Inceput de an in Crai (Muntii Piatra Craiului)

1 ianuarie 2012. Vremea se anunta buna in Piatra Craiului pentru perioada imediat urmatoare. Stabilesc cu Marius si decidem sa facem o tura de 3 zile incepand cu 3 ianurie. Traseul este urmatorul: Fantana lui Botorog, Cabana Curmatura, Vf.Turnul, Vf.Ascutit(unde vom si inopta), La Om(a doua noapte), Grind, Prapastiile Zarnestilor.

La 5 dimineata plecam din Buzau cu masina, ajungem la cabana Gura Raului. Mancam ceva, apoi ne luam bocancii in picioare, rucsacii in spate si pornim la drum. Rucsacul meu are 16Kg fara apa, a lui Marius 15(sac dormit, saltea, izopren, coltari, piolet, bete, primus, manusi si sosete, mancare, etc). Vremea este superba, soare si zapada! Bine, nu zapada care este acum la data postarii - dar dupa se ceta din toamna/iarna era ceva! De la Fantana lui Botorog ramanem in bluzele de corp – prin padure si pana aproape de iesirea in creasta, cald pentru ianuarie, dar nu putem decat sa ne bucuram.

Craiul ne zambeste imbietor, noi mergem agale, facem fotografii, si ii dam spre Curmatura. Ajungem in jur de 12, nu e nimeni decat cabanierii. Pentru noi e prima data prin locurile astea. Un catelus se joaca cu noi, soarele arde, Craiul straluceste pe un cer albastru intens; ne punem sa mancam ceva.

Incep si alti drumeti sa isi faca aparitia, numaram 9 – dar ei raman la adapostul cabanei. Vorbim cu un cunoscator care ne da cateva informatii despre traseu, alegem sa mergem la Vf Ascutit pe varianta Saua Crapaturii – Vf.Turnul, mai lunga dar si mai frumoasa. Ne alimentam cu apa si pe la orele 13.15 o luam din loc, voiosi si nerabdatori. Creasta sudica o facusem prin noiembrie, dar asta e altceva si o alta poveste.

Pana sa iesim in creasta ne mai intalnim cu inca 2 ce coborau – schimbam cateva vorbe si ii dam inainte - bate vantul din ce in ce mai tare; ne luam jachetele pe noi si continuam.

Mergem incet, fotografii, ne oprim mereu si ramanem uitati in frumusetea Craiului, Marius filmeaza, se face deja tarziu. Ajungem la 15.30 la Vf.Turnul, dupa indicator am mai fi avut 1.5 ore pana la refugiu, apusul il prindem pe creste… rosu, fara prea multi nori, nespectaculos, dar suntem aici, sus, si e minunat! 

Ne simtim bine desi rucsacii ne apasa din ce in ce mai tare pe umeri. Au fost mai multi inaintea noastra, e batuta un pic poteca prin zapada. Ultima parte din drum o parcurgem la lumina lunii cu zapada ce scartie sub talpile bocancilor. Magic! 

Ajungem in jurul orei 18, punem de un ceai la primusul cu benzina a lui Marius, cateva fotografii in noapte si intram in saci, muzica in casti si cam asa pana dimineata. Nu e foarte frig, mai putin de -5 nu cred ca sunt, termometrul a ramas agatat de rucsac, nu prea dormim cine stie cat, lungi noptile astea de iarna - te dor oasele de atata stat.

A doua zi. 

Iesim sa prindem rasaritul, ce intarzie dincolo de crestele Bucegilor. Pe la 8.15 soarele isi face aparitia prin dreptul Costilei…

 timpul este foarte frumos, vantul e slab, e si cald, adica 0 grade, dar pentru 4 ianuarie, pe creasta - e chiar cald as spune!. 

Furnalul de fum din Brasov ce il tot fotografiam din Piatra Mare, tot asa iesind deasupra cetei.

Topim zapada pentru ceai si pentru drum, in tihna, ne pregatim de plecare. 

 Abia pe la 11 pornim la drum, peisajul e de vis, zapada mai multa pe versantul dinspre Plaiul Foii, noi urmam poteca facuta de altii, ne uitam si dupa marcaj. imi zic ca e ultima data cand imi mai iau conserve(de peste) la mine, imi provoaca sete in plus. Pioletul se dovedeste a fi de neinlocuit. 

Niste muschi de piatra foarte frumosi.

Fotografii, fotografii, capre negre, urcusuri, coborasuri, superb! 

