Hai-Hui prin Bucegi (Muntii Bucegi)

A trecut o luna de la intoarcerea mea din Grecia, si cum urma o alta saptamana de concediu, ma gandeam deja la o alta drumetie prin munti. Insa in Romania de data asta, nu mai aveam suficiente resurse pentru o alta iesire in afara, desi imi propusesem sa revin in Bulgaria sa fac si ceva traseu in Muntii Pirin.

De aceasta data m-am orientat spre Bucegi. O locatie aproape de mine, munti pe care am mai umblat in aprilie a.c. cand i-am vazut in straie albe, deaceea am vrut sa vad si vara cum e aici. Sa vad pajistile alpine, intreg platou inverzit, varful Omu pe care il vazusem sub un strat de peste 1.5 m de zapada.Parteneri de drum: nimeni :))Am lansat cateva propuneri prietenilor, care in lipsa de bani sau interes m-au refuzat. O alta prietena de a mea urma sa incerce ascensiunea varfului Moldoveanu. Puteam sa aleg iesirea in Fagarasi, insa hai sa incerc ceva nou, mersul singur pe munte.Am mai facut un mic traseu de 2 zile prin Macin in acelasi stil, singur, si nu m-am simtit prea "ciudat" de faptul ca nu am cu cine vorbi, sau ca m-as plictisi cum ar zice altii.Punctul de plecare evident supra aglomeratul Busteni. Traseu propus initial a fost urcarea pe Jepii Mici, Babele, Crucea, Varful, Malaiesti si coborare pe la Gura Dihamului.

Duminica 8 august 2010

Dupa un drum plictisitor de 5 ore cu trenul am ajuns in jur de 12 in gara Busteni (bineinteles trenul a avut intarziere de 1h si 15min). La ce lucrari sunt in zona e de inteles cum au intarzieri toate garniturile ce trec pe ruta Bucuresti-Brasov.Ajuns aici m-am dus sa ma cazez. Imi facusem rezervare la Pensiunea Casa Magica, vroiam o zi de acomodare, plimbare usoara prin Busteni, un drum pana pe la cascada si abea de luni sa urc efectiv pe munte. Fiind cazat o singura noapte m-a ajuns si mai scump decat daca as fi stat mai multe zile, dar hai sa nu ma uit la bani.

Am vrut sa renunt la a cara cort sau mancare pentru 4 zile si sa ma bazez pe serviciile locurilor unde urma sa ajung. Vroiam sa merg usor, doar cu apa si imbracaminte, si sa admir cat mai mult natura, sa fac poze etc.Dupa ce am mancat putin am plecat spre cascada Urlatoarea, incalzirea pentru a doua zi. Am plecat cu un rucsac mic, in care nu mi-am pus decat pelerina de ploaie, o geaca, betele si tot ce tine de echipamentul foto (trepied, obiectiv, geanta).Cerul era senin, doar sus se vedeau niste nori ce pareau amenintatori, o culoare inchisa ce anunta furtuna serioasa. Ma gandeam la ploile din zilele trecute sa nu-mi puna traseul in pericol (fusese inundatii puternice in Sinaia si Busteni cu doar 1 zi inainte sa ajung eu). Vad eu...Pana la cascada dau o tura si pana la manastirea Caraiman pe care n-o vazusem niciodata.

Dupa 1 ora pierduta pe aici ma indrept spre telecabina si spre traseul meu. La inceputul traseului Jepilor (crucea albastra) ma opresc sa mai citesc panourile informative ce anunta un traseu dificil, un traseu permis doar personelor antrenate si echipate. Abia astep imi zic! Maine, inca putin...:DPornesc mai departe spre cascada, admirand peisajul si musuroiul de oameni, intinsi care mai de care pe iarba, pe langa rau, sau la umbra unor copaci. Multi dintre ei se tot holbau la mine, de ce n-am inteles. M-am uitat subtil la un moment dat, am vreun slit desfacut, sunt murdar, am parul ciufulit stiu eu....poate li se parea ciudat faptul ca mergeam cu betele, si balanganitul lor era ceva nemaintalnit de ei....in fine...Mi-am continuat drumul sictirit de peisajul uman, speram sa fie mai linistit in padure. Multi coborau, iar putinii care urcau ii depaseam repede.

