Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Septembrie 2022
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930

Octombrie 2022
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Online

Vremea
Varful Buila
Muntii Capatinii

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Fricile montaniardului, analiza pe caz. De data asta prin Padinile Frumoase. (Muntii Piatra Craiului)

Mie pe munte cel mai mult mi-e frică de fulgere și de urs, dar mai mult de fulgere. Revenind la titlul articolului subiectul analizat sunt EU, altul mai bun nu am găsit. Poate pentru că am și multe temeri în special pe munte. Atât de multe că în viața de zi cu zi nu mai am loc de altele. La asfalt sunt Duncan MacLeod. Ar fi: frica de urs, de fulger, de întuneric, de mers în număr restrâns, de dormit la cort, de pasaje expuse. În plus simt că am fobia lanțurilor – cum le văd atârnând pe perete cum mă apucă bâzâitul. Dar mă tratez prin expunere repetată la sursa temerii. Dacă nu iese tratamentul mai capăt și altele eventually sau le cronicizez pe cele existente. Noi să fim sănătoși și la înălțimi voioși. 


Acum când le văd strânse grămadă într-o enumerare constat că sunt multe frici. O parte din ele mi le-am confruntat timp de două zile în Piatra Craiului. Nu cred că există munte care să îmi solicite limitele mai mult decât Crăiuțul. Traseul îl știam destul de bine mai puțin coborârea de la Ascuțit prin Padinile Frumoase:


- Vineri, la lumina lunii: Fântâna lui Botorog (820 m) - Poiana Zănoaga - Cabana Curmătura (1470 m) [marcaj BG].

- Sâmbătă in bataia soarelui: Cabana Curmătura (1470 m) [marcaj BG] - Șaua Crăpăturii (1620 m) - Vf. Turnu (1923 m) - Vf. Ascuțit (2150 m) - Padinile Frumoase [marcaj TA] - Cabana Curmătura.

- Duminică (pe luna, pe soare… oricum nu mai conta): Cabana Curmătura (1470 m) - Șaua Crăpăturii (1620 m) [PA] - Vf. Piatra Mică (1816 m) [PA] - Poiana Zănoaga - Fântâna lui Botorog [BG]


Pornit-am șase din Botorog via Poiana Zănoaga pe la orele 22.00. O parte din trupă era deja la Cabana Curmătura și restul urmau să urce sâmbătă dimineața. În total am fost peste 25 de persoane cred. Mereu se strâng mulți în turele marca “Prin munți cu AMC” (http://asociatie.carpati.org/). Că-s faine, nu de alta (reclame, reclame, reclame).


Printre cei șase se aflau și câteva suflete cu frică de mers noaptea pe coclauri. Persoane importante, nu spun cine. Fapt pentru care numitul Vlad s-a îngrijit din proprie inițiativă de întreținerea atmosferei spunând bancuri mai mult sau mai puțin deochiate care plăceau mai mult sau mai puțin audienței. Asta cu plăcutul oricum era ultima lui problemă. Monumental mi s-a părut cel cu diferența dintre ursul grizly și ursul brun carpatin. Senzația la sfârșitul bancului a fost de fiori pe spate și de râzi tu dar nu e râsul tău. Păcat că nu mi-l mai aduc aminte dar cu proxima revenire a memoriei îl voi “raconta”. Traseul l-am parcus în timp record, noaptea mereu dă aripi și scurtează timpii. Nu e de la teamă, doamne feri.


 Din octombrie când a avut loc tura până acum la momentul scrierii am mai parcurs câteva trasee pe întuneric cum îi place liliacului și se pare că perseverența în cazul mersului la frontală dă roade. Mă mai ia tremuriciul la o adiere mai puternică dar din ce în ce mai rar și cu din ce în ce mai puține suspine. Ritmul de mers în schimb se păstrează alert, bat recordurile de pe tăblițe. 


