Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Noiembrie 2020
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30

Decembrie 2020
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031

Online

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Iarna solitar pe Brana Pintenului Vaii Albe (Muntii Bucegi)

Moto: „Tu nu te arunci ca inconștientul. Ții cont de tot felul de aspecte. Încerci să-ți maximizezi probabilitatea de supraviețuire.” (I.M.)

 

AVERTISMENT !

"Siguranța este o preocupare importantă în toate activitățile montane.

Trebuie să fiți conștienți că alpinismul, în toate formele lui de manifestare, este o îndeletnicire umană periculoasă.

Parcurgerea în siguranță a unor trasee nemarcate în abrupt necesită o înțelegere realistă a îndemânărilor și limitărilor personale.

Chiar dacă faci totul corect poți fi rănit sau poți muri.

Starea de sănătate bună, atât fizică cât și mentală, antrenamentul, experiența, echipamentul de profil, consultul unor ghiduri competente precum și eventuala companie a unui cunoscător al locurilor reduc din aceste riscuri.

Nicio descriere nu te poate avertiza cu privire la fiecare pericol și nu poate anticipa limitările fiecărui cititor. Acest text conține doar opiniile personale ale autorului și nu este o descriere exhaustivă a parcurgerii unui traseu nemarcat în abrupt în condiții de iarnă. Aceste informații pot fi greșite, inexacte sau depășite, iar condițiile în care se prezintă traseul pot fi mult diferite de cele întâlnite de autor în ziua parcurgerii acestuia.

Folosirea acestui text implică faptul că acceptați responsabilitatea pentru propria siguranță și vă asumați riscul rănirii sau al morții."

 

Data: 18.01.2015

Traseu: Căminul Alpin – Munticelu (TR) – La Verdeață – Valea Albă - Brâna Pintenului Văii Albe - Circurile Văii Albe – La Pândă – ref. Coștila – Sfatul Uriașului - Munticelu

Participanți: Adrian (rupi2003).

Echipament: cască, ham, 2 pioleți tehnici, umbilicals, colțari. Am avut și o semicoardă de 60 m în rucsac pentru un eventual rapel.

 

Povestea acestui proiect începe în septembrie când Mugurel parcurge în premieră pentru el Brâna Pintenului Văii Albe și are amabilitatea să-mi trimită și mie pozele. La momentul respectiv nu sunt pe fază fiind plecat în concediu și ratez descărcarea pozelor. Titlul fișierului însă mă incita, e ceva nou și probabil destul de interesant. Mai trec câteva luni și în sfârșit am ocazia să intru în posesia pozelor. În seara in care le-am văzut m-a cuprins un val de entuziasm, o mare bucurie pentru ca am aflat un nou traseu în abruptul Coștilei. Parca eram îndrăgostit la prima vedere! Și ce frumusețe de traseu îndrăgisem. Vreau sa ajung și eu pe acolo. Aoleu, dar cat mai e pana la vara! Multa, multă răbdare trebuie sa mai am, pana da iarba noua.


Traseul avea un semn de întrebare. Echipa intrase în el din Circuri, dar nu știam care e ieșirea rapidă în Valea Albă, fără urcarea pe Vâlcelul Blidului Uriașilor. Mugurel avea el o soluție și trebuia să aștept să posteze articolul.


Încolțește o idee. Oare se poate face iarna? Iarna la deal pe VBU uneori, in funcție de cantitatea de zăpada nu e prea ușor de unul singur. In plus este destul de riscanta ieșirea pe Brâna Mare a Coștilei în Valea Albă. Am avut ocazia să le încerc pe amândouă în aceeași tură in ianuarie 2014. Ia să mă apuc eu sa caut imagini pe internet cu o posibila continuare spre Valea Albă pe curbă de nivel. Găsesc o panorama bună a lui Dan Mârza și pe ea ochesc o linie cu iarba, jnepeni și câteva zade. Cum se prezintă versantul pe cealaltă parte nu reușesc sa aflu. Găsisem puține poze cu zona respectiva și nu reușisem sa-mi dau seama unde iese linia aleasa in muchia dintre Valea Albă și Vâlcelul Blidului Uriașilor. Îmi luasem repere pâlcuri mai aparte de jnepeni, poate o sa reușesc să-mi dau seama daca am ieșit la nivelul corespunzător in bazinul Văii Albe. E bine și așa, sa fie și o necunoscuta in ecuație.


