Hoinarind prin Muntii Buzaului - mijloc de toamna 2009 (Muntii Buzaului)

Obiectiv:

 

Drumeţie in munţii Podu Calului si Ivăneţu

 

Traseul:

 

 Pe marcaj turistic, cruce albastră cu plecare din Gura Teghii. 

 

Participanţi:

 

Ceceapchi şi baltarel

 

Prima zi,

 

Cum toate roadele toamnei fuse strânse si timpul ne permite hotărâm să ne plimbăm mergătorele şi pe la munte şi unde oare în această dată de 16-10-2009, decât într-o zonă dragă nouă si anume prin Siriu.

Afară la Galaţi, o zi de toamnă frumoasă, tocmai bună de-o plimbare. În drumul nostru spre munte trecem prin Buzău unde un vechi prieten, (anunţat cu mult timp înainte, de Costel, de intenţia noastră) după cel sună, spune că nu mai merge, ce asta-i vreme de mers la munte. Resemnaţi, ne continuam drumul spre Nehoiu. De unde să fi ştiut noi, amicul mai bine informat ca noim, avea dreptate. Din ce in ce ne apropiam de munte, afară mai rece şi vântul se iţise, deodată surpriză, lapoviţă si ninsoare. Când eram prin Muşceluşa, se vedea zăpada depusă pe copaci si nori tulburii pe creste. Hotărâm să nu mai mergem în Siriu şi să mergem totuşi pe Valea Caşoca, unde la cabana (pensiunea) 14 Scaune poate ne putem şi caza. Ajunşi la cabana ne întâmpină, însăşi seniorul domn Tudose, patronul cabanei. La cabană avea loc o întâlnire aniversară, a unei promoţii de absolvenţi,(toţi cu părul alb) de la o facultate din Cluj, ce erau din mai multe zone ale ţării. Domnul Tudose  un om foarte primitor şi cu un simţ bun al datoriei de gazdă, când vede nr. maşinii noastre de Galaţi, crede că suntem şi noi din cei aşteptaţi la aniversară, mai ales că tocmai cei din Galaţi lipseau.

Îl liniştim, cerem găzduire si după o consultare cu şefa mai mare şi anume nevasta acestuia, cad de acord şi ne oferă o cameră incălzită.

După ce ne cazăm, mâncăm câte o ciorbă bună, oferită de gazdă si ceva la felul doi, asta dupa, ce mai inainte  gustăm şi ceva din udătura, de acasă, adusă.

Afară, prima zăpadă, aşternută, incepe să se intărească, noi bine dispuşi şi cum până se înserează mai avem timp, facem o incursiune prin curtea cabanei, împreună cu domnul Tudose, acesta ne vorbeşte mult, despre aceste locuri, mai ales că pâna la vârsta pensionării a lucrat in domeniul silvic al acestor muntii.

Începem o sedinţă foto si iata ce am surprins:

Aici e piatra de temelie a acestei cabane

 

 

Domnul Tudose ne arată o hartă a drumurilor forestiere din acest masiv

Aflăm mai multe lucrui importante, cu aceasta ocazie, chiar cum se ajunge mai uşor pe vârful Podu Calului, de aici, de la cabană şi intenţia de remarcare a unui traseu de trecere, din Siriu prin Podu Calului spre Penteleu şi multe altele. Aşa că dacă aveţi ocazia de-a merge pe aici, nu ezitaţi, domnul Tudose are mereu, un sfat bun, de spus.

Pâna la urmă mergem si pâna la Cascada Pruncea (Caşoca), înainte

 Înapoi

Albia acestui pârâu e bine intreţinută, pârâul Caşoca

 

Cascada Pruncea

De aici facem cale întoarsă la cabana 14 Scaune, suntem invitaţi, la întrunire ce se desfăşoară la cabană, cu scuzele de rigoare, mulţumim pentru invitaţie si la un culcuş bun ne retragem, A fost o seară foarte frumoasă, o atmosferă de sărbătoare rar întâlnită, nişte oameni minunaţi.

Nu ne-am culcat până ce nu am facut planul pentru a doua zi, bineînţeles si cu variantă în funcţie de starea vremii ce va urma.

 

A doua zi 17-10-2009

 

Cum am aflat şi de varianta de ajunge pe vârful Podul Calului (1439m) de aici de la cabană, noi hotărâm, mergem la Gura Teghii pe un vechi traseu parcurs de mine prin 1986 si spre Ivăneţu.

Ne deplasăm până în zona centului civic al Gurii Teghii, unde ne lăsăm maşina si de aici trecem podul peste Bâsca. Aici se afla un muncitor care pregătea lemne pentru primărie, de la el am aflat, de starea marcajului spre vârful Podu Calului, marcaj neexistent pe prima parte a traseului, noi am urmat un drum forestier pâna in poiana Tega.

Drumul cel urmăm e marginit cu grădini, în care merele sunt tocmai bune de cules, pe aici inca nu a ajuns iarna.

