Incursiune în Coștila (Muntii Bucegi)

AVERTISMENT !

"Siguranţa este o preocupare importantă în toate activităţile montane.

Trebuie să fiţi conştienţi că alpinismul, în toate formele lui de manifestare, este o îndeletnicire umană periculoasă.

Parcurgerea în siguranţă a unor trasee nemarcate în abrupt necesită o înţelegere realistă a îndemânărilor şi limitărilor personale.

Chiar dacă faci totul corect poţi fi rănit sau poţi muri.

Starea de sănătate bună, atât fizică cât şi mentală, antrenamentul, experienţa, echipamentul de profil, consultul unor ghiduri competente precum şi eventuala companie a unui cunoscător al locurilor reduc din aceste riscuri.

Nicio descriere nu te poate avertiza cu privire la fiecare pericol şi nu poate anticipa limitările fiecărui cititor. Acest text conţine doar opiniile personale ale autorului şi nu este o descriere exhaustivă a parcurgerii unui traseu nemarcat în abrupt. Aceste informaţii pot fi greşite, inexacte sau depăşite, iar condiţiile în care se prezintă traseul pot fi mult diferite de cele întâlnite de autor în ziua parcurgerii acestuia.

Folosirea acestui text implică faptul că acceptaţi responsabilitatea pentru propria siguranţă şi vă asumaţi riscul rănirii sau al morţii."

Data: 23.07.2011

Traseu: Caminul Alpin - Munticelul (TR) - Ref. Costila - V. Galbenele secundar - Hornul dintre fire - V. Galbenele principal - Strunga Galbenele - V. Scorusilor - Braul Mare al Costilei - V. Malinului - Braul de Sus al Costilei – V. Priponului - V. Caldarilor - V. Cerbului (BG) - Poiana Costilei (TR) - Munticelul - Caminul Alpin.

Participanti: Mugurel (mugurel.ilie - organizator), Adrian (rupi2003), Gabriela (gabi_cargo), Laura (lauramatei), Daniel (daniel_negoitza), Mihai (darktrust) si Andrei (iliefa).

Echipament: bocanci, casca, bete telescopice.

Cine a urmarit in ultimele 2 luni turele postate pe site a observat probabil ca Mugurel a fost cel mai prolific initiator de ture in general si pe nemarcate in abruptul Bucegilor in special. Pana acum niciunul dintre cei care au fost acceptati in ture nu a scris vreun jurnal sau daca l-a scris, s-a lasat mult asteptat. Subsemnatul, norocosul care a luat parte la toate turele postate, m-am gandit sa ma vrednicesc si sa-i fac o surpriza cu un jurnal care sa apara cel tarziu la 2 zile dupa tura.

Luni seara al saptelea simt al lui Mugurel ii spune ca sambata urmatoare va fi vreme buna. Prin urmare pune o tura pentru carpatistii care nu l-au mai insotit pe munte, fara lista de ora 20.

Primii candidati sunt doar aparent interesati, nu ingrasa porcul in ajun si vin cu temele nefacute. Locurile in tura devin accesibile si pentru carpatistii cu acte in regula care stiau ce pierd daca nu se inscriu. Cum legea raritatii functioneaza, cand locurile se imputineaza se inscriu in sfarsit si doi baieti din grupul tinta. Bine au facut, a iesit o tura win-win, lor le-a placut traseul si noi ne-am simtit bine in compania lor.

Dimineata cand am sosit in Busteni fruntile Caraimanului si Costilei se profilau semete pe albastrul cerului, insa peste jumatate de ora venerabilii erau cu fruntile in nori, conform prognozei. 

La 08.25 am plecat de la Caminul Alpin. Laura nu a dormit dusa in masina pentru ca un dracusor aflat in dreapta soferului si-a manifestat galagios entuziasmul asa ca, nici nu am pornit bine, ca i-a si ochit si incondeiat, ca o soacra, pe doi turisti care mai aveau putin si isi parcau bolidul in padure. Cei doi au scapat ieftin pentru ca Laura si-a dat seama ca ii cunostea. A fost momentul cand am realizat in aceasta tura doamna profesoara era pe post de Gic(ut)a de la Sculerie.

