Frumusetile Retezatului vara (Muntii Retezat)

Echipa : Sandra ( eu) si Pisti (tatal meu)

NOTA : Desi este o expeditie mai veche , din vara trecuta(august 2009) , sper ca postarea ei sa aduca un strop de seninatate in zilele acestea mohorate de toamna. Pentru mine la vremea respectiva a fost o tura de vis , in care am vazut mult prea putin dupa parerea mea din frumusetile Retezatului vara.

Pozele vorbesc de la sine despre cat de frumos este vara aici ! 

Demult imi doream sa ajung in Retezat , auzind de la parintii mei cat este de frumos acest masiv vara . Asa ca o data planificat concediul , ne-am facut rucsacii si iata-ne la drum . Retezat , here I come :D ! 

Ziua 1 : marti , 18 august : Bucuresti-Subcetate – cab. Carnic – refugiul Gentiana - lacul Pietrele

Inarmati cu ditamai rucsacii(al meu cantarea 10kg , al lui tata 15kg ca el a carat si cortul) si cu ghidul voluminos a lui Nae Popescu despre mtii Retezat(am avut mare noroc cu tatal meu care a studiat cred ca timp de 1 saptamana in fiecare zi ghidul pt a compune diverse trasee/zi ca sa vedem cat mai mult din frumusetile Retezatului) , am calatorit cu trenul- acceleratul de noapte(ora23.45) care a ajuns in Subcetate la ora 7.00 dimineata . Acasa luasem date de pe net legate de transportul din Subcetate spre cabana Carnic ; din pacate dl care trebuia sa vina dupa noi cu o masina a uitat de noi si am asteptat ....si asteptat.... Pana la urma am luat o ocazie pana la cabana Carnic . Am pierdut 1h degeaba. La cab.Carnic am facut un mic popas pt micul dejun , apoi incarcati cu rucsacii in spinare am purces la drum. (ora 11.30). Am inceput urcusul agale pe valea Pietrele , din cand in cand oprindu-ne sa admiram peisajul si cascadele de apa. Urmatorul popas l-am facut la cabana Pietrele , apoi am plecat spre refugiul(actualmente cabana) Gentiana (marcaj triunghi albastru) , unde am ajuns in jurul orei 13.30. Dupa iar un mic popas am purces pe vale in sus . 

De grabit nu ne-am grabit , pentru ca urma sa campam in seara aceasta la lacul Pietrele si pana acolo mai aveam de mers cca 2 ore. Luandu-ne dupa un grup din fata noastra si schimband cate o vorba cu acestia , la un moment am ratat poteca ce serpuia printre jnepeni (cred ca din prea mare entuziasm) si ne-am avantat direct in tufele de jnepenis alternand cu bolovani . Dupa o mica lupta cu jnepenisul , am iesit invingatori si am iesit din nou in poteca. 

La lacul Pietrele am ajuns in jurul orei 16.00 , unde am si ramas . Ne-am instalat cortul ,am mancat , am facut un pic de plaja pentru ca era o vreme superba si am facut poze.

Locul de campare s-a perimetrat cu bolovani legati intre ei cu cordelina de care am legat cani , in ideea ca la noapte ne vor vizita marmotele si sa le auzim . Tare mi-ar fi placut sa surprind una sa o pot fotografia. 

Ziua urmatoare ne astepta o zi lunga si faina : urma sa urcam prin saua Bucurei , sa coboram sa campam la lacul Bucura , apoi sa mergem in excursie sa facem circuitul lacurilor glaciare. Asta era planul pt ziua urmatoareNoaptea tatal meu s-a trezit de nenumarate ori , a iesit din cort sa priveasca cerul instelat de o frumusete aparte . Eu doar mi-am scos nasul pe la 3 noaptea(asta dupa multe rugaminti din partea tatalui meu), apoi m-am bagat la loc in sacul de dormit . La un moment cand a iesit tata din cort s-a impiedicat de cordelina ce perimetra cortul si m-am trezit cu gandul ca ne viziteaza marmotele. Dar nu...era doar tata. De vazut marmote nu am vazut , doar le- am auzit.