Marius isi pune coltarii, eu prefer sa ii car in spate.  

Imi imaginez cum ar fi cu zapada foarte mare – nu m-as incumeta decat cu cineva care cunoaste bine traseul. 

Vantul a desenat in zapada in fel si chip.

Aici nu am surprins si cat de periculos este, in dreapta, pe sensul nostru de mers, un pas gresit si... data viitoare o sa imi iau un 10metri de cordelina groasa sa am in rucsac, pentru cate o trecere mai riscanta. 

In zare la Vf.Piscul Baciului vad 2 persoane profilate pe cer. Ajungem si noi pe la 16.30 – suntem si aici doar noi, (cei 2 cred ca urcasera ori dinspre Grind ori pe lanturi si s-au intors).

 Apusul e ca si cel din ziua precedenta, tanjeam dupa ceva norisori, ceva acolo pe cer… 

In refugiu gasim acelasi izopren uzat ce era si in noiembrie, o manusa un sac de dormit uitate de la revelion banuiesc… si niste mancare. Topim zapada si incropim de cate un ceai cu economie(nu am mai dat apa in clocot, desi era cu diverse impuritati). Nu prea mai avem benzina si mai avem nevoie si a doua zi. Noaptea asta e mai frig, brrr, - 9grade. Dar in sac e bine si cald, si cu saltea gonflabila si cu izopren si tot tare dedesupt. Nu reusesc decat sa atipesc pe alocuri, si vine in sfarsit dimineata! 

Uuuuu, dezmortirea oaselor - 7.30 - bocancii sunt inghetati! Se udasera de ieri, in interior insa par uscati. Intru in ei cu ambele perechi de sosete, deschid usa refugiului… wow! Afara e un mare spectacol, ce ne lipsise 2 zile era acum din belsug, o feerie de ceata zburlita ne incojura peste tot, lasand insa creasta libera, spre deliciul nostru. Spre rasarit doar platoul Bucegilor razbatea, Marius! Hai repede afara! Spectacolul e total, valatuci de ceata si de nori, se plimbau peste tot, urcau si coborau pe creasta sudica, dar las imaginile sa vorbeasca, nu ma descurc cu vorbele...

Aproape de pranz ceata in mare parte e risipita si incepem sa coboram catre Grind - ce abrupt este! 

Zarim un palc de capre, nu am teleobiectivul pus pe aparat si le ratez topaiturile de pe stanci. 

Norii incep sa isi faca aparitia peste creasta sudica.   

Coboram cu spatele, cu betele – e chiar mai bine asa, fortam mai putin genunchii si restul iar viteza de coborare pare mai mare. In mai putin de o ora suntem la Grind, in jur pamantul e scurmat pe mari portiuni, de porcii mistreti probabil, in cautare de bulbi(de branduse?). Puzderie de cutii de conserve arse in jurul refugiului(au crezut ca focul le rezolva?). 

Multe urme de animale, mergem mai departe catre Table, 30 minute dupa indicator. Ori le-am ratat ori am facut noi prea mult(nici nu stim cum arata), padurea e cea care o vedeam de sus, acel cerc cu insula in mijloc 

Zapada e mai multa aici, plus ca noaptea trecuta de la ceata cred, cazuse un strat de “stelute”si facea sa para totul proaspat nins. Cand se iese din padure, practic nu stii pe unde sa o iei, o luam initial spre cabana Brusturet(banda albastra), dar ne-am repliat rapid in mai putin de 100m si am gasit totusi drumul dorit, spre Table si Prapastii. 

 

O alta incurcatura pe drumul forestier, intr-o curba la 180 grade, pe unde se coboara de la Curmatura. Nu stim pe unde sa o luam… noroc cu un grup ce cobora de la cabana. Si asa am aflat ca am ratat si intrarea in Cheile Pisicii. Prapastiile sunt frumoase, dar soare nu mai e demult, acoperit de nori de ceva timp. 

Am aflat ca ar mai fi cam 1.5 ore pana jos la masina. Sus in creasta e ceata si inorat. Prognoza meteo a fost buna si nu am avut surprize. La 16.30 am ajuns si la masina, totul in regula – pornim catre casa; din Zarnesti incepe sa ploua, ne luam ramas bun de la Craiul superb, acoperit acum de intuneric si o ceata umeda.

A fost o iesire foarte frumoasa, am ramas incantati amandoi, ne va tine ceva timp de “foame” pana la urmatoarea!

Joi, 26 ianuarie 2012 - 16:55 
Afisari: 2,794 


valio