Pai hai sa facem planul. Am poze in sensul dinspre Circuri așa ca inițial tot sensul asta l-am ales. As fi vrut sa îl combin cu un bivuac in grota din Circuri ca sa putem pleca dimineața devreme pana nu se moaie zăpada. Expunerea sudica a Circurilor e posibil sa îmi dea ceva bătăi de cap. Pe panta finala spre Alba apăreau niște zade in poze. S-ar putea asigura la ele in coborâre. Sortez și ordonez pozele strânse și le încarc pe mobil. Cu ajutorul lor o sa mă pot orienta mai usor la iesirea din vâlcel spre Valea Alba. Contactez un amic și pare interesat. De Crăciun zapada și vremea ne permit sa facem o plimbărică pana la Carn. Profit de ocazie și studiez iesirea in Valea Alba și cantitatea de zăpada depusa pe brana. Din fericire e mai multa zăpada anul asta și brana are aspect hivernal.


Alte planuri mă țin departe de Bucegi 3 săptămâni. Week-end-ul 17-18 ianuarie pare cu vreme buna asa ca iau legătura cu amicul dorit coechipier. Din fericire pentru el au inflorit ghioceii sub falezele bulgărești. Fantoma HCO 2015 bântuie deja prin mansarda lui. Din pacate pentru mine nu e interesat de zăpada. O sa ma duc singur. Imi doresc mult sa realizez proiectul. Ma arde precum ardeiul pe limba și femeia cu zâmbet și ochi frumoși la inima și asta e destul pentru o tura solitara. Deseori in timpul săptămânii adun energie și vineri seara sunt ca un vulcan gata sa erupa. La sfarsit de săptămâna sunt ca un leu in cusca daca nu dau o talpa lunga pe munte. Totodata, mi se pare dificil de găsit cineva interesat, compatibil și cu psihic tare asa din scurt. Nu vreau sa trâmbitez proiectul și sa ma trezesc ca nu pot sa merg imediat și il face altul. Ar fi trist sa ajung sa spun precum Ionel Coman acum 70 de ani „Nu este pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește.”


Intre timp mai intervine o problema. Una mare, mare. Vreo 3 zile inainte de tura buletinul nivo da risc 4 de avalansa. Pe asa ceva nu m-am bagat vreodata in abrupt. Vorba lui Scufitu, macar daca era un 5, sa avem și noi nota de trecere ... in lumea celor drepti. Din fericire pentru duminica scade la 3. Se anunta ceva nori pe cer, nu prea cald peste 1800m și ceva vânt. Teoretic problema a ajuns in parametri de risc acceptabili, ramane de vazut cum e la fata locului. Seara cand imi aranjez rucsacul tot stau in cumpana daca sa iau sau nu tălănguțele și nucile pentru asigurare. Iau pana la urma doar semicoarda și bucle de cordelina pentru rapel.


Drumul cu trenul spre Busteni trece repede in compania Scufitului, nelipsit de la traditia de duminica – intalnirea cu muntele. In Busteni la debarcare cerul are un pic de culoare spre est și Circurile au albit bine de tot. Nu prea se inghesuie alpinistii ceferisti in gara. Vestea buna e ca au baga un tren nou la 21.25 și e timp destul de umblat. Eu ma despart de baieti cu speranta revederii mai pe seara și bag cruise control tare la deal. Constat ca iarna cotele trotuarelor in afara strazii principale variaza in functie de proximitatea ultimei ninsori serioase.


Prima veste buna e ca pe Munticel se merge pe zapada. Ceva mai sus cand ies din marcaj gasesc doar o potecuta ingusta care serpuieste prin omat. Vantul isi continua netulburat opera de dezradacinare. De multe ori am urcat pe aici și mereu imi renaste dragostea de natura și de munte. Vezi bucatele din Caraiman și Costila și tragi de tine ajungi sa le vezi mai de aproape.


