Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Februarie 2024
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
26272829

Martie 2024
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Online

Vremea
Varful cu Dor
Muntii Bucegi

HPM in Fagaras 11.07.2009 - 18.07.2009 (Muntii Fagarasului)

Participanți : Mihai , Mihaela , Catalin, Tudor , Ionut și Viorica.

(ATM “Haipemunte” IAȘI).

Făgărașul, muntele pe care am reusit sa-l vedem in toată splendoarea lui pornind de la ideea de a face toată creasta, din Turnul Roșu până in Plaiul Foii .

In urma catorva intalniri de pregatire a turei am stabilit sa plecam din Iasi, vineri seara , pentru a putea intra in traseu, prin Turnu Rosu, sambata pe la ora 12. A urmat calatoria neplacuta cu trenul pana in Cluj. In Cluj a fost nevoie sa facem o scurta plimbare prin oras pentru a gasi locul de unde pleca autobuzul catre Subiu. Confortabil, autobuzul ne-a prezentat Ardealul si intr-un final autogara Sibiu. Aici Tudor, care a petrecut 2 zile in Sibiu, astepta nerabdator sa se alature grupului nostru. Tot aici ne astepta si microbuzul inchiriat din timp de catre Mihai (organizator si responsabil cu logistica), care urma sa ne ducă până la Manastirea Turnu Roșu. Dupa o scurta realimentare, admiram Sibiul din spatiosul microbuz care ne duce cu pasi repezi catre locul din care urma sa inceapă mult asteptata aventura.


Ajungem in Turnul Roșu. Acoperisurile rosiatice si arhitectura locului ne facea sa ne minunam de frumusetea satului romanesc si de specificul ardelenesc prezent din plin in aceste locuri. Oltul ne racoreste privirile, il traversam si ajungem in sat. Prin sat, soferul microbuzului nu isi menajeaza deloc masina pe drumurile deloc asfaltate si inaintam destul de repede, pana cand cineva ne face semn sa oprim. Pe Valea Caselor un satean, tocmai achizitionase o masina de busteni, masina blocandu-ne accesul catre Manastirea Turnu Rosu.. Mai aveam 3 km. Ni se spune sa asteptam 10 minute sa descarce. Și asteptăm. Aici, vazând ca treaba se lungeste si ca planul nostru de a intra la ora 12 in traseu era dat peste cap, punem bratul la treaba sa ajutam omul sa descarce si astfel sa grabim putin desfasurearea lucrurilor

După ce terminam de descarcat, se iveste altă problemă. Soferul camionului nu poate să scoată masina la drumul de acces spre centrul comunei. Fereste un colt de casa, se plimba pe cativa metri patrati si gaseste solutia salvatoare. Cu talent si iscusinta incepe sa-si ridice remorca camionului cu propria macara de descarcat busteni. Ne uitam uimiti dar in acelasi timp ne gandeam ca trebuie sa ajungem cat mai repede la Manastire. Intr-un final, dupa vreo ora si jumatate avem acces liber.

La Manastire nu am zabovit prea mult. Am admirat-o de afara si ne-am grabit sa mancam si sa ne echipam. Ne-am instalat pentru jumatate de ora in foisorul de pe marginea drumului, unde ne-am alimentat si ne-am pregatit pentru ploaie.

Ploaie,cuvantul asta si acum imi provoaca furnicaturi pe spate, caci urmatoarele doua zile ploaia se va alatura grupului nostru. Stiam asta din Iasi. Stiam ca va fi Cod galben de ploaie, dar nu era loc de intors. Era o vreme de stat in casa, de stat la gura sobei, dar noi tocmai ne incepeam periplul de 7 zile in Fagaras. Un calugar de la manastire, foarte de treaba a tinut sa ne spuna cateva cuvinte de duh „mai oameni, nu-i de mers, mergeti acasa, cum a plouat zilele astea pe aici nu a plouat de ani de zile”.

Intrăm in traseu pe la 14. Urmam marcajul Cruce Rosie. Ploaia era apăsătoare, cenusiul cetii ne inconjura din toate partile, padurea era intunecata, apa forma mici cascade pe trunchiurile copacilor, solul foarte moale ne ingreuna inaintarea, fețele noastre zambeau cu greu. Primul luminis, Poiana Pleasa.

Ne oprim , facem haz de necaz, ne mai schimbam hainele, incercam sa intrezarim ceva prin ceata deasa si inaintam spre Chica Pietrelor, de unde o sa urmăm traseul de creasta. Padurea inca ne acoperea, dar in loc sa ne apere de ploaie, o acumula si o varsa pe noi in cantitati mai mari. Spre Chica pietrelor ne intalnim cu un grup care cobora. Intrebam daca e mai bine sus, au ras si au spus ca mai bine ar fi sa ne intoarcem. Astfel incurajati ajungem dupa vreo 4 ore in Chica Pietrelor (1606 m).

