Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Decembrie 2021
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Ianuarie 2022
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Online

Vremea
Varful Baicu
Muntii Tarcu-Muntele Mic

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Hardcore "Moldovinesc" (Muntii Fagarasului)

Mă întreb cu stupoare dacă mulți romani cunosc munții noștri. Din experienta pe care am avut-o în Făgăraș alături de prietena mea Mihaela și bunul meu prieten Radu am ajuns la concluzia ca în Făgăraș sunt mai multi străini decât romani iar limba oficiala a crestei nu este Romana este Engleza.


Am rămas un pic cam dezamăgit să constat acest lucru, dar cu toate acestea vreau să vă anunț pe voi care citiți acest articol și care vreți sa mergeți în Făgăraș, ca nu este satisfacție mai mare să-ți limpezești ochii în măreția văzduhului și sa nu poți cuprinde cu privirea tot ce este acolo.


Revenind la tura noastră, am programat această tură cu Miki și Radu de mai bine de o lună, documentându-ne din toate punctele de vedere. Am săpat destul de adânc în internet pentru a găsi diferite site-uri care să mă informeze asupra vremii.


Vremea este cel mai important lucru pe care trebuie să îl ai în considerare când mergi acolo. Poate să fie frumos de dimineață iar pe la orele prânzului să te apuce o ploaie cu grindină sau cu fulgere. Dar noi am avut noroc și am reușit să avem parte de 5 zile cu soare, lucru mai rar întâlnit în munți.


Al doilea lucru esențial este alegerea traseului pe care vrei sa mergi. Dacă nu ai mai fost acolo atunci încearcă să alegi un traseu ușor care să fii convins(ă) că te va duce la un refugiu sau la o cabană. În cazul în care nu dorești să dai bani să dormi la cabană poți să-ți iei cortul cu tine. Locuri sunt nenumărate unde să campezi dar trebuie să ai grija la furtuni. Betele cortului sunt din carbon sau fibră de sticlă, existând astfel posibilitatea de a atrage fulgerele.


Echipamentul are și el un rol deosebit într-o tura de munte. Nu trebuie să-ți duci tot șifonierul cu tine ca iți va rupe spatele când trebuie sa urci poteca dar nici sa nu ai o plăsuța cu o bluza și o pelerina de ploaie. În cazul nostru am stat și am cugetat cam o săptămână ce haine luam cu noi.


Făcând acuma o mică recapitulare la ce trebuie să ai grijă când mergi în excursie fie că e pe deal fie ca e Aconcagua, să trecem la excursia în sine. Plecarea spre munți am făcut-o din Arad (orașul de baștină) și am plecat către Victoria, orașul care se afla la baza munților Făgăraș, situat în partea nordică a masivilor. Am urmat traseul Oraș Victoria – Cabana Turnurile. Marcaj: triunghi roșu; diferență de nivel: 1780 m; timp de mers: 8,5- 9 ore.


Traseul urmează în amonte drumul forestier de pe malul pârâului Ucea, iar sub pădure deviază la dreapta și la 6 km din oraș ajunge în valea Arpașului (la fosta cabana Arpaș), de unde marcajul ne conduce spre sud și trecem pe un alt drum forestier pe care îl urmărim. După cca. un km un marcaj cu triunghi albastru urcă spre stânga pe muchia Tărâței, unde la izv. Șipota întâlnește un alt traseu bandă albastră/triunghi albastru, traseu care duce direct în cabana Podragu.


/Fagaras/sdc15295.jpg


De la capătul drumui forestier marcajul cu triunghi roșu continuă pe o potecă, care urcă pieptiș în serpentine. După cca. 3 ore de mers de la fosta cabană, pe piciorul Podragului, ajungem la bifurcația marcajului cu punct roșu, care trece în valea Arpașului și duce la Lacul Podragel. Traseul nostru urcă pe un bot de deal, apoi coboară în Valea Podragului pe care o urmărește până la cabana Turnurile (1520m). Pentru cei care nu doresc să înnopteze la cabana Turnurile și mai au rezistență și energie să ajungă la cabana Podragu ii anunț că există doua variante: cea de vară urcă pe malul vestic, iar cea de iarnă urcă pe malul estic, astfel evitând avalanșele. Timpul de mers între aceste două cabane este de 1,5- 2 ore.


