Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Noiembrie 2021
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930

Decembrie 2021
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Online

Vremea
Varful cu Dor
Muntii Bucegi

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

In muntii Rodnei (Muntii Rodnei)

­IasiVatra DorneiGura LaleiLala MareLala MicaVf. IneuVf. GargalauCascada CailorStatiunea BorsaPasul PrislopIacobeniIasi


18 iulie – 20 iulie 2008


Dupa un weekend superb in Ceahlau, se intrezareste posibilitatea unui weekend in muntii Rodnei. Stam pe ganduri pentru ca vremea nu se anunta deloc cu soare, iar timpul nu prea ni-l per­mitem. Decidem totusi sa mergem. Vineri dimineata, la 7:47 avem trenul spre Vatra Dornei (pret bilet intreg: 39.90 lei). Suntem 10. 5 sunt pentru prima data pe munte cu rucsacul in spate. Suntem 3 fete. Ma gandesc ca intr-un grup atat de mare, problemele vor aparea cu siguranta. Ramane de vazut Smiley

Drumul cu trenul pare destul de scurt. Ajungem in Vatra Dornei.


Carpati.org­


Luam de la 13:30 autobuzul spre Viseu, si ne asiguram ca soferul stie unde sa ne lase: Gura Lalei. (pret bilet 11 lei pana in Sesuri).


Carpati.org


In jurul orei 15:30, suntem cu rucsacii in spate, pregatiti sa o luam la picior. Ne poticnim de cateva ori, unii isi schimba hainele, incaltamintea, altii trebuie sa isi regleze rucsacul, si nici nu ne putem impotrivi tentatiei de a gusta din fragii mari si rosii de pe marginea drumului forestier (6,6 km).



Carpati.org



Carpati.org Yammmmm



Timpul nu ne permite insa sa zabovim prea mult. Telul nostru este sa ajungem la Lacul Lala Mica, pentru a putea campa. Grupul inainteaza destul de bine, poate chiar prea repede, dupa parerea mea. Cand se opreste unul, tot grupul sta in loc, sezand, lasand sa treaca minute bune pana sa ne ridicam si sa pornim iar. Raman mereu in urma, pentru ca ma opresc des sa privesc, sa descopar florile si sa compar, sa ma uit in urma sa vad ce am lasat. Ma bucur copilareste de muschii verzi din padure. Nu ma multumesc cu privitul, trebuie sa ii simt si sa ma bucur si de senzatia pe care o am atunci cand calc pe ei. Totusi asta ma face sa pierd iar pasul, iar sunt ultima din grup. Noroc cu opririle, si vreau nu vreau, trebuie sa ma asez si eu, in asteptarea unor noi provocari din partea traseului pe care il urmam.



Carpati.org


Ne apropiem din ce in ce mai mult de munte. Traseul nu presupune probleme, pe drumul forestier am intalnim foarte rar marcajul – punct albastru, dar nici nu e nevoie, nu ai cum sa te ratacesti. Urmam apoi cursul raului, pe pietris umed, ceea ce ma incanta. Intalnim si o padurice, fara sa presupuna probleme, desi marcajul e destul de saracacios. La iesire, ne confirmam faptul ca petele mici si albe care abia se zareau de pe drumul forestier sunt intr-adevar zone cu zapada si deja ne facem planul de o bulgareala.


Timpul nu ne permite insa sa visam prea mult. Ne reluam formatiunea in sir indian, dam de jnepenis si urcam pe cursul raului.



Carpati.org


Carpati.org





De soare nu prea am avut parte. Pauzele de odihna sunt tot mai dese, lacul nu se intrevede, iar cu timpul nu prea stam bine.Printre noi avem un coleg foarte vioi, e mereu primul si ne anunta ca a vazut 2 corturi negre. Il privim neincrezatori, si tindem sa glumim pe seama lui. Totusi spusele lui se adeveresc. Ajungem la lac si vedem si cele 2 corturi, identice si negre, cu pari de lemn in mijloc.