Sâmbătă de dimineață trezirea s-a dat greu, cel puțin pentru mine. O supradoză de cafea m-a pus pe picioare, savurată cu ochii la calcarele crăiești și cu gândurile la lanțurile iadului ce mă așteptau zâmbind machiavelic. Imaginația mea fără margini mă face să închid ochii, să scutur puternic capul și să zic: hai că ești puternică, du-te și fă-ți bagajul. Apoi bagă-te la loc în pat, poate nu observă nimeni că absentezi. N-a fost să fie, nu știu cum naiba dar sunt o populară și jumătate. Și modestă după cum se vede.


Până în Șaua Crăpăturii și după, până la primul grohotiș și prima ascensiune cu lanțuri, totul a mers ca pe roate. Nici pâs nu ziceam. Nu a durat mult. În caz că nu mă știa toată lumea m-am asigurat la primele cabluri că sunt remarcată de toți participanții la trafic, nu conta că sunt sau nu cu noi în tură. Mi-am făcut prieteni noi, ce mă încurajau cu spor. Mă simțeam în centrul atenției. Mai târziu am aflat că se făcuseră și pariuri în care cota mare era pe ideea că mă întorc din drum. Retragerea fusese o opțiune recunosc dar nu mai intra în calculele mele după ce Luminoasa și Obyy au reușit să mă cocoațe / tragă pe primele cabluri. Descățăratul e ceva ce îmi face cele mai negre coșmaruri să fie vise în inocente nuanțe rozbonbon de Barbie așa că înainte tovarăși. 


Ce a urmat e … istorie. Scâncete, oftaturi, moace triste, zâmbete victorioase, pereți îmbrățișați cu frică, părți dorsale târâte pe stânca în timp ce privirea încremenită scruta hăul ce se așternea în față, iar scâncete, iar … tot tacâmul. Până la Ascuțit tot așa am ținut-o. Noroc că oamenii au răbdare sau sunt eu simpatică și de aia mă suportă. Sau ambele. Eu dacă eram în locul lor m-aș fi lăsat acolo vreo oră poate poate mă vindec. Dar tot eu zic că vindecare în acest caz nu există, e cronică boala. Din fericire sunt atâția munți pe care pot să îi parcurg fără să trăiesc himerele Craiului.


La Ascuțit gașca s-a despărțit cu promisiunea rapidă a revederii. Câțiva au luat drumul spre Țimbale iar restul au luat drumul somnului pe iarbă. Fain să lenevești la peste 2000 de metri, încălzit de soare și cu ochii desfătați de frumuseți. Tot am mai fi stat dar pe de altă parte tot mai bine e să ajungi pe lumină la cabană și să îți potolești stomacul și poftele. Plăcintă cu urdă a Retei ne chema spre vale ca un magnet. 


Padinile Frumoase își merită numele. Păcat ca ochii trebuie sa fie mai mult la drum decat la peisaj. Altfel riști o rupere de gât de mai mare frumusețea, coborârea fiind bruscă și dintr-odată. . De sus traseul îmi părea scurt, gen uite acu ajungem. Dar pe măsură ce am intrat în pădure și aceasta nu se mai termina și apoi mai traversam o vale cu grohotiș și apoi iar pădure și apoi iar pădure și pădure și pădure și foame și forestier și foame mare și… uite cabana. La sfârșit eram atât de lihnită încât nu mai îmi pasă că străbătusem o grămadă de pădure în două persoane. Concluzie firească: foamea bate frica. Câteodată. Bine de știut. 


Noaptea a fost scurtă pe motiv că m-am băgat la somn târziu și cât am dormit a fost prost și pe sponci din cauza căldurii excesive. Curgeau apele pe mine de ziceai că am făcut scuba diving toată noaptea. Dimineața am simțit-o în ceață, cu ochi împăienjeniți și capul cât o baniță. Mă împiedicam de orice întâlneam în cale. Supradoza de cafea n-a lipsit dar nu prea m-a ajutat, mai mult a accentuat starea de oboseală. Aceasta s-a continuat până la prânz când aproape decisesem că renunț la ascensiunea Pietrei Mici și aștept trupa în Poiana Zănoaga. 


