Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Decembrie 2021
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Ianuarie 2022
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Online

Vremea
Varful lui Stan
Muntii Cernei-Mehedinti

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Garofite, veverite, ursuleti, prin Piatra Craiului - Muntii Carpati (Muntii Piatra Craiului)

Intr-o sambata de toamna blanda, cu un soare ce te indeamna mai degraba sa lenevesti la un pahar de must, decat sa fugi pe carari montane, mi-am luat inima in dinti si am plecat spre Piatra Craiului, inca nehotarat asupra traseului de urmat. Ba pe creasta, ba pe sub creasta, ba sa-i facem o vizita Dianei, ba sa culegem o Garofita. Chiar gandeam sa ma cert iar cu Saint Bernardul de la Curmatura, un pofticios si un mancau ce l-ar fi facut pe Pantagruel sa semene cu un nevinovat vegetarian.


Pana la urma, dupa ce culesei Veverita de prin gara Brasovului, ne hotararam sa mergem pe la Cabana Garofita Pietrei Craiului, pe care nu o mai vazusem de vreo 3 ani buni. Ora tarzie de intrare in tura, aproape 15 si faptul ca Veverita nu mai ajunsese pe acolo niciodata au inclinat balanta. S-a dovedit a fi decizia perfecta, avand in vedere mai ales intamplarea de a doua zi. Inca de la inceput norocul ne-a suras si am agatat o ocazie cu un cuplu pestrit, el grec, ea romanca, el stresat, ea degajata – mai ca ar fi lasat incolo ciorba de fasole si ar fi fugit cu noi. Vremea, nici urata, nici frumoasa, cu un soare ce se ascundea mai des in spatele norilor, precum o cadana rusinoasa, era perfecta pentru un mers rapid si sustinut.


Dincolo de Plaiul Foii, intalniram niscai patrupede mancatoare de mure prilej de rasete pe infundate si glume necioplite pe seama bietelor vietuitoare. Pe Plaiul Mare ajungem repede, insa aici ne intampina o imagine aproape apocaliptica. Maria–Sa Fagarasul, pesemne suparat pe semetia Craiului, trimitea la lupta o herghelie de nori negri a caror furie dezlantuita doborase padurea pe o portiune destul de serioasa, cu cateva saptamani in urma. Brazi uriasi smulsi din radacini cazura victime nevinovate acestei vrajmasii neostoite. Culmea descarnata arata ca dupa bombardament.


Oarecum apasati de atmosfera incarcata, cu teama ploii iminente, grabiram pasul, mai ales ca soarele trasese de tot obloanele si un intuneric vanat incepuse sa se lase. Pierdem la un moment dat traseul, poteca fiind rupta de caderile de copaci, il regasesc sus pe culme, desi remarcarcarile au cam incurcat borcanele, ba e banda galbena, ba e triunghi albastru, ba e triunghi rosu, asezate de asa natura inca sa te incurce.


Furie:

/Piatra/imag0092.jpg

Prin Poiana Tamaselului, unde incepe traseul de coborare catre cabana (bine si proaspat marcat cu punct galben), suntem nevoiti sa aprindem frontalele. Incercam cateva poze pe la stana insa Veverita se sperie de fasaitul unui plastic si o tuleste pe poteca inainte.


Numai bine ca becul de la lanterna mea cedeaza, prilej cu care trimit o serie de expresii mai mult sau mai putin laudative catre Petzl si chinezi, in egala masura. Mai aveam o lanterna in rucsac dar mi-e lene sa o scot, mai ales ca era din categoria “dai la manivela 5 minute sa lumineze 30 de secunde”. Ma descurc cum pot la lumina frontalei Veveritei si reusesc sa nimeresc traseul in cateva zone unde era mai ascuns si ne dadu ceva batai de cap. Nici nu am avut timp sa savuram portia de intuneric prin padure si sa dau drumul la ceva povesti cu fantome, ursi, strigoi, filme de groaza ca si ajunseram la destinatie.


