita spusa fara amanare, fiecare imbratisare, fiecare strangere de mana trebuie oferite la timul lor. Poate de aceea mi-am dorit atat de mult sa aiba loc aceasta intalnire si sa am ocazia sa revad oameni, sa pot spune doua vorbe celor pe care-i indragesc, sa nu ratez o sansa de a intalni alti oameni care poate imi vor deveni apropiati. N-am organizat aceasta intalnire ca sa ne dezbine, ci ca sa ne apropie. Sa castigam prieteni, nu sa-i pierdem. Am sperat sa conteze mai putin detaliile de confort, micile neajunsuri, fleacurile care n-au fost chiar asa cum ne place noua. Am sperat ca cel mai important lucru va fi, pentru toata lumea, bucuria intalnirii si placerea povestilor. Caci tare bine-i sa nu cauti nodul in papura si sa reusesti sa te bucuri!... M-am bucurat asadar de oameni placuti, vechi amici si colegi de ture si noi cunostinte. M-am bucurat de inocenta celui mai tanar membru carpati.org, Patrick (care chiar a facut ture foarte faine si serioase in cei cativa ani ai sai, oameni buni!) si de incantatoarele povesti ale domnului Costel, veteranul intalnirii. Se cuvine sa-i multumesc colegei noastre de site ejs (Ema) pentru cozonacul pe care ni l-a trimis, facut cu drag de mainile ei pentru noi. As fi halit jumate numai eu, dar trebuia sa fie si pentru altii. Si lui Marius (mariusvvv) pentru canuta din lemn lucrata de el insusi, din care am tot degustat licorile aduse de unii si altii (merci, baieti, sunt datoare de cinste ). Se cuvine sa va multumesc tuturor ca ati fost per total intelegatori si cooperanti in privinta chestiunilor organizatorice. Sigur, stim de-acum si pe unde-am gresit fiecare, ce n-am facut, ce-am neglijat, ce-am zis si ce n-am zis. Ne-om intalni pe munte, Hulea, si zic eu ca nu ne-om face branca in prapastie, cat despre cele zise si intamplate, om avea mai multa grija data viitoare si mai multa intelegere. Important e sa nu mai facem ce-a fost nasol. N-am discutat nimic despre carpati.org. Pare-se ca nu prea s-a gasit contextul si ca nu prea sunt aliniate planetele pentru sugestii si modificari. Din punct de vedere tehnic, cam atat avem, dar poate incercam, si noi, si voi, sa imbunatatim continuturile, comunicarea, relatiile dintre membri. M-as bucura sa nu uitam ca de pe-aici ne-am gasit atatia prieteni si colegi de ture, am invatat atatea despre munte si despre oameni, incat merita sa dam cate ceva, fieecare atat cat poate. Un raspuns util cuiva care il cere, un jurnal, o descriere de traseu, o informatie utila din teren, o tura postata si dusa la bun sfarsit, o fotografie frumoasa sau cu un continut informativ util celorlalti... toate pot tine in viata carpati.org Am venit la intalnire abia mergand si abia stand in picioare, dar cred ca ceva fain s-a intamplat acolo, m-am simtit tot mai bine si am plecat de-acolo sanatoasa. La ora cand voi cititi aceste randuri, voi fi plecat deja spre munte. Vorba unui cantec: "Cam asta a fost, mai mult nu s-a putut....." Vineri, 7 februarie 2020 - 06:05
hulea	55	Respect opinia tuturor ce și-au exprimat-o în mod decent, și nu prin întrebări. Ce am scris mai sus a reprezentat raspunsul la o întrebare adresată de @gabir. Recunosc că nu m-am documentat asupra condițiilor, programului, afluenței de persoane si a regulilor casei de la Cabana Mălăiești, fiind prima dată în Bucegi. Nefiind un fan înfocat al dormitului la cort, deși gust momentul 1-2 ori pe an, am dormit la destule cabane de munte, la care revin cu drag. La 13.30, revenind de la Omu, era sala de mese plină. Am cunoscut doar pe cei de la cele 2 mese din dreapta. În fața cabane era puhoi de oameni. Am aflat ulterior ca acele persoane au urcat la Cabana, mănâncă, ..., apoi coboară. Ceea ce s-a și întâmplat. Mă bucur că fac mișcare. Văzând postarea