Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Iulie 2022
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

August 2022
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031

Online

Vremea
Varful Baiul Mare
Muntii Baiului

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Hai-hui prin Caraiman sau ce stie sa faca Brana Portitei (Muntii Bucegi)

NOTA: Fotografii turei sunt Laura Bejenaru(laura_beje) si Cristi Combei (cristiancombei), carora le multumesc pentru ca am folosit pozele lor in jurnal.



Jurnalul asta s-a nascut altfel decat cele pe care le-am scris pana acum. L-am scris pentru ca locurile sunt inedite si merita descrise in amanunt. Atat de mult mi-a placut o anumita portiune din traseu si atat de mult m-a incurajat faptul ca am ajuns sa merg pe acolo, incat am povestit cu mare entuziasm despre asta si am starnit curiozitatea. In plus, chiar pe site ma provoaca cineva sa scriu. Poate din dorinta reala de a obtine informatii despre traseu, poate si din buna intentie de a incuraja relatia mea cu abruptul, fapt pentru care ii multumesc. E posibil sa fie plictisitor acest jurnal, pentru cine nu-i nicidecum interesat de locurile astea, dar eu sper sa fie util cuiva. Oricum, sper ca cei ce merg pe acolo sa aiba multa grija, sa aiba destula experienta, sa stie ce-au de facut...


Intr-o zi faina de toamna, privisem din muchia cu jnepeni ce te scoate mult in afara , ca un promotoriu, din Brana Portitei, imediat inainte de coborarea in firul Mortului. Speriata…Aveam atunci in plan sa continuam brana, traversand Seaca (Hornurile) si zona Spalaturii si ajungand pana in Creasta Picaturii. Imi parea extrem de dificil, accidentat, expus…In plus, erau limbi de zapada ramase de la prima ninsoare de toamna. Ne-am razgandit. Dar, sincera sa fiu, eu oricum incepusem sa bat in retragere si ma gandeam s-o apuc eu frumusel inapoi pe brana pana in traseul marcat.



Eh, a mai trecut o iarna peste mine si inc-o primavara…Si nu m-am facut nici mai inteleapta, nici mai experimentata, nici mai curajoasa….dar m-a prins inceputul asta frumos de vara intr-o pasa mai buna, poate…Si iata-ma inscrisa in tura de pe site a lui Mugur, care (imi place mie sa cred) vrea sa-mi ofere ce-a ramas restant de la cadoul de ziua mea, de asta toamna…bucata asta de brau.


9 iunie 2012


Lume buna (Laura-Creata, Eugen, Cristi, Andrei…si Mugur, desigur, organizatorul turei). Ne imbalsamam cu toate lotiunile anti-toate relele (anti-arsuri solare, anti-capuse…) si-i dam la deal, de la Silva, un pic pe marcajul cruce albastra, apoi marcajul urca la stanga pe varsant, noi tinem drumul spre refugiul salvamont de la baza Vaii Spumoase, pe langa exagerat de albastra teava de apa. Langa refugiu, in apropierea cascadei, scurta sedinta tehnica, in care Mugur, revenind la bunele obiceiuri, ne inmaneaza cate o harta-schita a zonei, a lui Mircea Ordean, pe care o considera ca redand cel mai fidel realitatea din teren. Adica schita asta (am marcat cu verde traseul pe care il vom urma in aceasta tura):



/brana/copy__2__of_harta_caraiman-sub_portita-ordean.jpg



Pentru mine, e a patra oara cand ajung in zona Portitei (culmea, niciodata pe acelasi traseu si niciodata venind din Jepii Mici) si a treia oara cand ma plimb prin zona de sub brana. Asta imi place, pentru ca incep sa simt ca ajung sa cunosc un pic zona si sa leg lucrurile pe acolo.



De la digul de la cascada, apucam prin brusturi poteca ce urca prin dreapta cum te uiti in amonte, vechea poteca pe care se mergea in platou inainte sa existe minunatie de traseu pe Valea Jepilor, de umbla acum toti papugii pe el. Pamantoasa si abrupta poteca asta. Curand ea se pune fix pe Valcelul Inspumat. E vizibila. Urcam asadar o vreme pe Valcelul inspumat.



