Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Iulie 2021
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

August 2021
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

Online

Vremea
Varful La Om (Piscul Baciului
Muntii Piatra Craiului

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Hoinareala prin Hasmas (Muntii Hasmas)


Traseu: Prima zi: Bălan – Cabana Piatra Singuratică – Vârful Fratele – Cabana Piatra Singuratică

A doua zi: Cabana Piatra Singuratică – Vârful Hășmașul Mare – Poiana Albă – Lacul Roșu


Notă: Personal, consider că un jurnal devine valoros atunci când trădează talentul literar al autorului, când impresionează prin fotografiile ce îl ilustrează sau când are un caracter practic, datorită detaliilor tehnice. În ceea ce mă privește, deși îl admir la alții, nu am fost înzestrată cu darul de a mânui cu grație figuri de stil și imagini plastice; din păcate, nu mă pot mândri nici cu realizări notabile în domeniul artei fotografice; nu în ultimul rând, acest jurnal nu oferă prea multe detalii practice, deoarece nu sunt eu cea mai în măsură să le ofer. De ce l-am mai scris, atunci? Pentru că, în primul rând, probabil nu am fi ajuns în Hășmaș fără jurnalele și fotografiile altor carpatiști și dacă reușesc să motivez o singură persoană să-și ia rucsacul și să pornească la drum, consider că am întors măcar parțial ceea ce am primit. În al doilea rând, o fac pentru mine. Fără a avea o experiență montană ieșită din comun, cred că muntele te vindecă de multe temeri și, într-un fel, este un act de cutezanță să ieși din poziția comodă și sigură a anonimatului.


Profitând de faptul ca astrele s-au aliniat, făcând să se sincronizeze vacanța mea, concediul Geaninei și vremea frumoasă, pornim să descoperim Hășmașul, destinație necunoscută la care visăm de ceva vreme. Cu rucsac nu prea mare, doar nu mergem în expediție, coborâm în Sândominic, pe care nu îl vedem prea bine din primele momente de crengile de zmeur care ne sunt vârâte în ochi de vânzătorii ambulanți care probabil ne urează „Bine ați venit!” – zic și eu, limba nu am înțeles-o. 


Ne așezăm cuminți în stația de autobuz și avem timp doar câteva minute să admirăm stâncile Hășmașului care se profilează în depărtare, că sosește microbuzul care ne va duce spre Bălan, punctul din care începe traseul nostru. Șoferul ne întreabă, încă de la urcare: „La cabană, nu?”, așa că încropim o conversație într-o română aproximativă cu el și, cu aerul unor adevărați cunoscători ai locurilor, îl rugăm să ne lase la Biserica Catolică (trăiască autorii de jurnale de pe carpati.org). „Și cum, urcați pe munte doar voi două?” – na că s-a dus solemnitatea momentului! Remarca ne cam plictisește, pe alt munte a fost sub forma „Singurele, singurele? Dacă vă întâlniți cu un ursuleț?”. Ce replică inteligentă poți da la așa ceva?


Coborâm la biserică și pornim pe bandă albastră pe un drum de țară, de-a lungul Pârâului Fierarilor. După 5-10 minute, marcajul părăsește drumul și o ia nu foarte abrupt prin pădurea de molid. Din loc în loc, zărim stâncile semețe dinspre Vârful Fratele. Fără să ne grăbim, că nu avem de ce, cu pauze lungi pentru admirat peisajul și cu mesaje motivaționale de genul „Se vede o poieniță mai sus”, „Parcă aud izvorul” sau „Cred că am văzut cabana”, ajungem sus, după o plimbare lejeră de mai puțin de două ore. Cu zece minute înainte de cabană, ajungem la izvorul pe care îl recunosc din fotografii și unde ne refacem provizia de apă.


