In cautarea luminii - Seminar foto in imparatia Ciucasului (Muntii Ciucas)

Motto:  

The magic of light is just a moment in time but the real magic is try to catch this.

 

 

DESCRIERE TRASEU: Cabana Silva – Fantana Nicolae Ioan – Cabana Ciucas (banda galbena) - Saua Chirusca – Saua Gropsoarele (banda rosie)  – La Rascruce (cruce rosie)  – Cabana Silva (triunghi rosu)    

 

Nota: Prima marcare turistica a potecilor din masivul Ciucas a fost facuta de asociatia turistica “Romania Pitoreasca”.

 

 

1. Locul primei parti teoretice a seminarului langa Cabana Silva

2. Partea a doua practica a seminarului

3. Partea a treia practica a seminarului

4. Popas si masa

5. Practica cu fotografierea apusului

 

Dupa o noapte care trece repede, prima geana de lumina ne trezeste din somn.

Pregatim ceaiul, verificam rucsacii si echipamentul foto. Eu imi pun bocancii si pantalonii cei noi (pentru care sunt recunoscatoare personalului de la magazinul Ascent) de care sunt tare mandra si care nu si-au dezmintit calitatile pe parcursul turei. Primul popas este la Gara de Sud din Ploiesti unde ne intalnim cu Hana si Stefania. Ne imbarcam si cu cantec inainte mars! Se anunta o zi frumoasa. In masina Stefania e usor tacuta, eu si Hana depanam amintiri despre munte. Andrei ne intrerupe din cand in cand cu cate o completare despre lumina foto (incurabil).

Si asa din una in alta timpul trece repede si ajungem in statiunea  Cheia o “poarta deschisa” spre inaltimi. De aici numai e decat un pas pana la poalele masivului Ciucas.

Urma intalnirea cu Muntele meu pe care de fiecare data il gasesc altfel. De cate ori ma plimb pe potecile lui, ma intorc in copilarie, deschid cufarul amintirilor si gandurile dau navala. Ciucas, batrane Ciucas de atatia ani urc potecile tale iar tu ma primesti mereu demn si semet gatit in straie de sarbatoare cu covor de frunze moarte sau alai de toporasi.

Dupa ce ne strangem cu totii langa Cabana Silva (1260m) incepe lectia de fotografie. Apoi sunt impartite foile de practica cu ajutorul carora cursantii urmand a pune in practica cunostiintele acumulate. Explicatiile vin una dupa alta si fiecare incearca sa inteleaga si sa puna intrebari cat mai multe. 

 

 

Timpul trece pe negandite si dupa mai bine de o ora ne hotaram sa purcedem la drum cu gandul la incadrari si timpi de expunere.

Si iata-ne insirati pe poteca serpuita. Muntele este fericit ca i-au sosit oaspeti si se pregateste pentru sedinta foto, care avea sa urmeze. In fata noastra natura a intins covor de frunze si ca o pictorita talentata le-a decorat parca anume pentru trecerea noastra. Stropi de galben, picuri de rugina, rosu insangerat, urme de verde – amintind de vara ce tocmai s-a dus, rispa de frunze fosnind usor sub talpile bocancilor grei, hotarati sa bata potecile.

 

 

Primul popas pentru a putea exersa cunostintele acumulate este in poiana de sub refugiul CTA Ciucas. Celebrul copacel si stanca de langa el devin modelele cursantilor. Andrei raspunde la toate intrebarile care vin din “belsug” de la cei prezenti. 

 

 

Ne continuam drumul si poteca ne conduce mai mereu in coborare spre al doilea loc ales pentru lucrarile practice, cu tema: “apa”.  Fiecare isi scoate trepiedul si exerseaza folosirea timpilor de expunere si utilizarea diferitelor filtre. Curand fiecare isi da seama ca aparatul lui poate mai mult si cu siguranta de acum incolo nu il va mai folosi in modul automat. Ne hotaram cu greu sa plecam la drum, nu inainte de a manca cateva dulciuri pentru a prinde putere. Dupa putin timp ajungem la izvorul Teleajenului (1350m), izvor marcat de un soclu de beton. Izvorul mai poarta numele de Trei Izvoare sau Fantana Nicolae Ioan in amintirea celui care a fost presedintele de onoare al Asociatatiei Turistice “Romania Pitoreasca” si care si-a dedicate o buna parte din activitatea lui Ciucasului. Teleajen este un nume foarte vechi ce a desemnat la inceput valea Telejenului, avand intelesul de vale cu drum de care (telegi). El a fost atestat documentar incepand cu anul 1486 sub denumirea de Telezin.

