In lumea de poveste a Calimanilor (Muntii Calimani)
Ne aflam pe taramul viselor, in tara povestilor si a plaiurilor de basm pe care ni le imaginam citind povesti nemuritoare romanesti. Totul este verde, ‘’dealurile’’ semete curg lin in pante putin abrupte brazdate de garduri si presarate ici-colo cu cate un hambar de faneata. Se mai aude si cate o vaca din cand in cand, pun pariu ca-n laptele lor e gustul copilariei!
Totul a pornit cu premiza vacantei de Rusalii, 1 iunie anul acesta. Trei zile libere legate inseamna mult in viata adultului tanar care inca ar mai zburda liber, asa ca unde sa mergi ca sa valorifici timpul? Din pacate capitala nu e tocmai in centrul tarii, asa ca pentru orice decizie de a cunoaste ceva nou necesita multa dezbatere! Sunt atatea locuri de vazut in tara noastra!Calimanii au rasarit in cautari inca de la Revelion, cand am cochetat cu ideea unui munte mai salbatic, pentru noi total necunoscut si semet. Asa ca am zis: Gata, asa ramane! Ne luam mancare cat pentru 3 zile (stateam lejer o saptamana cu ce am carat), facem plinul si mergem!
Initial era vorba sa stam la cort, dar sunand la cabane la intamplate, oamenii foarte amabili care au revenit cu telefoane sa confirme/infirme locurile libere ne-au convins sa stam la cabana. Si nu la orice cabana, ci in creasta! La 2000 de metri altitudine! Perspectivele de dimineata si seara erau cu adevarat roz..
Ziua 1. Zapada in creasta!
Un Logan, cinci prieteni. Ora 6 dimineata, intalnire Aviatorilor, ruta Bucuresti – Gura Haitii, pazea venim! In 7 ore suntem acolo! (sigur ca da....). Soarele e deja mult deasupra orizontului, cer senin, buna dispozitia inunda Dacia inghesuita, parca plecam in excursie cu clasa, vorbim unii peste altii, ce emotie! Suntem in drum spre Cabana Roza Vanturilor de sub Varful Rețitiș, langa statia meteo.
Se ajunge cu masina sus, dar drumul e destul de accidentat, cabanierul sfatuindu-ne sa urcam direct in creasta 2 ore pe jos. Ne uitam pe harta, stabilim ce facem a doua zi, pfaaaai ce fain o sa fie! O sa facem Varful Pietrosul Calimanilor, cel mai inalt din masiv (2100 m), care se anunta la fel de pietros cum ii e numele, o piramida de piatra in marea de jnepenis protejat al Parcului National Calimani.
Dar n-am vrea nici sa ratam Rezervatia 12 Apostoli, cea mai frumoasa poteca tematica din Romania dupa cum am gasit-o descrisa in mai multe ghiduri ale Parcului. Distanta pe creasta e destul de mare, dus-intors ar fi cam 14 ore... N-am vrea sa nici sa alergam, mergem sa ne bucuram de munte, nu la maraton! Poate reusim sa o facem astazi! Hai sa vedem cand ajungem.
Drumul e lung, dar pentru unii dintre noi e nou, asa ca ne bucuram din plin de frumusetea vailor si satelor Transilvanene, de profilul semet al Hasmasului si de drumul sinuos. Au incep sa se profileze si vulcanicii din grupa centrala a Orientalilor, ne intrebam care o fi Calimanul... Nici unul dintre noi nu mai fusese ! Dupa ce trecem de Hasmas, nu mai avem Oltul partener de drum (care devenise un paraias aproape! ) ci Muresul, mult mai mare aici decat fratele sau. La Toplita il parasim cu parere de rau (aici incepe defileul Muresului, aviz amatorilor) si facem dreapta spre Vatra Dornei.
Ei, fratele Google ne recomanda sa nu ocolim 100 km ci s-o luam de-a dreptul printre cei doi munti, Calimani de-a stanga si Bistritei de-a dreapta. „Drum modernizat” scrie pe un panou informativ la intrarea pe drumul spre Bilbor, localitatea de bastina a aperlor minerale omonime. Bun, pana aici drumul e asfaltat, in sat chiar intrebam un om un pic atins de aburi nu tocmai minerali daca drumul e bun si putem ajunge la Vatra Dornei fara tractor „Ei, treceti, mai incet, dar treceti, Loganul e inalt!” Localitatea e prospera, ne izbeste mirosul de brad proaspat lucrat, oamenii muncesc de zor lemnul care pare a fi din belsug, casele noi sunt integral din busteni de lemn, am vazut si o poatra cat o casa, toata din lemn de brad plin. Nu am facu poze in portiunea asta, nu ne venea sa importalizam tristetea..