Altadata am tinut Inspumatul pana in Poiana Tarlelor si de acolo am mers la stanga pe poteca evidenta ce te duce in firul Spumoasei. Acum vom face manevre. Mugur ne povesteste despre variantele de trecut in Spumoasa. Vom aborda una dintre ele, si anume un prim valcel pe stanga, cu pamant instabil, ierbotanii si trunchiuri, care recunosc ca nu prea ne-a placut noua, fetelor. Pana la intrarea in el, cred ca au trecut vreo 20 de minute de cand am plecat de la refugiu.



/brana/img_1430.jpg


M-am “distrat” cu urcusul asta si am bolborosit marunt, mai ales ca, inevitabil, imi veneau pietricele si pamant de la cei care urcau inaintea mea. Noroc ca n-a tinut decat vreo jumatate de ora. Dar deh, muntele nu e pentru comozi…si eu nu-s comoda, ca daca eram , stateam acasa. Ca sa ajungi in locurile acelea speciale, trebuie sa tragi, sa te lupti, sa te descurci, asa ca i-am dat la deal cum am putut eu mai bine. Cata vreme nu-i periculos, de efort nu ma vait si de vointa nu duc lipsa.


/brana/img_1437.jpg


Valcelasul asta cu ierbotanii si pamant ne scoate intr-o mica sea (abia aveam loc toti), mai degraba o strunga, pe o muchie ingusta.Tare frumos loc. Intrezarim dincolo de ea, la picioare, printre crengi, Valea Spumoasa. 


Pornim la dreapta, in susul vaii, pe o branita ingusta ce coboara usor in firul Spumoasei, printre copaci, sarind vreo doua trunchiuri incomod plasate in poteca. La vreo doi pasi m-am intimidat un pic, ca sa zic asa. Mai ales ca un ciot pe care calcase lumea inaintea mea si-a gasit momentul sa se desprinda exact cand era sub piciorul meu si pentru cateva secunde am avut senzatia unei alunecari catre abruptul din stanga mea. Ma uit in directia cu pricina si ma mai linistesc, oricum erau copaci suficienti in zona, incat sa ma anin cumva pe acolo, evitand o aterizare fortata in Spumoasa. Nu-i asa de grav. Traversarea iese la iarba si dupa vreo 5-10 minute suntem in fir. 


/brana/img_1438.jpg


Urcam pe vale.


/brana/img_1441.jpg


Valea e aici larga, cu fete prietenoase, asa ca mergem pe iarba si n-avem treaba cu zapada ramasa in fir. Insa Mugur ne povesteste ca mai jos ar fi ceva saritori mai afurisite, ca sa nu mai vorbim de saritoarea lui Maghieru, o mare spalatura de piatra, pe care ne gandeam noi cum ar putea cineva sa o dea gata, totusi, prin rapel, si cam de cata coarda ar avea nevoie:). Si aflam cam cum si mai ales pe unde sunt coborati, probabil, “vitejii” care pornesc pe Spumoasa cu gand ca ajung imediat jos, in Busteni, aiurea incurajati de perspectiva orasului ce pare la o aruncatura de piatra, si din fericire se proptesc in timp util la marginea saritorii, daca au noroc sau daca sunt inspirati, macar in al 12-lea ceas.


Putin mai sus, pe vale, Mugur ne arata pe unde vine o alta varianta de trecere din Valcelul Inspumat in Valea Spumoasa, de asemenea coborand din muchie pe fata , intocmai ca si varianta pe care am venit noi. Au o caracteristica traversarile astea intre cele doua fire de vale: in sens invers, privite dinspre Spumoasa, nu-i asa de vizibil locul unde pornesti in traversare catre muchie, pe cand din Inspumat, valcelasul ce ne-a cocotat in muchie era evident.


/brana/img_1444.jpg



Am urcat pe vale vreo 20 de minute, pana ce-am dat de un valcel evident, stancos, de catarat cum se cuvine, pe dreapta noastra. Parca il cheama Valcelul Izvorului. Inteleg ca urcandu-l, dai in poteca ce vine de la Poiana Tarlelor si ajunge in Spumoasa mai sus de noi. Ideea era sa facem acest ocol si sa nu tinem direct firul Spumoasei, tocmai pentru putina “joaca”. Lumea e incantata, e rost de stanca, abia asteapta. Nici eu n-as refuza, dar valcelul asta nu prea ma imbie, pentru ca ma stiu habarnista in tehnicile specifice si uite, inca de la intrare, o saritoare uda isi etaleaza ne-ospitalitatea. O fata inierbata, cu ceva jneapan mai sus, pare o varianta de rezerva, care ne-ar scoate deasupra saritorii impricinate.