/articol/sany3455.jpg

/articol/sany3497.jpg

/articol/sany3463.jpg


Iar cabana... acum trebuie să îmi aleg cu grijă cuvintele, pentru a surprinde exact imaginea. Nu de mult, pe forum se lansa un nou topic, „Cum este la o cabană”. Evident, concluziile nu puteau fi decât subiective și bazate strict pe experiența personală. Pentru mine, cabana de pe Hășmaș a fost, într-un fel, căsuța din povești. Felul în care îți rămâne în minte o cabană văzută prima oară depinde mult de ceea ce ai norocul (sau ghinionul) să găsești atunci, ca și de dispoziția ta în acel moment. Noi am fost norocoase. Un cabanier de o ospitalitate discretă, o fereastră mulțumită căreia primele lucruri pe care le-am văzut a doua zi au fost verdele pădurii și stâncile Pietrei Singuratice, o poiană plină de flori în fața cabanei și multă, multă liniște. În afară de noi și de cabanier mai era cazată o familie cu trei copii, dintre care cel mai mic nu cred că avea trei ani. Ne-am intersectat de mai multe ori cu ei în cele două zile, inclusiv pe cele două vârfuri și era evident că nu erau pentru prima dată pe munte, păreau de-ai casei. 


/articol/sany3491.jpg


În timpul rămas din prima zi am făcut o plimbare până pe Vârful Fratele/Ecem/Piatra Ascuțită, al doilea vârf ca înălțime din Hășmaș. Caietul de însemnări din cutia de pe cruce era ud și rupt, așa că cei care plănuiesc să ajungă pe acolo poate strecoară prin rucsac și așa ceva. Plimbarea ne oferă și ocazia primului contact cu o turmă de oi din Hășmaș, păzită de doar patru câini. Ne-am sincronizat atât de bine că avem aceeași direcție de deplasare și spațiul foarte îngust nu permite ocolirea. Doi câini în față, doi rămași în spate, asta e, tragem aer în piept și pornim înainte. Bineînțeles că ne-au salutat pe limba lor, dar ciobanul i-a strigat imediat (pe limba lui) și s-au potolit. Unul mai curios și prietenos (bănuiesc eu) s-a apropiat să-l mângâi. Hai că nu-i treaba așa de tragică cum am citit în unele jurnale! 


/articol/sany3465.jpg

/articol/sany3466.jpg


Vârful Fratele mi-a rămas în minte ca cel mai frumos loc din Hășmaș, cu peretele abrupt într-o parte și platoul bătut de vânt în cealaltă. Turma a rămas undeva în urmă, nu suntem decât noi în zonă. Pentru prima dată după mult timp, nu ne grăbim; nu avem un alt punct în care trebuie să ajungem, nu trebuie să prindem niciun tren. Am venit să hoinărim și asta facem, cu picioarele, gândurile și privirile. Fără grabă, vânăm razele de soare care se strecoară din când în când printre nori. Senzația mea e că suntem undeva la marginea lumii, sau, mai degrabă, în afara lumii. Above and beyond. 


/articol/sany3475.jpg

/articol/sany3473.jpg

/articol/sany3477.jpg


De cum am ajuns în preajma vârfului, cercetez zările și, desigur, îi văd silueta inconfundabilă. Ceahlăul meu drag. Vorba Geaninei, eu urc pe alți munți doar ca să văd Ceahlăul din diferite unghiuri.


/articol/sany3520.jpg


A doua zi, soare și câțiva nori, numai bine ca să arate cerul și mai frumos. Ne învârtim pe lângă cabană, se vede treaba că nu ne dăm duse de acolo. Ne bem cafeaua în tihnă, pe treptele cabanei, cu toată valea la picioare și cu un patruped roșcat îndrăgostit de ce se mai găsește prin rucsac. Port o conversație interesantă cu vecinii noștri, eu salut în română, ei răspund în maghiară, eu rog să ni se facă o fotografie, ei răspund... ceva și preiau aparatul, iar urmează ceva și eu deduc că trebuie să verific dacă a ieșit bine, ceea ce și fac, spun că a ieșit perfect și mulțumesc. Cu multe zâmbete și multe gesturi, uite că am vorbit și în limbi pe care nu le cunosc. Piece of cake! 