 

 

Am avut si fotomodele:

 

 

 

 

Imagine de ansamblu cu toti elevii participanti la curs:

 

 

De aici valea se continua spre culmi dar este seaca. Numai ploile torentiale reusind uneori sa-i umple albia.In locul potecii care altadata serpuia prin padurea umbroasa se desfasoara acum un drum lat forestier la capatul carui are loc iesirea spre lumina. Aici ne intampina batranul copac cu crengile lui ravasite, aproape uscate dar care se incapataneaza sa reziste, sfidand parca timpul. Un paj ce iti anunta alta data sosirea la cabana Ciucas dominata de contraforturile stancoase ale culmii Zaganului si ale varfului Ciucas (1954m – cel mai inalt punct al masivului) care parca rasare din pamant.

 

 

Ajungem in locul unde alta data ne intampina micuta si cocheta cabana Ciucas (1550m) construita in jurul anului 1935. O tristete profunda imi inunda sufletul si in coltul ochiului o lacrima se rostogoleste cu repeziciune. Imi spun in gind,Doamne da-mi putere sa ma impac cu ceea ce nu pot schimba. In locul ei se va inalta in curand o cladire impunatoare dar lipsita de caldura cabanei de odinioara.

 

 

Dupa o scurta pauza de masa, in natura, sfidand frigul ce vrea parca sa ne alunge, dam binete varfului, cu regret ca timpul nu ne permite sa il atingem si ne pornim din nou la drum pe poteca ingusta ce strabate padurea de pe pantele muntelui Chirusca. Curand iesim in creasta unde Maria Sa Muntele ne pregateste un spectacol de lumina si culoare, vrand parca sa ne rasplateasca efortul depus. Pe tot parcursul crestei lumina se schimba la fiecare pas iar participantii din tura fac cadru dupa cadru folosind diferite setari pe care le aveau precizate in foaia de lucrari practice.

 

 

Usor peste tot coboara linistea. Prezenti la intalnirea cu intunericul, sporovaim incet, calcam usor si lumina lunii ne mangaie urmele pasilor. Ramane in urma muntele, singur dar demn si neclintit pentru a mai scrie o pagina a trecerii noastre pe potecile lui. Privim din cand in cand in urma si intunericul pare sa il inghita cu totul. O parte din sufletul meu se strecoara si se pierde ca o umbra stearsa pe potecile ramase acum pustii, printre copacii goi, garboviti, impovarati de tristetea toamnei. Il chem si nu imi raspunde. Dar stiu cu siguranta ca ma va astepta acolo ca o umbra printre copacii goi,ratacind infrigurat,pana la marea intilnire.In urma se tese usor o simfonie de lacrimi.Este cantecul iubirii fara glas.

 

 

Revenim cu picioarele pe pamant si ne adunam incet, incet, cu totii la cabana Silva. Ne asezam la masa si in asteptarea ciorbei, a ceaiului si a vinului fiert la care am visat toata ziua savuram salata de ceapa a Lianei si fiecare isi prezinta recolta de fotografii. Discutam pe marginea cadrelor realizate. Participantii constata ca au acumulat cunostiinte noi si ca au facut fotografii la care altadata nici nu visau.

 

 

Cu siguranta ca acum lucrul in modul automat va fi utilzat din ce in ce mai rar, iar creativitatea isi va spune cuvantul.

Cu bucurie si speranta in suflet ca ne vom reintilnii pentru a ne”bate” in fotografii,ne imbratisam si ne despartim.Ne plecam capul in fata gazdei noastre Muntele si ne indreptam usor spre casele noastre.

 

 

 In continuare sa vedem participantii si rezultatele lor in ordinea inscrierii in tura:

 

 

Ana Maria :

 

 

 

 

Andreea si Victor:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cosmin:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Anna:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Diana si Dragos:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Stefania:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Carmen:

 

 

 

 

 

 

Ecaterina:

 

 

 

 

 

Liana si Catalin:

 

 

 

 

 Doresc sa multumesc celor care au participat la aceasta tura si care au depus tot efortul pentru reusita ei.

Multumesc in mod special sotiei mele Roxana care m-a sprijinit pentru realizarea acestei ture.

 

Text : Roxana Dudescu

 

Sâmbătă, 5 decembrie 2009 - 23:33 
Afisari: 9,224 


andrey
(admin)