Trec pe langa niste baieti care legase intr-o vale o mica tiroliana. La dus am crezut ca fac ei nu stiu ce antrenamente, insa la intoarcere am vazut ca pentru doar 10 lei lasau turistii sa se dea in ea.Ajung la cascada dupa vreo 40 min, aici lume mai ceva ca la piata. Ma uitam la ei si ii incadram pe categorii, asta-i manelist, asta-i rocker, asta-i pitipoanca. Chiar ce cauta oamenii astia aici ma intrebam, unii din ei cu bere in ambele maini si inca una-doua prin buzunar bagate. Faceau galagie, mistocareala unii de altii, si faceau poze dom'le (cu telefonul). Ma uitam la ei cum se aranjau, cum vorbeau de incadrare, si asta pentru o poza cu telefonul :)). Amintiri...nu comentezImi scot hardughia de aparat, trepiedul, ma pun rusinos intr-un colt si incep sa pozez cascada experimentand diferite expuneri, flori prin zona, fluturi ce gaseam. Ma simteam chiar prost la cate telefoane erau in zona, sa incep acum eu sa ma incadrez cu cascada si sa ma pozez cu telecomanda :))Dupa o aproape o ora petrecuta pe aici am zis ca am nevoie de o pauza.

 

Fluturele Amiral Rosu

Frumoasa-i padurea inverzita

Chiar era prea multa galagie in zona aia, care mai de care urla, tipa, sa iasa in evidenta intr-un fel. Am hotarat sa plec, sustinut si de tunete ce se auzeau tot mai des. La intoarcere am incercat tiroliana, a fost frumos, cam scurta caderea (ca si lungime) insa m-am simtit bine. Dupa maxim 20m de la baieti a inceput sa picure. Sigilez aparatul, il bag in geanta, scot pelerina si-mi continui drumul. Cand am iesit din padure a inceput si mai tare si pana am ajuns in oras efectiv a inceput sa dea cu piatra. Se vedeau pe strazi mici bucati de gheata cam cat jumatate de unghie, dar eu am continuat drumul pana la pensiune. Cu ocazia asta ploaia a "curatat" padurea de turisti :)) i-a gonit pe toti in masini, sau hoteluri unde erau cazati fiecare. Unii mai fomisti, cu gratarul in masina isi continuau masa :))Ma uitam pe cer si nu-mi placea ce vedeam. Mie defel imi place ploaia, sa merg prin ploaie, insa asta insemna sa nu mai fac traseul Jepilor. Nu vroiam sa risc sa merg pe traseul ala in conditii de ploaie. Cum a plouat toata dupa amiaza pana seara tarziu, nu stiam in ce masura va mai fi accesibil traseul dimineata, am ales sa-l schimb si sa-l fac in sens invers decat vroiam initial.Restul zilei fiind blocat de ploaie in pensiune am facut pe mosu batran...m-am bagat la TV si m-am culcat devreme.. :))

Norii de ploaie deasupra muntilor

Luni 9 august 2010

M-am trezit pe la 8, nu aveam chef sa ma grabesc. Traseul incepe de la Gura Diham spre Cab.Poaian Izvoarelor apoi spre cab.Malaiesti.De la Busteni pana la Gura Dihamului e celebra zona de camping din valea Cerbului pe care am evitat-o luand un tractoras ce face legatura intre cele 2 cu doar 5 RON. Am mancat aici micul dejun si la ora 11 am inceput sa urc, sa las in urma orice urma de civilzatie si sa fiu singur in padure cu domnul urs :D

Singura mea frica asta mi-a fost, sa nu dau fata in fata cu el, fapt pentru care din cinci in cinci metrii incepeam sa vorbesc singur (tare), bateam din bete, sa fac intr-un fel galagie sa ma fac auzit. Ei nu ataca in mod expre oamenii si unde stiu ca sunt, ii evita daca ii aude din timp. Se simteau ploile din ultimele zile. Solul era umed dar nu prezenta probleme prea mari namolul.Am ajuns dupa 1h si 15 min la Poiana Izvoarelor. Am facut o scurta pauza. Foame nu-mi era prea tare, ma gandeam sa mananc la Malaiesti, sau in caz de urgenta mai aveam 2 conserve in spate.