Ajunsi in Chica Pietrelor ne dam seama ca e mai bine sa ramanem peste noapte aici. Vremea era potrivnica, ceata deasa, ploaia marunta, si inca era bine. Hotaram sa campam in partea sudica. Vantul nu se simtea atat de tare si locul era destul de bun. Ne mai trebuia ceva apa. Lasam rucsacii, pe Mihaela, Viorica si pe Catalin intr-un loc ferit de vant si plecam, eu, Tudor si Mihai in directia in care se auzeau zgomote facute de clopote. Strigam, auzim ceva surd si apar ca de nicaieri 4 caini, cei mai salbatici caini pe care i-am vazut pana atunci. Nu mai stateau la discutii, latrau gros si sareau sa muste la picioare. Eram victime sigure. In scurt timp, apare ciobanul. Ploaia era din ce in ce mai deasa, vantul ne facea sa tipam sa ne putem auzi, ii spunem ciobanului sa ia cainii, il rugam sa ne spuna unde e izvorul, cainii insistau, ne dam seama de situatie, renuntam la informatiile legate de izvor, ciobanul pleaca si cainii cu el. Am scapat. Ne intoarcem la ceilalti care asteptau cativa metrii mai incolo dar pe care cu greu ii intrezaream. Ne-am intors fara apa si cu ideea ca e mai bine pentru siguranta noastra sa campam in partea nordica, adica unde batea mai tare vantul dar unde eram feriti de caini nebuni. Salutam in graba cativa cai ce erau ca umbre in decorul inchis si mergem sa ne stabilim tabara.


Dupa lungi cautari punem corturile. Al nostru il ascundem dupa a lui Mihai, mult mai rezistent, ne impartim cate trei in cort... si ploua si bate vantul din ce in ce mai tare. La inceput avem emotii ca al nostru cort nu va rezista, cu timpul ne obisnuim cu vibratiile produse de vant, mancam si adormim, nu inainte de a face o excursie prin ploaie sa punem mancarea in boschetii din apropiere.. Somn de veghe...caci afara continua sa ploua si sa bata vantul. Deja pierdusem legatura verbala cu cei din cortul alaturat, desi erau la 1,5 m distanta de noi. Duminica dimineata ne trezim si refuzăm sa iesim afară...ploua si batea vantul si mai tare. Ne dam seama ca va trebui sa mai asteptam vremea bună. Ieseam din cort doar sa adunam apa de ploaie din baltile ce se formau pe langa cort. Era singura sursa de apa. Urmeaza o Duminica petrecuta exclusiv in cort. Mancam, dormim, comunicam prin SMS cu colegii din celalalt cort dar si cu cei lasati acasa, spunandu-le ca nu suntem noi cei luati cu elicopterul din Făgăraș. Codul galben era anuntat pana Duminicala ora 21. Asteptăm ora 21 cu nerabdare dar nimic. Iesim sa vedem in ce stare se afla corturile, facem ceva reparatii si inca o noapte in cort...si ploua si batea vantul cel mai tare. Ne culcăm cu speranta vlaguită ca a doua zi va fi mai bine. Cel putin eu nu-mi mai puteam imagina soarele peste acesti munti, dar ceilalți erau oprimisti. Si bine au facut.




Luni dimineata, suntem treziti de Mihai si Tudor care fotografiau in zare. Era vizibilitate maxima, desi o patura neagra de nori inca mai acoperea cerul. Speram la o zi frumoasa. Incepem sa impachetam. Apropierea soarelui ne bucura si ne dadea energie. Ne salutăm cu colegii din celalalt cort cu care nu ne mai vazusem de cel putin 30 de ore si in scurt timp suntem aproape gata de drum. Un grup de polonezi trece pe langa noi in sir indian. Ne salutam facem o poza de grup in care surprindem locul in care am stat 36 de ore si inaintam pe Banda Rosie. Soarele era puternic, vantul si mai puternic incat ne erau necesare manusile si cagula. Dupa joaca cu vantul trecem minunati pe langa multele paraie care s-au format in urma ploilor de zilele trecute. Ne spuneam ca a meritat orice efort, albul lor spumos ne dadea starea de spirit necesara sa inaintam. In 2 ore ajungem in saua Surului iar dupa alte 3 ore la Lacul Avrig. Facem o pauza de jumatate de ora langa lac, pentru hrana si meditatie asupra frumusetiilocului. Si soare si vant si urcam pe panta de sub Vf. Garbova (2188 m), ajungem cu multa atentie sus, trecem de Vf. Scara (2306 m) si ajungem in saua Scara la refugiul cu acelasi nume. Suntem pretentiosi si spunem ca noi nu o sa stam in refugiu, acesta aratand groaznic si era si destul de aglomerat. Gasim loc pentru campat si incercam sa punem corturile. Incercam 6 oameni sa tinem de cort, minute in sir ne chinuim si nimic.Vantul foarte puternic ne trimite inrefugiul ce va fi casa noastra pentru urmatoarea noapte. Noi 6, polonezi vreo 8 si alti romani vreo 4, toti ne bucuram de intimitatea si zgomotele produse de tabla umflata de vant. Somn usor!