/articol/sany3493.jpg

/articol/img_0010.jpg


Mai fotografiem floricele, mai cercetăm prin ce locuri e iarba mai moale și de unde se văd mai bine norii, eu sunt la capitolul interjecții, e clar că nu-mi vine să plec de acolo.


/articol/sany3494.jpg

/articol/sany3488.jpg


/articol/sany3503.jpg


Dar cum e deja aproape amiază și ne așteaptă ceva drum până la Lacul Roșu, ne facem rucsacul, ne luăm rămas-bun de la cabanier și pornim spre Hășmașul Mare. La 5 minute de la cabană dăm iarăși peste un izvor. Până la refugiul din Poiana Albă, este singura sursă de apă, așa că ne umplem sticlele. Începem urcușul pe banda roșie, marcaj ce ne va duce până la intersecția traseelor din poiana amintită. 


/articol/sany3505.jpg


Traversăm poiana și urcăm panta cu privirile întoarse spre Piatra Singuratică și Moara Dracilor. Noroc că ne mai uităm din când în când și spre direcția de mers, altfel ratam turma ce se apropia. Acum, ca să fiu bine înțeleasă, eu sunt mare iubitoare de câini, iar pentru ciobănești am o dragoste aparte. Nu mă tem de ei și am convingerea că ne înțelegem reciproc cât de cât, așa că nu mă sfiesc să socializez cu ei când se poate. Dar când vezi vreo zece exemplare foarte gălăgioase venind în goană și făcând cerc la zece metri de tine, sincer îți cam simți genunchii împietrind. Din nou, a intervenit ciobanul și s-au potolit aproape imediat. Se așază pe iarbă și pur și simplu ne ignoră. Eu încerc să-i explic Geaninei că lătratul lor nu părea prea agresiv (chestia e de-a dreptul evidentă acum când îi vedem cuminți), dar experiența ei în materie de câini e puțin diferită, așa că abandonez încercarea.


Așa cum afirmam la început, scopul jurnalului este unul motivațional, dar mă tem că riscă să aibă efectul opus, așa că se impune o precizare importantă. Într-adevăr, în drum spre Lacul Roșu am întâlnit multe stâne (spuneam, mai în glumă, mai în serios, că aventura noastră s-ar putea intitula și „Slalom printre stâne”), dar nu am fost niciodată în pericol să fim atacate. Nu prea ai cum să nu fii remarcată de câini, nu contează din ce direcție bate vântul, nu te ajută să ocolești, te simt de la o distanță foarte mare și atunci dau alarma. Important este să te vadă ciobanii, pentru că îi potolesc imediat. Pericol, nu, emoții, da. Drept dovadă, am realizat abia când ne pregăteam să ieșim din Poiana Albă ca nu am făcut nicio fotografie în zonă. 


Revenind la traseu, marcajul BR ocolește vârful așa că, la un moment dat, poteca trebuie abandonată. Un punct de reper foarte bun găsit în alt jurnal a fost un indicator cu „Proprietate privată”, fixat pe un brad din dreapta potecii. De aici, se urcă pe partea stângă printre tufele de ienupăr după inspirația fiecăruia. În 15-20 de minute se ajunge la marginea platoului, de unde este vizibilă o cruce mare metalică (nu cea de pe vârf). O altă cruce, de lemn, marchează vârful și este în imediata apropiere (2-3 minute). Lenevim mult prin zonă, scriem în caietul de însemnări din cutia de pe cruce, privim înapoi, spre Piatra Singuratică, dar și înainte, spre Poiana Albă și întrezărim peretele stâncos de deasupra Lacului Roșu. Hmm... nu e tocmai aproape, ar fi mai bine să pornim.


/articol/sany3513.jpg

/articol/sany3515.jpg

/articol/img_0046.jpg

/articol/sany3516.jpg

/articol/sany3518.jpg


În 15 minute am revenit în poteca marcată, mai mergem puțin prin porțiunea cu molid și ienupăr și coborâm apoi o pantă spre Poiana Albă. Imediat cum intrăm, se anunță sonor prezența unei turme cu un vajnic paznic, așa că decidem să ocolim zona pe la marginea pădurii și să revenim pe traseul marcat după 300-400 m. Chestie inutilă, deoarece paznicul oricum ne-a simțit (doar a lătrat până ne-am îndepărtat destul de mult) și cauzatoare de ceva stres, după cum se va vedea.