ZIUA 2 Circuitul lacurilor glaciare ; traseul nemarcat pana la Taul Agatat , apoi drumul de intoarcere pana la lacul Bucura marcaj bulina rosie ; timpi 7 ore , de la lacul Pietrele - lac Bucura –lac Lia –– lac Taul Agatat – lac Bucura

M-am trezit in jurul orei 8.00 , plina de entuziasm pt ce urma sa facem azi. Soarele stralucea de mult pe cer . La ora 10.00 am pornit spre saua Bucurei , iar dupa cca 1 ora puteam admira de sus , din sa , lacul Bucura . Pe potecuta spre saua Bucurei ne-am intersectat cu o cireada de vaci , care ne-au mai incetinit un pic . Unele dintre ele parca erau desprinse din reclama cu vacutele de la Milka :)

O data ajunsi la lacul Bucura , am poposit mai mult pt a ne instala cortul ; locul de campare este f dragut amenajat , fiecare loc de cort fiind marcat printr-un parapet de piatra de forma dreptunghiulara . 

Apoi , cu rucsacii mult mai usori in spinare(am luat la noi doar mancare,hainele ni le-am lasat in cort) , am pornit-o agale intr-un circuit al lacurilor glaciare din imprejurimi . Primul vazut a fost Lia , apoi mergand pe poteci nemarcate , am luat-o din lac in lac : Viorica , Ana , Florica si Taul Agatat. Foarte frumoase aceste lacuri glaciare .

Unul dintre lacuri este in forma de inimioara ; se ogindeau norii de pe cer in el...

La ultimul am ajuns urcand cca 1 h pe o vale formata in proportie de 90% din bolovani imensi . Lacul era ascuns dupa o sa , iar in fundal se profila foarte frumos muntele Judele.

Cu acest prilej am invatat sa fac echilibristica printre bolovani , ceea ce mi-a prins bine pt ziua urmatoare , cand am urcat pe vf Papusa si Peleaga . Ne-am intors pe seara inapoi la lacul Bucura , iar dupa ce am mancat , m-am bagat in sacul de dormit si pana a 2° zi am dormit ca un bebelus. 

Ziua 3-a : lac Bucura – vf. Peleaga – vf Papusa – lacul Gales – cab. Gentiana ; timpi cca 9 h Ne-am trezit din nou in jurul orei 8 , iar la 10 am purces la drum , spre vf. Peleaga(marcaj cruce galbena) . La inceput am trecut pe la cabanuta salvamontului , unde am stat un pic de vorba cu baietii de la salvamont despre traseul pe care ni-l propusesem sa il facem si ne-am trecut in caietul “magic” datele personale , traseul si ora la care am plecat. Acestea fiind zise , am purces la drum. Peisajul mirific in cele aprox 2 ore de urcat pana pe varf. Fata din aprilie cand mai fusesem cu scoala de ghizi si urcasem dinspre saua Bucurei , acum am urcat direct pe firul vaii. La inceput , potecuta serpuieste usor , urmeaza apoi urcusul pe bolovanii selenari.

Pe varf , peisajul nu a fost prea mirific din cauza cetii care incepuse sa se lase . Am admirat noi privelistea cat s-a putut , apoi am coborat spre sa ca sa urcam spre vf. Papusa.

....pe varful Peleaga....

unele formatiuni stancoase par capete de sfinxi...

Aici urcusul mi s-a parut mai dificil : timp de cca 45 am urcat din bolovan in bolovan. Si imi simteam picioarele obosite , dar nu vroiam sa renunt in ruptul capului . Imi tot ziceam hai ca poti, mai este un pic

am reusit...sunt pe Papusa....I.m so proud :)

Pe varful Papusa , dupa un mic popas de masa , am stat in cumpana daca sa o luam spre lacul Gales pe varianta vf. Papusa-saua Tapului – Portile Inchise – saua vf. Mare(timpi 1h 30min) , este un traseu dificil cu pasaje ce necesita cunostinte de alpinism , sau sa alegem varianta usoara , aceea de a cobori din nou in saua Pelegii si de a cobori in josul vaii Rele. Cum eram deja obosita si ma dureau genunchii si gambele , am ales varianta a 2a. In caldarea vaii Rele se coboara pe o potecuta ce serpuieste usor (marcaj banda rosie) , apoi se urca in saua Zanoagelor , de unde se coboara iar spre lacul Gales. Ca timp am facut cca 2h30 min. Peisajele f faine , desi erau valatuci de ceata ; eu ma simteam parca pe un alt taram , unul de basm , in care te astepti sa apara de undeva zmeii cei rai. 

 lacul Gales...