Carpati.org


Ne luam o bine meritata pauza la lac, ne fotografiem, ne bucuram. Este primul meu lac glaciar. Imi place sa ii analizez pe ceilalti cum simt fiecare in parte bucuria: 2 fac tumbe, unul isi imbina cele 2 pasiuni: fotografia si muntele, altii sunt prea obositi sa mai faca ceva sau prea indragostiti, incadrandu-se perfect in acest peisaj. Sunt si priviri detasate de tot ce sa intampla in jur, in armonie perfecta cu linistea si calmul lacului.



Carpati.org



Mai punem ceva pe noi, ne acoperim capetele, si ne urmam punctul albastru, spre tinta acestei zile. Ma incapatanez sa ma uit inapoi si sa memorez lacul de sus, sa observ din nou flori pe care nu le mai zarisem pana acolo, si nu in ultimul rand sa analizez iar cele 2 corturi negre si oamenii pe langa care am trecut, primii intalniti pe traseul zilei de astazi, desi asta ma face sa raman iar ultima.



Carpati.org



Distanta dintre lacuri mi se pare foarte mare, merg inainte luand din energia colegilor, intrebandu-ma mereu cum de reusesc sa avanseze atat de usor. Iata ca seara nu ne-a prins pe traseu si primul lucru pe care il facem cand ajungem la Lala Mica e sa ne schimbam hainele ude si sa ne intindem corturile. Ce bune sunt conservele!


Intunericul nu ne permite prea multe si nici stropii de ploaie, care ne trimit in cort. Se intrevad si fulgere, insa nu se aud deloc tunete. Ploua aproape toata noaptea, suntem in nori, ajung si tunetele sa se auda. Ma trezesc din cand in cand, si de fiecare data aud chicote de veselie si de harjoana din cortul vecin, imi aduc aminte de vorba bunicilor: “le-a fatat mata-n ceaun”.



Un somn odihnit si nu prea, insa spre mirarea mea, fara frig. Nu pot sa spun acelasi lucru si despre colegi. S-a lasat cu apa in cort, fata lipita de prelata uda, sau si mai rau, saci de dormit uzi. Propunem ca ora de plecare, 10:30, asteptandu-ne la un traseu de 5-6 ore pe ziua de azi.





Carpati.org


Carpati.org


Carpati.org


Carpati.org



Program de voie, unii mai dorm la soare pe izopren, altii inca nu au iesit din cort, unii mananca, fotograful nostru pasionat e in cautare de frumos. Ma atrage zapada si merg impreuna cu varul meu si unul dintre colegi inspre ea.



Carpati.org


Timpul tace si trece, avem cer senin, frumos, soare, iar la ora stabilita suntem toti cu rucsacii in spate, o coordonare nesperata. Cu cat urcam spre sa, norii ne invaluie. Decidem sa nu mai galopam ca in ziua de ieri, si iata se intrevad primele neintelegeri, foarte usoare de altfel, care pana la urma se finalizeaza cu buna vointa.


Pentru ca ieri eram ultima, astazi, la inceput de traseu am onoarea sa fiu a doua; nu tine mult, am un sentiment ciudat ca toti ceilalti colegi imi stau in carca si ca atarna mai greu decat rucsacul meu; ma uit in urma si ii vad ingramaditi asteptand sa aiba unde pune piciorul pentru a urca; in plus, simt cum distanta dintre mine si primul se tot mareste, ma fortez sa maresc pasul si ritmul; desi curiozitatea ma omoara sa stiu ce e dincolo, nu pot sa inaintez mai repede; aerul nu imi mai ajunge, respir si mai repede, un cascat imi sta in gat, nu ma lasa nici sa imi iau necesarul de aer, dandu-mi senzatia de greata la inspirat si nici sa il dau afara.


Ma retrag de pe carare si incet incet ii las sa ma intreaca. Ma simt in largul meu si imi permit sa ma uit iar in urma sa vad ce las, sa urmaresc imensitatea tinutului pe care il strabat. 