Situata pe Valea Dragoslavenilor, relativ proaspat renovata, cabana Garofita Pietrei Craiului este un excelent punct de plecare pe traseele din abruptul sud-vestic al masivului. A fost contruita intre anii 1974-1976, pe ruinele unui fost canton forestier, la initiativa proaspat infiintatului Club de drumetie montana Romania Pitoreasca, o serie de dotari provenind, la vremea aceea, de la scoli, hoteluri si de la Penitenciarul Pitesti.


Nu pot exprima in cuvinte chitzaitul de bucurie al Veveritei, pesemne tare inspaimantata de intunericul rau si infricosator. Sau de renumele meu de “magnet pentru ursi”, renume dobandit dupa indelungate eforturi si spaime sustinute. La cabana intalnim 2 grupuri distincte, civilizate, cabanierul fiind plecat pe alte poteci. De aici prea multe nu ar fi de povestit, doar cateva poze si tusti in pat pentru binemeritata odihna.


Odihna:

/Piatra/imag0126.jpg


Ah si sa nu uit: traseul de la Plaiul Foii la Garofita Pietrei Craiului a durat fix 3 ore cu tot cu ratacitul prin padure dupa marcaj, deci consider ca poate fi parcurs in 2h si 30 de minute, avand un rucsac normal, de 60L.


In cabana este cald, sobele duduie, se face cald repede si Mos Ene imi arde una peste gene de adorm instantaneu cu telefonul in mana de parca nu mai pusesem capul pe perna de cateva nopti. Sacul de dormit a fost de prisos, l-am desfacut doar ca sa am ce impacheta la loc. Colegii de camera din fericire nu au sforait altfel, cine stie, ma duceam sa dorm in cotetul cainelui. Spre deosebire de mine, Veverita a cugetat indelung la nelinistile vietii - cele cu 2 si 4 picioare - la obrazul lui Matsumo San, la nemurirea sufletului, la cursul euro-dolar, la alune si nuci, la orice i-a putut trece prin capsor. Dimineata, ca orice montaniarzi care se respecta, am lenevit in paturi pana spre 10, pe afara era o burnita de n-ai fi scos din casa nici un caine amarat, daramite sa supunem bietele noastre trupsoare la un asemenea supliciu. Ne-am urnit cu greu, pe la 11, cand burnita se cam subtiase, renuntand la traseul propus: sa trecem in “tara cealalta” pe la Saua Funduri. 


Cu regret, o privire in urma:

/Piatra/cabana.jpg

Inghiontiti de la spate de ceasul tarziu, am plecat cu ideea de a ajunge pe la Marele Grohotis, pe o poteca ce anticipa un pic intamplarea cea avea sa urmeze. Peste tot ramaturi de te-asteptai ca acusi, acusi sa iti sara un mistret in spate. Pe masura ce urcam, valatucii de ceata se lasau tot mai jos, dand naturii acea atmosfera de toamna tarzie, rece si umeda. Coloritul copacilor si linistea netulburata decat de vreun tipat de pasare, completau acest tablou fabulos. Cateodata e mare nevoie de hrana pentru suflet iar mie, muntele mi-o ofera din belsug. Sunt acele momente in care padurea, muntele, natura in general, iti ofera sentimente pozitive, ganduri curate, punctul de la care o iei de la capat. Nu am inteles niciodata de ce unii prefera intr-o tura cantecele triste, melancolia grea, incarcare negativa a sufletului, posomorarea. Din munte trebuie sa iesi curat, limpede, cu tonus pozitiv.


De n-as fi fost presat de timp as fi ramas minute bune sa ascult, sa privesc, sa colind cu gandurile aiurea.


