Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Februarie 2020
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
242526272829

Martie 2020
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

Online

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Intalnirea carpati.org la Cabana Valea Sambetei (Muntii Fagarasului)

Visele in care credem cu adevarat devin realitate


Oricat de mult s-ar stradui cineva sa planifice o tura cum a fost aceasta cred ca nu ar reusi. A dat Dumnezeu vreme dupa sufletul omului si, la ce oameni au fost, vremea (si nu numai) a fost minunata... 3 zile de vis.


Vineri 13.01

Totul a inceput vineri, 13.01. Parca nu mai venea o data ziua de vineri. O saptamana plina de probleme la servici si lipsa de echipament faceau atat de mult asteptata tura sa para doar un vis frumos. Dar joi, parca prin minune, au inceput sa se rezolve toate problemele si am facut rost si de echipament in ultimul moment. Marius si Nea Nae m-au luat cu masina din Fagaras, si am plecat spre Manastirea Sambata, unde ne asteptau cei din
Sibiu
. Muntii straluceau imbietor in lumina puternica a soarelui. La Complexul Turistic Sambata i-am intalnit pe Cristi, Cosmin, Emil, Nicu si am stat la un ceai si o poveste in asteptarea celor din Bucuresti. Pentru mine a fost prima intalnire pe viu cu cei de pe carpati.org. Prima impresie (care s-a si confirmat) a fost ca toti cei care au venit sunt oamenii muntelui... Afara erau insirati cei 7 rucsaci, toti de culoare rosu cu negru, cam de aceeasi marime :). Vine si Bogdan din Fagaras si plecam incet in sus. Drumul forestier e un prim obstacol cam neplacut fiind acoperit in multe locuri cu gheata. Cabana Valea Sambetei e cunoscuta ca fiind cea mai usor accesibila din muntii Fagarasului, insa de data aceasta traseul pana la cabana e o adevarata aventura. Portiuni intregi acoperite de un strat gros de gheata lucie ne pun la incercare spiritul de determinare a variantelor de evitare a ghetii. Reusim sa nu cadem nici unul si ajungem la a doua bancuta, de unde ni se deschide imaginea ireal de frumoasa a Ferestrei Mari... se naste dorul si speranta de a urca spre creasta. In 10 minute iesim din padure si admiram Piatra Caprei, inghetata si inzapezita, apoi in inca 10 minute ajungem la cabana.... cam rece... ne ramane doar speranta ca se va incalzi pana cand ne vom duce la somn... dar dupa cum zice proverbul: speranta moare ultima... si proverbele au atata dreptate... Dupa ce ne schimbam hainele ude ne ducem in sala de mese sperand ca ne vom incalzi cu un ceai, insa singura caldura pe care am gasit-o a fost cea din inimile noastre. Dar aceasta e cea mai importanta, si aceasta sporeste o data cu bucuria sosirii celor din Bucuresti, incepand cu Dan, care este chiar o surpriza si apoi cu Ovidiu, Roxana, Sabina, George. Atmosfera se incinge cu buna dispozitie, glume si cantece. Cei care planuiesc sa plece noaptea spre Vistea se retrag, iar noi cei ramasi ne alaturam celor de la cabana in sala mica, unde fumul se poate taia cu cutitul, dar este cald si oamenii sunt primitori. Afara luna imprastie o lumina feerica, peisajul de basm ma face sa ma intreb daca visez sau e realitate. E o lumina aproape divina, o unda de ceata imbraca muchia Sambetei si imi aduce aminte de ceea ce spunea cineva, ca daca raiul ar arata asa nu m-as supara... Doar frigul ma face sa cred ca traiesc cu adevarat, asa ca ma intorc la fum... Dupa cantece si povesti, pe la ora 1 ne ducem in camera sperand sa dormim. Insa realitatea e cam dura: focul nu mai arde si e frig. Nici in sacul de dormit nu e cald, nici ceilalti nu pot dormi fiind mult prea frig. Indes pe langa mine toate hainele pe care le am si reusesc sa adorm oarecum. Pe la ora 4 ii aud pe cei care se pregatesc sa plece in creasta. Ideea este foarte tentanta, insa oboseala si frigul nu ma lasa sa ies din sac. Deh, nu le poti avea pe toate... am cantat pana la ora 1... asta e, raman cu speranta sa urcam pe lumina... bineinteles, nu pe Vistea :(


Sambata 14.01.