Urcam la inceput pe marcaj TR. Pe poteca nemarcata spre ref. Costila traversam mai multe zone cu resturi de copaci cazuti care nu prezinta interes pentru gatere. Oricum e mult mai bine decat anul trecut in decembrie.

Nu pierd ocazia si il imortalizez pe Andrei care are strictul necesar in cel mai mic ruscac din tura. Imi aduce aminte de mine, acum aproape doi ani, cand mergeam tot pe TR, in prima tura de abrupt adevarata in Bucegi. La un moment dat constatam amuzati ca mergem in sir indian, in ordinea in care ne-am inscris in tura. Laura e in postura de eleva care raspunde la lectia de geografie cand trecem valcele.

Pana la refugiu prea multe nu sunt de pozat, am surprins doar un consiliu de familie al gandaceilor de smarald.

In Valea Costilei ajungem intr-o ora si 10 minute. De data asta continuam pe vale fara a mai face popas la refugiu. Cu microbul florilor upgradat de Mircea duminica trecuta, ma apuc de treaba.

Privirile imi sunt atrase de pata galbuie de unde a cazut o placa care a chelit versantul Vaii Galbenele in toamna 2007 si a stricat intrarea veche in Creasta Costila-Galbene. Mugurel ne arata pe unde e intrarea de iarna spre Galbenele. Noi mergem pe cea de vara si ne punem castile. Cineva, nu spui cine, constata, cu pretul a doua cucuie, ca e bine sa o pui inainte de a incepe urcarea pe stanca. Luam altitudine, vedem mai bine V. Costilei: oare i-o veni randul toamna asta? Constat ca anul asta din ture m-am intors cu cel putin o codita, un traseu neparcurs care nu doar s-a trecut pe lista, ba chiar s-a si cocotat repede in top ten to do. Probabil ca daca Laura ar fi undeva in fata mea ar zice ca am privirea aceea de dracusor atintita asupra respectivului traseu.

 Traversam firul Galbenele principal, peste grohotis, pamant si crengi de jnepeni.

Pata galbuie de unde s-a rupt placa si ce a lasat in urma pe versant.

 

Suntem pe Galbenele secundar, mult grohotis. Pe dreapta sub noi am lasat intrarea marcata cu rosu in traseul Nu ma uita (3B).

 

Eu o iau pe stanga, pe acolo mai seamana a valcel/scoc de abrupt, imi fac incalzirea pentru Hornul dintre fire (HdF).

 

Pe stanga se vede acum acceptabil prima lungime din Creasta Costila-Galbenele (3A)

 

Continuarea pe firul Galbenele secundar, noi facem la stanga spre HDF si urcam pe un scoc pietros pe sub jnepeni.

 

Iesim la lumina, doua variante, pe scocul pietros sau pe stanga lui pe creasta, eu aleg creasta.

 

 

Mov si galben, fiecare cu oaspetii sai, in stanga o musculita, in dreapta un muscoi.

 

In dreapta zaresc pentru prima data HdF; in centrul imaginii coscogemitea peretele.

 

2 albumite deschid recitalul florilor de colt

 

Coboram putin, apoi mergem pe poteca pe o branita printre zade si jnepeni spre HdF. Vom urca pe iarba si stanca spre intrarea in horn. Inca o frumusica imi apare in cale

Acum se vede mai bine HdF

 

Ma pregatesc psihic pentru asaltul hornului

 

Asta nu e Hotel Galbenele, e hotel Suspendele, se ajunge mai greu la el, presupun ca e mai curat acolo ca in celebra grota aflata mult mai sus.