Umerii si Veverita:/Piatra/imag0154.jpg


Altfel, cum ne-am invartit, cum ne-am sucit am renuntat si la Marele Grohotis si am plecat direct spre Umerii Pietrei Craiului printr-o iarba inalta si uda, printre sinistre doboraturi de copaci, tot intrebandu-ma de ce nu am norocul sa vad o caprioara, un mistret, un ursulet....Nici ca mi-am terminat bine gandul ca imediat dupa Umeri auzii un mormait inconfundabil, dar departat si nepericulos. Ne-am oprit brusc si eu si Veverita, strabatuti de un fior rece. Zambii un pic sadic, gandindu-ma ca nu imi fac renumele de ras: alt traseu, alt urs. Nu s-a mai auzit nimic cateva minute bune, am dat cateva strigate de avertisment si am taiat-o rapid spre Spirlea.


Pe sub Zaplaz tocmai ce-I ziceam Veveritei ca a scapat nepapata de urs si nici ca apucasi sa termin bine fraza ca Mos Martin ne dadu din nou de stire ca e prin preajma. De data asta, mult mai aproape si, mai mult decat atat, mormaiturile erau foarte dese si pareau destul de furioase, semn ca il deranjasem pe cumatrul urs de la ceva activitati sezoniere. Evident am inceput sa strigam, sa urlam, sa regretam ca nu avem pocnitori si fluiere la noi. Veverita i-a pus si muzica, s-o fi gandit ca nu numai pe mine ma streseaza muzica ce-o asculta ci si pe nenea Blanila. Si l-a stresat bine ca al naibii a inceput sa se apropie, contrazicand ce tocmai ii spuneam, ca un urs inteligent, cand aude oameni, pleaca. Asa ca, in loc sa o ia la sanatoasa in vale se gandea ca e mai bine sa ne adulmece mai indeaproape. In ast timp, cat ai zice, “Ursul!” veverita noastra lasase rucsacul si se si cocotzase pe un varf de stanca. Vazand ca tremuratul tufisurilor indica faptul ca nenea Blanila e hotarat sa ne incerce curajul am scos din rucsac arma secreta – cratita! Cu succes folosita nu mai devreme de luna lui Cuptor, tot in Crai, ceva mai sus de Fantana lui Botorog, cand varul ursului de fata ne-a intins o ambuscada miseleasca, la ceas de noapte. Spera, domnul urs, ca o va speria de numa pe domnita ce ma insotea atunci– o draga prietena pe nume Carmen. Numai ca de data asta calculele din barlog nu i-au iesit ca, desi mormaia la nici 20 de pasi de noi, Carmen nu se putea abtine din ras, la strigatele mele disperate de “scoate cratita, scoate cratita!”.


Revenind la situatia de fata, pusei cratita in functiune de rasunara si cele mai ascunse cotloane ale muntelui. Satisfacut de probabila reusita ma oprii pentru cateva momente, suficient sa constat ca blanosul naibii se postase chiar in mijlocul potecii.


Ptii drace, cu asta nu e de glumit! Il vad ca incepe sa se plimbe de colo colo, intra iar in tufisurile din vale si pare ca se apropie mai mult si mai furios. Aici vine momentul in care incep sa ma sperii cam serios, scot si primusul (ma gandeam ca iar imi face figura ca pe Mt Blanc si nu se aprinde ca tot nu aveam chibrit). Il deschid (rasuflu usurat) si il las aprins la indemana, pregatit sa dau foc unui bradut mai mic, la cativa pasi de mine. Apuc sa strig la Veverita sa caute un copac (n-am zis pentru ce) si ma intorc la cratitele mele. Dupa inca o serie de urlete si zgomote care ar fi pus pe fuga o armata intreaga de mos Martini ma opresc, oarecum obosit. Ma intorc la Veverita… nu-i! Ma uit in stanga… nu-I!, ma uit in dreapta… nu-i! Aoleu a furat-o ursul… Ma uit in sus… eeei acolo te cocotasi matale si pe mine ma lasasi sa ma pape Blanila?? Numai ca, vezi tu bradutul pe care il alesesi parea cam prapadit si fragil, nu stiu ce faceai tu daca ursul nu se satura cu mine si incepea sa scuture copacul dupa cum ii e obiceiul…


Mai apoi, pentru o clipa am crezut ca Blanila a plecat si incepusem sa rasuflu usurat. Numai ca indaratnicul naibii nici ca se lase induplecat. Mormaia si se plimba artagos, de colo colo, astfel incat nici ideea de a ne intoarce nu mai parea interesanta.