Dimineata pe la 8 imi fac curaj si ies din sac si constat ca afara e chiar mai placut. Apa, chiar si cea minerala, era inghetata in peturi... se pare ca am doborat fara probleme recordul personal de dormit la temperatura joasa... e si asta o realizare:) Dupa un ceai si un mic dejun usor ne hotaram impreuna cu Cristi sa plecam in sus. Alti doritori nu mai erau, dar vremea era superba, nu puteam rata asa o zi. Privelistea era superba, intr-un fel regretam ca nu am plecat cu ceilalti pe Vistea. Inceputul e mai greu pana ne incalzim, dar mergem incet si e foarte placut. In curand ajungem la bifurcatia potecilor spre Fereastra Mare, Fereastra Mica si spre Racorele. Ne gandim la urcusul greu care ne sta inainte, dar brazii incarcati de zapada si crestele troienite, care parca ne coplesesc din toate partile ne fac sa nu ne dam seama cat de repede depasim pragurile de altitudine. Bineinteles, ne ajuta urmele celor care au urcat de dimineata - avantaj noi :) Valea este dominata de o patura de nori intunecati, insa noi suntem binecuvantati cu un cer fara pata. Acolo sus Cineva ne iubeste. Ne minunam cat de frumos poate fi... ajungem la cruce si in fata ni se deschid crestele si varfurile albe, pe sub care intrezarim placi de zapada amenintatoare. Cheia Bandei, Fereastra Mare, Fereastra Mica, (cu varfurile ce le strajuiesc), Racorelele, Muchia Dragusului par atat de aproape, marete, imbracate in haina de sarbatoare, si totusi intangibile. Frumusetea muntelui in plina iarna, razele soarelui care ne invaluie si povestile noastre ne poarta fara sa simtim spre inaltimi. Dupa o pauza de ceai si poze la "umbra" unei stanci urcam din nou, si cand suntem aproape de ultimul urcus spre Fereastra Mare, zarim mai intai un om, apoi doi, apoi pe toti 5 ai nostri care plecasera noaptea spre Vistea. Ne bucuram mult de intalnire, stam la povesti si la un ceai, ei urmand sa coboare, iar noi dorind sa urcam in Fereastra. Insa ascultand atent auzim zgomotul bulgarilor care se desprind de pe varfuri. Soarele e prea puternic, zapada s-a incalzit si noi stam in mijlocul culoarului de avalansa. Decidem ca e mai sanatos sa o luam si noi in jos. N-a fost sa fie, n-am ajuns in Fereastra, insa tura a fost minunata, o plimbare ca-n povesti, nu imi pare rau ca nu m-am dus cu ceilalti. La intoarcere ceilalti fac "saniuta", eu insa ma cam tem, o experienta mai veche a lasat urme destul de adanci. Totusi, incerc si eu cateva pante. Zapada inghetata la urcare se inmuiase. Bine ca nu am riscat. Ceilalti coboara foarte repede, eu mai incet. Mai facem cateva poze si ajungem la cabana. Dupa o ciorba si cateva ceaiuri calde baietii ajuta la carat si spart lemne, pentru ca dorim ca experienta din noaptea anterioara sa ramana unica. Ies afara sa ma bucur cat mai pot de peisajul minunat si de soarele care apune peste Fereastra Mare. Incet-incet se insereaza si ne retragem toti la priciuri, unde e deja cald si placut. Prin grija lui Cristi si a celorlalti baieti se incalzeste si camera noastra. La lumina lumanarilor incepem sa cantam, Cristi si Ovidiu canta pe rand la chitara, iar fetele ne incercam vocile... am avea nevoie de sustinere, dar lumea e cuprinsa de toropeala si de visare. Oricum, atmosfera e foarte placuta, ce bine ar fi sa putem opri timpul macar o clipa... Cei obositi se retrag la somn. Noi mai povestim un picut, ne uitam la pozele superbe de pana atunci si apoi ne ducem sa mancam ceva... e cam mult de la pranz si ne-a luat foamea. In sala de mese e chef mare - Bujor isi serbeaza ziua si toata lumea e bine dispusa. Ne alaturam si noi grupului vesel cu glume si cantece de munte si nu numai :) Caldura si oboseala ma doboara si pe mine. Mai ies o data sa privesc luna aproape plina si valea invaluita in lumina ei feerica, dupa care ma bag in sacul de dormit. E atat de placut si somnul e asa dulce...