Carpati.org


Bineinteles, la sfarsitul urcusului de aprox. jumatate de ora o binemeritata pauza, cu “asezare”. Pe valea de dinaintea noastra vedem un grup de 4 turisti. Salutam cat putem de tare, facem din maini, dar nimeni nu ne aude si parca nici nu ne-au vazut, nu primim nici un raspuns.


Ineul ne asteapta, insa noi inca nu suntem decisi daca sa il cucerim sau nu. Norii nu ne permit deloc priveliste, unii se gandesc la cel putin 1h de intarziere, cat ar insemna sa facem varful, dar mai presus de tot, se vad si fetele celor care nu vor nimic altceva decat sa ajunga acolo sus, care nu inteleg ce inseamna sa fii atat de aproape de varf si totusi sa treci pe langa el. Rad in sinea mea si incerc sa ne imaginez pe toti 10 pe varf, am in minte o imagine foarte haioasa. Propunem diverse cai, una din ele fiind ca cei care nu vor sa urce, sa stea la baza indicatorului, iar ceilalti sa urce fara rucsaci. Nu suna bine deloc, pentru ca suntem transpirati, suntem in nori si vantul se inteteste. Decidem sa mergem cu totii mai sus. Unii nici nu mai stau pe ganduri, au rucsacii in spate si merg tinta spre varf, nu ii mai intereseaza nimic. Lasam rucsacii in traseu, si rand pe rand o luam spre varf. Ma uit in urma, si ii vad atrasi ca de magnet, urcand voiniceste chiar si pe cei mai decisi sa nu faca varful.


Carpati.org




Suntem toti 10. E cand harmalaie, cand liniste, fiecare are de aratat ceva, de povestit ceva. Soarele isi face aparitia pentru cateva minute si ne lasa sa admiram pe ici pe colo, valea, lacul, creasta pe care urmam sa o strabatem. Ne ajunge din urma si grupul de turisti. Ne asteapta sa lasam varful in seama lor, si chiar si asta facem, gandindu-ne la traseul pe care il avem.

Mai punem ceva pe noi, mai luam o inghititura de “incalzitor” si o luam din loc. Suntem incantati, mergem in sir indian, si fiecare trebuie sa remarce ceva, oi, zapada, ochiuri de lac si cei 4 turisti scaldati in soare pe Ineu. Facem o noua oprire, ce imi permite sa fiu printre primii la plecare.


Carpati.org






Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org



E primul meu traseu de creasta. Nu sunt pregatita sa vad in stanga prapastie, in dreapta prapastie. Atunci cand ma opresc, nu ma pot abtine sa nu admir si maretia prapastiilor, ma uit in jos si dintr-o data ma identific cu stancile rostogoloite. Imi dau o noua senzatie de ameteala si dezechilibru. Sariturile colegilor din spate, care parca imi sufla in ceafa, imi amplifica dezechilibrul, ma fac sa ma retrag din nou si sa ii las sa treaca. In spatele meu ramane iub, iar in fata unul dintre colegi care imi citeste frica si imi propune sa folosim cordelina. Ii promit ca la urmatoarea trecere de acest fel o vom folosi si asa si facem. Ma leaga cu grija si imi dau incredere in mine, stiu ca pot continua. Asta ne face sa ramanem iarasi in urma, insa ii ajungem la un punct de dificultate destul de mare, care necesita o deosebita atentie pentru trecere.



Carpati.org


Desi se merge in ritm alert, nu pot sa nu studiez florile. Au culori mai intense, mult mai intense. Desi sunt legata cu cordelina, si astept sa trecem de un alt punct cu dificultate, nu ma pot abtine sa nu remarc si trandafirasii de pe stanca de care stau lipita, si sa ii pipai.