/brana/img_1450.jpg


La baza Valcelului Izvorului, baietii incearca stanca. E uda. E primavara, nah. Si cine stie cum e mai sus?… Nu ma inspira idea sa insistam, dar o sa fac ce face toata lumea. Ma simt prost ca eu sunt cea mai nepriceputa dintre ei si ca poate le voi face probleme pe traseu cu ce n-am sa pot eu. Nici tarata cu coarda pe acolo nu mi-ar placea sa fiu. Aia nu mai e placere. O asigurare asa, de ajutor, e altceva, dar daca eu chiar nu pot sa fac mai nimic la unele pasaje, m-as trezi trasa cu fulgi cu tot in sus, ca si cum as fi un rucsac. Frustrant…


/brana/img_1451.jpg


Se ajunge la concluzia ca saritoarea asta nu e in zilele ei bune, asa ca pornim ocolirea pe fata din stanga. Un pas, doi, trei, unii trec mai repede, altii mai putin convinsi, mai ales eu. Nu fata asta e problema mea cea mare, ci teama de ce va urma. 


/brana/img_1454.jpg



Baietii decid ca nici in sus nu e chiar asa de simplu, chiar e ud. Unii s-ar descurca, dar altii nu si pesemne s-ar pierde mult timp. Ma simt prost ca ii incurc. Ma bucur de decizia revenirii in Spumoasa si simt ca din momentul asta tura imi va veni bine. Pe fata aia unde nu prea mi-a placut sa urc, iata-ma coborand acum cu destul curaj. Ma opresc in vale, la loc sigur, si urmaresc manevrele, rapelurile si asigurarile pentru coborarea baietilor de acolo de unde ajunsesera.


/brana/img_1461.jpg


E tare cald. Dar ma simt bine. Am mai fost pe aici. Urc linistita. Undeva mai sus, din dreapta, se vede clar poteca de la Poiana Tarlelor, ba chiar si o sageata verde pe stanca, indicand acea poteca. 


/brana/img_1462.jpg


Imediat ce nu mai e zapada, incepem sa mergem pe fir, pe stanca, sa ne mai intindem. Un pic mai sus, firul e barat de un prag, o saritoare cu prize mai putin placute, roca friabila, asta asa, din ce zice lumea ;). Stiam ca altadata am ocolit-o prin stanga , urcand pe iarba de pe mal si revenind peste cateva minute in talveg. Cristi s-a dus sa rusineze saritoarea, ceea ce i-a reusit, bineinteles.


/brana/img_1471.jpg



 De aici in sus, s-a mers cat mai pe fir, pentru ca oamenii voiau sa se joace pe stanca. Recunosc ca eu bagam iarba la greu, ori de cate ori simteam ca as pierde timp incercand sa urc ca ei.


/brana/img_1474.jpg



 De altfel, de aici si pana in braul Portitei, poti merge pe unde ai chef, valea e larga, absolut prietenoasa.


/brana/img_1475.jpg


/brana/img_1476.jpg



 Un nou pasaj cu stanca fara prize mari, pe care nu stiam cum si de unde sa-l apuc, imi da ocazia sa fiu luata un pic in balon de ai mai priceputi, sunt invitata sa mi se ofere o coarda, dar pentru ce, cand langa mine am loc sa merg linistita pe iarba? In plus, pentru ca se pune problema daca avem timp pana seara, cat sa trec si eu pasajul ala, m-am gandit ca poate da, n-avem atata timp, si de ce sa nu ma bucur eu de o plimbare fara probleme? Asa ca m-am pus linistita pe zburdat prin poienita inclinata si pana in brana n-am avut nici o piedica. Eh, ce sa facem, nimeni nu e perfect :).



/brana/img_1477.jpg


Iesim in brana, sub peretele impunator.


/brana/img_1478.jpg



La dreapta se vede Portita Caraimanului, cu forma ei de ghetuta.:)


/brana/img_1498.jpg


Si iata-ne la Portita, dupa vreo 4 ore jumate de cand am plecat de la Silva, cu tot cu tentativa de a aborda Valcelul Izvorului, care ne-a luat vreo ora. Ne instalam la locul traditional de servit masa, pe platforma situata imediat sub portita. 