Marți ne trezim intrebatori. Oare vantul a incetat? nici vorba. Vizibilitatea era buna insa vantul nu vroia sa se odihneasca. Alerga pe langa noi foarte voios. Ne astepta cea mai dificilă zi si trebuia sa ne asumam traseul ce il aveam de urmat. Aveam să ajungem pe Vf. Negoiu (2536 m), dar până acolo Custura Sărații si apoi, inaintând spre Calțun aveam de trecut Strunga Dracului. Vantul aproape ne convinge sa coboram la Cabana Negoiu, 2 ore pe marcaj Cruce Albastra. Intrebam pe cineva din refugiu daca vantul este normal pentru aceasta zonă. Normal, ni se spune, și că e musai sa ne continuam traseul pentru că ce urmează este cireasa de pe marele tort Fagaras si nu trebuie ratata. A fost cel mai bun sfat pe care l-am primit de ceva timp. Multumim!!! Ne facem rucsacii si suntem iar pe banda rosie. Traseul urca pe vf. Mazgavu (2261m), popas in Șaua Șerbota, apoi Vf. Șerbota (2331m), unde ne regrupam privind spre vf. Negoiu. Cum o sa ajungem acolo?. Sub noi se intindea Custura Saratii, cea mai frumoasa portiune din traseul de pana acum. Eu, Catalin si Viorica incepem periplul pe stancaraia presarata cu sufe si lanturi, Tudor, Mihai si Mihaela decid sa mai amane putin intrarea pe portiunea mai tehnica. Dupa putin timp ne intalnim in partea de jos a Custurii. Luam o gustare si continuam. Catalin alerga pe stancile masive asezate in toate directiile, parca intentionat sa fie greu de trecut, Tudor inainta incet dar sigur, Viorica facea balet, atingand doar cu varful bocancului pietroaiele, Mihai si Mihaela se ajutau reciproc fara sa riste ceva inutil, eu ma bucuram de primul traseu cu adevarat solicitant din toate punctele de vedere de pana acum.


Intr-un final lasam in spate Custura, iesim printr-un horn si ajungem in Saua Cleopatrei, unde dormita Catalin, ajuns cu 45 de minute inaintea noastră. Aici scurta pauza si plecam spre al doilea varf din tara ca inaltime. Traseul pana pe varf, a solicitat multa atentie, fiind trasat pe stanci verticale ce trebuiau cățărate. Pana la urma s-a dovedit a fi destul de accesibil ajungand cu totii cu bine sus. Bucurosi de isprava noastră, facem pozele de rigoare, se dau telefoanele de rigoare, mai punem o haina pe noi si coborâm. Dupa scurt timp, ajungem la mult asteptata Strunga Dracului. Aruncam o privire in jos si ii vedem pe polonezi cum se pierd in ceata, zdranganind lanturile asiguratoare. Fara ezitare intram si noi , pe rand pentru nu deranja colegul din fata. Aici ne simteam cu adevarat aventurieri ai muntelui, peretii umezi, ceata, haul de dedesubt creeau decorul ideal pentru te simti astfel. In proximativ jumatate de ora iesim din Strunga Dracului, intampinati fiind de o limba de zapadă a carei traversare a luat ceva timp noua si polonezilor carora le-am dat o mana de ajutor. De aici, directia Refugiul Caltun. In scurt timp suntem si la Caltun. Minunat loc. Lacul forma valuri mari din cauza vantului ce batea cu putere, omniprezent acolo. Gasim loc in refugiu. Era lux fata de cel de la Scara. Am gatit ceva si ne-am pus la dormit, ingramaditi dar bucurosi ca avem loc la adapost de vantul nelinistit de afara.Dimineață, trezirea la 6, ca in fiecare zi.