Plecarea din orașul Victoria am făcut-o la ora 8 dimineața deoarece știam că ne va lua destul de mult ca să ajungem la cabana Turnurile. În timp ce urcam pe poteca ce duce la cabană am avut ocazia să dăm peste o fostă mina aflata la cota 750 m.


Pot spune ca munții Făgăraș stau extraordinar de bine la partea de marcaje turistice si indicatoare. Ma tot întreb cum de apare unu si altul la televizor ca s-a rătăcit în Făgăraș. Trebuie sa fii nebun sa te abați de la drum și sa o iei pe o alta cărare care nu are marcaj.


/Fagaras/p8140047.jpg


Într-un final am ajuns și la cabana Turnurile unde cabanierul domnul Nelu Mărășescu ne-a oferit o camera cu 3 paturi (priciuri). Multi zic ca în Făgăraș cabanele sunt sub orice critica dar eu vin și vă spun că la Turnurile este foarte curat, aerisit și ospitalitatea cabanierului este de aur.


/Fagaras/p8140083.jpg


După ce am asistat la un apus deosebit ne-am retras în camera noastră unde am mâncat repede o supă instant și ne-am băgat în saci pentru a ne odihni deoarece a doua zi urma să mergem în audientă la mărețul Moldoveanu.


În dimineața de 15 august de Sf. Marie la ora 6 am făcut la toată lumea trezirea iar dupa o înviorare în izvorul de lângă cabană am pornit spre Podragu pentru a servi acolo pe marginea lacului Podragu micul dejun.Chiar dacă toate indicatoarele ziceau că până în Podragu se face 2 ore noi am reușit să facem o oră și un sfert.La începutul urcării am ținut un moment de reculegere la o piatră funerară ridicata in cinstea unui mare montanier căzut din neatenție în apropiere de cabana Turnurile.


/Fagaras/sdc15306.jpg


Pe traseu am întâlnit rămășițele unui elicopter care am aflat că a fost doborat de o rafală de vant cam prin anii 80. Ca peste tot conaționalii noștri rromi au avut atâta putere să vină din Victoria și să „împrumute” tot ce a fost fier și tablă pentru a vinde la fier vechi. Singurul lucru ce a rămas este motorul. Vă întrebati ce căuta elicoperul acolo, ei bine am aflat și noi de la cabanier că pe vremuri s-a dorit polularea lacului Podragu cu păstrăv iar sarcina acestui elicopter era să aducă peste în lac. Soarta i-a fost curmată de acea rafală de vânt care l-a aruncat la pământ.


/Fagaras/p8150106.jpg


Ajunși pe malul lacului am servit bine meritatul mic-dejun ca orice domni și doamne la ora 8 iar după aprovizionarea cu apă de la izvor am pornit spre creastă.


/Fagaras/p8150109.jpg


De la cabana Podragu, în 45 minute am ajuns pe creastă în Șaua Podragului iar în decurs de 4 ore am urmat marcajul dungă roșie pe creastă până la poalele Vf. Viștea.


/Fagaras/p8150154.jpg


În toată parcurgerea crestei în diferite ferestre am avut ocazia să stăm cu capul în nori și să observăm cu ce viteză se deplasează aceștia.Niciodată nu mi-am putut imagina cât de repede se pot deplasa norii acolo la acea altitudine. Un fenomen pe care în oraș nici nu-l bagi în seamă.Mare ne-a fost uimirea să vedem pe acele meleaguri foarte multe stâne de oi. Nici nu-i de mirare la ce iarbă grasă se afla acolo și apele din izvoare. Am aflat cu stupoare că majoritatea oilor care sunt la cea altitudine nu sunt oi de lapte. Ici colo cate un miel.Am avut parte de compania multor drumeți veniți din diferite colțuri ale țării dornici de a ajunge pe acoperișul României.