Keep doing what I love, keep loving what I do.

Din oras se aud se aud mai intai clopotele și apoi toaca.

„Toaca pentru cine bate?

Pentru mine poate?

Poate să bată cât o vrea

Eu îmi văd de viața mea!”


Soarele blând al dimineții se joaca cu lumini și umbre atat paralele cat și ondulate peste omatul neatins. Mai sus de izvor apar urmele unei mici avalanse și cativa melci de zapada. Ajung la Belvedere in 2 ore și apoi ma intind cu montatul coltarilor și cascat gura la primele vai ale Nordwand-ului Caraimanului. Pana acum singur sunt pe munte. Tapul fostului refugiu ma saluta nervos.


Iata-ma ajuns la Verdeata. Conform prognozei o patura subtire de nori, sparta pe alocuri, acopera cerul. Pe hornul de jos din Albisoara Gemenelor nu pare sa se fi format gheata. Pe Albisoara Crucii se vad urmele lui Cornel Sain. S-a dus panta perfecta de la Craciun pe Valea Alba. Acum sunt bulgarasi de avalansa pana sub Valcelul Blidului Uriasului. S-ar putea urca fara coltari și cu bete. Din urma vine tare cineva in configuratia asta. E Mardare care in avantul lui de neoprit trece de tinta sa, Albisoara Crucii și se intoarce in dreptul Albisoarei Branei. S-a spart conducta la Verdeata, mai apare un grup de patru. Intrarea in Valcelul Blidului Uriasului deja are cate o banda pe sens. Pe dreapta mea se ridica un peretel și pe deasupra e traseul meu. De la inceput nu e de joaca pe brana.


Au trecut trei ore de la venirea trenului și am ajuns la inceputul traseului.

Intrarea din Valea alba imi pare usoara acum compartiv cu ce vazusem in pozele de vara. Toata stanca e acoperita de zapada tare. Incerc sa evit pe cat posibil jnepeneala cu coltarii. Prefer sa trec mai pe margine și sa ma tin de varfurile jnepenilor. Incet, incet iau altitudine, inclinatia pantei creste și parca nu imi arde sa descatar pe aici. Tot inainte.

Stanca neacoperita de zapada e un pic friabila asa ca urc cu mare atentie.

Din zapada apare și o floare de colt stafidita. Brana inflorita a Pintenului. Nu e rau deloc.

Mai am un pic și ies in muchie. Peste ea se vede deja mareata catedrala de conglomerat a versantului sudic al Costilei, cu clopotnita Pintenului in stanga. Finalul pantei cere mai mult efort pentru picioare, ma afund pana la genunchi printre jnepenii inzapeziti.


Am ajuns in muchie și în fața ochilor îmi apare continuarea traseului. Măsor cu privirea Circul din varful pintenului și desuurile sale și inghit in sec. Pe moment uit de pacaleala pe care ti-o administreaza vizualizarea frontala a unei brane. Imi vine in cap doar intrebarea "Eu ce caut acum pe aici?" Peisajul e coplesitor. Panta alba cu ceva jnepeni pana in VBU, tot talvegul VBU plin cu zapada pana in BMC, Brana Pintenului Vaii Albe cu multa zapada și ceva gheata, iar portiunea de stanca de la final arata daramatoare de moral la liber. Simt cum incolteste o frica viscerala. La naiba, nu am nici macar un cui la mine, ce sa mai vorbesc de nuci. O sa trec ingreunat de o mare frica in san toata zapada aia și poate la stanca o sa ma morcovesc rau și o sa fiu nevoit sa fac cale intoarsa. Tare neplacut momentul. Senzatia respectiva a fost foarte puternica și s-a intiparit bine in memorie; cand revad pozele facute in muchie o retraiesc.


Cateva minute au trecut. Nu exista vreun chicken line pe aici. E ca la escalada: il dai sau nu-l dai. E greu sa-mi dau seama cum s-a reinclinat balanta. Poate ca in subconstient mi-am amintit de tragedia din Ogre din 1977 in Pakistan careia i-a supravietuit Doug Scott. Ia-ti cate un reper. Imparte traseul pe bucati. Ajungi acolo și apoi gandeste-te la urmatoarea bucatica. Daca te gandesti la intreg asta poate avea un efect coplesitor asupra mintii.