Veverita pune mane pe telefon si incepe sa sune, ba pe la prieteni, ba pe la Salvamont. Raspunsul primit a fost foarte incurajator: nu avem oameni in zona si daca ursul nu a plecat la prima strigare situatia este un pic cam complicata. Multumesc, asta stiam si eu, dar un elicopter, un MIG, o racheta intercontinentala, ceva nu aveti sa trimiteti dupa ursul ala? No, pai deja nervos, urlai si strigai si il trimisei pe blanos la origini, fapt care nu imi sta, de regula, in caracter. Numai ca … se pare ca de data asta m-a ascultat si s-a dus sa o caute pe maica-sa. Vazand ca mormaiturile s-au cam oprit strig la Veverita sa se dea jos ca am scapat de problema. Numai ca Veverita, vorba aia: “panica, panica, panica, panica” - “nu ma dau jos de aici pana nu vine Salvamontul!” Mda, cu ursul am scos-o la capat, ce ma fac cu Veverita? Sa ii dau alune… n-am de unde, sa ii zic ca intarzie la masa, ca pierdem trenul... nici o sansa.


Ast timp, in timp ce cugetai adanc la modalitati de a o da jos din copac striga la mine ca aude zgomote si pasi undeva in spatele nostru. Ei drace, gandii in sinea mea, Blanosul foloseste tactici de invaluire. Pana sa evaluez situatia isi facu aparitia un grup: 2 fete si 3 baieti. Oooooh pai sa vezi bucurie pe Veverita: “suntem salvati, suntem salvati!”. Mda, bine.


Strig la oameni sa fie atenti la urs dar baietii nu prea par intimidati. Fetele se pun imediat pe strigat si tipat, pe niste tonalitati ce nu dadeau ursului replica.


- Eu cum ma dau jos de aici? Striga Veverita impacientata.


- Vrei sa te ajut? intreb politicos, pe un ton care spunea mai degraba: “asa cum te-ai urcat asa sa si cobori!


In cele din urma plecaram spre Spirla, baietii din grupul intalnit dovedindu-se niste adevarati gentlemani curajosi si bine educati de si-au lasat consoartele muult in spate, cu mine si cu Veverita.


Pana la Plaiul Foii nimic special de notat. Doar ca vreo 2 grupuri s-au intors panicate de la plimbarea de dupa ciorba de fasole in paine, la auzul unor povesti cu un urs mare cat un elefant ce papa veverite la micul dejun. Neparasiti totusi de noroc, gasiram 2 ocazii legate astfel incat am ajuns rapid si la timp, inapoi in Brasov.


Ei, cam asta fuse povestea cu Ursul si cu Veverita! Pare-se ca pe mine o sa ma cam coste renumele asta de “magnet pentru ursi”. Fuse a 5-a intalnire pe anul in curs si deja domnisoarele cu care mergeam de regula la munte au inceput sa bata in retragere: “vezi tu, as merge, dar daca vine iar ursul la noi, ce ne facem?”. Sau si mai rau: “eu cu tine la munte nu mai calc pana nu dispar ursii din Romania!”. 


Acum ziceti si voi, sunt eu vinovat cu ceva?




Marți, 1 noiembrie 2011 - 11:45 
Afisari: 3,980 


Postari similare:





Comentariile membrilor (29)

ad078
ad078
(admin)

 
1
"Fetele se pun imediat pe strigat si tipat, pe niste tonalitati ce nu dadeau ursului replica"- poate in imaginatia ta Carpati.org Nici una dintre fetele care erau cu noi nu a tipat, singurii care faceau galagie erati voi.