La iesirea din Bilbor asfaltul se termina si drumul incepe sa urce in serpentine. Aha, e zapada in creasta :D!
Drumul este accidentat, avem parte de privelisti minunate dar si dezolante, in adancul muntelui sunt zone intregi de defrisari, departe de ochii lumii ... Drumul e clar brazdat de camioane care cara lemne, de aceea parcurgem 40 de km in aprox 1h jumatate. Ajungem cu bine in Paltinisul de Suceava.
Cerem indicatii in sat, oamenii sunt foarte saritori. Nu mai avem mult! Ocolim un pic pana la Saru Dornei si aici facem stanga spre Gura Haitii (Doamne, oare cum s-o pronunta?!) E cam tarziu, am facut „doar” 8 ore pana aici din Bucuresti, dupa ce ne sfatuim cu o doamna de la o pensiune, ne hotaram sa amanam vizita la cei 12 Apostoli pentru ultima zi, inainte de plecare.
Asa ca facem stanga la iesirea din Gura Haitii, traseele sunt bine semnalizate, noi lasam poteca tematica in dreapta si urmam drumul pavat cu dale de piatra spre fosta cariera de sulf din anii de aur ai Romaniei... Cum am gasit-o descrisa in jurnalele iubitorilor de munte, cariera te umple de tristete, arata ca o rana sangeranda in blana verde crud a Calimanului.
Lasam masina la poalele muntelui de steril din urma exploatarii si incepe in sfarsit traseul! Am facut 9h pana in acest punct.. Urmam traseul tematic „Via Maria Tereza”, triunghi albastru, bine marcat din 100 in 100 m, cu indicatii de dificultate (un pic descurajante, trebuie sa recunoastem! )
Lumina inserarii e atat de linistitoare, dupa cam 40 de min de urcus moderat, iesim in luminis si Calimanul ni se dezvaluie:
Inca o panta mai abrupta si suntem in creasta!
Suntem fericiti, peisajul ni se deschide si avem vizibilitate 360 de grade! Vedem creasta principala si piramida Pietrosului in dreapta, siraguri de munti in departari.
Noi facem stanga, spre Statia Meteo Rețitiș, al carei acoperis se zareste deja. Suntem in platoul vulcanic si ne intersectam cu drumul forestier de masina (cred ca Loganul urca pe aici! )
Si supriza! Am ajuns la capatul curcubeului!
In 20 de minute suntem la cabana! De jos am facut 1h 40, cu tot cu pauze de gura-casca admirativ. Cabana Roza Vanaturilor este la 2021 m, chiar langa Statia Meteo.
Cabana iti ofera strictul necesar unui sejur in sanul naturii: un adapost cald (foarte cald, incalzire printr-un sistem de soba-boiler cu calorifere), o atmosfera cat se poate de placuta, ceai cald la discretie si .. discretie. Suntem doar noi si inca un grup tot „din celalalt capat al lumii”, sudul tarii. Ne simtim ca acasa!
Terasa cu vedere:
Un cabanier deosebit!
Cuibul
Avem parte si de un apus spectaculos, cu perpective asupra drumului de a doua zi.
Soarele parca se rusineaza si coboara chiar pe panta Varfului Pietrosul...
Ziua 2: Nici o tura far-o aventura!
A doua zi ne trezim cu mare chef de descoperit! Suntem pentru prima data intr-un lant vulcanic, vrem sa vedem cum e stanca, cum e vegetatia, care e fauna. Planul e sa facem un mic circuit, la indemnul cabanierului, Vf Negoiul Unguresc (2081) –Vf Pietrosul (2100) – Vf Gruiu (1979)- unde am inteles ca este un monument al eroilor – si retur. De la cabana ne intoarcem inspre saua unde urcasem cu o zi inainte (Nicovala) ca aici sa o luam in jos prin jnepenis pe curba de nivel. Intersectam si drumul de masina si ajungem langa muntele de steril al carierierei de sulf (sau Negoiul Romanesc, trasfigurat..)
Il lasam in urma si ajungem la baza trapezului Caliman, in saua Negoiu. Indicatoarele ne arata ca daca am fi vrut sa facem toata creasta, trebuia sa fim pregatiti !
Urcam cu chiu cu vai prin jnepenii care ne cam zgaraie!
Bine ca nu ne-am luat pantaloni scurti..
La un moment dat ne iese in cale o vipera! Sta timida pe loc o clipa, ca apoi sa se retraga rapid in jnepenis cand ne fugim sa o zarim.. nici o sansa de foto.
Dupa prima panta mai serioasa, iesim din jnepenis. Suntem pe Vf Pietricelul. Ni se deschid vederii vaile verzi si salbatice
Dar gata cu gluma! Pietrosol incepe sa-si justifice numele...
Zarim si puctul nostru de plecare, cabana meteo de la Retitis, diametral opus fata de noi, in creasta!