 

Plec in prima tentativa de urcare, pe care o fac cu rucsacul in spate si nu pot trece. Arunc preventiv o cordelina in horn si fara rucsac, gasesc o varianta personala peste prag, care ma solicita binisor si imi intinde si ceva pe la un deget la mana dreapta. Ajuns deasupra intrarii salt si rucsacii colegilor.

Dupa mine vine Mugurel care isi alege prizele potrivite ca sa nu se chinuie prea mult, ma depaseste si isi gaseste o pozitie acrobatica deasupra rucsacilor.

 

Chiar daca nu se vede pe fata ei, in Laura sta sa dea in clocot bucuria trecerii pasajului de la intrarea in horn.

 

Urca tot mai multi in horn

 

Urmeaza o portiune mai larga cu stanca si vegetatie, apoi hornul se ingusteaza; avem in continuare parte de iarba si flori, portiunile ceva mai tehnice au prize bune.

 

Strunga finala vazuta de sus.

 

Bucata din traseul Costila Galbenele de care pomeneam mai devreme.

 

Urcam pe potecuta pe langa/prin jnepeni, de acum tinta noastra imediata e reintrarea in firul Galbenele principal. Undeva in perete zaresc primul balcon inflorit din tura. Cobor primul, pe iarba apoi pe curba de nivel pe stanca, gasesc o varianta care e cam expusa pentru ceilalti, ii strig si cer sa vina Mugurel primul, de unde ma aflu, varianta pe care in final vom cobora nu imi surade.  La stanga si apoi in diagonala la dreapta spre centrul imaginii vom cobora in final in firul vaii.

 

Am ajuns in fir, vin si ceilalti repede, mai putin Mihai care se blocheaza putin la un pasaj; vine Daniel dupa el. Continuam incalzirea de dimineata.

 

Valea se largeste.

 

In stanga tancului e iesirea din horn.

 

Deasupra cheliturii se vede o poteca, acolo probabil ajungeam daca mai devreme continuam prin jnepeni. Cu toate ca am evitat prin horn saritorile mai grele din Galbenele principal, pana in Strunga Galbenele (SG) mai gasim zone de antrenament.

 

Intrarea in Hornul Coamei, de aici arata bine, din Strunga Coltilor pare o fisura dificila care brazdeaza peretele.

 

Alte frumuseti ale abruptului.

 

Intrarea in braul care scoate la mijlocul Hornului Coamei, are ceva pasaje expuse pe parcurs.

 

Mai e putin si iesim in SG.

 

Coltul Galbenele, un loc drag ursilor se pare.

 

 

In Strunga facem un popas culinar. Andrei ne spune ca o s-o rareasca cu escalada, i-a mers la suflet hornul. Gabi ne trateaza cu ciocolata cu menta After eight. Pe stanca in stanga e marcata cu rosu intrarea in traseul Coman 3B. Pe Braul Mare zarim trei persoane care merg spre Malin.

Vedere din SG, vom cobora, apoi vom merge pe curba de nivel si vom urca pe primul scoc de dupa limba de zapada, apoi in serpentine pe fata Scorurilor pana in Braul Mare; in curand vizibilitatea va scadea mult.

 

Perspectiva inselatoare asupra dificultatii coborarii din SG in V. Scorusilor.

 

Este trecut de ora 12 cand pe Acul Mare zaresc trei furnici, doua mai mari si una mai mica: Sorin, Emil si Mihai. Felicitari!

 

 

SG vazuta din V. Scorusilor

 

 

Dupa scoc ii dam in sus pe potecuta in serpentine stranse, mai mergem si pe stanca si pe iarba putin; pe marginea potecii sunt puse des momai.

 

Sub noi Valea Scorusilor

 

In Strunga apare Coltul Galbenele

 

Fisura Scorusilor cu a sa fereastra

 

Braul Mare al Costilei

 

Continuam pe brau spre limba de zapada din Malin.

