Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

August 2022
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031

Septembrie 2022
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930

Online

Vremea
Varful cu Dor
Muntii Bucegi

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

In Piatra Craiului cu pisica munțomană (Muntii Piatra Craiului)


Povestea jurnalului:

Să fie de vină premiul concursului de jurnale? NU, nu cred... oricum trebuia să scrii și tu la un moment dat un jurnal – primul jurnal! Și-apoi, îți place să le citești pe ale altora. Hai, scrie! Nu că frontala Black Diamond nu ar fi interesantă – ba dimpotrivă, dar asta ar fi doar un bonus! Important este să sparg gheața și după 8 ani de carpati.org să încep sa scriu și jurnale!


Câteva informații introductive:

- Piatra Craiului: Fântâna lui Botorog – Cabana Curmătura – Vf. Turnu – Vf. Ascuțit – Cab. Curmătura – Fântâna lui Botorog;

- 1 octombrie 2014;

- eu și frate-meu Flore;

- vreo 11 ore cu tot cu pauze (de fapt o pauză continuă de vreo 8 ore urmată de 2,5 ore de coborâre).


Povestea turei:

Un an de pauza de munte! Motivul ... unul întemeiat: mărirea familiei! Revenirea trebuia să fie neapărat în Crai, preferatul meu. Dar nu s-a potrivit, căci prietenii organizaseră o tură în Bucegi într-o zonă nouă pentru mine așa că la încurajările soțului m-am dus și eu, deși Tudor avea doar 3 luni. Și totuși, trebuia să ajung și în Piatra Craiului anul ăsta, aveam de mult traseul întipărit în minte. Nu urcasem niciodată pe Vf. Turnu de la Curmătura (pe punct roșu). Acolo sunt câteva cabluri , am văzut și poze interesante pe net! Asta va fi! Curmatura – Vf. Turnu – Vf. Ascuțit – Padinile Frumoase. Porțiunea până la cabană și înapoi la Botorog îmi vine foarte natural a nu o mai socoti dar trebuie, măcar pentru timpul total al turei!


Bucuria muntelui începe (cel puțin în cazul meu) încă din momentul pregătirii celor necesare, așa că de căteva zile aveam deja rânjetul dispus să dea un ocol de 360°, știți cum se spune: noroc cu urechile! Dimineața plecării e și mai și, trezitul cu noaptea-n cap devine o plăcere (culmea!). De fapt, nici nu trebuie să sune ceasul pentru că foarte des mă trezesc și verific cât mai „trebuie” să dorm.Plecăm de la Fântâna lui Botorog, pe o vreme superbă, așa cum se anunțase. De altfel, am avut toată ziua parte de un cer senin, albastru cum numai toamna poate oferi și o căldura de vară iar cireașa: lipsa vântului pe creasta!! Primele poze le facem imediat ce ieșim în Poiana Zănoaga, pe la ora 7:30, și urmau multe altele: eram două persoane cu două aparate foto! Minunat! Mai ales că de obicei, eu nu prea apar în fotografii! /Pisica/1.jpgTura asta s-a vrut a fi lejeră, o plimbare cu rucsac ușor, multe poze și trândăveală pe creastă! Așa a și ieșit! Motiv pentru care am făcut vreo ora și jumătate până la Cabana Curmătura, frumoasă ca întotdeauna, mai ales ca era învăluită de lumina blândă a dimineților de toamnă. Să tot stai la soare! /Pisica/2.jpgAici ne-a întâmpinat, pe langă câinii cu care deja ne-am obișnuit, o pisică nouă... foarte atentă la ceva! În clipa următoare prinde un șoarece, se joacă cu el un timp iar apoi... îl pierde! Pierdem și noi aproape trei sferturi de ceas aici fiind flămânzi și însetați după atâta mers! Lăsăm hainele groase la cabană, acum știm sigur că nu vom avea nevoie de ele, si pornim dar nu înainte de a lua apă pentru creastă. Și-acum: știați că dulăii beau apă direct de acolo de unde curge ci nu din gălețile puse jos? Ei bine, da! Totul bine și frumos până când observăm că suntem urmăriți. Ba mai mult, și atacați și luați peste picior de mâța de la cabană! Se juca, țopăia, sărea în copaci, rămânea în urmă pentru a țâșni apoi din nou, bineînțeles printre picioarele noastre, mai mai să ne împiedicăm. Deja începeam să ne punem întrebări, până unde va veni, cum scăpăm de ea, va trebui s-o luam acasă? La părinți am avut tot mereu cel puțin o pisică, le știam deci comode dar descurcărețe în același timp. Eram convinși că va merge cel mult până la primul cablu și se va întoarce. Tot primul cablu bănuiam că ma va încerca și pe mine! Deja îi spusesem fratelui meu că dacă mă aruncă-n sus mai departe mă descurc. Nu m-a aruncat dar m-am cam întins puțin acolo. 

/Pisica/3.jpg Toată urcarea este splendidă, presărată cu cabluri și puncte de belvedere. Mi se pare o variantă rapidă și plăcută de ajuns în creastă, cu siguranță o să mai urc pe aici.