Panta are cateva praguri paralele cu jnepeni sau cu iarba și o cobor jongland intre ele. In firul valcelului trec rapid peste capetele catorva bolovani iesiti din zapada. Gata sunt pe malul celalalt. Urc putin paralel cu talvegul și dau de o banda inzapezita lata și inclinata. Anticipez, nu stiu de ce, ca o sa ma scufund in ea și in jnepenii pe care ii acopera. Mai inaintez cativa metri și incep sa urc pe versant cu fiarele din dotare, fara probleme. Ajung la o branita sub un peretel. Branita se termina repede si realizez ca banda de mai devreme era varianta scurta. De aici se vede și mai bine portiunea expusa a branei și haul de sub ea. Nu mai conteaza, acum sunt vaccinat. Brana pare a fi la o altitudine superioara vârfului Picatura, acum sunt cam la 2000 de m.

Ca sa revin pe brana cobor vreo 6-7 m prin jnepenei destul de inclinati.


Gata, am ajuns. Sa intram in hora. Zapada e buna, intru in ea un pic, dar cu fata la panta și lamele pioletiilor in zapada ma simt in siguranta. As inainta rapid daca nu m-as opri des sa fac poze. Generatie selfie in actiune in abrupt. Cortina de piatra de deasupra branei e coplesitoare de-a dreptul. Din fericire e ridicata si spectacolul continua. Ma apropii de cascadele de gheata. Prima dintre ele face in partea de jos peste o surplombita o perdeluta alba si dreapta. Acum zapada e destul de tare. Vreau sa fac o poza gen inima Quark cu cei doi pioleți. Mă chinui să sap două cavități în zăpadă ca sa stea in picioare. De sus din când in când cad pietricele si bucăți de gheață. Poc. Una m-a nimerit in casca. Am o amintire dureroasa de pe Valea Urzicii cu o pietricica încasată în os deasupra încheieturii palmei. Sunt un rățoi in bataia pustii, sper sa nu nimereasca in mana cu telefonul. Reusesc sa imortalizez un pod simbolic de metal intre Costila si Caraiman. Ma apropii de a doua cascada. Asta continua si peste brau. Urmeaza o scurta traversare pe gheata. Asa ceva nu am mai făcut iarna in Bucegi. Rămân in trei puncte ceva mai mult ca sa bag doua poze. Mai sus pe perete apa siroieste pe sub gheata.


Am revenit pe zapada. Deasupra mea a inceput alt spectacol. Soarele lumineaza versantul Coștilei deasupra mea, readucand parca la viata iarba uscata. Jnepenii sunt imbujorati, conglomeratul râde sub bombardamentul de fotoni si sus de tot norii spălacesc albastrul cerului. Sunt cumva intre doua lumi, lumea zăpezii și a gheții și lumea soarelui. Revin cu privirea la brână si constat ca a aparut o margine de nor ca o streașina de acoperiș. Norul dublează aerian muchia ieșita in afara a surplombei peste care trece brana. Raman mut. Uite ca ma iubeste cineva, dar acolo sus.


Si s-a terminat zăpada, ceva iarba urmează și imediat miezul problemei - portiunea stancoasa. Pun pioletii dupa gat si intru in actiune fara a sta prea mult pe ganduri. Probabil am intrat in starea de flow. Ma uit dupa prize. Pe sus sunt unele bune, dar dupa primul pas în lateral îmi dau seama ca daca mai fac inca unul riscurile descățărării vor creste exponențial. Gasesc un nasturoi pentru stanga, la dreapta am o priza mai mare așa pot sa ma concentrez la picioare. Ma batea gandul la un moment dat pe brana sa-mi scot coltarii pe bucata asta, dar la fata locului decid sa-i las. Pun ambii colti de la stangul pe o concavitate putin conturata si incep sa-mi cobor dreptul. Se pare ca nu sunt destul de lung, mai trebuie câțiva centimetri. Mut o mana mai jos și dreptul a aterizat bine. Atat de bine ca ma apuc de pozat. Porțiunea cea mai delicata e trecuta. La deal e o crapatura rezonabila. Mai urc putin si iar poze. Morcovii din muchia dintre Alba si VBU sunt acum la ani distanta de mine. Iesirea la vegetatie imi solicita din nou atentia. Sunt sus, am trecut in Circul III. In dreptul meu e un pintenas care face o strunga cu braul. Zăresc pe el un piton de rapel. Norul cu streasina, devenit ditamai gogoasa alba, imi tine in continuare companie deasupra Baiului. Mare atentie acum, sa nu ma impiedic cu coltarii in jnepeni si sa decolez. Ar fi bun un selbst prins de un jneapan.