Cat despre "baietii din grupul intalnit dovedindu-se niste adevarati gentlemani curajosi si bine educati de si-au lasat consoartele muult in spate"- asta e ritmul nostru de mers, numai ca trebuia sa ramana cineva bodyguard pe langa voi Carpati.org

Ture fara ursi pe viitor! Carpati.org


Marți, 1 noiembrie 2011 - 12:36  

leovit
leovit
Busola
 
2
Foarte vinovata...citesc si rid,citesc si rad...frumoasa tura.Carari cu soare mereu Carpati.org


Marți, 1 noiembrie 2011 - 12:37  

mkcp
mkcp
Busola
 
3
Ba au tipat si de mai multe ori, probabil nu ai auzit ca erati mult in fata Carpati.org

@leovit: multumesc! Cand ai nevoie de experiente cu ursi da-mi de stire si aranham ceva Carpati.org.


Marți, 1 noiembrie 2011 - 12:41  

roze
roze

 
4
Nu te cunosc, dar daca as fi stiu ca ne vei numi ne-educati, lasi si pe noi fetele isterice.... cred ca ma gandeam de doua ori inainte sa opresc grupul nostru si sa ii rog sa va astepte si pe voi .....si tare 'mi-e ca v-ar fi prins noaptea, pe-acolo prin copaci.

Presupun ca ti-ai permis sa scrii asemenea gogomanii si "inflorituri" gandidu-te ca nu te vei mai intalni niciodata cu grupul "salvator" de 2 fete si 3 baieti, nu?

Dar te salveaza valoarea informatv-literara incontestabila a jurnalului.

tine-o tot asa! Carari cu soare.


Marți, 1 noiembrie 2011 - 12:46  

mkcp
mkcp
Busola
 
5
Pe Andrei il stiu si chiar destul de bine, desi el pe mine nu ma cunoaste. Asta nu ma opreste sa sustin in continuare ca gestul lor de a pleca inainte nu a fost ok. Daca ati fi ajuns cu 15 minute mai devreme acum nu erati atat de curajosi/curajoase in epitete. Faptele sunt clare, n-am spus ca sunteti isterice, am spus ca ati strigat si tipat. Asta e alta treaba.
Ma opresc aici desi as mai avea cate ceva sa zic dar mi-e ca o sa va simtiiti jigniti si e pacat sa stric jurnalul.


Marți, 1 noiembrie 2011 - 12:57  

zentai
zentai
Coarda
 
6
Mihai...faci ce faci si dai de cate un bucluc....Dar fii pe pace caci si asta are farmec!Carpati.org

Ma tenteaza sa adaug ca urcatul in copac e fara de nici un efect, ursul catarandu-se mai bine ca omul cam peste tot (stanca, copac, povarnis, grohotis etc), alearga mai bine ca omul etc etc...

Cred ca era bine daca v-ati fi retras usor inapoi , ursul fiind cu accente pe teritoriu, de aceea si stresul lui la prezenta voastra!

Ca un pronostic, cred c-ar fi atacat Veverita, chiar daca ea era in copac, ursul fiind si oportunistu'dreaqu si conchid...ati avut noroc!probabil ursul era satul sau a evaluat el gresit situatiaCarpati.org.

Uneori întalnirea cu ursul poate capata accente dramatice...Nici nu stii de ce e-n stare ursul la suparare, caci mormaitul acela prelungit inseamna ca sa parasiti urgent zona!

Oricum, felicitari si pentru c-ati scapat fara nici o zgarietura macar...


Marți, 1 noiembrie 2011 - 13:59  

mkcp
mkcp
Busola
 
7
Da, Zentai, important este sa privim totul cu umor si ironie, detasati. Incrancenarea de orice fel nu e buna.

Despre chestia cu urcatul in copac nu stiu ce sa zic... la bunici, la tara, regula de baza era urcatul in copac, pe ideea ca ursul este si un lenes fara de egal.
De intors era cam greu sa ne intoarcem, ca se plimba intr-un arc de cerc prin fata noastra, noi stand cu spatele la stanca. Probabil, am zis eu, incerca sa ajunga in spatele nostru.
In precedentele mele intalniri nu am intalnit nici unul asa furios si agresiv, nu duc lipsa de lecturi pe tema evitarii ursului dar in situatia de fata nu prea gaseam o iesire. Am avut mare noroc.
Asta vara, la precedenta intalnire, ursul ne urmarise pana aproape de stana din Poiana Zanoaga. Am avut noroc cu cainii de acolo.