 

Braul Mare al Costilei si pe Creasta Malinului Coltul de sus, Dintele dintre colti, Coltul Malinului.

 

 

Traversam Malinul si intram imediat in dreapta pe un valcel cu mult grohotis instabil. Pe valcel ne impartim in doua echipe, a doua nu va urca pana prima nu va iesi sus pe iarba. Am tinut aproape de colegi, nu-ti doresti sa vezi o piatra care prinde viteza tot mai mare spre tine.

 

 

In lipsa de capre "vanez" flori

 

 Poti continua pe valcelul cu grohotis sau pe dreapta pe iarba,

 

Stadii

 

Rasplata traseelor nemarcate

 

Vad o floare de sangele voinicului, insa si de data asta nu imi iese clara imaginea. Se ridica ceata, inca nu de tot, e mai frumos asa cu fuioarele astea de nori. Braul de Sus al Costilei ni se dezvaluie

 

 

Mugurel ne duce sa ne arate o capodopera made in Cooperativa Munca in Zadar; are si Mircea Ordean pe site un articol despre aceasta cusca Faraday.

 

Intram pe Braul de Sus. Balconul Julietei era cel mai inflorit; sunt cel putin patru balcoane in peretele de deasupra braului, unul mai frumos ca altul.

 

Privire in urma spre fericitii plimbareti,

 

La stanca rosie e un punct delicat; punem o balustrada la moral.

 

 

Florile din tura asta o sa-l unga la suflet pe Mircea

 

 

Ce ne lasa ceata sa vedem sub noi, inca suntem in bazinul Urzicei.

 

Acum se vede ceva mai bine pe unde am fost.

 

 

Trecem in bazinul Vaii Caprelor

 

 

Imortalizez si un ciopor, gratie zoom-ului 20x, cei patru iezi se disting mai greu, blana lor e mai inchisa la culoare.

 

In sir indian vin colegii, Rupi se declanseaza des, pregateste de pe acum jurnalul surpriza.

 

Bazinul Vaii Caprelor

 

 

In centrul imaginii Coltul crapat, pe deasupra lui trece Braul de mijloc, pe dedesubt Braul mare, pe unde sunt jnepenii multi.

 

Braul nostru si bazinul superior al Vaii Caprelor

 

 

Trecem acum in bazinul Vaii Priponului, asta e ultima portiune pe curba de nivel, dupa cotitura braul are un parcurs descendent.

 

 

Caldarea imensa a Vaii Priponului

 

Zidul cetatii are o multime de trasee scurte si interesante de catarat. Pe aici e si ultimul balcon.

 

 

A iesit soarele cu dinti. Mai facem un popas putin dupa turnul aplecat sa mai golim din rucsaci. Mai avem After eight de la Gabi, Laura scoate un mixt exotic propriu, eu niste curmale, Mugur pluseaza cu felii de kiwi deshidratat.

 

 

Continuam pe curba de nivel si vom traversa creasta care separa Priponul de Caldari.

 

Ai ce admira si la vecini - Acele Morarului.

 

Buchetul acesta e din Caldari, are si valea asta ce oferi.

 

 

Urmeaza sa trecem in Valea Caldarilor; zabovim putin pe creasta.

 

 

Flocosei cati vrei, nu te mai saturi de ei.

 

Oui, c'est l’auteur sur l’arete de Pripon.

 

De acum o sa tot coboram in zig-zag-uri pana in Valea Cerbului.

 

Soarele incalzeste verdele versantului Morarului. Iarba, stanca, iarba ... ar spune un clasic...

 

Dupa 11 ore minunate pe munte ne intoarcem la Caminul Alpin.  Poza de grup: cei sapte care au traversat Costila.

 

La Camin ne ajunge din urma echipa lui Sorin si descalecam jumatate de ora la o terasa.

La revedere Bucegi.

 

 

Multumim, Mugurel!

Duminică, 24 iulie 2011 - 20:32 
Afisari: 4,594 


rupi2003