Ajunși la poalele celui de-al treilea vârf din România am făcut o pauză de 10 minute unde ne-am tras sufletul, ne-am hidratat și ne-am facut curaj în a urca destul de greu potecile stâncoase ale masivului.După 40 de minute am ajuns în varf unde din păcate ne-a întâmpinat o cruce a unui neamț care din spusele cabanierilor s-a abătut de la traseu pentru a culege flori de colț. Natura l-a pedepsit trimițându-l în prapastie. Mulți spun dar puțin înțeleg sau aud. Există o zicală pe munte care zice așa: “Respectă muntele și el te va respecta.” Așa ziși turiști nu bagă de seamă această zicală și pățesc cum au pățit-o mulți.Revenind la drumeția noastră am ajuns în Vf. Viștea un vârf cu o altitudine de 2527 m.Un indicator ne arată direcția spre maiestuosul Moldoveanu și timpul de cc. 15 minute.Dacă nu ați avut până acuma adrenalina eu vă asigur că din acest moment totul se rezumă la atenție și la ochi cât mai deschiși.


Dacă creasta pe care am facut-o până la Viștea a fost o potecă lină și lată, drumul între vârfurile Viștea și Moldoveanu îl parcurgi chiar pe tăișul crestei. Și încă ceva nu vă lăsați rucsacii pe Vf. Viștea. Sunt hoți fraților și pe munți.Cu puțină forță în brațe și atenție am traversat și Strunga Viștei și în final am ajuns la porțile maretului Vf. Moldoveanu.


/Fagaras/p8150199.jpg/Fagaras/p8150211.jpg


Cucerirea Vârfului Modoveanu am făcut-o împreună cu Miki și Radu la ora 16:00.Vârful a fost cât se poate de primitor, ne-a lăsat să savurăm o gură de apă pe coama sa și dintr-o dată s-a învolburat aducând în jurul său o puzderie de nori. Norocul nostru a fost că nu erau nori de ploaie dar am fost nevoiți să ne luăm pe noi polarele deoarece s-a lăsat un vant și un frig de zici ca erai în septembrie. Nu a trebuit să așteptăm mult deoarece curenții de aer au alungat norii iar soarele mare și calduros ne-a zambit iar. După o tură de poze și filmări 360 de grade am zis că ar fi cazul să o luăm din loc pentru că doream să ajungem cu bine la cabană și bineînțeles să lăsăm loc și la alții.Am avut ocazia să întâlnim un domn care era de 5 zile pe creastă și avea de gând să o facă în totalitatea.La întoarcere ne-a fost un pic mai ușor pentru că tot ce am urcat, acuma coboram. Un lucru e cert pentru cei care vor să meargă pe vârf este recomandat să aibă măcar o pereche de încălțăminte cu talpă cu aderență. Nu ne-a fost mirarea să vedem și așa zișii pantofari îmbrăcați ca ieșiți pe bulevard, dorind să cucerească și ei Moldoveanu. Mare e grădina ta Doamne și chiar cu porțile deschise mulți îi sar gardul.Am avut mare noroc să facem drumul înapoi pe lumină să vedem mai în detaliu vârfurile cele mai importante de pe această creastă.


/Fagaras/sdc15352.jpg


Am se le enumăr în ordinea Vf. Viștea – Șaua Podragului : Șaua Ozanei(2515m), Vf.Ucișoara (2418 m), Vf. Ucea Mare(2434 m), Vf. Corabia(2406 m), Vf.Tărâța(2414 m), Vf. Podragu(2462 m), Șaua Podragu (2307 m).Pentru că am avut mai mult timp la întoarcere am încercat să găsim flori de colț pentru a-i fotografia. Floarea de colț este o plantă ocrotită de lege dar cum la noi legile nu se respectă, foarte rar reușești să o întâlnești. Pentru cei care nu se pot abține și doresc să o rupă un singur sfat le dau, încercați să rupeți numai tulpina și să lăsați rădacina în pământ, altfel nu o să mai aveți ce vedea următoarea data. Din păcate nu am avut prilejul de a fotografia decât Stînjenei mici de munte.Cu ultimele puteri am ajuns la cabana Turnurile unde cabanierul domnul Nelu ne-a așteptat cu o tocană de miel și mamaligă făcute la ceaun. A fost din partea casei deoarece era Sf. Maria și a zis să fie ceva mai special pentru toți cei de la cabană.După ce am savurat fiecare câte o farfurie mare de mâncare am reușit să facem câte un duș rapid la izvor și ne-am băgat în sacii de dormit pentru a ne odihnii picioarele și întreg corpul.A doua zi aveam de gând să coborâm în orașul Victoria, dar fiind atât de fumos și de plăcut acolo sus am hotărât să mai stăm o zi și să ne bucurăm de frumusețile ce erau în jurul nostru.În cele din urmă a sosit și ziua când a trebuit sa coborâm. Dimineața zilei de 17 august ne înștiința că vom avea parte de o zi frumoasă iar după ce ne-am luat la revedere de la domnul Nelu și amicul său Oli, am pornit coborârea spre orasul Victoria. Pe drum am avut o experiență mai neplăcută în sensul ca la traversarea pente un pârâu m-am dezechilibrat si am cazut. Cu o sperietură zdravănă m-am ridicat și am continuat. Chiar nu vroiam să cobor cu Salvamontul din Fagaraș.