Cum am parasit Poiana Izvoarelor a urmat o portiune de traseu in care eram la propriu inconjurat de copaci, tufe, tufisuri de toate felurile si dimensiunile. Mi-a crescut oleaca pulsul cat am mers p'acolo, daca era sa sara ceva din ele, n-aveai nici o sansa sa reactionezi (ma refer la d-l Yogi). Am depasit acea portiune nu fara sa grabesc pasul, ca imediat sa se lase ceata, o ceata ce nu-mi oferea vizibilitate mai mare de 50 m.Am continuat pasul grabit de frica ploii nu de alta, nu fara sa nu cant pe traseu, sa bat din bete, sa ma filmez, sa fac oleaca haz de necaz :)). Poze pe portiunea asta mai putine, e greu sa faci poze reusite in conditii de ceata.

traseul spre Malaiesti

Traseul e relativ mediu, cateva portiuni sunt prevazute cu cateva lanturi si scari puse recent. Padurea se vedea superb in ceata, parca eram intr-un film de groaza, ma gandeam cum ar fi daca as merge noaptea p'acolo. Si cum ma gandeam, cum sarea cate o pasare dintr-un copac sau tufa de langa poteca, de-mi sarea inima :)). In toata veselia , o cuce pe traseu m-a intristat citind mesajul de pe ea :(La Prepeleac se bifurca traseul meu (banda rosie duce pe Bucsoiu Mare spre Omu, triunghiul rosu continua drumul spre Malaiesti). Timp as fi avut sa ajung pe Omu, insa foame isi facea aparitia, si am ales varianta Malaiesti, unde am ajuns in max 1h.Cainii au inceput sa ma latre de la distanta, m-am oprit sa beau putina apa proaspata rece, si am intrat inauntru sa ma cazez si sa mananc.

Ceata inca nu se ridicase! 25 lei a costat patul, intr-o camera cu 5 locuri, unde am stat singur. Ciorba 7 lei ( foarta buna), tocanita (10 lei - buna si ea, insa nu-s fan mancarurilor ce presupune ruptul bucatilor de carne cu mainile), portia de paine (3felii) costa 1leu, si luand 2 portii ma gandeam ca m-a cam tras in teapa. "portia" continea si un coltuc de paine care ca dimensiune nu se compara cu o felie mai mare din a 2-a "portie" :)). Cu sau fara un gram de paine m-am saturat si am iesit unde am inceput sa ma plimb prin zona, sa fac poze la tot felul de flori ale caror denumiri habar n-am :)). Sper sa le invat cu timpul, insa momentan sunt varza la capitolul asta :)).

Cabana o mai imparteam cu un grup din Bucuresti, un grup maricel, cu copii, am schimbat cateva vorbe cu ei, am plecat chiar impreuna mai jos unde raul formeaza un fel de cascada printre stanci. Nu foarte spectaculoasa, dar e frumos cum raul a slefuit stancile. Tot cu grupul am facut o baie rece la picioare in rau. Era atat de rece ca nu puteam tine piciorul mai mult de 5 secunde in apa. Ceata ba se ridica, ba se lasa la loc, in timp ce arata crasta Bucsoiului si Hormurile Malaestilor in zare.

baie rece la picioare in rau

Pe la ora 7 ma uit sus spre Padina Crucii si ma gandesc ca as avea un unghi bun spre apus daca as urca acolo. Anunt lumea ca plec si ca urma sa ma intorc si incep urcatul spre cruce, o urcare deloc usoara, am transpirat atunci cat n-am transpirat toata ziua :)). E abrupt si ingusta poteca. Sus apusul nu l-am vazut eram blocat de o alta creasta mai inalta in departare, insa tot plafonul de nori se vedea superb spre N cum priveam. M-am pozat langa crucea din varf, si am coborat. Pana la culcare am mai stat e vorba cu Vlad, un baiat din Bucuresti, venit pe acelasi traseu ca mine insa la ceva timp dupa mine. Isi astepta prietena, urma sa vina peste vreo 2 zile, timp in care el era singur acolo. Am avut ce sa vb cu el, si neavand ce face in ziua de dupa, a ales sa mearga cu mine spre Omu.M-am culcat tarziu pe la 11, am stat afara in bezna incercand sa pozez crestele cu stele. (mai am de invatat). :( 

Apropo...azi a fost ziua mea! :D

Treseele turistice din zona

Langa crucea din Padina Crucii

Marti 10 august

M-am trezit pe la 8, m-am spalat in rau, am mancat o portie dubla de omleta cu cascaval (7lei/portia) si aproape de 10 plec la drum cu Vlad, spre Omu pe traseul Brana Caprelor si apoi pe Bucsoiu Mare. Jumatate din grupul celalat din Bucuresti si el pregatit de plecare insa spre lacul Tiganesti.Pana in Brana Caprelor drumul a fost frumos, soare, totul senin, chiar ma pregateam sa pozez caprele negre ce se presupun a fi in aceasta portiune, insa cum am urcat mai sus a venit ceata, ce a mers cu noi pana aproape de Omu.

