Godeanu: Oslea Romaneasca-1781m (Muntii Godeanu)

---

   Desi acest varf a mai fost prezentat de domnul Gigi Cepoiu am zis ca ar fi bine sa va arat o alta abordare a lui si anume prin Valea Olanul Mare. Plecarea a fost tot dimineata devreme si dupa ce am mers cam 28km am facut stanga pe drumul spre Cerna Sat. Drumul lasa de dorit dar eforturile vor fi rasplatite in final. Inainte de a intra in sat am trecut un pod si iate-ne ajunsi la drumul nostru: Valea Olanului. Gasiti aici si un indicator, cam ruginit dar exista.Drumul este pe partea stanga si puteti merge pe el cu o masina mai inalta pentru ca este mai bun decat cel spre Cerna Sat. Dar asta dupa ce va faceti rezerva de apa. Mai sus veti gasi cateva izvoare, care seaca in perioadele mai secetoase. Noi am baut mai demult si din paraul Olanelul, cea din sticle fiind prea calda.               

---

---

 Am mers cu masina pe acest drum cam 15 km si am ajuns la un pod unde drumul se ramifica si nu ne hotaram ce sa facem.

 

Daca mergem in stanga ajungem im Groapa Lui Fistiag, de unde trebuie sa urcam in dreapta spre Oslea, daca mergem in dreapta nu stiam sigur pe unde sa urcam pentru ca nu am mai urcat pe Oslea din acest loc. Am mers in dreapta si dupa 15 minute de mers, surpriza, in fata noastra statea maiestuos un... Otcit. Eu nu am vrut sa merg cu papucul pe acea portiune de drum si aici vedeam un Oltcit. Am continuat sa mergem pe acest drum si dupa 30 de minute de mers ne intoarcem pentru ca zaream in jurul nostru din ce in ce mai multe urme de ursi, iar drumul ne indeparta de varf in loc sa ne apropie de el. Gasim oltcitul nemiscat. Ne dam jos rucsaci, ne scoatem harta si dupa ce aruncam o privire ne dam seama ca am pirdut timpul umbland dupa potcoave de cai morti, stateam sub Dealul Ploschinului. Acum stiam ca trebuie sa-l urcam si ajungem pe Oslea.

Pe langa acele lemne am inceput sa urcam.

 

Si am urcat mult si bine si cu multe opriri caci panta era tare inclinata. Intr-un final am ajuns la o stana parasita.

Ajunsesem in gol alpin si credeam ca o sa ne fie mai usor dar ne inselam.Abia acum incepem sa urcam cu adevarat, iar vremea nu tinea cu noi.

Parea ca tura este compromisa dar nu ne-am dat batuti si urcam, si urcam, si ne rugam la "zeii cei buni" sa se ridice norii. Eram cam tristi si mergeam cu capetele plecate si deodata, prin ceata vedem niste siluete. Nu stiam ce sunt asa ca ne-am apropiat cu prudenta. Alarma falsa, erau cai.

Si se parea ca rugile noastre au fost ascultate caci, in spate, de unde veneam, norii se ridicau si putem sa zarim frumoasele meleguri ale muntilor Godeanu. Ce pacat ca cei din grupul nostru nu erau cu noi. Eram singuri, noi si muntele.

Si am ajuns. Norii nu se ridicau, ceata venea din Plaiul Balmosului ca niste suluri impinse de vant si incepeau sa se ridice taman in fata noastra. Nu zaream nici macar Groapa Balmosului care era undeva la picioarele noastre. Si cum ne uitam unii la altii norii incep sa se desparta, ceata se ridica si incepem sa filmam si sa facem fotografii cu o viteza demna de un record.    

 Plaiul Oslei:

In fata ne apare din nori Groapa Balmosului, Cracul Cu Stevie, "poteca" pe care o sa urcam spre Varful Godeanu intr-o alta zi:               

Ploaia n-e trezit din hipnoza si am inceput sa coborim, uitandu-ne mereu in spate, poate iese soarele. Dar nu avea de gand asa ca am renuntat sa coboram cu spatela. In timp ce coboram fiul meu, Darius, imi atrage atentia catre o stanca. Oare cu ce seamana?

Cu Sfinxul, zic eu. Am ajuns la stana parasita, mai tragem un cadru si intram in padure.

In scurt timp am ajuns la Oltcit, pe care l-am gasit nemiscat, am cules ceva mure, zmeura si fragi (da, da, toate erau la un loc) apoi coboram spre papuc. Am ajuns. Ne lasam jos rucsacii si tristi plecam spre casa. Pe drum ne uitam mereu in spate. Pacat ca nu putem sa luam si muntii cu noi acasa.

Miercuri, 2 septembrie 2009 - 15:18 
Afisari: 3,208 


jujea