cu privire la întâlnire mi-am amintit cele 2 seri minunate de la Cabana Sâmbăta, din anul 2018. Recunosc că am avut aceleași așteptări, în sensul că m-am așteptat să fie aceeași atmosferă. N-a fost chiar așa. Nu regret că am ajuns, am reîntâlnit oameni faini cu care am bătut poteci și am cunoscut mulți alți oameni faini. Nu suntem toți la fel, iar asta-i minunat. Laura, ne-o întâlni pe munte, și da, nu ne-om face brânca în prăpastie. Ne știm de prin 2017, iar de atunci am făcut cel puțin o tură pe an împreună, de minim 2 zile. Dacă om fi sănătoși, facem și anul ăsta. Să ne vedem sănătoși! Vineri, 7 februarie 2020 - 18:35
horjeaeugen	56	Salutare tuturor! Apreciez ca reprezinta un gest cel putin de bun simt din partea subsemnatului fata de contributia organizatorilor la desfasurarea intalnirii de la Malaiesti, exprimarea catorva opinii strict personale legate de evenimentul anterior mentionat. Astfel, incep prin a spune ca m-am abtinut(pana astazi) in a face vreun comentariu vis a vis de subiectul polemicii iscate intre carpatistii cu state vechi in parcurgerea traseelor marcate, polemica ce a vizat atitudinea cabanierilor fata de noi dar si comportamnetul participantilor in interiorul cabanei, pe parcursul celor 3 zile ale intalnirii. NU FRECVENTEZ CABANELE aproape deloc si pe cale de consecinta nu pot face aprecieri obiective fata de obiectul disputei iscata intre Dumi si Cristi pe de oparte si Laura, Hana sau ceilalti carpatisti, pe de cealalta parte. Probabil ca s-au facut greseli din partea turistilor, probabil ca nici atitudinea gazdelor nu a fost inteleasa in mod adecvat de noi. Este adevarat si lucrul acesta il stiam cei mai multi dintre noi: CABANA MALAIESTI reprezinta un adapost montan cu o capacitate foarte mare de cazare, cu trafic foarte intens si volum foarte mare de activitate din punct de vedere al serviciilor de cazare si de restauratie. In mod cert cei nostalgici ai vremurilor in care cabanierii eru apropiati de turisti s-au simtit putin dezamagiti. Intr-o vreme si eu ma numaram printre acestia insa actualitatea sociala m-a facut sa ma adaptez si sa accept realitatile astfel cum mi se prezinta. M-as fi bucurat nespus de caldura unei cabane mici, cochete cu atmosfera calda si prietenoasa(e visul meu!!!) insa fiind cazat impreuna cu alte cateva zeci de montaniarzi, cu personalitati, caractere si temperamente diferite am ales sa ma pastrez in limitele unei atitudini care sa nu lezeze in nicinun fel comportamentul celorlalti. Dar nici sa incalce elementarele reguli ale bunului simt. Analizand in mod cat mai obiectiv ceea ce s-a discutat aici dupa ce ne-am intors cu totii acasa, am constatat ca din cei peste 50 de carpatisti paticipanti in cele 2 seri, putin peste 20 de oameni si-au exprimat(mai mult sau mai putin vehement) opiniile si mai ales faptul ca nu s-au spus lucruri despre ceea ce trebuie facut ca aceasta miscare sa nu se stinga... din multiple cauze. Poate ar fi bine ca si ceilalti (mai discreti sau mai timizi) sa lase aici cateva randuri despre modul in care au perceput situatiile, oamenii si mai ales reactiile celor din jur. Eu cred ca vehementa schimbului de replici intre cei angrenati in polemica anterior mentionata a facut ca alti carpatisiti sa se abtina de la comentarii. Este doar o constatare subiectiva si poate incorecta a mea. Sper sa ma insel! In ceea ce priveste activitatile desfasurate pe trasee marcate. Marea mea dezamagire o constituie faptul ca, dincolo de cateva manifestari pozitive ale dorintei de a "face nemarcate" carpatistii prefera un alt gen de plimbari. Accept si ma supun tendintei respective insa nu pot sa nu aduc, pentru o ultima data, in atentia membrilor acestei comunitati disponibilitatea catorva dintre noi in a le indruma pasii prin locuri neatinse de culorile marcajelor. Acesta a fost scopul participarii mele la aceasta intalnire! P.S. Plimbarea de sambata a facut toti banii! Participantii la tura: oameni pe care se poate pune baza in "plimbari pe nemarcate", fiecare dupa specialitatea si puterea sa. ;-) Inteleg ei mesajul. In rest, toate bune! Vineri, 7 februarie 2020 - 19:06