Traseul e bun, foarte vizibil marcat, nu prezinta probleme tehnice, am mers lejer (eu de fel prefer traseele prapastioase, abrupte), insa iarna e interzis din cauza pericolelor avalanselor.Vlad vede o capra neagra ce a sarit undeva prin spatele nostru, ne intorcem repede agitati s-o vedem iar, s-o pozez insa n-am mai vazut-o.Ne intersectam cu traseul ce vine de la Prepeleac, incepem urcusul in creasta Bucsoiului, si in scurt timp intr-o ceata de o taiai cu cutitul abea vad o capra neagra o o panta undeva mai jos. Timp de o secunda se ridica norii si vedem pe acelasi versant dit'ai turma de capre negre. erau peste 15 la numar, doar iezii am numarat vreo 6. Am lasat bagajele, betele, si am inceput mersul de-a busilea sa ne apropiem de ele sa le pozez. Cum gaseam pozitie buna, cum venea ceata si-mi strica cadrul x-(Am stat mai bine de jumatate de ora urmarind caprele, iezii cum mancau, cum ridicau capul si se uitau la noi la cele mai mici zgomote ale noastre. Cand au plecat pe partea opusa a versantului, o zona mai abrupta, atunci ne-am intors bucurosi napoi la bagaje pe care le-am gasit fara sa le cautam prea mult in ceata.

familia de capre

Am continuat drumul, si ca o ironie cand vorbeam de flori de colt vedem cateva prin iarba. Lasam bagajele, ceata iar se ridica, insa doar cat sa vedem pe versant o adevarat gradina de flori de colt. Pasind cu grija era sa si cad de cateva ori in incercarea de a nu le calca. O adevarat bucurie sa vezi atat de multe la un loc, flori atat de rare, pe cale de disparitie. Am stat si aici printre ele ceva timp, bucurosi ca nu e o zona accesibila pt.oricine cum e zona cascadei Urlatoarea, fiindca sigur n-ar fi avut soarta buna saracele flori.Am continuat drumul si inainte de ultima urcare spre Omu se lasa complet ceata, si aveam acum o buna vizibilitatea asupra destinatiei, a Vaii Morarului.

flori de colt

Am ajuns pe Omu, am intrat in cabana, erau ceva oameni insa in trecere. Comandam ciorba (10 lei), piure de cartofi cu 2 carnati (15 lei) felia de paine 0.25 lei. Imi cumpar si otrava bineinteles (Coca-Cola) la pretul de 6 lei sticla de 0.5l. Imi platesc si locul de dormit (30 lei la prici). Ne luam ramas bun, Vlad pleaca spre Scara, apoi spre Tiganesti si napoi la Malaiesti. Eu plec spre vf. Bucura sa ma incarc cu energie, daca tot citisem de masuratorile efectuate aici :)) Stau vreo 30 minute, cat sa simt ca m-am energizat si plec spre vf.Gavanele. Incerc sa fac ceva poze panoramice dar pana sa termin seria de poze, aparea un nor care-mi strica totul. Pe acest varf am vazut cercuri facute din pietre, X-uri care marcau cine stie ce, o sageata care se vedea din departare, la fel indica ceva...ce???... nu stiuPe Valea Cerbului cat vedeai cu ochii pana la Costila norii ofereau un adevarat spectacol.

"groapa de selectare a gunoiului"

Costila in zare

M-am intors pe Omu, mai faceam poze, mai intram inauntru, mai ma uitam cum se faceau lucrari la refugiul salvamont de langa cabana. In aprilie nu stiam ca e refugiu acolo, doar l-am vazut ca era ingropat in zapada, banuiam ca e o anexa a cabanei. Acum au construit inca un zid sa ofere mai buna izolare la zapada si frig, asemenea statiei meteorologice. Bine ca stiu sa-mi mai fac traseu la iarna aici :D. Pe inserate am mai schimbat ceva vorbe un un om venit din Bucuresti cu baiatul lui. Am incercat sa pozez apusul intr-un frig cumplit.M-am culcat imediat dupa, nu inainte sa-mi programez trezirea de la 6 sa prin rasaritul. Noaptea m-am uitat pe geam , aveam degand sa ies sa mai fac poze noaptea departarilor luminoase, insa am vazut nori si m-am bagat napoi in patura.