Pisica nu s-a speriat de puțină stânca așa că era tot cu noi, și după ce trecusem de partea în care aproape că ne enervase, ne-am resemnat iar frati-meu chiar spusese ca daca trebuie o va duce în brațe, mâncare avem și pe gustul ei (carne la conservă) i-om da și apă și spre seară o ducem înapoi la cabană, asta e!Ne jucăm un pic, facem poze, multe poze că de, avem două aparate foto! /Pisica/4.jpg


/Pisica/5.jpg

Pisica se mai odihnește, admirând peisajul. /Pisica/7.jpg

 Și ajungem aici:

/Pisica/8.jpg

În pozele altora părea un loc ușor periculos, iar omul destul de suspendat în poziția aia. Vroiam și eu poză acolo, așa, dar acum cand chiar eram acolo, mi-am dat seama că pozele sunt înșelătoare și mă întrebam dacă poza mea va fi la fel de spectaculoasă, căci prăpastia care trebuia să fie sub mine nu prea mai era prăpastie în realitate. Totuși, după reacțiile celor care au văzut pozele, a iesit bine!

Fotografiem și Măgura Codlei, ca întotdeauna, punctul meu de reper, indiferent că sunt pe munte sau vin dintr-o călatorie cu mașina, ea reprezintă ”acasă”. /Pisica/9.jpg

 Am urcat toate porțiunile asigurate cu cabluri tot mereu cu pisica în picioarele noastre. Ținea neapărat să fie fix în fața unuia dintre noi. Pe stâncă mai aluneca, căci nu-și putea agăța gheruțele, dar căuta porțiuni cu iarbă iar acolo nu avea probleme. Când am ajuns în zona jnepenilor, după ultima porțiune mai abruptă, am facut un scurt popas pentru poze, mai ales către Piatra Mică, iar aici pisica pur și simplu a dispărut. Deși am chemat-o nu s-a mai auzit nici o mișcare, nici mieunături. Urcase destul de mult, ne întrebam dacă va știi să se întoarcă de acolo. Ne-am amintit cum bunica ne povestea de una dintre pisicile noastre care se întorsese acasă de la o rudă care locuia la cel puțin 10 km depărtare. Dar toată discuția asta era valabilă doar în cazul în care pisica trăia , pentru că locul era destul de abrupt și luam în considerare și varianta că ar fi putut cădea. Deși preocupați de soarta ei, după ce am mai chemat-o, a trebuit să ne continuăm drumul sperând totuși să o găsim seara la cabană.


Pe Vf. Turnu facem o pauză scurtă după care continuăm până în Șaua Padinei Închise, unde aveam programată o pauză mai lungă pentru ceva bun și leneveală.Dar până să ajungem acolo, pe porțiunea în care poteca ocolește prin pădure creasta îngustă, s-a format o altă potecă destul de evidentă care însă coboară în loc să meargă paralel cu linia crestei. Deși amândoi am mai trecut pe aici, era să ne lăsăm furați, dar după câtiva pași în coborâre și lipsa marcajelor am urcat pieptiș spre creastă regăsind repede poteca.


În Șaua Padinei Închise nu putea să ne aștepte decât priveliștea asupra ... Padinei Închise! Aici am lăsat jos rucsacii și ne-am căutat locuri comode, am mâncat câte ceva și am încercat să-i sunăm pe cei de acasă. Nici caprele negre, doar două la număr astăzi, nu s-au lăsat așteptate. /Pisica/10.jpgSunteți de obicei atenți la avioane atunci când sunteți pe munte? Eu știu doi băieți, unul de 4 ani (fii-meu ăla mare) și celălalt ceva mai mare care numără avioanele de pe cer. 10 simultan! Oau! Acum erau doar două dar cu traiectorii încrucișate. Iată și poza făcută bineînțeles cu Nikonul nu spun cui! (Eu prefer Canon, fără a pretinde însă că unele ar fi mai bune decât altele.) /Pisica/11.jpgDin Șaua Padinei Închise se desprinde la vale poteca ce duce la Diana prin Brâna Caprelor. Se vede și punctul unde se ramifică marcajul pentru Padina Popii. Aceste două trasee sunt, după părerea mea, printre cele mai frumoase din Crai. Poate scriu un jurnal și de acolo! Uuuu... ar fi al doi-lea!Ne punem din nou în mișcare și ne bucurăm de cât de fain este să mergi pe creasta Pietrei Craiului. Iată și căteva locuri care mi-au plăcut în mod deosebit: /Pisica/12.jpg

/Pisica/13.jpg

/Pisica/15.jpg

După cum se vede ( în condițiile în care am încercat să limitez cât de mult numărul fotografiilor din jurnal)drumul nostru a fost de fapt o continuă pauză pentru fotografii. Eu tot mereu pierd destul de mult timp pozând în stânga și-n dreapta, timp pe care îl câștig apoi acasă având posibilitatea de revedea pozele ori de câte ori vreau.În Piatra Craiului acest aspect parcă e și mai accentuat, poate și pentru că muntele ăsta pentru mine, e deosebit! Din acest motiv timpul de parcurgere, mai ales pentru creastă, îl socotesc cu cel puțin o oră în plus față de cel de pe marcaje. Mă întreb de câte ori va trebui să fac creasta pentru a scoate timpul de pe marcaj, pentru că nu pot să nu stau să admir, și apoi să pozez, pentru că dacă doar pozez parcă nu văd nimic. În plus, nu poți să te uiți foarte mult în stânga sau în dreapta fără să te oprești din mers, pentru că terenul cere cam tot timpul privirea la picioare!