costel2007	57	Nu agreez polemicile !!! carpati.org este si va fi viu încă mulți ani. Încheiam una din povestirile mele astfel : "Nemulțumirile le arunc în apa uitării. Muntele îl păstrez în inimă!" Hai să stergem din amintirea recentei întâlniri momentele mai puțin plăcute și să păstrăm în suflete numai ce a fost frumos! Vineri, 7 februarie 2020 - 20:10
vladase	58	1. dacă din 50 de oameni 20 si-au dat viu părerea (presupunând cifrele corecte nu am stat sa numar)... e un procent ectraordinar de mare, avand in vedere situația de pe teren (destule caractere introvertite, ideea ca nu are sens sa dai copy paste la o părere deja exprimată anterior, dar mai ales "cultura" românească unde o părere diferită de a majorității este atacată aproape instantaneu și de obicei foarte virulent). având în vedere că la ultimele parlamentare prezenta la vot a fost sub 40% (39 si ceva), diferența de importanta (parlament vs un site) si de efort (o ștampilă vs 1 pagina de scris)... 40% feedback (fara push, pur proactiv) e ceva extraordinar 2. pentru nemarcate partenerii se aleg foarte diferit față de rutele "standard". Sunt alte cerințe atât dpdv fizic, tehnic(chestii obiecive) - dar mai ales de personalitate, caracter, încredere, etc (chestii subiective). Sunt destui oameni care merg pe nemarcate fără ca acest lucru sa "se stie", sa se înscrie in turele oficiale de pe site, etc. Inclusiv dintre cei participanți la întâlnire. Au ei motivele lor. Să nu confundăm lipsa de vizibilitate cu lipsa se interes (sau de practică). 3. ca locație pentru la vara ar putea fi "La Table" în Crai. E în centrul țării, ok ca accesibilitate (nici prea greu nici prea ușor), loc de multe corturi (și hamace pentru cine preferă), izvor cu apă aproape. Poate există și altele mai bune, asta e prima care îmi vine în minte care îndeplinește toate cerințele. 4. legat de cabana: e cam aiurea să-ți dai cu parerea dacă nu ai participat la cele 2 evenimente (cel de dimineață cu sala de mese & cel de la prânz, cu bolnavul) doar în baza a ce zice unul, altul. Oamenii sunt subiectivi, pot vedea (si povesti despre) o situație intr-un mod diferit de realitatea obiectivă. Chiar și în cazul în care nu au intenția de a induce în eroare, un ton, o atitudine... sunt chestii pur subiective. Doar la nivel general pot spune așa (parerea mea strict subiectivă): Malaiesti e cabana mea preferată din Bucegi și se bate cu Curmatura din Crai pentru titlul de "cea mai faină cabană din țară ". Din cele la care am fost eu până acum) Pe lângă paturile mult mai curate si confortabile decât multe alte cabane, faptul că iarna nu e nevoie de sac de dormit, curent electric, mănâncare ok ( mai bună decât la multe alte cabane mai accesibile, gen Omu. Nu mai zic de alea unde nu găsești nici măcar o zeamă chioară). Oamenii au fost mereu OK (cu mine & prietenii mei). Și au ajutat mulți oameni cu probleme fizice pe munte (chiar și animale, pentru cine stie...) sa se întoarcă vii si întregi acasă. Acum stiu ca asta e parerea mea subiectivă, ca pentru alti de oameni toate aceste fapte pălesc în comparație cu ... lipsa de flexibilitate sa zicem... de a schimba programul (de curățenie) pentru a deservi dorințele lor. Asta e, suntem mulți, cu păreri diferite, valori diferite. Pe unele nu reușim să le respectăm, putem incerca sa le toleram (aici eu nu prea reușesc. nici nu incerc prea tare. dar ma bucur ca sunt alții mai capabili decât mine). Vineri, 7 februarie 2020 - 21:17