/brana/img_1499.jpg


Mancam si ma gandeam cu o emotie placuta la ce va urma. Stiam ca bucata aceea de brau, de la Valcelul Mortului incolo, va fi partea cea mai interesanta si cea mai faina din traseul de azi. Pana acolo, am mai fost de doua ori, chiar si pe Mort am urcat intr-o vara, asa ca stiam ca urmeaza sesiunea de jnepening. Am inceput sa fiu nerabdatoare, abia asteptam sa ma vad din nou pe muchia cu jnepeni dinaintea Mortului si sa scanez abruptul din bazinul Vaii Seci a Caraimanului. Oare or fi limbi de zapada la traversarea firelor? 


Prin jnepeni, de langa Portita, pe muchie, in jos, se intrezareste o trecere. Am mers pe acolo acum un an. Mugur povesteste si celorlalti despre varianta asta. Dupa vreo 10 minute de hei-rup prin jnepeni, se ajunge intr-o sea, o mica poienita, Saua Vantului, iar de aici la dreapta, coborand abrupt pe culoarul inierbat ce se deschide (Grohotisul Inflorit), aterizezi in poteca dintre Tarle si Spumoasa, pe care am mai amintit-o aici.


Brana Portitei merge inainte prin jnepeni. E de inotat. 


/brana/img_1511.jpg



Sunt vreo doua locuri unde iti vine sa tii inainte, pe curba de nivel, dar ea coboara un pic la dreapta. De exemplu, coboara hotarat cand traverseaza Valea lui Zangur. N-ai cum sa o pierzi, idea e sa cauti un pic, daca ai dubii, si sa nu te bagi in jnepeni neumblati sau pe traversari dubioase pe vreo fata de stanca. 


In jur, o lume de stanca.


/brana/img_1518.jpg


Se vede creasta Picaturii. 


/brana/img_1516.jpg



Si in sfarsit, momentul mult asteptat. Sunt pe coama aceea cu mult jneapan, dinaintea firului Mortului, muchia care se prelungeste in dreapta suficient incat sa vezi din ea tot parcursul urmator al braului , un mare semicerc, pana ce incepe sa urce catre Creasta Picaturii. Vreo doua locuri imi par de netrecut, ma infior cand vad ce voi avea sub mine si ma intreb daca nu cumva ma voi bloca. Aici n-ai voie sa aluneci, sa cazi. E incredibil ce vom avea in dreapta, sub noi. Iar urcarea in Creasta Picaturii? Pe unde?


/brana/img_1517.jpg



 Mugur ne asigura ca exista un hornulet pe care perspectiva nu ni-l dezvaluie. Il cred pe cuvant, e om serios. Zapada nu-i, din ce se vede de aici. Asta e foarte bine. Ma relaxez si stiu ca daca mi-o fi teama pe undeva, or gasi ei, baietii, un mod in care sa asigure cumva, cu o balustrada.Poteca braului se lasa intai in dreapta , coboara mult pe iarba si de acolo vine in firul valcelului Mortului, inapoi spre stanga, spre perete.



/brana/img_1531.jpg



 Imediat dupa firul Mortului, cativa pasi mai expusi reclama o balustrada pentru cei mai emotivi dintre noi. Cristi trece fara probleme si se ocupa, impreuna cu Mugur, de amenajarea acesteia. O folosesc si-mi prinde bine, macar de moral.


/brana/img_1532-imediat_dupa_mort-privire_inapoi.jpg



 Cristi fuge inainte, trecand relaxat prin zone ce pareau imposibile. Apoi vine plutonul. Ajungem la hornurile Vaii Seci. 


/brana/img_1533-ajungem_la_hornuri.jpg



Zapada pe mijloc, dar fix incepand de deasupra braului nostru. Chiar n-avem treaba cu ea. Arata maret hornurile. Pentru cine se pricepe, sigur sunt un deliciu. 



/brana/img_1535-...si_o_privire_in_sus._fix_de_aici_incepea_zapada.jpg



Merg atenta, dar linistita si incantata; si nu stiu cand, undeva, pe la jumatate, ma prind ca-s fruntasa (dupa Cristi, evident :) ) si uite, chiar n-am probleme Senzatia e deosebita. Locurile iti taie respiratia, sunt cu adevarat spectaculoase.  