Refugiul Salvamont

apus de soare

Miercuri 11 august

M-am trezit punctual la 6, si am iesit pe un vant si frig de nu-ti venea sa lasi nici cainele afara. Am pozat rasaritul deloc stralucit. M-am bucurat in schimb ca nu mai aveam nori si puteam sa fac panorame mai multe. Revin in cabana, strang bagajul, fac patul politicos, si la 7:30 eram plecat, nu fara sa mai cumpar o sticla de otrava. M-am oprit pe Bucura iar pt.o sedinta de energizare, si de mic dejun. era si timpul sa manac odata conservele alea. vantul s-a mai potolit si pe masura ce timpul trecea se si incalzea afara, astfel ca inainte de Cerdaclu, m-am lasat iar la tricou si pantaloni scurti.

eu si "partenerul" de drum

tot mai departe se vedea cabana mea

Aveam ca destinatie Crucea Caraiman, apoi Babele, Sfinxul si coborarea cu telecabina daca ar fi sa nu am timp pe alt traseu. In zona Cerdaclului peisajul foarte frumos, valea se vedea abrupta sub mine, cabana in departare se vedea din ce in ce mai mica, coltii Morarului incepeau sa prinda contur, Costila tot mai aproape se vedea, si aproape de ea pe traseu, ma intalnesc cu cosmarul multor muntomani...dit'ai turma de oi. E bine de evitat, deoarece cainii sunt cunoscuti ca fiind extrem de agresivi si posesivi pe teritoriul lor. Imi fixez privirea in departare dupa un stalp cu marcaj, fac poza cu zoom maxim sa ma asigur ca are marcajul meu pe el, si aleg un arc mare de cerc pe platou sa ocolesc turma la distanta mare. Aproape de vf.Caraiman revin pe poteca, urc, si apare si crucea.

E prima oara cand ajung aici, prima oara cand vad live crucea. Dinspre Babele se vede lungul sir de turisti ce veneau si ei. Aproape de cruce un om mai in etate foarte haios ma roaga sa-i dau betele sa faca o poza, sa arate si el a "adevarat mutoman". S-a scuzat de tupeu, mi-a multumit si si-a continuat drumul, si eu pe al meu. La cruce nu era mai nimeni, era inca prea devreme, Ma uit asupra Busteniului si-mi vine un gand de "zbor" uitandu-ma la prapastia imensa ce zace sub mine.

se uita si ma intreba: Ce cauti aici? :))

Fac cateva poze, ma pozez si eu cu crucea in cadru si plec spre Babele. Soarele se arata tot mai puternic, ma gandesc daca sa ma dau sau nu cu crema solara. Stiu cat de puternice sunt razele la inaltimea asta, dar am zis ca putin bronz nu strica si nu m-am mai dat.Spre Babele mi-a revenit starea avuta la cascada vazand tot felul de oameni care mai mult sau mai putin "meritau" privilegiul de a fi acolo.

Cabana Caraiman

Traseul e marcat suficient cu peturi pe ici si colo, cutii de bere, recipiente din plastic pt.mancare etc...Ajuns la Babele, unde satul de apa am vrut sa-mi cumpar ceva otrava la pret mai decent, insa tot pretul de 6 lei avea si aici desi aveau la dispozitie telecabina sa care produsele. Am facut poze cu babele, sfinxul care privea mirat in directia lui, si am ales sa cobor spre Busteni cu telecabina. N-am vrut sa fac Jepii Mici din prima in coborare, iar Jepii Mari imi luau ceva timp pana jos.

Desi nu se compara in nici un fel cu telegondola din Borovetz, Bulgaria, telecabina noastra are un pret foarte usturator 28 lei/coborare, 28 lei/urcare fata de 20 lei/urcare+coborare in Bulgaria pe un traseu mult mai lung decat aici. Asta e, stim sa exploatam turismul noi :)) Jos coada la telecabina pentru urcare inconjura complet statia.

M-am mai plimbat putin prin Busteni, am mancat cate ceva, m-am bagat si intr-un scaun de facut masaj 10 min sa ma recuperez :D , si la ora 16:30 am plecat cu maxi taxi spre Braila, cu promisiunea ca voi reveni sa ma revansez pt.Jepii pierduti :)

Duminică, 15 august 2010 - 19:29 
Afisari: 4,846 


boredsnake