Carpati.org


Gata, gata si cu prapastiile. Ma dezleaga si ma lasa sa ma descurc singura. Opririle pe care le facem nu se intrevad prea bine. Studiem mereu harta si timpul de mers nu se potriveste deloc cu durata traseului la care ne asteptam. Se spune cu voce tare un lucru si se susoteste altceva. Ma ingrijoreaza faptul ca suntem multi, ca norii nu ne lasa deloc in pace, iar pe creasta de unde loc sa intinzi 4 corturi ?! Mergem, si mergem, si iar mergem. Facem si pauza de masa, si avem nororcul sa ne bucuram si de priveliste. Cele 5-6 ore s-au scurs demult.


Carpati.org



Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Prindem forte noi si o luam iar la drum. In vale, turma de oi. La indemnarea noastra: “Haaaaaaaaaai la deaaaaaaaaaaaal” , ne bucuram de raspunsul primit de la cioban: “Haaaaaaaaaaaaai la vaaaaaaaaaaale”. Ni se promite ca mai avem 2 varfuri, dupa care e Gargalaul si dupa care ajungem in camping. Da, ne da energie, grupul nu mai pune atatea intrebari, insa cu timpul realizam si dezamagirea, ca mai avem de mers, si intelegem ca intrebarile nu fac decat sa arunce stropi de neincredere care ne iau din puteri. Sunt iar ultima, insa nu imi mai arde sa ii ajung din urma pe ceilalti si sa stau jos. Imi pastrez constant pasul, ma opresc langa ei sa beau apa si merg mai departe, singura. Stiu ca ma vor intrece si stiu ca voi fi mai odihnita decat ei la urmatoarea pauza de “sedere” asa ca imi vad de drum cu gandurile mele.


Carpati.org


Cucerim si Gargalaul, insa nu mai suntem atat de entuziasmati ca pe Ineu. Studiul hartii e mai interesant.


Decidem sa ajungem pana in sa si acolo sa luam o hotarare: mergem spre camping sau o luam pe traseul de a doua zi, cautand un loc de campat. Schimbam traseul de pe banda rosie pe banda albastra. Ne intalnim cu un grup de turisti straini care urca, si ne salutam copios fiecare cu fiecare. Mai trecem pe langa un cort, insa nimeni pe langa. Ne oprim intr-un final la locul potrivit, avem jnepenis, avem si rau aproape. Ne bucuram ca am terminat traseul pe lumina si ca am facut o alegere buna ca nu am mers pana in camping, castigand astfel timp bun pentru a doua zi. Jumatate din noi au frisoane, nu se pot incalzi si se cocolosesc in cort, in sacii de dormit. Un ceai cald, o supa fierbinte, si inghitituri de vodca ajuta. O noapte fara vant, cu cativa picuri, si somn nestingherit.





Nu ne putem abtine sa nu ne harjonim putin...



Carpati.org


Plecam mai de dimineata, vrem sa fim in Borsa pana la 2, pentru a prinde autobuzul spre Vatra Dornei si trenul spre Iasi de la 5. Coboram abrupt spre Cascada Cailor, pe triunghiul rosu. Gasim si o mica pesterea, pe care nu ne putem abtine sa o ocolim. Ajungem si la cascada, oameni multi, asta ne spune ca nu mai avem mult de coborat si ca e usor drumul. Nu zabovim prea mult. Suntem atractia turistilor de la cascada, avem fete obosite, suntem multi, avem casa in spinare, si suntem incaltati cu ghete pe timp de vara si nu in adidasi “ca toata lumea”. Desi coborati de pe munte, suntem mai vioi decat cei abia ajunsi la cascada dupa o ora de mers.



Carpati.org


­

Carpati.org

 Poza de grup.