/brana/img_1536-la_fel....jpg



Nu prea stiu cum sa descriu brana, dar e vizibila pentru cine are ochiul format pentru poteci in abrupt, rar umblate si destul de firave. O recomand acelora familiarizati cu asemenea locuri expuse, cu traversari pe brane inguste si doar daca n-au rau de inaltime. Pozele colegilor mei de tura sunt absolut concludente si le multumesc, iar eu mi-am permis sa intervin cu indicatii grafice colorate. Ma scuzati, dar e pentru un scop nobil. E pacat sa nu se bucure si altii. 



/brana/img_1537-privire_inainte__om_incercuit__hornuletul_si_inaintarea_spre_creasta.jpg


  Poteca isi termina semicercul chiar la baza hornuletului ce incepe sa ne urce catre Creasta Picaturii. Hornulet care da, exista!  L-am incercuit pe Cristi la baza lui, in poza de mai sus:) Si daca as reveni acum la imaginea vazuta din muchia de langa Mort, cred ca inteleg acum pe unde e hornuletul ascuns si de ce nu-l vedeam de acolo; e pe unde am intrerupt eu linia rosie:


/brana/img_1537-r.jpg


/brana/img_1538-tot_aia__cu_zoom.jpg


Nu apropiem toti de locul cu pricina.


/brana/img_1539-p-aci_ni-i_drumul....jpg


Cateva priviri inapoi ma ajuta la fixarea reperelor si in acelasi timp ma incanta: da, pe acolo am venit:


/brana/img_1540.jpg



Si cat de mici suntem, cat de nesemnificativi in imensitatea, in maretia pesisajului!



/brana/img_1541.jpg



Se pune la cale o coarda; Cristi urca primul si amenajeaza asigurare pe dupa un copacel asezat strategic, la gura de sus.


/brana/img_1543.jpg



 Urca lumea. Imi vine randul. E ud pe-o parte, tocmai pe partea unde-ti vine sa te sprijini cu tot corpul in stanca. Ma stresez un pic, mi-e greu, dar cum-necum, reusesc sa ies cu bine.


/brana/img_1544.jpg



 Ma postez pe terasa unde iese hornuletul si admir. Si ma bucur. De muntele adevarat. De locul in care sunt.



/brana/img_1545.jpg


 Si privesc inapoi, de unde vin…


/brana/img_1542.jpg



 Il intreb pe Mugur de 5 ori daca mai avem pasaje expuse. Zice ca ar mai fi vreo 10 minute mai delicate. Deocamdata, e foarte bine, mergem la limita dintre jneapan si stanca si imi pare sigur locul. Vorba aia, jneapanul, prietenul omului.


/brana/img_1546-dupa_hornulet__se_vede_pe_unde_am_venit.jpg



/brana/img_1547-inainte__pe_prispa_din_fata.jpg



 Cativa metri de traversare pe o panta inclinata de iarba, cu mainile pe stanca, si gata. Sau cel putin asa mi s-a parut mie. Din pacate, nu-mi mai aduc aminte exact detaliile, ...poteca dintre jneapan si perete inainta spre tunel, practic barul continua...insa noi am urcat usor stanga pe o rampa, nu se vede treaba asta in vreo poza si nici vreun reper nu am ...la naiba, acolo din pacate nu cunosc  locurile si nu-mi e la indemana sa vorbesc despre ele,...asa ca mai bine nu ma bag sa spun ce nu stiu exact.... Cert e ca tendinta e sa traversezi in urcare , sa ajungi pe fata  dinspre Valea Alba urcand usor, ajungand pe o prispa de iarba. Cine stie traseul de pe creasta Picaturii stie despre ce vorbesc, pesemne. Probabil ca relaxarea de atunci e de vina...sau poate doar atat m-am putut concentra....Pe acea portiune de traseu mi s-a parut ca am mers atat de firesc, urcand pe creasta, incat ma vad nevoita sa rog pe cei care merg pe acolo sa-mi scuze nepriceperea si lipsa detaliilor din aceasta parte a traseului. Adaug randurile astea in urma unor observatii primite, carora nu stiu sa le raspund mai bine, din pacate. Probabil ca si la jurnale mai am de destul de invatat. Deh, nimeni nu-i perfect...:(