Dar ca să fieașa cireașa pe tort țin să vă anunț că ne-am întâlnit pe traseul de coborâre cu doi agenți de la poliție care aveau de gând să urce până sus la cabane îmbrăcați de servici și pantofi de vară în picioare. Agentul Ceașcă în patrulă pe Moldoveanu.Și mai parchează și pe tot drumul. Doamne feri să lase loc și pentru alții.Spre surprinderea noastră întreaga coborâre am făcut-o în 4,3-5 ore fără să ne dăm seama și fără așa de multe opriri. În cele din urmă am ajuns și în gara din Ucea iar spre surprinderea noastră am avut un noroc așa de mare că am prins și un tren spre Sibiu. Ajunși în Sibiu am aflat cu stupoare că singurele trenuri spre Arad sunt la ora 4 și 5 dimineața iar noi eram în gară la ora 3 după-masa. Am facut o sedință de grup și am hotărât să mergem în Timișoara și de acolo să prindem ultimul tren spre Arad.Am avut ghinionul să avem ca și tren până în Timișoara o săgeată albastră. Nu înțeleg de ce acele trenuri sunt puse pe distanțe așa de mari. Pe lângă faptul că nu ai unde să-ți pui ditamai rucsacii mai stai și pe scaunele alea ca în tramvai.Monotonia ne-a fost tulburată într-una din gările apropiate Sibiului de tineri cercetasi care au umplut întreg vagonul.Am ajuns într-un final în Timișoara la ora 23:00 iar de aici am luat trenul către zgomotosul Arad.

Ca un review al acestei excursii :

Arad – Sibiu :tren – 6 ore

Sibiu – Ucea : tren – 2 ore

Ucea – Victoria : stopul – 30 minute

Oraș Victoria – Cabana Turnurile :Triunghi Roșu – 9 ore

Cabana Turnurile – Vf. Moldoveanu (și retur):Triunghi roșu + Banda Roșie – 9 ore

Cabana Turnurile – Oraș Victoria :Triunghi Roșu – 4,5-5 ore

Oraș Victoria – Sibiu :tren – 2 ore

Sibiu – Timișoara Nord : tren – 6 ore

Timișoara Nord – Arad : tren 1si1/4 ore

Am avut parte spre norocul nostru de o vreme extraordinară cu mult soare și vânt ce te mai răcorea din când în când. Am știut toți trei ce echipament să avem la noi și nu am pus nici mai mult nici mai puțin, concluzie că l-am folosit pe tot.Mancarea a fost destul de bună(acuma ce să te aștepți la supă la plic și fulgi de cartofi cu șunca din conservă). Am dat dovadă toți trei că putem să facem traseele, chit că nu am avut un antrenament deosebit, singurul lucru pe care l-am făcut a fost să avem grijă pe unde călcăm și unde punem mâna.Sper că pe viitor ne vom întoarce tot în aceeași formație și vom face trasee mai lungi și poate o dată și o dată vom reuși să facem toată creasta la fel ca acel domn.Mi-am demonstrat mie cât și la alții că dacă îmi pun ceva în cap reușesc să îl fac. Miki mi-a demonstrat că poate și că nu îi este frica să se aventureze într-o excursie mai dificilă.Iar bunul meu prieten Radu mi-a demonstrat că poate fii un bun tovarăș de excursii și un om pe care te poti baza când ai dificultăți.Poate că o dată o să avem ocazia să mergem mai sus de 2544 m și să spunem „O făcurăm și pe asta!”


