Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Decembrie 2021
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Ianuarie 2022
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Online

Vremea
Varful Piule
Muntii Retezat

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

In Ceahlau (Muntii Ceahlau)

Day 1 Sosirea (23.07.2006)

Canicula. Masina, cuptor in toata regula, zorea pe soseaua mai mult sau mai putin stricata. Cluj, Reghin, Toplita, Borsec, Tulghes, Bradu, Grinties, Bistricioara, Ceahlau si la 2 km de Durau ne-am rupt de drumul asfaltat si ne-am indreptat spre Pensiunea Ioana. Cazarea - buna si ieftina. Spre seara am pornit pe jos pana in statiune. Nu am vazut mare lucru, doar cazare langa cazare. La intoarcere am luat-o la fuga sa nu ne prinda ploaia... dar degeaba. Ne-am adapostit sub un copac, insa curand ploaia a inceput sa treaca printre ramuri. Am mers putin mai sus, sub niste brazi, dar istoria s-a repetat. Noroc ca aveam o umbrela cu noi (eram doar eu cu tata, restul erau in fata, fara umbrela). Pana la urma, cand ploaia s-a mai domolit, ne-am continuat drumul. Am ajuns leoarca la cabana, dar macar ne astepta un dus cald!

Day 2 Cascada Duruitoarea (24.07.2006)

Ceata se ridica dintre brazi, somnoroasa. Parea o zi noroasa, dar pe cand am plecat pe traseu (pe la 10.35) petice de cer albastru incepeau sa rasara. Ajunsi in Durau am pornit pe cruce rosie in Rezervatia Ceahlau unde, bineinteles, a trebuit sa platim taxa (noroc ca puteam pastra bonul tot sejurul). Peisajul parea desprins din "Jumanji": poteca, brazdata de radacinile copacilor serpuia domol prin padure ... cel putin la inceput, inainte sa apara panta. Dupa putin timp am ajuns la primul izvor si dupa o mica pauza ne-am continuat drumul. Am intalnit cel de-al doilea izvor intr-un luminis, sub un bradut singuratic. Din padure am ajuns la un drum asfaltat, dar ne-am continuat traseul tot prin padure. Aproape de cascada ne-am intalnit cu un calugar care venea probabil de la manastirea de pe munte si care ne-a asigurat ca nu mai era mult pana la Duruitoarea. Ajunsi acolo am vazut o cascada in 2 trepte, nu spectaculoasa, dar draguta. Ne-am oprit aici, am mancat si ne-am intors "acasa". Daca ne continuam drumul probabil ajungeam la Vf. Toaca. Intoarcerea am facut-o pe cruce albastra. BAD IDEA! Cu ploaia de seara trecuta poteca era numai noroi. A fost cam greu sa coboram pe acolo. Am ajuns din nou la drumul asfaltat pe care am mers in sus pentru a gasi marcajul discret plasat pe o bara de metal ce se pune la marginea soselei. Am intrat din nou in padure pe o poteca ceva mai in sus de semn. Dupa un drum la fel de noroios am ajuns la intrarea in rezervatie si de acolo am luat-o spre cabana (dupa o scurta oprire "la o bere") !

2 observatii:
- marcajele nu sunt destul de dese in locurile esentiale
- e cam mult gunoi aruncat in toate partile la popasuri

Day 3 The way to the top (25.07.2006)