/brana/img_1549.jpg



/brana/dscn1737.jpg



Suntem in Creasta Picaturii. Am facut ceva ce nu credeam ca pot. Bucuria de a merge pe aici si frumusetea locului ma faceau sa-mi stapanesc cu greu exclamatiile pline de incantare. Amicul Tudor, ce parcursese impreuna cu cineva Creasta Picaturii, ne canta serenade de mai sus, ne salutam de la distanta si-i fac in gluma declaratii, asa, de drag si de bucurie si de bine ce ma simt:). Dau de un balcon superb, cu un covor de iarba ce ma imbia la a sta si la a savura tot ceea ce mi se oferea in momentele acelea, cu vedere la Valea Alba si la faimosul perete vecin. Din pacate, nu ma lasa lumea sa stau acolo, of! M-a inspirat locul ala, avea un ceva al sau. As reveni intr-o zi si m-as aseza acolo, sa stau mult mult. Dar se aduna nori si parca am auzit si un vag tunet, departe. Hm, nu e locul cel mai potrivit pentru asta. Imediat ajungem pe prispa Gemenelor si admiram privelistea.


/brana/img_1550.jpg



Niste neni se vad pe creasta Vaii Albe, coborand spre Brana Aeriana:


/brana/img_1551.jpg



Admiram abruptul spre Valea Alba, cu Albisoare cu tot.


/brana/img_1552.jpg


 Apoi urcam cu spor, manati de nori, fie pe creasta, fie pe dreapta ei, pe fete domoale cu stanca si iarba.



/brana/img_1584.jpg



 Sunt nerabdatoare sa ajung la “clepsidra”. Am vazut eu locul acela mai demult intr-un jurnal si imi doresc de atunci sa ajung acolo.


/brana/img_1590.jpg


 Tabloul zonei de unde venim este ametitor. Vazute de aici, intregul bazin al Vaii Seci, cu toate vaile din zona, si braul ce se vede pe sub cruce ( precis il cheama " de sus al Caraimanului" :) ) ofera o priveliste incantatoare pentru iubitorii locurilor neumblate si mai greu accesibile.


/brana/img_1591.jpg


As zabovi, as sta si m-as aduna, m-am umple de munte si de natura, dar e de mers...


/brana/img_1592.jpg



Uite si o poza concludenta, in sfarsit: in tura asta, fetele au fost la inaltime, nu-i asa? :)



/brana/img_1595.jpg



Mai e un pic pana in platou, tot pe fete cu stanca si iarba, de-mi aduc aminte de vorba aceea memorabila a unui confrate intr-ale scrisului de jurnale: pentru el, Bucegii sunt plictisitori, monotoni, "iarba-stanca-iarba-stanca...", nimic spectaculos :))


/brana/img_1596.jpg



 De aici, in vreo 10 minute iesim pe platou, langa cruce. Dupa vreo 8 ore.



/brana/img_1597.jpg



 Vremea s-a indreptat, norii s-au lasat inspre alte locuri. Ma bucur de intalnirea cu Tudor si colegul sau si facem o poza impreuna.



/brana/img_1600.jpg



 Ospat, biscuitii dulci cu stafide ai alpinistului, relaxare, cascat gura catre iesirea din Albisoara Crucii...


/brana/ldscn1770.jpg



Dar gandul la o bere la Caraiman ne da branci. Coborare linistita, pe traseul marcat de pe Brana mare a Caraimanului, cu flori si fluturi...,



/brana/ldscn1775.jpg


/brana/ldscn1779.jpg


/brana/ldscn1802_m.jpg



 cu ocheade catre un segment din Braul de Sus al Jepilor, pe care aveam sa ma duc peste doua zile la o plimbare… cu sedinte foto...:)


/brana/ldscn1791.jpg



toate bune, dar…fatalitate!!! La Caraiman nu au bere!! Nu-i bai, e destula jos. Superba cascada de pe valea Jepilor in perioada asta, n-am mai vazut-o niciodata cu asa debit.


/brana/ldscn1821_m.jpg



Am ajuns prin niste locuri minunate. Din nou. Imi dau seama ce mult conteaza sa ai cu cine, sa existe oameni care stiu si vor sa arate si altora. As vrea sa pot face si eu asta pentru altii, la randul meu, vreodata… Pana la a fi in stare sa-i duc pe acolo, scriu jurnale...:)


Pe de alta parte, tura asta mi-a dat un nou prilej sa analizez realist relatia mea cu acest gen de trasee si cu riscul in sine. Pana unde? Si de ce? Am mai scris asta: fara indoiala, Muntele este incredibil si ofera senzatii, emotii, satisfactii nebanuite, daca poti , daca stii, daca ai vointa sa te apropii de inima lui. Vorba aia, frumos, da greu! Sau altfel: greu, da’ frumos, domn’e!