mar1us	59	@vladase=In parcului natural Piatra Craiului este INTERZISĂ camparea in interiorul parcului CU EXCEPȚIA zonelor/terenurilor aflate in proprietate privată.Langa cabana Plaiul Foii sunt cateva zone unde se poate organiza tabăra cu corturi...izvor/WC/drum acces asfaltat/etc.!Daca se decide ca întâlnirea de vara sa fie organizata la Plaiul Foii pot ajuta la organizare. Comentariu modificat de autor! Vineri, 7 februarie 2020 - 23:04
hana	60	Mar1us, a mai fost o întâlnire de vara carpati.org ținuta la Table, nu știu cum a fost cu avizele. Spre marea mea surprindere, pana acum subscriu la toate comentariile lui Vladase, care îmi par și corecte, și la obiect și enunțate echilibrat (tot spre marea mea surprindere ) Sâmbătă, 8 februarie 2020 - 00:12
vladase	61	@Mar1us: stiu regula, dar au mai fost întâlniri Carpati acolo (de genul 20-30 corturi... chiar mai mult) așa că m-am gândit că este posibil ca acea zonă sa fie dincolo de limita parcului... de-aia am propus. Dacă greșesc nu e bai, se mai întâmplă. Organizatorii o sa stie mai bine, eu la chestiile astea cu limite nu prea ma pricep. Am încredere că n-o să ne bage în ilegalitate. @Hana: si eu ma mir, dar nu-ti face griji, trece repede.Am puțină febră și cred ca imi afectează exprimarea Sâmbătă, 8 februarie 2020 - 00:30
urlea2002 (admin)	62	E devreme încă, dar o sa luam în calcul toate variantele propuse. Am dori mult mai multe opinii și propuneri🤗🤗🤗 Sâmbătă, 8 februarie 2020 - 08:38
miparv	63	Apropos de "centrul tarii", se poate folosi cabana POSTAVARU, din muntii cu acelasi nume. Luni, 10 februarie 2020 - 08:18
adibolb	64	Salut, Reusesc sa scriu parerea mea despre intalnirea de iarna. Prietenii ma stiu drept exigent, asa ca va rog sa luati si asta in considerare. O considerare generala: cred ca un grup mare de oameni care nu se cunosc intre ei au nevoie de mai multa moderare / facilitare in a se cunoaste, decat un grup mare de oameni care se cunosc macar putin. In cazul intalnirii de la Malaiesti eram foarte multi noi in peisaj si nu atat de multi care se cunoasteau. De aceea trebuie altfel facilitat procesul de cunoastere (putin fortat uneori chiar), desi poate fi putin in afara zonei de comfort pentru unii oameni. Per total cred ca as reveni la o astfel de intalnire. Mai jos in detaliu parerea mea. Ce mi-a placut: * Am fost pe munte * Am fost pe Omu prin Horn, traseu in premiera pentru mine: multumesc Bogdan D pentru ghidaj si rabdare cu raceala mea. * Am intalnit niste oameni faini cu care as vrea sa mai merg pe munte * Am legat niste fețe de niste id-uri si postari de pe site (ture, jurnale, fotografii) * I-am intalnit pe oamenii de la HPM Iasi pe care ii stimez de la distanta si carora le apreciez personal munca in Rodnei, unde am vazut-o cu ochii mei * Grija organizatorilor sa fie totul cat se poate mai bine. Am apreciat in mod special grija pentru a ne pune in camere cu oameni cu care avem interese comune * Mancarea a fost buna si servita destul de repede avand in vedere cati eram in sala de mese * Preturile decente. Uneori ma gandesc ca saracii oameni cara in spate sau fug dupa magari si pun un pret nu mult mai mare decat la o pensiune la poale de munte; poate ar merita mai mult, chiar daca pentru mine ar fi mai multi bani din buzunar. * Cabana a fost curata: sala de mese, camere, paturi Ce as imbunatati: * As face un regulament al intalnirii cunoscut si afisat in locul intalnirii pe perete. Stiu ca multi zicem ca bunul simt trebuie sa ne regleze interactiunile, dar din multele evenimente pe care le-am organizat stiu ca fiecare dintre noi are un bun simt putin altfel. Asa ca as stabili clar care sunt asteptarile: cand se ajunge, cum se grupeaza oamenii, cum se pleaca in tura de la cabana, pe cine anunta, la ce ora se mananca, la ce ora se inchide sala de mese seara, care este ora recomandata de trezire, cum si cand facem curatenie in sala de mese, si in camera, cum si unde se usuca echipamentul, ce echipament avem voie sa introducem in cabana (de ex in unele cabane betele, schiurile si poate coltarii raman afara), etc. * As face obligatoriu echipamentul minim de iarna: coltari / pisici, bete de trekking, parazapezi. Au fost niste oameni fara parti din echipamentul de mai sus care au urcat, dar mi-a fost teama putin pentru ei la coborare. * I-as ajuta pe cei care se prezinta cu un format: cine sunt, cu ce ma ocup, ce imi place, ce vreau de la viata, etc. * O boxa mica / sau mai multe pe bluetooth legata la un microfon / telefon, pentru prezentari (https://www.guidingtech.com/57099/android-bluetooth-speakers-mic ). In ziua de azi sunt mici, usoare si puternice si in felul asta se aud si cei care nu sunt obisnuiti sa vorbeasca in sali mari cu multi participanti. * As clarifica ora cand incep prezentarile. Nu toata lumea a stiut cand va fi. Ar trebui reamintit vineri seara, sambata dimineata inca o data. Repetitia e mama invataturii. * As insista ca scopul intalnirii este sa socializam cu oameni pe care ii stim, dar si cu oameni pe care nu-i stim. Sa ne cunoastem mai bine. * O sugestie mai neobisnuita ar fi sa organizam un tip de World Cafe (http://www.theworldcafe.com/key-concepts-resources/world-cafe-me thod/) care sa ne ajute sa ne cunoastem toti mai repede; in afara cercurilor de cunoscuti. Pentru mine a fost destul de greu sa intru in vorba, fiind racit si fara voce, dar si grupurile erau destul de inchise in discutii proprii. Mi s-a parut ciudat, avand in vedere ca la cabane adesea intru in vorba mai usor cu oameni cu care n-am venit la o intalnire. Nemultumuri care sunt greu de imbunatatit: * Toaletele sunt destul de groaznice la Malaiesti, dar nu prea avem ce face Sugestiile mele pentru intalnirea de vara sunt in doua categorii. La poale: * Valea Dambovicioarei (putem face tabara de corturi pe rau dinspre Pestera Dambovicioarei pana la Cabana Brusturet https://www.carpati.org/ghid_montan/muntii/piatra_craiului/cabana _brusturet-20/, cam 4km) * Valea Bistriţei în Buila Vânturărița * Cabana Cascoe Pe munte: * Curmătura Builei in Buila Vânturărița * Lacul Iezer / Refugiul Iezer - Muntii Iezer Păpușa * Lacul Urlea - Muntii Făgăras: poate fi accesibil atat dinspre nord cat si dinspre sud si este o priveliste superba unde e putin probabil sa ne deranjeze cineva, fiind foarte putin umblat Pentru intalnirea de iarna mi-e greu sa imi dau cu parerea, pentru ca nu prea frecventez cabane si nu stiu cabane sa fie si mari si cabane adevarate de munte. De fapt nu mai prea stiu cabane adevarate de munte, motiv pentru care prefer stana, cortul sau bivuac. Personal as merge si iarna undeva la o stana mai izolata, sau in tabara de corturi. Dar inteleg ca nu am fi prea multi si s-ar rata ideea de intalnire unde toata lumea poate sa vina. Putem sa reluam Malaiesti, putem sa incercam si altele dar sa stim sa ne stabilim asteptarile: nu va fi ca acasa, nici la la o cabana mica si cocheta si unele lucruri mai lipsesc: apa, toaleta, etc doar suntem pe munte. Ma gandesc o cabana de iarna ar fi Padina: acces din Sinaia, sau auto dinspre Dambovita daca drumul / zapada permite. Comentariu modificat de autor! Luni, 10 februarie 2020 - 15:47
urlea2002 (admin)	65	Mulțumim Adi🤘 Luni, 10 februarie 2020 - 16:22