Altfel, in discutia ulterioara cu seful Salvamont Zarnesti am inteles ca un coleg de-al domniei sale a patit acelasi lucru fiind tinut in poteca mai mult de jumatate de ora.

Cred ca pocnitorile nu trebuie sa lipseasca din dotarea obligatorie, insa tot caut si nu reusesc sa gasesc. Ma aprovizionez la iarna!


Marți, 1 noiembrie 2011 - 14:18  

misuk
misuk

 
8
“scoate cratita, scoate cratita!” Carpati.org ... polonicul, ceaunul si facaletul.
In ritmul asta pana la sfarsitul anului s-ar putea sa dai peste vreun bigfoot blanos care sa te astepte el cu cratita Carpati.org


Marți, 1 noiembrie 2011 - 14:31  

silvique_ms
silvique_ms
Caraba
 
9
Foarte amuzate citele din primul comentariu. Carpati.org))
Da .... am reusit sa speriem ursul, nu?! Carpati.org
Restul articolului imi e lene sa il citesc, scuze!

Iata si impresia mea despre tura:
http://www.silvique.ro/2011/10/2011-10-22-piatra-craiului-pe-padi
na-caline.html

Adevarat, nimic amunzant!

By the way: cand mergem pe munte, eu si Cata pastram distanta intre noi pentru ca cel din spate ar risca sa vada numai bocanci toata tura. Personal, cand merg pe munte prefer sa am perspectiva de ansamblu si sa fac poze de departe ... ori raman in urma mult, ori o iau inainte.


Marți, 1 noiembrie 2011 - 14:41  

zentai
zentai
Coarda
 
10
@mkcp- ai dreptate.Si eu sunt contra incrancenarii...Mai toate trebile pot fi rezolvate cu umor si detasare. Sa nu ne lipim sufletul decat de partea frumoasa a lucrurilor!Carpati.org


Marți, 1 noiembrie 2011 - 14:49  

mkcp
mkcp
Busola
 
11
@silvique: No, pai am avut eu impresia ca te cunosc de undeva, d-aia ma si holbam atunci la tine, dar nu stiam de unde. Nimic altceva decat: respectele mele!


Marți, 1 noiembrie 2011 - 14:49  

ratza
ratza
Busola
 
12
Totuși, unde ați fost pînă la urmă? În afară de cabană n-am deslușit nimic din text.


Marți, 1 noiembrie 2011 - 15:21  

mkcp
mkcp
Busola
 
13
@ratza: mai conteaza? Traseul a fost cam asa: Plaiul Foii - Curmatura Foii - Poiana Tamaselului - Garofita Pietrei Craiului - Saua Tamaselului - Umerii Pietrei Craiului - Spirla - Plaiul Foii.


Marți, 1 noiembrie 2011 - 15:27  

adriannegoita
adriannegoit..
Caraba
 
14
Tot despre ideea cu urcatul în copac citisem de curând pe blogul lui Mihai Moiceanu. Omul a văzut în Sanctuarul urșilor de lângă Zărnești cât de bine se cațără urșii în copaci. Și de aici concluzia lui, asemănătoare cu a lui zentai.

Cam emoționantă întâlnirea voastră cu Blănilă. N-aș vrea să am parte de așa ceva.