Vineri, 22 iunie 2012 - 22:50 
Afisari: 9,140 


Postari similare:





Comentariile membrilor (16)

rivas
rivas
Caraba
 
1
faina tura , fain jurnal ! multumesc


Sâmbătă, 23 iunie 2012 - 00:04  

sanctus
sanctus

 
2
fain jurnalul! hai ca am uploadat si eu pozele, in cele din urma Carpati.org
http://dl.transfer.ro/haihui-transfer_ro-23jun-189807.rar


Sâmbătă, 23 iunie 2012 - 10:33  

lauramatei
lauramatei
(admin)

 
3
Andrei: Poate gasim la tine vreo poza cu locul unde am parasit hatasul ce traversa pe langa jnepeni spre tunel. Carpati.org


Sâmbătă, 23 iunie 2012 - 19:37  

catalinlamunte
catalinlamun..
Caraba
 
4
Felicitări pentru ziua spectaculoasă petrecută prin abrupturi! Îmi place descrierea trăirilor tale.


Duminică, 24 iunie 2012 - 20:17  

sorinb
sorinb
Coarda
 
5
Continuarea unui alt jurnal frumos. Felicitari pentru perseverenta si multumim pentru jurnalul complet (descriere, poze, senzatii traite).

"Imi dau seama ce mult conteaza sa ai cu cine, sa existe oameni care stiu si vor sa arate si altora. As vrea sa pot face si eu asta pentru altii, la randul meu, vreodata… Pana la a fi in stare sa-i duc pe acolo, scriu jurnale...Carpati.org" - deja ai doi candidati la tura ce o vei organiza pe acest traseu :-).

Felicitari echipei si nu in ultimul rand organizatorului!


Luni, 25 iunie 2012 - 11:40  

zelma
zelma

 
6
Super tura! Super jurnal! ca de obicei Laura, scrii foarte frumos si din suflet. Carpati.org


Marți, 26 iunie 2012 - 15:33  

ursuleanaa
ursuleanaa

 
7
feliciatri tututror pentru drumetie! f frumoase peisaje si carari de munte...


Miercuri, 27 iunie 2012 - 23:14  

camika
camika

 
8
fain jurnal, superba tura .... multumesc


Joi, 28 iunie 2012 - 10:14  

gabi_baza
gabi_baza

 
9
Apropo de hornul mai dificil urcat de voi (marcat cu rosu in poza de deasupra fragmentului :"Poteca isi termina semicercul chiar la baza hornuletului ...." in jurnalul asta) :
Acolo exista 2 variante (greu de spus care e mai OK ..):
1. hornul - care imi pare cam umed si mai greu, si parca mai riscant (daca nu o fi vreun piton acolo)
2. se urca inainte cu cativa m de horn (vreo 10?) pe fetele inierbate, pana se ajunge la pragul mare inierbat care se vede clar in poza aia, si de acolo se traverseaza orizontal pe deasupra hornului (sunt vreo 2 pitoane, pe zona mica de stanca ce trebuie traversata, in care se asigura) spre acelasi copac de care vb voi (evident, daca sunt mai mult de 2 oameni in grup, de la al treilea incolo cel mai simplu si safe e sa se urce direct pe horn).


Joi, 28 iunie 2012 - 15:39  

lauramatei
lauramatei
(admin)

 
10
Baza: Multam de interes si de recomandare!

Spunea si Mugur ca exista o alternativa cu traversare in directia copacel, dar mie, sincera sa fiu, mi-a inspirat mai multa incredere hornuletul decat ce era inainteCarpati.org. Cristi s-a descurcat, iar apoi, cu coarda, devenea abordabil si pentru ceilaltiCarpati.org.

Nu e piton pe hornulet. Daca cineva stie altceva, sa zicaCarpati.org

In alta ordine de idei, multumesc tuturor ca ati trecut pe-aici!


Joi, 28 iunie 2012 - 16:47  

cristiancombei
cristiancomb..

 
11
Frumos scris Laura. Am retrait ziua aceea in timp ce am citit jurnalul tau. Nu cred ca as putea vreodata sa imbin asa de bine pozele cu cuvintele.