Suntem pe Vf Negoiul Unguresc.
Greul a trecut! De aici, iarasi un platouas, pana la piramida (care nu mai e asa mica) a Pietrosului.
In 10 minute suntem la baza varfului. Vf Pietrosul e un varf in varf, daca se poate spune asa, in Calimani urci dintr-un platou in alt platou, iar varful se profileaza semet 026. Urcusul final este total diferit: integral din dale de piatra, parca cineva a vrut sa construiasca ceva si s-a razgandit, lasand materialele de izbeliste.
Pe varf!
De jur imprejur, muntele ni se dezvaluie: nu pare infiorator, avem acelasi sentiment ca-n Retezat, te primeste in imparatia-i pasnica cu drag, atata timp cat il respecti.
Coada Pietrosului
Negoiul Romanesc / cariera
Platoul dintre Negoiu Unguresc si Pietrosul
Din pacate, un nor negru se apropie vertiginos si nu apucam sa stam prea mult pe varf sau sa ne continuam traseul spre Gruiu. Un tunet ne fugareste inapoi! Nu vrem sa ne prinda pe creasa o furtuna cu tunete si fulgere! Coboram rapid trapezul Calimanilor si cam in 2 ore suntem din nou la cabana! In jurul nostru numai perdele de ploaie, noi sunem uscati! Suntem foarte mirati! Cum sa ploua numai in jurul crestei dar nu pe creasta? De obicei e invers!
Totul e negru de jur imprejur, ajunge un mic nor si pana la cabana si dupa o scurta rapaiala (cat sa mancam) iesim la soare! Am facut doar 5 ore de traseu azi, dus-intors Retitis-Vf Pietrosul-Retitis.
Zacem in lumina calda a apusului in fata cabanei in cantec de chitara si fluier.. ce altceva ne mai putem dori? Admiram vremea dupa ploaie:
Ziua 3: Nici un munte nu seamana cu altul
Ne trezim la 6, eroism de necrezut pentru noi, avem de facut traseu si azi. Chiar daca destinatia este Bucuresti, nu se poate sa nu facem un ocol si pe la Rezervatia 12 Apostoli.
Coboram tot pe Traseul Maria Tereza pe unde am urcat, din saua Nicovala,
intr-o ora de la cabana suntem jos la masini.
Inapoi in Gura Haitii, urmam indicatoarele turistice spre Rezervatia 12 Apostoli. Mergem cu masina pe drum de tara pana la o parcare cu panouri informative. Traseul este marcat ca avand 2h1/2. Este usor de remarcat de unde incepe:
Urcam pe langa sat, prin fanetele oamenilor, poteca este tematica adica presarata cu panouri informative din loc in loc. Aflam ca suntem in zona pasunilor de vaci, ceea ce in curand se confirma. Sarim vreo 10 garduri in traseu, peisajul e incantator:
Dupa 1 ora de urcus, care din cand in cand e abrupt, ajungem intr-o alta lume: o padure atat de deasa, ca-n povestile de groaza. Citesc pe un panou ca aici poti avea sansa sa vezi un cocos de munte, daca mergi in liniste totala.
Dupa inca 1 ora prin padure (ne dam seama ca suntem de fapt pe creasta) zarim Apostolii! Victorie!
Suntem pe marginea celei mai mari caldere vulcanice din Europa.
Privire inapoi, varfurile pe care le cutreierasem ieri.
Printre formatiunile antropomorfe de sedimente vulcanice te poti plimba ca intr-un muzeu in aer liber. Unii apostoli stau la sfat, altii prefera singuratatea.
O luam inapoi la vale, am facut intr-adevar 2h pana aici, am stat vreo juma de ora, avem drum lung pana acasa. Ne mai delectam putin cu plaiurile bucovinene, atat de pitoresti !
si invatam si cum s-a format muntele acesta care acum ne-a patruns in suflet pentru totdeauna!
Pe data viitoare!
Detalii tehnice
Trasee la picior:
Triunghi Albastru: Cariera de sulf – Traseul Via Maria Theresia-Saua Nicovala 1h
Banda Rosie: Saua Nicovala – Cabana Roza Vanturilor / Statia Meteo Retitis – 45 min – 1 h.
Banda Rosie: Statia Meteo Retitis – Varful Pietrosul Calimani 2h-2h1/2
Punct Albastru: Gura Haitii – 12 Apostoli 2h-2h1/2
Joi, 18 iunie 2015 - 22:30
Afisari: 3,109
ralsto
Felicitari si pentru faptul ca e primul jurnal ( daca nu ma insel ) aici pe Carpati.org.
Frumos scris si la obiect.
Poteci cu soare,
Szabi
Sâmbătă, 20 iunie 2015 - 11:06