Miercuri vreme superbă. Profitam din plin de apa lacului Caltun, de unde ne facem si rezervele pentru urmatoarea zi. La 8 suntem gata de plecare. Salutăm lumea care ramane in refugiu si ne indepartam incet incet de unul dintre cele mai frumoase locuri de pana atunci. La fiecare oprire, intoarcem capul sa vedem lacul Caltun, care devine din ce in ce mai mic, dominat de vf. Lespezi (2517 m) si vf. Caltun (2505 m). Ajungem pe vf. Lăitel (2390 m), de aici se vede foarte bine vf. Negoiu si fisura verticala, Strunga Dracului, pe care am coborat-o cu o zi inainte. Ne laudam reciproc pentru curajul avut si ne indreptam pasii spre Saua Capra, destinatia acestei zile. Dupa 2 ore suntem pe vf. Paltinului (2372 m). Drumul era usor, presarat pe alocuri cu zone expuse, asigurate de sufe, insa oboseala acumulata in zilele precedente isi spunea cuvantul. Viorica avea febra musculara si se lupta cu durerea. Era clar ca trebuia un mic respiro. Si fara sa ne vorbim, ajungem la intersectia dintre Banda Albastra catre Balea si Banda Rosie peste vf. Iezerul Caprei la lacul Capra, si ne indreptam spre Bâlea. Nu a obiectat nimeni. Coborarea pana in statiune a fost destul de anevoiasa, mai ales ca stiam că ce coboram trebuie urcat inapoi. Vroiam doar sa ne odihnim, nu sa ne bucuram de harmalaia strazii, sau de targul imbuibat de manele si de turisti coborati din autocare ce ne priveau cam lung. Ne cazăm la Cabana Salvamont, 20 lei locul, curat, toaleta, bucatarie dotata cu orice. Lasam bagajul si mergem sa luam masa la cabana Bâlea Lac. Hraniti si racoriti de o halba de bere, ne intoarcem la cabana Salvamont , unde pregatim iesirea de dupa amiază pe vf. Vânătoare Lui Buteanu (2507 m) si Vf. Capra (2494 m). Fara bagaje ne miscam foarte repede pe Punctul Albastru ce porneste din fata Cabanei Balea Lac, prin valea Vaiuga si intr-o ora suntem intre cele doua varfuri. Pana acolo am zarit o capra neagra ranita la un picior care isi alina durerea stand pe zapada. A stat mult acolo, pana cand a disparut fara urma. Varful lui Buteanu si Capra ne-au aratatperspectiva traseului ce aveam sa-l facem ziua urmatoare. Era minunat . Vizibilitatea maxima , ne lasă să vedem orizontul foarte indepartat și un 360 de grade ce ma făcea să spun ca muntii sunt infiniti. Savurăm momentele cocotati pe inaltimile de peste 2500, facem poza de grup si ne intoarcem spre Balea unde eram asteptati de Mihai, Mhaela si Viorica somnoroasa. Urmeaza o cina upgradata cu produse traditionale cumparate din targ si un somn bine meritat.