Valuri mici si dese de bucurie ma iau cu asalt. Greul a trecut. Am reusit. Proiectul a fost dus la capat. O fi premiera? Ego-ul ar vrea sa fie. O evaluare mai realista e ca am facut una din putinele repetari free solo de iarna. Nu stiu daca o sa ajung sa catar ceva prin peretele Vaii Albe, dar ma trage ata in Circuri. Sunt a treia oara aici intr-un an si un pic.

Urmează ultima bucata a branei. Zapada multa pe aici. Stau cat mai langa perete si de doua ori mă afund in zăpada care a urcat destul peste nivelul văratic al brânei. Încep coborârea si zăpada mă tine, cu puține excepții, deasupra jnepenilor. Pana la ieșirea din Circuri zăpada e aproape continua. Despărțirea de Circuri e marcată de o cornișă pe care o ocolesc pe stânga. Pe aici zăpada e mai umezita la suprafață. Ajung mai repede la primul lant spre Aeriana. De acolo cobor pe vâlcelul înzăpezit, afundându-mă prin zăpada depusă pe urme, spre refugiul Coștila.

Prezenta descriere se completează cu următorul album foto

https://picasaweb.google.com/107141456670388523488/150118_Brana_Pintenului_Vaii_Albe

Și-am încălecat pe-o șa

Și v-am spus povestea mea.

Și-am încălecat pe-o turtă

Și v-am spus povestea scurtă.



Vineri, 20 februarie 2015 - 11:01 
Afisari: 7,041 


Postari similare:





Comentariile membrilor (13)

xoreax
xoreax
Coarda
 
1
Holy mother of..

Nu cunosc zona aia deloc si probabil nu voi ajunge niciodata sa fac astfel de trasee, cu atat mai mult iarna..
dar urmatoarea fotografie m-a fascinat teribil si chiar mi-am pus-o wallpaper..

https://lh5.googleusercontent.com/-VOZKuQg_RPY/VL4LcmqgT4I/AAAAAA
AAaLM/H178wqD7CQI/s912/20150118_125025.jpg

Felicitari si fain jurnalul!


Vineri, 20 februarie 2015 - 13:10  

lauramatei
lauramatei
(admin)

 
2
Baaaaaaaaaaaaaaai, nebunule Carpati.org , nici nu-mi vine sa te felicit!!! Vorbesc serios! Dupa genul asta de trasee, nu poti primi decat unul din doua raspunsuri: daca iese bine, laude si felicitari, respect, ca esti foarte bun; daca doamne feri nu iese bine, critici post-mortem, ca ai fost inconstient, ca ai gresit, ca nu e deloc bine ce-ai facut. Care-o fi adevarul, pana la urma?

Am citit cu sufletul la gura. Mi-a placut, desi sunt muuuuuuuuuuuult depasita de ceea ce se petrece acolo. Inteleg insa emotiile unei incercari temerare si la fel de bine inteleg satisfactia reusitei, caci fiecare le are pe ale sale, la nivelul sau.

Iti tin pumnii mai departe, tot ce-i bun sa fie cu tine in astfel de incercari si sa-ti dea mereu gandul intelept!