lauramatei (admin)	66	Propunere pentru intalnirea de vara: Poiana Alba, Hasmas. Ca sa mai schimbam putin zona, sa mai iesim din Fagaras, Bucegi, Crai, sa mai iasa si bucurestenii in alti munti. Un pic altfel. Acces in cateva ore din diverse directii, trasee faine si accesibile in jur, izvor, locuri cate vrei pentru cort si hamac, stana cu oameni de treaba in zona, pentru cine vrea un cas si-o urda... In plus, ar fi frumos sa ne mai apropiem un pic si de prietenii nostri din nordul tarii; ei mereu au avut drum tare lung de facut pentru intalnirile carpati.org. Marţi, 11 februarie 2020 - 02:33
gabir	67	Daca se vor alinia planetele si voi putea sa imi iau liber in perioada cand se va organiza intalnirea de vara, mi-ar placea sa particip, imi surade varianta Laurei , mai ales ca in Hasmas nu am ajuns inca. Eu ma mai gandisem la Mtii Cindrel sau Mtii Sureanu (zona iezerelor), insa nu am fost si nu cunosc exact care ar fi cele mai potrivite locuri de campare , unde sa existe si surse de apa. In Cindrel am citit ca s-ar urca fie dinspre Cab Oasa, fie dinspre Paltinis (dinspre Paltinis am ajuns doar pana pe Vf Batrana), iar in Sureanu, spre rezervatia iezerelor, tot dinspre Cab Oasa. Si acesti munti sunt pe lista mea, mi se par tare pitoresti. Marţi, 11 februarie 2020 - 09:34
lauramatei (admin)	68	Zona Iezerului Mare din Cindrel e rezervatie. Recunosc ca am pus si eu un cort acolo de doua ori, discret si fara sa fac foc, dar sa facem acolo tabara de mult corturi nu e ok. La Iezerul mic se coboara greu si nu-i loc de tabara mare. Iar in Sureanu, nu stiu despre ce Iezere vorbesti, eu stiu doar lacul Sureanu. Comentariu modificat de autor! Marţi, 11 februarie 2020 - 11:23
gabir	69	La modul general vorbeam de masivele Cindrel/Sureanu, ca imi par munti domoli unde ai putea avea loc generos de campare si ma gandesc ca or fi si surse de apa, fiind stane, dar doar cine ii cunoaste ar putea confirma/infirma . Merci Laura, nu stiam ca e rezervatie, o fi la fel si in zona lacului Sureanu. Marţi, 11 februarie 2020 - 12:13
mihaela (admin)	70	Mi s-ar parea ceva extraordinar de frumos sa se faca Intalnirea de Vara la Fundatura Ponorului - acolo unde i se mai spune si palma lui Dumnezeu. Inca nu am ajuns acolo, dar am vazut atatea poze cu acel loc, incat mi se pare asa ceva magic si de poveste. O tabara de corturi acolo ar fi deosebit. Bineinteles e o idee goala, fiindca nu stiu care e regimul zonei, daca terenul apartine cuiva sau e la liber, daca e fezabil dpdv igienic....mno....Insa mereu m am gandit ca as vrea sa merg acolo intr-un moment special Miercuri, 12 februarie 2020 - 11:10
lauramatei (admin)	71	Poate ne lamureste cineva cum e accesul acolo si care sunt conditiile. Miercuri, 12 februarie 2020 - 11:17
hulea	72	La Fundătura Ponorului, accesul se face din satul Federi, destul de intortochiat, aproximativ 1 1/2 ore, din Cioclovina, aprox. 2-2 1/2ore, mare parte marcaj lipsa, dinspre Gradistea de Munte prin Prihodiste-Poiana Omului sau direct de la Prihodiste (scoala veche)(drum asfaltat ingust prin Tarsa-Prihodiste. Prin Poiana Omului, e mai lung, necesita cunostinte ale zonei sa ajungi mai rapid in Fundatura, pe poteci, drumuri de car, sau pe fanațe. Zona e foarte faina. Altitudine joasa, foarte cald vara. Terenurile sunt cosite, toamna se pot vedea clăi/căpițe cu fân. E cunoscuta si Raiul fotografilor. Pentru a campa masiv in zona, trebuie organizat dinainte, vorbit cu vreun proprietar de teren, obtinut acord. E ok, sa mergi cativa cu corturi, se rezolva, cred, la fata locului. Sa fie 20+ corturi mi se pare cam mult. In plus, trebuie sa fi pasionat de locuri de genul celor din Sureanu, zona joasa, cunoscuta ca si Muntii Orastiei. Iubitorii de stancarii si varfuri inalte s-ar putea sa nu guste. Miercuri, 12 februarie 2020 - 19:03

		Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

Intalnirea de iarna carpati.org. Malaiesti, 31.01-02.02.2020 (Muntii Bucegi)