Carpati.org


Ajungem in sfarsit in statiune. Tabaram pe primul container, abia asteptand sa mai scapam de cate ceva din rucsac, cum ar fi gunoiul. La intrarea in statiunea Borsa, stam linistiti pe o banca de asteptare a autobuzului. Ne gandim si la varianta ocazie, pentru ca unii dintre noi doresc neaparat sa prinda trenul de 5. Se aude un strigat cum ca vine o camioneta. Baietii sar ca arsi si fac semne disperate catre sofer. Intalnim un om cu inima mare care e dispus sa ne ia in bena pana la pasul Prislop. Suntem in culmea fericirii, nu stim cum sa insfacam mai repede rucsacii, luam pe cel care ne vine mai repede la mana, 2 -3 baieti sunt in bena si iau rucsacii celor de jos, apoi ne ajuta sa urcam rand pe rand. Bataia in capota il anunta pe sofer ca suntem toti gata. E ca cireasa de pe tort, suntem in culmea fericirii, radem unii la altii.


Carpati.org


La pasul Prislop ne impartim 5 si 5 si asteptam sa gasim transport pana in Vatra. Sunt cateva tigancuse care vand afine, 3 lei cana. Daca nu le cumperi, iti cer un ban. Ma enerveaza la culme. Fiecare turist cu masina care trage la Prislop este agasat sa cumpere afine si abia abia scapa de gura lor.


Carpati.org


Intre timp primul grup a prins masina. Iesim si noi in strada la autostop. Nu ne baga nimeni in seama. Soare arzator. Baietii mai joaca o pietricica la mijloc de sosea. Soseste si un autocar cu batranei straini. Sunt si ei agasati de “afinate”. Atentia insa le este atrasa de altceva: o mica cireada de vaci urca pe sosea. Sunt toti cu aparatele de fotografiat in mana, rad unii la altii, fotografiaza intr-una. O faza tipic romaneasca: vacarul alearga, bate biciul de sosea, si mana vacile inapoi la vale. Se intalneste apoi cu un amic, isi dau mana, si se intreaba “Ci faci”, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Strainii sunt toti cu gura cascata, ca in urma unui spectacol de zile mari.


Intr-un final opreste un francez. Vrea sa ne ia pe toti 5, insa in spate locul nu e prea mare. Intre timp ajunge si un maxi, asa ca il oprim, ii multumim francezului, si ne urcam in microbuz. Somnul ii prinde pe baieti, si orice plan sa mai mergem pe undeva in ziua respectiva, sa nu ne intoarcem in Iasi, pica. Coboram si noi la Iacobeni sa luam trenul spre Iasi.


Carpati.org


Cand ne luam biletele, aflam ca mai avem si ceva intarziere de vreo 20 de minute. Mergem intr-un parculet la umbra. Suntem toti rosii la fata, arsi de soare. Ne amuzam unul pe baza celuilalt in asteptarea trenului. In sfarsit ne urcam. Locurile noastre, in cele 2 compartimente unul langa celalalt, sunt ocupate de ... tigani. Fetele au norocul sa se confrunte cu ei, baietii au urcat pe cealalta usa a vagonului si ajung mai greu, aglomeratie pe hol, ei cu bagaj… Eu am mai mult noroc si reusesc sa eliberez cele 5 locuri ale noastre. La celalalt compartiment e nevoie de baieti, care nu intarzie sa apara. Nu stau la discutii si isi ocupa si ei dreptul. Mai jucam o carte, mai vorbim, dar pana la urma somn.


Carpati.org


In gara din Iasi, ne luam ramas bun si fiecare isi urmeaza agale cursul spre casa.

­



Miercuri, 24 iunie 2009 - 21:19 
Afisari: 2,484 


Postari similare:





Comentariile membrilor (14)

mastroiani
mastroiani
Caraba
 
1
Frumos.Ce mari (la propriu si la figurat ) cred ca v-ati simtit acolo sus pe virf? D-ale tineretii valuri .Am o nedumerire : cum vine treaba cu ,, bulina albastra "?


Vineri, 25 iulie 2008 - 20:48  

aaron21
aaron21
Coarda
 
2
Se vede pe fetele voastre ca sunteti fericiti ..ma bucur ..felicitari ..a fost o tura reusita cu vreme frumoasa ... parca am fost si eu printre voi Carpati.org ... Inca odata felicitari !