Ziua a inceput la fel ca ieri. Afara ceata, dar am plecat mai devreme. La 9.15 am parasit cabana. Nu stiu la cat am ajuns in fata rezervatiei (probabil pe la 10.00 - 10.20 ), dar la 11.20 eram la Cabana Fantanele. Panta a inceput mai repede de aceasta data si nici peisajul nu era prea imbietor, doar padure de brad. Dupa un scurt urcus am dat de eternul drum asfaltat unde ne-am intalnit cu cativa moldoveni (destul de mari in latime care ma miram ca aveau pretentia sa ajunga la cabana) care nu prea cunosteau marcajele (Li s-a spus ca spre cabana trebuie sa mearga pe banda rosie. Pe unii copaci era o simpla banda rosie pe care au urmarit-o ei si pe altii banda rosie incadrata de 2 albe. Dar nu inteleg ce e cu banda rosie simpla!?). Lasandu-i in urma pe turistii galagiosi am continuat prin padure pana la Cabana Fantanele unde am facut un mic popas. Ne-am continuat drumul spre Vf. Toaca. Bineinteles ca unde era nevoie de semne nu prea erau si am apucat-o pe-un drum gresit. Noroc cu logica noastra care ne spunea ca poteca respectiva nu avea cum sa duca la varf din moment ce mergea cam drept si probabil chiar cobora la un moment dat. Am luat-o pe cealalta unde, dupa un timp, am gasit si semnul. Alternatie de drum relativ drept si panta, iar aceasta nu fara grohotis. Dupa o lunga portiune de drum de unde se putea observa obiectivul nostru, am continuat prin jnepenis. Chiar la iesirea din padure, spre stanga, o stanca abia prinsa de pamant privea, cu chip de om, spre culmile acoperite de brazi. Soarele ne batea in cap si era zapuseala - semn ca va ploua. Asta nu ne-a oprit sa aruncam o privire in jur. In vale, Lacul Izvoru Muntelui serpuind printre coline. Stancile tasneau falnice dintre brazi, cilindrice, simboluri falice. Peste ele trona Vf. Toaca, o stanca imensa pe care se putea urca doar pe scari - se putea pentru ca acum scarile de lemn sunt in paragina, turistii batatorind noi carari in lungul lor. Ajunsi sus vedeam imprejurimile printr-o perdea de ceata subtire. Si tot de acolo vedeam urmatorul obiectiv: Cabana Dochia. Drumul nu a fost deloc greu (in vreo 20 min am ajuns), dar ne auzeam stomacele cerand de mancare ... si cerul deasupra noastra cerand sa verse ... reverse. Si de parca asta nu era de-ajuns am fost "acompaniati" de 3 caini: o femela si 2 masculi dintre care cel mic tinea mortis sa fie luat la bataie de cel mare :P. Am fost foarte fericita cand am ajuns la cabana. Vantul devenise deja rece si nori negri se adunasera deasupra noastra. Am convenit ca stam pana trece ploaia. Dar pana am mancat o ciorba de vaca buna si calda (si multa) nu cazuse nici un picur. Asa ca am pornit inapoi spre Durau. Am crezut ca vom prinde o ploaie ca duminica, dar, spre mirarea noastra, nu a plouat deloc. Si ghici ce, "dragii nostri" moldoveni au ajuns in cele din urma la Cabana Dochia!
O poveste cu final fericit!

Day 4 Calcar si apa (26.07.2006)

Traseul nostru incepe de aceasta data cu un drum cu masina spre Lacul Rosu. Trecem pe langa Lacul Izvoru Muntelui, peste barajul de la Bicaz, prin Cheile Bicazului si ajungem la "destinatie" unde intrebam de traseul spre Suhardul Mic. Echipati cu o harta proaspat cumparata, ne urcam inapoi in masina si ne intoarcem pana la un pod de fier din stanga soselei, ce deschidea un drum forestier prin padure. Urcam pana la Hotel Iasicon de unde o luam pe jos pe triunghiul albastru. Iesind din padure, privind spre Suhardul Mic se afla Cabana Suhard si alaturi o noua cabana in constructie. Drumul se continua in mare parte prin soare urmand ca la poalele muntelui sa reintram in padurea racoroasa. Aici roci de calcar sfaramate in mii de bucatele alb-rosiatice contrasteaza pamantul negru. Ajunsi in varf, pe marginea unei prapastii "ucigatoare", se poate observa Lacul Rosu (acum maroniu din cauza atator ploi care au involburat apele Paraului Verescheu / Rosu ce alimenteaza lacul), iar in stanga Piatra Ghilcos (care scris corect in ungureste inseamna Piatra Ucigasa. Lacul Rosu poarta aceeasi denumire). Deasupra noastra norii fumurii faceau mare taraboi. Nu mai era mult si incepea ploaia. In cursa noastra contra cronometru norii avertizau din ce in ce mai frecvent ... dar am ajuns! Am avut destul ragaz sa cautam un restaurant sa ne adaposti... si sa mancam. L-am gasit cu cateva minute inainte sa inceapa ploaia - Restaurantul Floare de Colt. In timp ce noi mancam, vantul si ploaia chinuiau cu furie imprejurimile. Dar ploaia nu dureaza o vesnicie (nici mancarea in stomac nu mai incapea) asa ca am pornit inapoi spre "casa". In drum am oprit putin in Cheile Bicazului acordand un "moment de reculegere" in fata Pietrei Altarului. Dar asta nu este singura atractie a drumului ce serpuieste prin chei. Stanci singuratice cazute ca aschiile dintr-o buturuga ingusteaza soseaua incat ai spune ca nu incap doua masini intre zid si roca. Ne-am oprit si la baraj unde am intentionat sa facem o tura cu vaporasul insa, pana ne-am baut cafeaua ca sa ne mai trezim, ploaia ameninta din nou. Si intr-adevar n-a intarziat sa apara.
Rain, can't live with it, can't leave without it!