Și-uite așa ajungem la Ascuțit târziu, după ora două, reușind din nou, ceea ce s-a mai întâmplat doar atunci când am fost tot numai noi doi, să depășim cu mult timpii de pe marcaje, că suntem gură-cască și poveste lungă (mai ales eu, să nu vorbesc de alții)! Facem și aici o binemeritată pauză de masă și pornim spre cabană pe la ora 15. Am coborât prin Padinile Frumoase, care ar putea fi chiar frumoase dacă n-ar avea urzici și ierburi înalte și uscate. Coborârea a fost fără surprize, știam deja terenul dintr-o altă tură, așa că am coborât fără prea multe povești și fără pauze de poze. Astfel, am ajuns repede la Curmătura unde mai întâi mi-am spălat mâinile și fața cu apa rece de la izvor. Ce revigorant! Mai ales că prima zi de octombrie fusese foarte călduroasă.


Mă așez pe bancă și-aștept să vină frate-meu cu ciocolata caldă și vești despre mâța pe care deja o căutam cu privirea prin jurul cabanei. Nu se întorsese, așa că nici noi nu am zăbovit prea mult și am plecat spre mașină, iar cabanierul a plecat după ea. Am aflat că pisica avea doar șase luni, deci puțină experiență de viață și nu mai plecase de la cabană până atunci. Îndepărtându-ne se auzea din ce în ce mai încet cum cabanierul o striga, dar nu reușeam să descifrez poate numele pisicii. Cum cheful de vorbă ne cam pieriseam mers întins și într-o oră eram la Fântâna lui Botorog! Era aproape ora 18, timpul pierdut pe creastă îl recuperasem pe coborâre!


Oricum, ideea de bază a acestei ture era să fie o zi fără grabă, pe un traseu destul de scurt care altfel cred că s-ar putea face cam în 8-9 ore. Dar partea cea mai frumoasă a unui traseu este ”acolo sus”, și sus am vrut și noi astăzi să stăm cât mai mult. De cele mai multe ori alegem trasee lungi, vrem să atingem anumite obiective, iar asta ne face să transformăm tura într-un fel de maraton cu pauze scurte... Acum am putut savura muntele pe îndelete, pe o vreme cum nu se putea mai bună.


Povestea asta însă nu se poate termina aici, sunt sigură că vă intrebați ce s-a întâmplat cu pisica. Nouă ne-a părut rău pentru ea. Am crescut cu tot felul de animale învățând să ținem la ele. Ne și gândeam deja să sunăm la cabană a doua zi, dar până la urmă nu am sunat. Decât un răspuns negativ, mai bine să rămânem cu gândul că poate s-a întors.


Într-o zi, citind un jurnal pe carpați, dau, așa cum bănuiți deja, peste pisica buclucașă, care însoțea un grup, de data asta pe coborârea de la Curmătura. Mă uit repede la data postării jurnalului: 14 octombrie, mai sus o altă dată 13 octombrie! Asta era data turei, avem confirmarea din partea autorului jurnalului, pisica era bine! Aflăm ulterior și de la cabană că da, s-a întors dar a plecat iar, deși atunci cu noi fusese prima oară. I-a plăcut! Pisică munțomană!




Sâmbătă, 29 noiembrie 2014 - 14:06 
Afisari: 6,040 


Postari similare:





Comentariile membrilor (3)

zentai
zentai
Coarda
 
1
Daca dupa opt ani de carpati.org ai scris primul jurnal...inseamna ca "decat" șapte ani ai pierdut vremea, caci ai sharm si pui suflet!Si-o frontala black diamond se mai gasea, da-o dreacu! Carpati.org

Felicitari pentru jurnal!

Si nu uita, pana la urmatorul neaparat sa mai treaca opt ani, da?


Miercuri, 3 decembrie 2014 - 13:19  

camelia
camelia

 
2
Multumesc! O sa vad ce pot face! :-)


Joi, 4 decembrie 2014 - 12:53  

yo6ial
yo6ial
Coarda
 
3
Eu sper să nu te iei după gura lui Gabriel.

Jurnalul ăsta mi-aduce aminte de faptul că, de fiecare dată, pisoaicele mele parcă ar vrea să vină cu mine.
Parcă, pentru că sunt tare puturoase. Ar veni... dar cuibărite în rucsac. Carpati.org

La mai mare!


Duminică, 21 decembrie 2014 - 17:48  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0724 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2022) www.carpati.org