Cand am ajuns la lacul Gales ,cel mai spectaculos lac glaciar dupa parerea mea, eram deja superobosita , genunchiul stang imi facea probleme, noroc ca am avut genunchiera la mine , tata a propus sa ne intoarcem la lacul Pietrele prin caldarea Pietrelor , pt a ajunge ulterior la lacul Bucura unde aveam cortul instalat. Imi propusese inital sa urcam din nou pana pe vf Peleaga si apoi sa coboram spre lac pe unde urcasem de dimineata , dar eu nu mai eram in stare. Si a scos el ghidul si harta si s-a orientat dupa busola....si mi-a zis vezi directia ? incolo tre sa o luam. Traseul era nemarcat , ca de obicei (remember RT valea Cerbului cu coborare pe v. Morarului) + ceata . M-am intrebat ce o sa se intample si de data asta , dar neavand alta alternativa l-am urmat. Am urmarit un traseu marcat la inceput cu triunghi galben , apoi cu momai (movilite de bolovani). Evident ca am ratat directia si in loc sa ajungem in saua Pietrele , am coborat mult mai jos.

Mai exact la un drum forestier unde dupa multe bajbaieli am dat de primul indicator : cab. Pietrele-ref. Gentiana 30min. Sa imi vina rau cand am vazut cat de jos am putut ajunge. Eram superobosita si tot ceea ce vroiam era sa ajung la cabana cea mai apropiata sa mananc , sa zac si sa dorm . Am ajuns la Gentiana pe la 20. 30 , tata ar fi vrut sa continuam pana la Bucura (uneori ma intreb de unde are atata energie) , dar cum eu eram franta de oboseala , am poposit aici peste noapte. Am stat la masa cu un grup foarte de treaba cu care am stat la povesti , ne-au hranit ( noi aveam la noi doar un pachet de paine prajita si o conserva de pate la noi) si ne-au dat cate o cana cu vin. Mi s-a parut cel mai bun vin baut vreodata. Am simtit cum patrunde in oase si ma incalzeste. La ora 22 s-a dat singerea. 

Ziua 4-a : ref. Gentiana – lac Bucura si drumul inapoi pana in Subcetate. 

M-a trezit tatal meu pe la 7.... ce face marmotica mea? cum a dormit? Hai sus ca trebuie sa urcam sa ne recuperam cortul de la Bucura.....Deci...de voie,de nevoie a trebuit sa urcam din nou in saua Bucurei si apoi sa coboram la lac ca sa ne recuperam cortul. Noroc ca si azi a fost o vreme splendida.

Ne-am intalnit cu multi pe masura ce urcam(ei coborau) ,inclusiv cu vecinii de cort carora le-am povestit peripetiile noastre din ziua precedenta.

In jurul orei 11.30 am fost la lac – happy me – food , cofee & spalare la parau. Refreshment :D

Pana pe la 13 am lenevit ,iar apoi ne-am strans lucrurile si cortul si cu rucsacii in spinare am pornit iar pe traseul de coborare. Coborarea pe valea Pietrele mi s-a parut o vesnicie pana la cabana Carnic , unde am ajuns in jurul orei 18. Surpiza a fost ca semnal la tel nu aveam si nici urma de microbuze.... :( norocul nostru ca dupa 30 min de stat s-a auzit motorul unui microbuz. Nu de alta , dar aveam un tren de prins. Am ajuns in Ohaba cu cca 30 min inainte de sosirea trenului , am mai lenevit pe iarba si am fost foarte happy cand am auzit suieratul trenului cu care urma sa ne continuam calatoria , spre Cluj , spre locurile mele natale unde ma asteptau alte surprize – aplicatii de escalada.

Duminică, 10 octombrie 2010 - 22:28 
Afisari: 4,692 


sandra