/Fagaras/p8170284444444444444444444.jpg



Luni, 14 noiembrie 2011 - 09:24 
Afisari: 3,533 


Postari similare:





Comentariile membrilor (10)

ultrasro
ultrasro
Busola
 
1
Cateva poze inserate prin partile esentiale ar fi dat jurnalului un plus de viata Carpati.org


Luni, 14 noiembrie 2011 - 22:58  

ratza
ratza
Busola
 
2
1. Romanii sigur nu cunosc munții noștri, pentru simplul motiv că nu mai există.

2. Satisfacție mai mare ca-n Făgăraș te asigur că există, depinde de fiecare ce preferă. Mie îmi plac munții mai mici și mai neumblați.

3. E ușor să-i cataloghezi pe alții ca "pantofari". Ani de-a rîndul am fost pe munte în adidași sau teneși, pentru că în bocanci mă umpleam de bășici. Da, echipamentul ajută, dar nu-ți înlocuiește capul.

4. Știi la ce duce nerespectarea traseului? Vezi lucruri pe care alții nu le văd. Și din nou, aici intervine prorpiul cap, pentru că presupune folosirea lui ca să te orientezi. Parcă ai fi fost prima dată pe munte și nu mai e nimeni ca tine, cam așa reiese din jurnal.


Marți, 15 noiembrie 2011 - 08:48  

raduc
raduc

 
3
Ratza, dupa cum vezi si la TV si pe home la acest site chiar saptamana trecuta doi bucuresteni s-au ratacit pe munti pentru ca s-au crezut mari monanieri. Si concluzia 3000 de lei de caciula. Jurnalul l-am conceput nu din necunostinta de cauza ci pentru cineva care incepe acuma sa umble pe munte si sa stie din experientele altora ce trebuie sa respecte in momentul umblarii pe poteci.
Si sa-mi spui tu ca la inceputurile tale ai stiut multe despre munte. Fiecare invata din propriile greselei si de ce nu greselile altora.

La partea cu bucurestenii nu am nimica cu ei singurul lucru ii ca vezi niste specimene pe munti sau pe partii cum apar cu cine stie ce echipamente si ei is praf. Chiar anul trecut la Ranca am vazut pe unu imbracat in Mammut din cap pana in masele si se dau mari si tari. Mai nu imbracamintea te face mare montanier ci experienta impartasita la altii.

Poteci faine si insorite


Marți, 15 noiembrie 2011 - 09:22  

danutzz83
danutzz83
Busola
 
4
Un jurnal ok, cu cateva poze sugestive.
@ratza: Comentariul tau mi se pare destul de taios si cu referire la persoana ta (mai ales punctele 2 si 3). Omul a scris in jurnal ce-a crezut el de cuviinta, cum a crezut el de cuviinta. Unii se exprima mai poetic, altii mai realist, depinde de fiecare. Cand citesti ceva si nu e in concordanta cu ceea ce gandesti tu, nu inseamna ca acel ceva e gresit, ci doar ca acela a fost punctul de vedere al persoanei respective.

Numai bine!


Marți, 15 noiembrie 2011 - 09:23  

raduc
raduc

 
5
Danutzz83 ideea este ca acest site este urmarit de multa lume si in general de persoane care sunt la incepturile umblarii pe munte. Ce am vrut eu sa fac este sa indrum spre o poteca sigura pe cineva care se gandeste sa faca o drumetie. Sa se gandeasca la toate inainte sa plece indiferent daca merge pe un deal sau pe o creasta. Ce zicea Ratza cu capul. Acuma poti sa fii echipat pana in masele si capul sa il ai pe umeri sa nu ploua in gat. Neatentia poate face ravagii. Dupa cum vezi si in jurnal cu alpinistul Suciu Cristian, mare montanier si cu varfuri mari cucerite moare intre turnuri din neatentie.
Mersi de comentariu

Poteci insorite


Marți, 15 noiembrie 2011 - 09:34  

ratza
ratza
Busola
 
6
@raduc - știam pe dracu', aveam vreo 5 sau 6 ani cînd am mers prima oară. De altfel, abia de cîțiva ani am aflat pentru ce sînt chestiile alea colorate de pe copaci sau stînci Carpati.org

@danutzz83 - tot timpul sînt tăios, nu tratez pe nimeni cu mănuși. M-am dat ca exemplu, nu făceam referire la "mamă, cît de bun sînt". Comentariile există tocmai pentru ca fiecare să-și poată spune părerea. Fie pro, fie contra. Nu am nimic cu jurnalul, am expus cum îl interpretez eu.