Duminica 15.01

Dimineata parca vine prea repede. Si e tarziu, trebuie sa fim gata repede. Imi adun cu tristete lucrurile, ajung printre ultimii la micul dejun si dupa un ceai ne luam la revedere de la cei de la cabana si plecam in jos. Prima portiune o parcurgem intr-un ritm destul de alert. Inca nu am ajuns la gheata. La prima bancuta facem pauza sa mai admiram o data Fereastra Mare si sa mai dam jos din toale, apoi ne continuam drumul, ocolind de data asta pe cat posibil toate portiunile de gheata. Mergem mai mult pe drumul vechi pe langa parau si facem cate o pauza fotografica. In curand ajungem si la a doua bancuta, de data asta insa nu mai facem pauza. Mai e putin si ajungem la drumul forestier. Insa acum chiar avem nevoie de pioleti. Mai facem ceva poze si cu grija evitam gheata si iata-ne la poalele muntelui. Inca vreo 5-6 km si ajungem la manastire. Facem cativa pasi si ajungem in imparatia ghetii: gheata lucie dintr-o parte a drumului pana in cealalta. Si bineinteles ca trebuie sa cad... ar fi prea ciudat sa nu fac cunostinta cu solul. Alunec, tip si intr-o clipa dau cu obrazul de gheata. Destul de dureros, nu-mi vine sa ma misc. Imi dau seama ca nu mi-am rupt nimic, dar fata mi-e amortita cu totul. Dan vine repede sa ma ridice de jos, imi ia rucsacul, insa eu mai alunec o bucata. Apoi n-am de ales, trebuie sa ma ridic. Cristi imi panseaza rana si plecam mai departe. Nea Nae e foarte binevoitor si imi povesteste mai multe cazuri care au cazut si ca orice om de munte adevarat are cu siguranta cateva cazaturi la activ. Foarte incurajator :) Mai sunt treceri pe gheata, de data asta insa sunt foarte grijulii baietii si ma ajuta cand unul cand altul. Oricum, durerea e destul de puternica, incerc sa o alin tinand zapada pe obraz. Rucsacul parca e din ce in ce mai greu... se discuta despre sepuku si daca as avea dreptul sa imi fac asa ceva. Intr-un final ajungem la Complex si asteptam sa vina Marius cu jeepul in care urmeaza sa ne urcam toti 8. Nu stim de ce intarzie si ne decidem sa ne ducem la manastire. Cristi si nea Nae raman la rucsaci. La manastire slujba s-a terminat, insa e multa lume. E soare si placut, se zareste si Fereastra Mare. Nu ne dam seama cat timp a trecut, il conving pe Dan sa mergem sus sa fotografieze de acolo Fereastra. N-as mai pleca de aici... Multumim Doamne pentru tot. Se umple si memoria aparatului foto si ne intoarcem la ceilalti care intre timp incarcasera tot si pornim spre Fagaras. Ce pacat ca s-a terminat... a fost atat de frumos... oricum, cuvintele mele sunt vagi, goale... doar cei care au fost stiu ca a fost minunat. Chiar daca mi s-a umflat ochiul si inca ma mai doare, chiar daca m-am ales cu o saptamana de concediu medical si am ratat alte evenimente, tura a fost superba. Le multumesc tuturor celor care au fost si au transformat aceste 3 zile in ceva deosebit si astept sa ne revedem curand si in alte ture.



Joi, 19 ianuarie 2006 - 15:29 
Afisari: 1,891 


Postari similare:





Comentariile membrilor (8)

nycbv
nycbv
Busola
 
1

esti o fata minunata si ne pare rau ca n-ai ajuns in creasta dar muntii nu pleaca,ramine pe alta data.
la etapa de vara veniti cu noi pe creasta.


Joi, 19 ianuarie 2006 - 15:41  

rox21
rox21

 
2
Ma bucur f mult ca toata lumea s-a simtit asa de bine ca mine la intalnirea asta! Sa ne intaln cu bine la urmatoarea intalnire!Carpati.org


Joi, 19 ianuarie 2006 - 15:46  

dorina_fagaras
dorina_fagar..
Caraba
 
3
Multumesc frumos pentru compliment, bineinteles ca data viitoare merg in creasta. Oricum, vara am mai fost, iarna este marea provocare... parca ziceati ceva de o tura in februarie? Carpati.org


Vineri, 20 ianuarie 2006 - 00:04  

paundan
paundan

 
4
Da, o vreme superba, oameni dornici de munte, de relaxare, de petrecere. A fost frumos dar tin sa cred ca a fost doar inceputul.


Vineri, 20 ianuarie 2006 - 12:26  

dorina_fagaras
dorina_fagar..
Caraba
 
5
Depinde doar de noi sa continuam ceea ce am inceput!


Sâmbătă, 21 ianuarie 2006 - 00:18  

urlea2002
urlea2002
(admin)

 
6
Cu siguranta...TO BE CONTINUED!!!


Sâmbătă, 21 ianuarie 2006 - 17:28  

suru
suru
Caraba
 
7
Salutare, iarna nu a trecut, mai este timp sa urci in creasta. Bine ca nu ai cazut in partea dreapta.


Miercuri, 25 ianuarie 2006 - 14:21  

dorina_fagaras
dorina_fagar..
Caraba
 
8
Carpati.org nu ca nu ar fi fost dureros si pe partea stanga Carpati.org Sa ne vedem cu bine in tura urmatoare! Acum ca mi-am revenit, abia astept Carpati.org


Miercuri, 25 ianuarie 2006 - 21:02  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0804 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2020) www.carpati.org