Joi la8, ne luam ramas bun de la salvamontistul de serviciu si urcam in Saua Capra, cu destinația pentru acea ziPodragu, sau daca ne tin picioarele refugiul Vistea.Inca o zi perfectă. Vremea excelentă, voie buna si dorinta arzatoare de a ajunge pe cel mai inalt varf din Romania, Moldoveanu (2545 m). Moldovenii se apropiau cu pasi repezi de Moldoveanu, si el ne astepta cu capul in nori si tacut. Saua Capra ne face sa regretăm ca nu am campat langa lacul de aici, oftăm si trecem mai departe. Soarele este puternic, dar vaile sunt pline de rauri repezi, deci hidratarea nu este o problemă. Trecem de Caldarea Fundul Caprei de sub Creasta Arpăselului si in 2 ore ajungem la Fereastra Zmeilor care incadra o gramada de gunoaie. Fiind inca aproape de Bâlea traseul e plin de turisti de toate soiurile, toti dornici de aer liber si bronz de munte. De la Fereastra Zmeilor observam traseul catre Lacul Podragelul si Cabana Podragu (banda albastra) de aici existand si posibilitatea de a cobori la refugiul Fereastra Zmeilor. Noi continuam pe Banda Rosie prin zona 3 Pasi de Moarte pe care o trecem cu incredere lasand in urmă crucile de prin preajmă. Urcăm pe muchia nordica a Arpasului Mic, ajungem la Monumentul Nerlinger, luptam cu urscusul pe Vf. Arpasul Mare (2486 m) si varful Mircii (2461 m) si de pe acest din urma varf vedem Lacul Podul Giurgiului, care, din cauza diferentei mari de nivel se vedea foarte mic. Admiram peisajul in toate cele 4 puncte cardinale si incepem coborarea solicitanta la acest lac. După un mic popas langa izvorul Podul Giurgiului ajungem in 20 de min in saua Podragului. Ne asezam pe muchia crestei, deasupra cabanei Podragu pentru o mica sedinta. Ce facem? coboram la cabana, sau inaintam pana la Vistea? Asta era intrebarea care ne framanta acum. Dar framantarile nu au durat prea mult. In unanimitate am decis sa incercam sa ajungem pana la Vistea. Ne ridicam, ne luam in spate prietenii nostrii rucsacii, aruncam o privire catre cabana de piatra din stanga si continuam. Urcăm pe vf. Tarâța, coborâm si iar urcam pana inainte de saua de unde observam pentru prima data imensul trapez format de Vistea si Moldoveanu. Observăm ca orele trecute in ghidul nostru scris nu prea se potrivesc cu cele din parcurs. Acest lucru a mai fost observat si de cativa alti turisti, care au campat pe acesta muchie. Mai avem cam 2 ore pana pe Moldoveanu si e ora 18. Decidem sa ne oprim aici. Locul este din nou minunat, avem vecini cu voie buna, suntem la 2300, seninul ne arata toate culmile ce le-am strabatut in acea zi.. Apropierea Marelui Varf ne face nerabdatori. Ne apropiem pe rand de culmea ce ne permitea sa-l vedem si ne retrageam cu greu spre cort.. Coborâm dupa apa cam jumatate de ora, luam o masa copioasa in compania catorva mii de musculite antipatice , si ne pregatim de somn. Afara fulgera intr-un nor sub forma unei ciuperci atomice. Tunetul surd ne spune ca trebuie sa fim linistiti pentru ca este departe.Tudor nu pierde timpul si incearca sa suprinda fenomenul. Frânti si bucurosi de locul in care ne aflam ne bagam in sacii de dormit. Nu mai este nevoie sa visam. Deja simtim ca traim intr-un vis.




Vineri.Ziua Z. Dimineata iesim din corturi pe la 6 si cautam pe cer norii. Nimic.Urma o zi cu cod galben de caldura. Vantul diminetii ne racorea in timp ce luam micul dejun cu o priveliste infinita. Strangem corturile si plecam primii dintre cei ce mai campau acolo. Plecam fara apa. Eram constienti ca vom urca pe Vistea Mare si Moldoveanu fara apa, urmand sa gasim un izvor abia mai jos de refugiul Vistea. Intram pe Valea Ucisoara ajungem in saua cu acelasi nume si ne intalnim cu serpetinele stranse ce urca pe Vistea. Salutam un cioban care ne raspunde fara mare interes, si in 30 minute ajungem pe vf. Vistea Mare (2527 m). Cerul perfect senin, vremea perfecta noi insetati. Caldura era din ce in ce mai mare cu toate ca eram la 2500 m altitudine. Lasam rucsacii in mila Domnului pe Vistea si am plecat sprinteni catre Vf. Moldoveanu. Nici nu am simtit stancile pana acolo. Si iata intr-un sfarsit fericit Modoveanu. Am ajuns si aici ne spunem. Urmează poze individuale , poze cate doi, poze de grup poze cu sudul, cu nordul, cu estul, cu vestul. Zabovim cam jumatate de ora . Priveam de sus in sus si nu ne saturam. Am uitat si de sete dar devenea din ce in ce mai clar ca trebuie sa facem rost de apa. Aici, pe Moldoveanu s-a mai intamplat ceva, ce tine de fiecare dintre noi, dar care ne-a atins pe toti. Ne simteam impliniti, satisfacuti de ceea ce am facut pana atunci. Faptul ca ne propusesem initial sa ajungem in Plaiul Foii si ca vroiam sa facem creasta integral nu mai era un lucru palpitant. Coborâm la refugiul Vistea. De aici mergem cat putem de repede la izvorul aflat cativa zeci de metrii mai jos. Ne potolim setea si stam cateva minute in racoarea refugiului pe care nu l-am apreciat deloc. Credca cineva ne-a auzit ca ne plangem de apa, pentru ca in scurt timp incepe sa ploua. Ploaie de vara , o sa treaca. Dar ploaia ne loveste amintirile si le insiruie in mintea noastra facandu-ne să revedem primele doua zile in care am stat in cort in Chica Pietrelor, sigur nu mai vroiam asa ceva. Ne continuam drumul pe deasupra lacului Galbenele timp in care ploaia devine serioasa cu tunete si fulgere cu nori mari si negri. Trecem pe la vf. Galasescu Mic (2433m) indreptandu-ne catre Fereastra Sambetei. Aici momentul delicat al turei. Continuam pana in Plaiul Foii sau punem capat periplului nostru in creasta Fagarasului? Toti cu capul plecati, asezati pe iarba murmuram idei. Pana la urma murmurul nostru a devenit din ce in ce mai bine inteles si ceea ce a rezultat a fost ca vrem cu totii la Cabana. Eram multumiti de plimbarea de pana atunci, de traseul minunat, de diferentele de nivel, de lacurile si vaile glaciare , de Strunga Dracului si de Custura Saratii, de Negoiu si Moldoveanu. Eram multumiti de noi, ca am reusit fara tensiuni sa ajungem la solutii bune pentru intreg grupul. In plus era clar ca nu mai vroiam ploaie sau sa mai stam sechestrati in cort de vremea potrivnica. Ne uitam lung spre est si ne inchipuiam ce ar mai fi urmat. Cu gandul ca muntii raman pe loc si ca vom putea lega traseul cu alta ocazie, facem o ultima poza de grup minunat pe creasta si incepem anevoioasa coborare catre Cabana Sambata. Picioarele obosite se impiedicau de pietrele din traseu pe cand ochii priveau cateva capre negre care ne salutau din inaltimi. Ajungem la cabana de pe Valea zgomotosului rau Sambata . Aici cazarea pentru o persoana era 30 lei. Foarte mult pentru conditiile pe care le oferea. Am campat in fata cabanei. Noi si doua corturi de cehi. Am luat o cina prelungita la masa din fata cabanei, de unde am achizitionat , adica Viorica s-a descurcat de o paine si o ceapa cu pretul de 10 lei. Atitudinea cabanierului si a acolitilor sai lăsa de dorit, asa ca incercam sa ignoram pe cat putem. Suntem informati ca ursul vine destul de des pe aici, fiind obisnuit cu mancarea turistilor dar somnul se dovedeste mai puternic decat orice teama.