Nu știu cum de m-am răzgândit dar și acum regret momentul. Porțiunile de lanțuri le știam că în palmă, făcusem traseul de multe ori, nu ar fi trebuit să întâmpin probleme. Ceea ce n-a fost să fie. Oboseala cumulată cu presiunea din exterior (hai Andreea, hai că poți…) a făcut din mine un butoi cu pulbere care a explodat fără drept de apel la ultimul lanț. Victime n-au fost multe dar și ce le-au auzit urechile… După dezamorsare am continuat relaxată drumul, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Învățătură de minte oricum mi-a fost, să nu abordez obosită traseele pe care le știu dătătoare de fiori decât dacă nu am încotro. 


O mică pauză pe vârful Piatră Mică cu ochii pe Măgura ispititoare, coborâre aproape de-a berbeleacul până în Zănoaga, iar o mică pauză și... un week-end fain în Crai s-a încheiat, multe limite mi-am atins și câteva promisiuni mi-am făcut. Să vedem cum le voi îndeplini. Creasta Sudică e una dintre ele. Și “La Lanțuri” dacă mă țin gladiolele.


Poze si poate mai multe trairi, asta daca se mai poate, gasiti aici: http://aradeanca.com/fricile-montaniardului-analiza-pe-caz-de-data-asta-prin-padinile-frumoase/



Luni, 10 februarie 2014 - 22:24 
Afisari: 3,066 


Postari similare:





Comentariile membrilor (13)

yo6ial
yo6ial
Coarda
 
1
Bravo că lucrezi la atenuarea fricii prin expunere repetată. Este una din cele mai eficiente metode de tratament.
Poate ai mai putea diminua sau chiar elimina din temeri dacă iei în considerare că un om oarecare are o șansă în zece milioane să fie lovită de fulger, direct sau indirect, cu șanse mari de supraviețuire, versus una din cincizeci de mii să fie accidentată mortal de un autoturism.
Iar ursul are un dispreț deosebit față de specia umană și se străduiește să privească omenirea cu posteriorul.
Sunt șanse mai mari să rămâi fără portofel în tramvai decât să vezi un urs hotărât să te mototolească. Cu șanse și mai mari să se răzgândească pe drum. Ursul, nu hoțul.

Mie mi-e frică de alice, motociclete și drujbe. Pe munte.
Nu prea ține figura cu terapia șoc... Carpati.org

Ture faine, fără frică!
Sau cu frică. Pentru că frica păzește pepenii.


Marți, 11 februarie 2014 - 22:02  

yo6ial
yo6ial
Coarda
 
2
*o persoană oarecare. Scuze.


Marți, 11 februarie 2014 - 22:04  

balbarau
balbarau
Busola
 
3
La fulger m-ai incurajat dar problema Mos Martinez e mai greu de depasit in cazul meu Carpati.org. Tare comparatia cu hotul de buzunare

Multam de comentariu. Ture faine si la tine. Fara alice, motociclete si drujbe Carpati.org


Miercuri, 12 februarie 2014 - 10:19  

odin
odin
Rucsac
 
4
Bancul e asa:
stii ce urs a trecut: urs negru (baribal) ca lasa excremente; daca e grizzly, in excremente mai gasesti resturi de oase, resturi de rucsac, sparturi de fluier...si excrementele miros tare a spray cu piper folosit pt apararea impotriva ursului grizzly

Vorba lui Alex...ursii sunt foarte simtiti, nu vor sa te deranjeze. E normal sa ai frica, numai nebunii nu au frica. Suntem multi care mergem solo de multe ori, ne-am obisnuit cu ideea, stim cam cum sa evitam (teoria) dar frica tot ramane. Tine minte, frica pazeste bostanii. Frica e buna dar sa nu ajungem in starea sa luam haloperidol Carpati.org

In rest, ture faine.