As vrea sa-ti dau un sfat, daca se poate zice asa ... nu te mai scuza atat, ca nu eram la competitie. Eu zic ca ar trebui sa te bucuri de tura, nu sa iti pese ce cred/zic altii. Chestia este ca mie mi s-a parut ca te-ai descurcat foarte bine si sincer nu am avut nici o indoiala ca nu vom trece toti nu stiu ce pasaj (cu exceptia primei saritori, care era plina de noroi si am abandonat-o).

Cat despre chestia cu frica si cu de ce sa fac eu trasee care ma sperie ... depinde de om. Daca obtii o satisfactie mai mare din faptul ca ai reusit sa-ti depasesti limitele decat din repetat acelasi tip de trasee, atunci iti dau dreptate. Daca le vrei pe ambele, traseele alpine de genul asta sunt exact ce-ti trebuie. Cu timpul iti va trece frica (cu cat vei capata incredere mai multa in tine).


Vineri, 29 iunie 2012 - 15:07  

lauramatei
lauramatei
(admin)

 
12
Mircea: Mergem inainte. Ca si altii mai juni, cum spui mai sus, merg pe astfel de coclauri, eu zic ca e de bine. Ai fi mai multumit sa nu mai mearga nimeni pe acolo, sa nu se bucure nimeni? Atunci de ce le mai descrii, de ce mai faci harti, pentru cine? N-ar trebui sa te doara inima, ci sa fii multumit, ca "proprietar al zonei" Carpati.org. Chiar s-a spus pe acolo, prin tura, ceva de genul "asta e zona lu' Mircea...frumoase locuri!"

Nu mai fi "verde dă invidie", nu cred ca se pune problema cine "are mai multe trecere", e o chestiune de imprejurari, asta a fost cursul lucrurilor Carpati.org. Oricum, eram o povara pe traseu, asa-i? Carpati.org Ti-am facut viata grea in vreo doua ture. Mie mi-a placut, dar ti-am pus nervii la incercareCarpati.org. Nu mai zic, ca iar spune Cristi ca ma scuz aiurea...Carpati.org

Cat despre schita, e tare bine ca e de gasit, iar cine crede de cuviinta sa o imbunatateasca, e binevenit.


Cristi: pai nu-i nimic, hai in ture, faceti voi poze, ca pun eu cuvinteleCarpati.org.
Nici vorba de competitie, in ture de genul asta merg mereu cu oameni mai buni decat mine. E spre binele meu. Doar ca nu ma simt bine cand ma descurc mai greu pe alocuri si am impresia ca-i tin in loc. Este un motiv pentru care merg cu retineri in astfel de ture, iar in multe n-am curaj sa merg. Daca n-ar fi asta, tare mult mi-ar placea... Frica...nu stiu...poate dispare...poate nu....Cert e ca intr-adevar, prin exercitiu, ne obisnuim cu ceea ce ni se pare greu.


Vineri, 29 iunie 2012 - 22:24  

adriang
adriang

 
13
Pe cat de periculos, pe atat de frumos! Carpati.org Modul de prezentare, pozele...foarte reusit. Felicitari!


Vineri, 29 iunie 2012 - 22:39  

lauramatei
lauramatei
(admin)

 
14
Am inteles eu de ce te doare inima de fapt, dar mutam accentul pe altceva Carpati.org. Bag seama c-ai trecut la fapte, ...tura in Morar...pacat ca nu indeplinesc conditiile. Vezi, d-aia are trecere Mugur, ca nu e asa de exigent. Carpati.org
Imi place cum suna aia cu "proprietatea".


Sâmbătă, 30 iunie 2012 - 00:14  

victoranica
victoranica
Coarda
 
15
ne-a bagat si pe noi Eugen fix pe Valcelul Izvorului. Saritoarea aia uda am gasit-o cu un fir de cordelina infipta in ea , inutil oricum, am ocolit-o tot pe dreapta. Mai sus valcelul devine destul de amabil, nu-mi aduc aminte sa fi asigurat decat la o balustrada si cam atat . Carpati.org Abia astept vremea cand oi ajunge si eu la Portita & beyond Carpati.org


Duminică, 29 septembrie 2013 - 13:48  

victoranica
victoranica
Coarda
 
16
*pe stanga, scz


Duminică, 29 septembrie 2013 - 13:48  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,1094 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2022) www.carpati.org