Vineri, 25 iulie 2008 - 21:05  

ally_mony
ally_mony

 
3
uite ca pana la urma ati prins vreme buna Carpati.org
felicitati si... la mai mare !


Vineri, 25 iulie 2008 - 22:38  

lavisimo
lavisimo

 
4
Frumos!
Imi aduce aminte de tura de anul trecut cand am mancat zmeura pe saturate si am cules afine cu un pieptane cu dintii rari(nefolosit) si o punga ca nu aveam "unealta" speciala... dar asta era pana la statia meteo...
Ceahlaul si Rodnei sunt pagini frumoase din cartea amintirilor mele, locuri unde mi-ar placea sa locuiesc si unde ma voi intoarce cu drag...
Carari insorite!


Vineri, 25 iulie 2008 - 22:45  

love_alpin4807
love_alpin48..

 
5
Super,chiar ati prins vreme faina in comparatie cu ce vreme este de obicei in Rodnei.
Carari insorite in continuare.
Cu respect Alpin.


Vineri, 25 iulie 2008 - 22:58  

radmar
radmar
(admin)

 
6
Foarte frumos povestit. Cred ca toti va veti aminti cu mare placere si bucurie, oricand aceasta drumetie.

Si mie mi-e dor de Rodnei. Meleaguri frumoase sunt pe-acolo...


Sâmbătă, 26 iulie 2008 - 00:39  

radmar
radmar
(admin)

 
7
Sunt cam carcotas, asa ca trebuie sa spun ca am cam vazut doua perechi de adidasi albi. O pereche aparand chiar in poza de pe varful Gargalau Carpati.org

Banuiesc ca dupa aceasta tura, persoanele respective vor aprecia mai mult bocancii/ghetele, chiar si vara Carpati.org


Sâmbătă, 26 iulie 2008 - 01:51  

adinutaa
adinutaa

 
8
salutare tuturor!
Am fost f norocosi cu vremea... mai ales ca acum sunt inundatii in zona... Carpati.org
In legatura cu "bulina albastra" Am vazut ca fost editat... e felul meu de a spune acestui marcaj... mai ales ca iub ma alinta "bubulina", de asta am si scris ca urmam "bu-bulina albastra" - in viziunea mea punctul are dimensiuni mult mai mici Carpati.org


Duminică, 27 iulie 2008 - 19:27  

aaron21
aaron21
Coarda
 
9
@adinutaa:


Grupul este din iasi ? Carpati.org


Duminică, 27 iulie 2008 - 21:31  

silvique_ms
silvique_ms
Caraba
 
10
Bravoooos!Carpati.org .. Foarte frumoasa tura! Felicitari!

Carari cu soare in continuare!


Luni, 28 iulie 2008 - 10:02  

mike
mike
Rucsac
 
11
Tare grupul vostru.Ma bucur ca ati trecut peste toate micile impedimente si v-ati bucurat de munte


Miercuri, 30 iulie 2008 - 15:26  

adinutaa
adinutaa

 
12
multumesc pentru mesaje.

pt aaron21: toti am terminat facultatea in Iasi


Joi, 31 iulie 2008 - 10:36  

tdrbuzle
tdrbuzle

 
13
foarte faina tura. Sa stii ca mie ciuda pe voi ca sunteti asa de multi, mi-ar placea si mie asa o gasca.

Si felicitari fotografului, a facut treaba buna, poze faine,


Marți, 5 august 2008 - 20:02  

rododendron
rododendron
Caraba
 
14
Foarte frumos.Bravo. Maine dimineata plec pe acelasi traseu.Cat ati facut de la plecarea pe drumul forestier (Gura Lalei) pana la Lala Mare? Multam fain pentru jurnal si informatii! Carari cu soare sa aveti!


Vineri, 28 august 2015 - 21:58  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,9292 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org