Eu, fără să fi întâlnit atunci un urs supărat (săracul s-a speriat și a dat să plece de cum ne-am intersectat privirile), am intrat un pic în panică. Mai târziu povesteam despre reacția mea cam așa: Dacă doreai să vezi cum reacționează o femeie isterică trebuia să vezi cum am reacționat eu în Valea Albă, sub Verdeață, într-o zi cețoasă de toamnă, când m-am trezit cu ursul la 10- 15 metri, după ce trecusem de excrementele sale proaspăt lăsate în potecă.

Prin urmare, reacția descrisă în articol poate să fie inexactă dar, dacă așa au stat lucrurile, este o reacție de înțeles.

După cum spunea și silvique, important e că ursul s-a speriat până la urmă.


Marți, 1 noiembrie 2011 - 17:43  

mkcp
mkcp
Busola
 
15
@adrian: clar nu e o placere. Desi in vara a fost mai aproape sperietura nu a fost pe masura pentru ca nu mormaia, nu era agresiv, doar s-a tinut dupa noi. Isterici nu am fost nici unul si totusi ne-am pastrat cumpatul chiar si in conditiile in care iesise in poteca si parea ca se apropie periculos. Nu aveam prea multe solutii la indemana, de fugit nici atat ca sigur s-ar fi luat dupa noi.
Noi trebuie sa facem o asociatie pentru cei speriati de ursi Carpati.org.


Marți, 1 noiembrie 2011 - 18:00  

ratza
ratza
Busola
 
16
Eram doar curios.


Marți, 1 noiembrie 2011 - 18:40  

laura_beje
laura_beje

 
17
Trebuia sa pui heavy metal pe telefon Carpati.org Cica solutia asta a functionat intr-un caz cu lupi in Norvegia


Marți, 1 noiembrie 2011 - 18:51  

micro
micro
Caraba
 
18
Ursul se catara categoric mai bine ca omul, datorita "coltarilor" naturali - ghearele de pana la 8 cm lungime. Totusi parerile in privinta catararii in copaci sunt impartite. In timp ce ursuletii si chiar ursacii de 1-2 ani pot face acest lucru cu usurinta, altfel sta treaba cu cei mari.
Unii zic ca ursii adulti nu se suie in copaci, din cauza greutatii corpului. Pare plauzibil, adultii atingand greutati de pana la 400 kg. Altii spun ca depinde de aranjamentul ramurilor copacului - despicand firul in patru. Cert este ca daca nu se catara, tot se poate ridica in doua picioare si intinde labele din fata, ajungand la metri buni inaltime (nu am gasit exact cat). Oricum, nu stiu de ce s-ar sui ursul dupa cineva aflat intr-un copac sau pe o stanca, acesta neconstituind un pericol pentru el. De considerarea omului ca prada nu cred ca poate fi vorba.

Intamplarea povestita mai sus ma face sa rad putin in barba de glumetii care afland ca am un spray cu piper special pentru ursi, ma intreaba "si ce faci cu el, dai ursului sub brat sa nu mai miroasa ?" Carpati.org


Marți, 1 noiembrie 2011 - 19:54  

florinangelescu
florinangele..
Busola
 
19
Cand imi organizati si mie un blind-date cu ursul? Carpati.org


Marți, 1 noiembrie 2011 - 21:10  

mkcp
mkcp
Busola
 
20
@laura: aveam ceva pe telefon dar nu m-am gandit. Ma gandeam cum pana mea sa imi tin pantalonii pe mine Carpati.org.

@micro: foarte tare faza cu sprayul, dar cred ca ar trebui sa iti dai si cu ceva mirodenii, vorbesti intai cu ursul, dupa cum te vrea: fiert, fript, prajit...