Vineri, 20 februarie 2015 - 14:33  

rupi2003
rupi2003
Caraba
 
3
@ xoreax
Ai prin ideea - holy mother of...
Merci.
@lauramatei
Merci.
Nu esti prima care spune ca sunt nebun, mai in gluma, mai in serios. Asta tine de normalitatea statistica. Majoritatea nu fac astfel de ture. Raportat la cum ma simt eu pe astfel de trasee si abilitatile pe care le am ca sa le duc la indeplinire sunt destul de sanatos la cap.
Traseul a fost precum scrierea unei poezii pentru care ai multa inspiratie si iese strofa dupa strofa.
La aspectul cu raspunsurile m-am gandit si eu cand am vazut o tura recenta pe Blidul Uriasilor, mult mai riscanta din punctul meu de vedere.
Onest e sa te raportezi la ce a facut celalalt si sa hotarasti daca riscurile sunt acceptabile sau nu pentru tine, fara sa-l categorisesti. As face asta sau nu. Simplu.

“You have your way. I have my way. As for the right way, the correct way, and the only way, it does not exist.” Friedrich Nietzsche

Inca nu m-am hotarat daca intra sau nu in categoria de ture "o data in viata".


Comentariu modificat de autor!

Vineri, 20 februarie 2015 - 17:15  

m1k1
m1k1

 
4
Ai facut bine ca ai luat-o in sensul dinspre Blid; invers era mai trist (trebuia sa descateri). Iarna nu m-a tentat niciodata sa trec pe acolo. Felicitari.


Sâmbătă, 21 februarie 2015 - 10:01  

ciprianteodorescu
ciprianteodo..

 
5
inca din toamna lui 2001 am facut traversarea Circuri-Brana Pintenului-V.Alba.Marturisesc ca e o premiera de iarna,si,oricum ar fi,felicitari.Dinspre Braul Pintenului spre Alba este o portiune oribila,expusa la un hau imens,dar sunt 2 pitoane plus unul batut de mine.daca mai faci sau mai vrei sa faci trasee de genul asta,te rog,anunta-ma.m-as baga si eu.felicitari,oricum.


Sâmbătă, 21 februarie 2015 - 12:05  

baumwolle
baumwolle
(admin)

 
6
Felicitări, Adi! Nu pentru a fi un actor pe scena istori - deși în ziua de astăzi mai greu te poți mândri cu o premieră prin munții noștri - ci pentru curajul de a-ți urma inima și de a-ți îndeplini un vis, în ciuda creierului, bătă-l vina, care încerca să te întoarcă din drum. Mulțumesc pentru povestire - văzusem albumul de pe Picasa, dar mi-a fost greu să leg fotografiile fără câteva cuvinte.


Sâmbătă, 21 februarie 2015 - 12:41  

pruncu
pruncu

 
7
Tot respectul pentru tine si pentru tura mentionata mai sus. Sunt niste locuri minunate, sunt sigur. Totusi, sincer, cred ca cel mai indicat este sa te bucuri de cat mai multe asemenea trasee frumoase iar faptul ca mergi solitar chiar nu ajuta.

Fiecare face cum crede insa eu, personal, nu incurajez aceasta practica. Bucuria turei trebuie impartasita iar siguranta pusa, mereu, pe primul loc. Asta este parerea mea, traim intr-o lumea libera.

Oricum, din nou, felicitari si la cat mai multe ture. Doamne Ajuta.


Duminică, 22 februarie 2015 - 13:06  

mugurg
mugurg

 
8
Iarna pe toate branele alea incarcate cu zapada ...si singur...ai avut noroc.


Duminică, 22 februarie 2015 - 18:04  

mvc
mvc
Caraba
 
9
Felicitari, Adi !

Zona este interesanta, cu foarte multe necunoscute. Este de apreciat faptul ca ai abordat ceva iesit cu mult peste comunul uzual!

Sunt perfect de acord cu zicala "nu este pentru cine se pregateste, ci pentru cine se nimereste" !
Din pacate, tot mai des intalnita in zilele noastre.

Cat despre faptul ca ai mers singur, te inteleg perfect. Si eu am fost in situatia aceasta nu de putine ori... Totodata, asa cum zicea si prietenul Dorin, nu este de incurajat o astfel de practica. Pe de alta parte este de preferat fata de varianta abordarii unui astfel de traseu cu cineva care nu are competentele necesare. Deci prezenta sau absenta coechipierului este o chestiune relativa.