Sambata. Ne trezim in mireasma balegarului de oaie care ne inconjura corturile. In scurt timp vin si vietuitoarele vinovate, care ne inconjoară din toata partile, amuzandu-ne cufetele lor interesante. Micul dejun este urmat repede de impachetarea pentru utlima oara a cortului si a ceea ce a mai ramas in rucsacii nostrii. Asadar, e sambata, suntem pe Valea raului Sambata si ne indreptam catre Manastirea Sambata. Suntem anuntati ca drumul are portiuni rupte din cauza ploilor de acum o saptamana, dar nu stiam ce inseamna asta. Credeam ca ne asteapta o coborare anosta prin padure catre manastire. Nici vorba. Valea s-a dovedit a fi foarte interesanta. Zeci de rauri coborau si se varsau in apa Sambetei care devenea din ce in ce mai voluminoasa pe masura ce coboram. Soarele lumina verdele viu si apa clara. La coborare ne intalnim cu un cioban si 4 magari, care abordau acelasi traseu ca si noi. Si reincepe aventura. Dupa scurttimp dăm de ruptura drumului si singura solutie dupa o atenta analiza a locului a fost ca trebuie sa trecem prin apa. Apa era destul de repede si foarte rece. Cehii, vecinii nostrii de camping au si ei aceeasi problema. Ciobanul vine si el cu magarii pe care ii trimite cu strigate pe partea cealalta. Magarii au trecut. Acum noi. Tudor se descalta si incearca un loc. Reuseste.Il urmez si incepem sa preluam bagajele de la ceilalti. Facem un pod de sustinere si trec si fetele noastre cu mult curaj. Vazand ca suntem o echipa atat de buna si ne descurcam in acest mediu ii ajutam si pe cehi sa treaca. Temperatura apei ne amortea picioarele dar limpezimea ei si soarele de afara ne binedispune. A mai urmat un astfel de moment in care noi si ciobanul am format un lant uman , astfel incat trecerea prin apa devenise specialitatea noastra.. Din nou victoriosi. Mai la vale un copac cazut pe drum facea greoaie trecerea noastra si imposibila pe cea a magarilor. Neputand ramane indiferenti la necazul bietului cioban sarim din nou in ajutor. Incercam sa indepartam copacul dar nimic . Magarii erau fortati sa treaca pe sub bustean, dar crengile nu le dadeau voie. In acest moment imi aduc aminte ca briceagul meu are ferastrau. Il scot, ciobanul rade de mine si incep cu spor sa tai creanga care ne incurca. Mirat, acelasi cioban spune “asta are drujba la briceag!”. Si am reusit, Magarii puteau sa treaca. Scena era cam asa: Tudor tinea de un magar, Catalin si eutrageam de creanga buclucasa, Mihaiimpinge alt magar iar Mihaela si Viorica imortalizau momentul. Bucurosi ca am putut fii de ajutor ne grabim sa ajungem la Manastire, caci ce era prevazut sa facem in 2 ore ne-a luat peste 4.