Aici întâlnim acest tub in care o sursă de apă foarte bună şi bine intreţinuta de oamenii locului.

Avem de partea noastră o zi de toamnă minunată, nori sunt prezenţi pe culmile înalte, sub ei, un tablou frumos, natura-l oferă privitorului.

În spatele lui Costel, Ivăneţu, pentru mâine-i programat

Înainte de a ajunge in poiana Tega, se afla şi acest izvor amenajat

 În poiana Tega ajungem îndată, norii incep a se apropia de pământ, dar repede şi dispar. Vedem stâna din poiana către care ne îndreptăm, nu tu urmă de câine rătăcit sau altă jivină, n-am-ntâlnit, suntem la aproape 1000m alt.

 

 La stână, facem un mic popas şi trecem în revistă ce şi cum au rămas, de la cei ce la alt adăpost sau retras.

 Un interior din dormitor, priciul prezent, saltelele la purtător

După această pauză ne îndreptăm iarăşi paşi mai departe către unde am pornit.

De aici incepe şi marcajul să apară, la inceput puţin lizibil şi in continuare mai bine conturat, deci urmăm pe CA

În scurt timp ne aflăm pe o potecă bună care are,de o parte si alta,pe parcurs o serie de 13 ( am numărat noi în fugă) astfel de pândare.

De aici incepem să urcăm şi ajungem până la 1260m alt. de unde începem din nou să coborâm, vremea, de data aceasta nu ne dă pace, se face din ce in ce mai rece şi din copaci curge multă şliboviţă peste noi si ne udă şi ne udă din cap pana la picioare. Facem un popas, la ceas şi pe hartă ne uităm, verificam timpul parcurs până aici şi cam cat am mai avea de mers până pe vârf, astea ne fac să facem cale intoarsă, ne îndulcim, hidratăm şi facem şi o reechipare cu ceva pe deasupra.

Îl rog pe Costel să mă vadă şi el pe mine.

Arunc o privire înapoi la margine de poiană, de ramas bun.

Când ajungem aproape de poiana Tega vremea se face frumoasă şi la ieşire surprind o ciupercă mare care-mi stă in cale.

 Pe acelaşi drum ne întoarcem, la maşină şi din când in când ne mai oprim şi mai surprindem câte-o clipă.

 

 

 

 La coborâre ne atrage atenţia, aproape de intrarea în zona livezilor, mai multe urme, sunt urme proaspete de urs care a coborât înaintea noastră, astea duceau pâna în apropierea localităţi.

Iată şi un adăpost, de iarnă pregătit.

Drumul ce l-am urmat, la urcare şi coborâre.

În apa Bâscii bocanci de noroi-i curăţim, de la o localnică adresă luăm şi-n număr de telefon, în caz de nevoie, de vreme, să ne interesăm.

Şi la scurt timp, peste muncitorul de la primărie dăm, ne întreabă -Cum a fost?

Am avut parte de o zi minunată, cu de toate, toamnă autentică, iarna la ea acasă, intr-un cuvânt a fost minunat, mai puţin în seara cea urmat.

Ajunşi din nou la cabana Caşoca, unde era tabăra de bază, pe-nserat, n-am observat că ceva in piesaj s-a schimbat. La cabană zarvă mare, adunătură multă, am uitat că-i weekend, şi lumea se distrează, fieecare în felul lui.

Toată noaptea au chiuit şi sau spurcat (înjurat), aşa distracţie, ştiu uni să facă, zic şi eu dacă-mi e permis.

 

A treia zi 18-10-2009

 

Părăsim cu oarecare supărare de cele aflate din noapte trecută. Oricum spre ziuă ne-am odihnit şi noi puţin.

Renunţăm a mai merge la Gura Teghii si de a intra în traseu din această parte spre Ivăneţu.

Ne îndreptăm către Pătârlagele şi de aici mergem la Colţi, vizităm muzeul Chihlimbarului şi mai departe mergem spre Aluniş până la biserica de aici.

Lăsăm maşina lângă bisercă şi pe un marcaj neconvenţional TA, însoţiţi şi de un mic ghiduş ne facem cale spre Stânca Spătarului, unde vom vizita peşterele rupestre

 Muzeul de la Colţi

La Aluniş

Micul ghiduş, care în cele din urmă şi-a dat arama pe faţă, mai sustrage şi el câte ceva din cele ce sunt lăsate ca suvenir prin acele locuri.

Stânca Spătarului

Iniţial am vrut să ajungem până la lacul Hânsaru, rămâne pe altă dată

 

bisericuţa lui Iosif

Satul Aluniş

Mă opresc aici cu această poveste. Din aceasta zonă a Ivăneţului mai puteţi afla si altele din jurnalul http://www.carpati.org/jurnal/3_zile_in_masivul_ivanetu/1601/

 

Pasiunea pentru munte, ca de altfel orice pasiune invinge greutăţile

Ture reuşite pentru cutezători

 

Marţi, 6 aprilie 2010 - 16:44 
Afisari: 6,787 


baltarel