In orice caz, acesta tura cu siguranta merita felicitari ! (chiar daca unii nu ti le acorda, din vario motive)

Mihai Cernat


Luni, 23 februarie 2015 - 14:16  

rupi2003
rupi2003
Caraba
 
10
M-am uitat sambata la brana din Albisoara Gemenelor.
Se pare ca am ales un moment potrivit pentru tura luna trecuta, sambata zapada a stat mult in soare si cascadele de gheata erau deja prabusite.

@ m1k1:
Desi nu te-am pomenit, de la tine a plecat totul, asa ca iti multumesc pe aceasta cale.
In sens invers tot descataram, dar ceva mai mult si la plecare parca era mai delicat.

@ ciprianteodorescu:
Daca mi se parea oribila portiunea cand am vazut pozele fara zapada, stateam acasa sau nu plecam fara coechipier.
Eu am vazut in poze catarare pe prize, nu la aderenta, ceea ce ar fi fost o cu totul alta discutie la liber iarna.
Daca te domina frica de cadere nu te mai concentrezi pe catarare.

@baumwolle:
Merci.

@pruncu:
Cred ca pasionatii de abrupt care ajung sa mearga uneori fara coechipieri se aleg singuri, indiferent de incurajari sau dezaprobari.
Eu mi-am expus trairile dintr-o proiect solitar pe un traseu periculos, pe care am ales eu sa il parcurg astfel, fara a face elogiul singuratatii pe astfel de trasee.
Era preferabil sa nu public aici, ca poate se gaseste unul care se crede mai capabil si mai norocos decat este, o ia in freza si eu o sa fiu aratat cu degetul ca fiind responsabil moral?
Daca se simte cineva incurajat de textul meu sa mearga singur, este problema lui, eu am pus un avertisment clar la inceputul descrierii.
Iti recomand In padurile Siberiei de Sylvain Tesson "Nu cumva fericirea înseamnă, la urma urmei, să ai parte din plin de singurătate, spațiu și liniște – lucruri care le lipsesc oamenilor din marile orașe?"
Conformatia branei, calitatea zapezii si prezenta ghetii mi-au inspirat incredere.
Eu m-am simtit in siguranta in pasul cheie, pentru ca stapaneam si ma concentram pe ceea ce faceam si stanca nu era friabila.
In ultimul cincinal am facut in medie 40 de ture pe an din care cele mai multe cu coechipieri prin urmare stiu sa ma bucur de trasee frumoase in compania oamenilor.
Bucuriile celor mai multe ture eu aleg sa le impart si cu altii, dovada ca am reparcus mai multe trasee cu alti coechipieri sau am dus prieteni pe trasee unde prima data m-am dus singur.

@mugurg:
In abrupt avem nevoie mereu de noroc, e o planeta de aliniat la un proiect.
Din fericire in tura asta in ziua respectiva doar de noroc simplu aveam nevoie, nu de noroc porcesc.

@mvc:
Merci !


Luni, 23 februarie 2015 - 16:59  

pruncu
pruncu

 
11
Ok, am înțeles. Rămân, totuși, la părerea că pe munte nu trebuie să mergi niciodată singur. Poate doar dacă te obligă o situație extraordinară. Te felicit pentru tură dar nu sunt de acord cu maniera în care a fost parcursă. Asta este doar părerea mea.

Da, și încă o treabă, când mergem pe munte nu ne gândim doar la noi sau la colegii de coardă. Ne gândim și la cei de acasă.

Toate cele bune.


Luni, 23 februarie 2015 - 18:42  

miparv
miparv
Rucsac
 
12
Problema cand mergi singur pe munte e ca-ti trebuie trepied ca sa-ti faci o poza cat de cat (nu selfie sau vrajeli). Pozele sunt super - probabil ca ai folosit S3-ul, caci cu un DSLR atarnat de gat pe un astfel de traseu nu cred ca e usor.


Luni, 23 februarie 2015 - 20:38  

virgiliordache
virgiliordac..

 
13
Un traseu excelent, la standardele internaționale ale solitarilor. Bravo !


Vineri, 8 aprilie 2016 - 10:10  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0759 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2020) www.carpati.org