Ajungem si la manastire. Ne obisnuim cu greu cu agitatia strazii de care nu mai avusesem parte de mult timp. Ne asezam pe marginea strazii si ne intrebam cu ce ajungem la gara, dar care gara?. Insetati , luam doi pepeni si-i consumam in apropiere la umbra unor copaci. Incepem sa ne facem probleme in ceea ce priveste transportul. Cehii apar si ei cu aceeasi problema. Incerc sa vorbesc cu localnicii dar nu se aratau dispusi sa ne ajute. Tudor cu Catalin merg la manastire . Aici vorbesc cu staretul prin telefon care ii spune soferului manastirii sa ne ajute. Mare om. Mare si mocrobuzul Mercedes, care era asa curat ca ne era mila sa urcam in el și in care am incaput noi 6 si cehii 4, astfel ajutandu-i pana la capat. Am fost dusi pana in orasul Fagaras, de unde am luat imediat autobuz pana in Brasov.

Trenul din Brasov spre Iasi pleca la ora 23 asa ca aveam timp sa vizitam Brasovul. Ne-am igienizat in gara Brasov, ne-am schimbat de bocanci, am lasat bagajele la gara si am plecat sa cutreieram zona veche a Brasovului. Frumos oras, il mai vazusem dar parca merita revazut cu orice ocazie. Aici totul revine la nefericitul normal. Baia de multime din Piata Sfatului ne trezeste simturile noastre de oraseni si ne obisnuieste cu forfota orasului. Seara ne retragem spre gara urcam in tren, il dezinfectam cu spirt si adormim. Traseul trenului nu a fost cel pe care il cunosteam, dar nici nu pot spune exact care a fost. Am dormit dus. Mi-l aduc aminte vag pe Tudor care se chinuia sa ne salute, el coborand in Comanesti, ceva mai devreme decat noi. Dupa unul dintre cele mai chinuitoare drumuri cu trenul ajungem in Iași. Niciodata nu e o senzație placuta, parca as fi vrut sa mai intarziem revederea cu Râpa Galbenă sau Vama Veche, locuri ce te intampina in orasul nostru drag.. Dar ne intoarcem intotdeauna cu gandul ca o sa plecam iar. Si iar..si iar...



Concluzii:Experienta a fost extraordinara si utila. Doar cunoscuti la inceput, muntele ne-a transformat in prieteni, iar apa ne-a aratat ca putem avea incredere unii in altii.

Această experiență le-a fost de folos celor doi, Mihai si Mihaela care astfel s-au pregatit pentru Alpii Austrieci, respectivvf. Glossglokner cu ai lui (3970 m), lui Cătălin care s-a aratat mulțumit ca a ajuns pe cel mai inalt varf din Romania, lui Tudor ca a avut parte de locurile cele mai interesante pentru a-si pune in valoare talentul fotografic. De subliniat faptul ca pentru Viorica a fost inceputul in ale muntelui. Mai facuse o iesire de 3 zile in Ceahlau cu dormit la cabana si cu tot confortul. Consider ca s-a descurcat foarte bine, mai ales pe zonele tehnice, iar cu asa inceput continuarea nu poate fii decat spre mai inalt..


Asadar, asta s-a ales din tura noastră, din intentia noastră de a parcurge creasta Fagarasului. Mie mi-a convenit ce a iesit, nici nu vroiam mai mult.




Ionuț Toncu

Asociația de Turism Montan “Haipemunte” Iași




pentru fotografii: http://picasaweb.google.com/mihailamunte/Fagaras2009TurnuRosuFMASambetei#

 



Miercuri, 30 decembrie 2009 - 13:49 
Afisari: 3,646 


Postari similare:





Comentariile membrilor (18)

mihaitzateo
mihaitzateo
Coarda
 
1
Frumoasa tura si frumoase poze.


Miercuri, 30 decembrie 2009 - 16:48  

marasb
marasb
Busola
 
2
No tare m-am bucurat de acest jurnal. Am umblat cu voi prin toate locurile atat de dragi mie. M-am uitat si la poze si m-am si distrat un pic de ce ghinion ati putut avea, dar partea buna a lucrurilor e ca mult mai rau de atat nu poate fi in fagaras vara, numa sa ninga, da' asta mai rar. Vorba unor prieteni la caltun bate vatul 6 luni pe an....adica 6 dintr-o parte, 6 din alta, dar mie mi se pare cel mai frumos loc din fagaras.
Tare frumoasa tura si cred ca v-o fost hazna Carpati.org
La mai multe ture asa frumoase si cand viti mai veni va doresc vreme mai buna.