@florin: pentru gusturi mai speciale trebuie sa caut un urs pe masura. O ursoaica gaseam mai usor dar un urs... e dificil Carpati.org


Marți, 1 noiembrie 2011 - 21:34  

cornlel999
cornlel999
Caraba
 
21
ursule mori! Carpati.org
sper sa nu am ocazia sa-mi incerc instrumentul de alungat ursi....dar ramane intrebarea pe ce-l testez?
Carpati.org

be cool...be bear....Carpati.org

cred ca ursul era beat mort....parerea mea...Carpati.org
carari cu soare... Carpati.org


Miercuri, 2 noiembrie 2011 - 14:06  

ciobu
ciobu

 
22
treaba e documentata serios.
incercati de exemplu "sings to" aici http://www.youtube.com/watch?v=4ba1BqJ4S2M Carpati.org


Joi, 3 noiembrie 2011 - 09:13  

bobimanta
bobimanta

 
23
Felicitari pentru calm si prezenta de spirit la momentul ala. + pentru umor


Vineri, 4 noiembrie 2011 - 00:12  

mkcp
mkcp
Busola
 
24
@bobi: multumim!
@cornlel: ce instrument ai? Carpati.org


Vineri, 4 noiembrie 2011 - 21:16  

gabysstar
gabysstar

 
25
Mihai a reusit sa descrie foarte haios si amanuntit intamplarea. Desi am gasit ceva sfaturi pe aici despre cum sa procedezi in astfel de situatii, e greu de zis ce sa faci intai si-ntai. Eu una, mi-am dat seama ce buna catzaratoare pot fi.. pentru asta multumesc ursului, fara el probabil nu as fi aflat niciodataCarpati.org Si trebuie sa precizez ca m-am urcat in copac, foarte calma...ca sa nu ma mai zic cum ma intretineam la discutii ba cu seful salvamontului, ba cu un membru al clubului alpin.

Dincolo de alte pareri, vreau sa le multumesc fetelor care au avut rol de " bodyguard" pe langa noi (nu mai stiu exact daca am apucat atunci). Si doar atat, alte comentarii nu-si mai au locul. Cu siguranta daca vom intalni pe cineva in situatia noastra ne vom asuma, la randul nostru, fara nicio remuscare, rolul de "bodyguard".

Trebuie sa precizez ca mi-a placut foarte mult cabana si ma bucur ca am reusit sa ajung, tinand cont ca am mai avut o tentiva esuata, in urma cu 3 luni. Cabana este bine intretinuta, numai buna de petrecut in gasca si hamacul de la foisor face toti banii ( desi nu stim exact daca apartine cabanierului sau turistilor care erau cazati acolo).


Vineri, 4 noiembrie 2011 - 21:20  

drumetu71
drumetu71
Busola
 
26
Taaaare ! Faina faza cu cratita, inca ma dor falcile.


Vineri, 4 noiembrie 2011 - 23:22  

van51
van51

 
27
Daca-mi permiteti o poezie scrisa de mine. Ursule, ursule. De dimineata pn' la apus De oameni sa stai ascuns, Din apus pn' dimineata Sa nu vezi om la fata, De vrei sa mananci ceva, Sa nu te arati prin fata mea De oameni sa te feresti, Ca altfel o mierlesti Cind vei vedea oameni la fata, Sa fugi din calea lor ata Cind vezi fata de om, Sa te ascunzi si dupa pom In padure tu domnesti, Hrana nu mai gasesti, De om nu te mai feresti, Ca la el hrana gasesti.


Sâmbătă, 5 noiembrie 2011 - 16:36  

andreeaa
andreeaa

 
28
Carpati.orgCarpati.org ai tu o faima ...asa un sharm, de atragi patrupedele blanoase dupa tine Carpati.org bine ca reusesti sa le si alungi! fain jurnalul scris, bravo! am ras Carpati.org


Marți, 8 noiembrie 2011 - 22:42  

cornlel999
cornlel999
Caraba
 
29
@mkcp un instrument care dreseaza animale, dar si oameni daca nu se supun...plus ca mai face si zgomot, daca animalul/omul vine la 1m de mine isi va lua o portie de fulgerul lui d-zeu in bot incat va ramane impietrit o perioada..de ajuns incat sa plec linistit in treaba mea... Carpati.org asta in cazul in care nu fuge la prima declansare...poate ne vom intersecta sa-l vezi...carari cu soare


Joi, 10 noiembrie 2011 - 13:55  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0892 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org