Marți, 15 noiembrie 2011 - 12:05  

edo
edo
Caraba
 
7
1. Ma bucur ca mai exista si alți montaniarzi la Arad în afara de jawa, care mai au curajul sa scrie câte ceva și țin să te felicit pentru curaj și efortul depus;
2. Descrierea este una clasica a traseului home-top-home, pentru multi "an adventure of a lifetime". Sper ca în cazul vostru să nu vă opriți aici;
3. Pentru mine a fost o bucurie, astă vară, când fiind la o plimbare prin Făgăraș (Sâmbăta-Bâlea), am trecut dincolo de Șaua Podragu, am scăpat, cel puțin temporar, de fluviul de cuceritori, străini și români ce se revărsau înspre și dinspre "top".
4. Jurnalul este plin de greșeli gramaticale, sper ca data viitoare să fii mai atent la exprimarea în limba română. De asemenea sper ca pe viitor să nu mai jignești o minoritate, doar pentru că dă bine la titlu. Încearcă data viitoare "Hardcore arădean", mai ales pentru cei cu probleme de inimă traseul ăsta poate fi catalogat drept "hardcore".


Marți, 15 noiembrie 2011 - 14:29  

raduc
raduc

 
8
@edo nu m-am referit la nici o minoritate mai precis la moldoveni. Doamne feri. Am dat titlu de Hard core Moldovinesc pentru ca telul nostru a fost Vf Moldoveanu. De acolo ii vine denumirea de "moldovinesc". La partea de hard core vreau sa-ti zic ca pentru noi trei a fost destul de hard core pentru ca tot traseul l-am gandit acasa in Arad intr-un fel si acolo l-am facut altfel. A fost destul de greu pentru ca eu si Radu am carat greutate iar prietena mea Miki a carat mancarea. La asta m-am referit la hardcore. Acuma fiecare intelege ce vrea din jurnalul asta.
Nu stiu unde sunt greseli de gramatica deoarece jurnalul este luat de la mine de pe blog si am fost destul de atent gramatical. daca sunt reclamatii eu le accept cu fruntea sus.

Mersi si poteci cu soare


Marți, 15 noiembrie 2011 - 17:47  

oleg
oleg
Coarda
 
9
Mi-a placut tare mult jurnalul tau. Cabana Turnuri imi starneste nostalgii dintre cele mai placute.
Traseul facut de voi este intr-adevar foarte frumos si spectaculos. Vreau sa-ti spun, legat de popularea muntilor , ca acum intalnesti foarte multi romani fata de cum era acum vreo 30 de ani cand intalneai putin conationali si dintre acestia cei mai multi erau sasi. Mai mereu salutam cu ahoi sau halo. Adevarul e ca in Romania nu a existat o traditie a drumetiilor montane asa ca la nemti de exemplu, singurii care strabateau crestele erau ciobanii cu turmele lor de mioare. Spre deosebire de acele vremuri, in zilele noastre totusi urca din ce in ce mai multii tineri .
Dar ceea ce e important este ca marea majoritate se comporta asa cum trebuie pe munte. Sigur ca de fiecare data intalnesti pantofari sau asa zisi turisti, care lasa mizerie si se comporta nepotrivit. Dar totusi reprezinta o cantitate mica fata de restul.
Felicitari Rdule pentru jurnal si felicitari echipei pentru tura Carpati.org


Marți, 15 noiembrie 2011 - 23:40  

raduc
raduc

 
10
Mersi frumos oleg. Cabanierul de la Turnurile chiar este un om deosebit. In ceea ce priveste creasta Fagarasului ce am observat eu este strabatuta in general de nemti si de slovaci. Asta in mare parte.


Miercuri, 16 noiembrie 2011 - 12:27  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0926 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org