Miercuri, 30 decembrie 2009 - 17:31  

mihaih
mihaih

 
3
Frumos povestit Ionut. A fost o iesire interesanta Carpati.org


Miercuri, 30 decembrie 2009 - 19:06  

zentai
zentai
Coarda
 
4
Foarte faina tura. Deci ati facut Custura Saratii si Strunga Dracului, oarecum, pe ploaie.Si doar si tu si Tudor (celalalt) pareati asa linistitiCarpati.org-

Felicitari! Oricum, ati facut f.mult din prima, avand in vedere si faptul ca aveati cu voi persoane care erau la a doua tura pe munte!


Joi, 31 decembrie 2009 - 10:03  

pisti2004
pisti2004
Cort
 
5
Frumos, am comentat si pozele! La Multi Ani!!!!!!!!


Joi, 31 decembrie 2009 - 15:19  

aaron21
aaron21
Coarda
 
6
Felicitari Ionut ! Felicitari echipei ! Foarte fain descris si o tura pe care nu prea poti uita !Sa ne vedem cu bine in 2010 ! Sunt super pozele ..bravo Carpati.org

Felicitari!

La multi Ani !


Joi, 31 decembrie 2009 - 17:40  

drumetu71
drumetu71
Busola
 
7
Bravo ,frumoasa tura si faina vreme chiar daca la inceput a fost mai urita,eu patesc intotdeauna ca la inceputul turei sa fie urit iar mai apoi sa mor de cald.Faine pozele si instructive (pentru mine cel putin) pentru ca la anul vreau sa fac si eu creasta si pe aceasta cale cer ingaduinta de a descarca citeva din cele ce arata poteci si trasee pentru o cercetare mai amanuntita


Duminică, 3 ianuarie 2010 - 22:47  

drumetu71
drumetu71
Busola
 
8
Ups,anul acesta vroiam sa spun...


Duminică, 3 ianuarie 2010 - 22:49  

mihaih
mihaih

 
9
Dragos poti descarca orice poza doresti de pe acel album.


Luni, 4 ianuarie 2010 - 09:33  

drumetu71
drumetu71
Busola
 
10
Multumesc!


Luni, 4 ianuarie 2010 - 12:39  

tonkastein
tonkastein

 
11
Multumim pentru aprecieri. Tot meritul il are muntele, eu am relatat Mihai l-a fotografiat.

Va urez "Hai pe munte"!!!


Luni, 4 ianuarie 2010 - 12:54  

ionutz
ionutz
Caraba
 
12
Desi ros de invidie ca nu am putut participa la tura, va transmit felicitari pentru realizare, pentru Craciun, anul nou, Paste si Zilei Internationale a Muncii!


Luni, 4 ianuarie 2010 - 13:24  

claudiuiasi
claudiuiasi
Coarda
 
13
O tura pe cinste pentru care unii dintre cei ramasi acasa au fost ingrijorati din cauza ... deshidratarii Carpati.org


Marți, 5 ianuarie 2010 - 15:50  

axellro
axellro

 
14
Felicitari Ionut, felicitari tuturor colegilor tai! O astfel de tura este imposibil de uitat ! Mi-am adus cu mare bucurie aminte de tura pe care am facut-o la o saptamana dupa voi in Fagaras. Am plecat de la cabana Negoiu si ne-am oprit la cabana Voina dupa ce am trecut prin curmatura Zarnei si Curmatura Oticului. Creasta Fagarasului mi-a lasat o impresie deosebit de puternica si de fiecare data cand imi aduc aminte de ea retraiesc emotia acelor zile.


Marți, 12 ianuarie 2010 - 12:48  

tonkastein
tonkastein

 
15
Multumim! ma gandesc ca ultima oara cand ne-am vazut noi doi, eu jucam fotbal in parcarea din spatele blocului nostru, sau impingeam la un carucior cu rulmenti.
M-ar bucura sa ne vedem intr-o tura. O zi buna!


Marți, 12 ianuarie 2010 - 12:59  

alina
alina

 
16
Felicitri a-ti facut o tura frumoasa si va invidiez ca a-ti ajuns pe MOLDOVEANU.


Marți, 12 ianuarie 2010 - 22:55  

alexus
alexus
Busola
 
17
Felicitari pentru o tura asa frumoasa! Va doresc sa vedeti Caltunul si iarna! Carpati.org


Marți, 19 ianuarie 2010 - 18:20  

boby
boby
Caraba
 
18
Frumoasa aventura! Pozele superbe!!


Luni, 1 februarie 2010 - 15:29  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,1096 secunde

Deblocari usi Bucuresti | GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2024) www.carpati.org