Traversăm poiana, loc care mi s-a părut un pic sinistru din cauza numeroaselor sălașe abandonate și a ochiurilor de apă secate. Marcajele nu sunt foarte numeroase, sunt făcute pe pietrele din poiană, fără a ne crea însă dificultăți. La un moment dat, ajungem la ceea ce părea capătul poienii și ne confruntăm cu două probleme. În primul rând, din jurnale și de pe hartă știam că în Poiana Albă trebuia să ajungem la o intersecție de trasee, situată lângă un refugiu. Aici, banda roșie continuă în stânga spre Pasul Pângărați, în timp ce noi trebuia să o luăm pe banda albastră spre Lacul Roșu. Cum ni se părea că am ajuns la capătul poienii, singura explicație care îmi venea în minte era că am ratat intersecția în momentul în care am decis să ne îndepărtăm de marcaj. Ocolind zona pe partea stângă, era posibil să ne aflăm pe BR în drum spre Pasul Pângărați. Ceea ce nu era o problemă, de aici putând ajunge ușor în Lacul Roșu. Singurul pericol era să rămân eu cu orgoliul lezat că am rătăcit un drum relativ simplu :). A doua problemă era reprezentată de faptul că marcajul părea să ne ducă pe teritoriul a două stâne îngrădite, iar câinii deja își făceau cu mult zel datoria venind în goană spre noi. Moment de ușoară îngrijorare, ciobanul era foarte departe, cercetăm puțin terenul și realizăm că marcajul de fapt o ia la stânga, printr-un pâlc de pădure. Am luat-o rapid pe acolo, s-au potolit și câinii și... poiana de fapt se continua în noua direcție și... uite și refugiul și intersecția de trasee! Ura! O posibilă criză existențială a fost evitată. Am făcut popas la refugiu, pe care l-am găsit curat și primitor. În față, un izvor cu apă, câinii din jur te păzesc de animale sălbatice, mai că-ți vine să te oprești o noapte aici. (Glumă, Geanina! Scuze, dar nu m-am putut abține!)


/articol/sany3523.jpg

/articol/sany3524.jpg

/articol/sany3528.jpg


Dacă tot mi-am salvat reputația în materie de orientare pe munte, mi-am adus aminte că am un aparat de fotografiat și mă bucur de floricelele de pe stâncile din poiană. Trecem pe lângă o ultimă stână și aici suntem salutate de la distanță de Haiduc, după cum deduc din ce strigă ciobanul. Haiduc îmi devine pe dată drag, e stână românească, până acum nu am înțeles o iotă din ce strigau ciobanii. Haiduc e sensibil la chestii naționaliste, așa că decide să ne însoțească până intrăm în pădure, să nu dăm peste vreun urs probabil. După cum latră, tare se bucură să ne vadă!


/articol/sany3529.jpg


/articol/sany3532.jpg


Din acest punct, poteca ne-a purtat prin pădure, pe serpentine largi, până la Pârâul Oilor. Am tras de timp cât am putut, culegând și mâncând fragi. Păcat că murele nu erau coapte încă, am fi ajuns pe întuneric la destinație. În cele din urmă, pătrundem printre case și ajungem pe malul lacului unde, obosite dar fericite, declarăm tura încheiată, cu un munte nou rămas în suflet.


/articol/sany3534.jpg


Next?



Luni, 29 iulie 2013 - 01:18 
Afisari: 2,214 


Postari similare:





Comentariile membrilor (2)

andronic.ionel
andronic.ion..

 
1
Felicitari!! pentru tura si jurnal iar pozele sunt superbe !!!


Luni, 5 august 2013 - 22:02  

aruan
aruan

 
2
Multumesc pentru aprecieri, Hasmasul este un munte care te inspira.


Sâmbătă, 10 august 2013 - 10:35  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0689 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org