Day 5 Pauza (27.07.2006)

Day 6 Pauza, The sequel (28.07.2006)

Day 7 Reintorsi pe traseu (29.07.2006)

Am pornit cam tarziu dimineata, pe la 10.50. Am mers cu masina pana la cabana Izvoru Multelui, drum ce ne-a luat aproximativ o ora jumatate (drumul prin rezervatie, mai scurt, fiind inchis). Ajunsi la cabana a trebuit sa alegem intre traseul ce duce spre Claile lui Miron sau cel spre Detunate (de fapt cam toate traseele duc la Cabana Dochia in final) L-am ales pe cel spre Detunate. Am urmat mai intai punctul albastru pana cand am ajuns la un popas. Conform indicatiilor de acolo trebuia sa urmam dunga albastra spre Cabana Dochia si, implicit, spre cele doua obiective: Piatra cu Apa si Detunatele. Traseul deja incepuse sa fie mai greu. Pe drum vedeam tineri carora, petrecand in noaptea precedenta, li se facuse rau. Peisajul n-a fost in totalitate monoton, ci relativ placut. La Piatra cu Apa am ajuns in 2 ore unde am facut un popas intre gunoaie. Piatra cu Apa era o stanca scobita, un inceput de pestera si umeda la fel ca o pestera. Probabil ca in perioade mai ploioase sub ea se formeaza o balta. Chiar de langa aceasta formatiune calcaroasa se poate vedea Vf. Toaca si in apropiere, Cabana Dochia. Pana la Detunate a urmat un singur urcus mai greu si in rest doar poteci line. A meritat. Detunatele erau un grup de stanci iesind drepte din pamant cu o panta aproape verticala pe care nu te poti catara. Partea mai slaba din echipa nu a mai urcat pana aici ... si cand te gandesti ca le-am propus sa mergem la Cabana Dochia si de acolo sa coboram pe celalalt traseu, pe la Claile lui Miron. De curiozitate, ne-am continuat drumul pana la cabana. Nu ne-a luat mult sa ajungem acolo. Am fi stat mai mult acolo, dar, fiind sambata, era multa lume. Am stat doar cat sa admiram peisajul pe care data trecuta parca nu l-am bagat in seama. Pe de-o parte Ocolasul Mare ridicat de stanci ca o pista de pe care sa-ti iei zborul, de cealalta parte, Detunatele cu stancile ascutite si semete, parca vrand sa impunga cerul. Intre ele, oui de stanca iesite pe ici, pe acolo deasupra brazilor inalti si in departare Lacul Izvoru Muntelui. Drumul inapoi l-am facut ba mergand repede, ba alergand incat, cand am ajuns la acel popas de unde am schimbat semnele la venire, era sa continui pe dunga albastra, Cat ai zice peste am ajuns la cabana unde ne asteptau nasii nostri. Dupa alti cativa metrii de mers (cu masina) am facut u popas ca sa terminam proviziile purtate pe munte. Apoi ne-am continuat drumul spre "casa". ! p.s. Nu era nici un izvor pe aceasta parte a muntelui. Cand am ajuns la Piatra cu Apa un tip rupt de oboseala care ducea un rucsac ce nu parea sa fie greu ne cere apa: "Scuzati-ma ca indraznesc, imi dati, va rog, o gura de apa ca nu ne-am adus sperand sa gasim un izvor." Cu ei (mai era inca un tip si mai incolo ne-am intalnit cu alti doi tovasi de-ai lor, un batran si o fata, fara rucsace) ne-am intalnit si la coborare, cand ei mai aveau vreo 20 min pana la Dochia.

Day 8 Pauza inainte de drum (30.07.2006)

Day 9 Drumul spre casa (31.07.2006)



Marşi, 22 august 2006 - 13:50 
Afisari: 1,562 


Postari similare:





Comentariile membrilor (0)

Nu exista niciun comentariu
 

 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0785 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org