PS: unde e jurnalul ala cand a ramas puiul in pom si grupul a trecut de el? Tipa unul: "Bah...vine ursoaica din vale dupa pui ! " Carpati.org


Miercuri, 12 februarie 2014 - 20:30  

yo6pnc
yo6pnc
Caraba
 
5
Stii cum ii vorba, mai in gluma, mai in serios... de ce ti-e frica, nu scapi! Carpati.org


Joi, 13 februarie 2014 - 01:00  

balbarau
balbarau
Busola
 
6
@Odin - daaa, cam ala era bancul. Dar Vlad il zice mai bine Carpati.org. La PS nu raspund ca nu eram de fata. Mai bine.

@yo6pnc - Tibi mama, uitasem de vorba asta minunata Carpati.org


Vineri, 14 februarie 2014 - 00:29  

dily
dily

 
7
Fulgerul e o amenintare foarte serioasa pe munte, nu i de joaca, dar, daca stii cum sa te adapostesti si sa eviti problema nu ai de ce sa te temi...cat despre urs....depinde. Eu am vazut multi ursi in special in apropierea cabanelor, la gunoaie, in Brasov in spatele blocurilor, chiar si celebra ursoaica alergata de jandarmi pe drumul spre cota 1400. Daca dormi cu mancare in cort sau s a gatit in cortul respectiv recent si te afli in zone unde sunt ursi gunoieri ai sanse foarte mari sa te intalnesti cu ei....nu sunt foarte periculosi dar e neplacut sa dormi in cort si sa te trezesti "scuturat". Niciodata un urs salbatic nu v a veni peste tine, cu cat esti mai adanc in padure cu atat esti mai in siguranta...regula este sa nu dormi cu mancare langa tine. Nu e indicat nici sa o legi in copacul aflat la 20m de cort.....ci mult mai departe.
Faptul ca mergi cu un grup mare iti da o falsa siguranta....atat in ceea ce priveste intalnirea cu animale cat si alte situatii. Frica e ceva normal, toti o avem...e destul de greu sa gasim leacul potrivit pentru ea.


Vineri, 14 februarie 2014 - 00:53  

lauramatei
lauramatei
(admin)

 
8
Curaj, Andreea! Carpati.org De urs si fulgere, dincolo de ce TREBUIE si e elementar sa faci tu ca sa te pazesti (banuiesc ca teoria o stii, n-am sa-ti dau nici un sfat necerut, ci doar daca ceriCarpati.org ), te mai apara si...altcineva. N-am zis sa fii inconstienta, dar incearca sa indepartezi scenariile negative, crezand in cele pozitive.

Despre teama de pasajele "datatoare de fiori", ce bine te inteleg! E corect cum ai gandit, ca nu trebuie sa le abordezi pe un fond fizic sau psihic sensibil; si la mine am constatat asta. Si da, cred ca se trateaza exersand, dar cu mare grija. In afara cazului unui rau de inaltime patologic, care nu stiu daca e bine sa fie tratat fortand ceva, pentru ca banuiesc ca e mai greu de controlat. Specialistii ma pot contrazice.

Ture faine si numai bine!


Vineri, 14 februarie 2014 - 08:57  

balbarau
balbarau
Busola
 
9
Multumesc de incurajari.

Ture faine si voua. Sa ne vedem fara frici sus la inaltimi Carpati.org


Luni, 17 februarie 2014 - 07:30  

onoflor
onoflor

 
10
Anul trecut ne-a prins ploaia la intoarcere de pe Moldoveanu . De la Podragu - Nerlinger - Trei pasi de moarte - Fereastra Zmeilor ne-a plouat intr-una insa fara fulgere .
Anul acesta avem in plan Negoiu prin Serbota - Custura Saratii . Care ar fi cea mai eficienta protectie impotriva fulgerelor in cazul in care te surprind intr-un loc precum Custura Saratii . Vreme faina si ture implinite !


Joi, 20 februarie 2014 - 15:37  

yo6ial
yo6ial
Coarda
 
11
@onoflor: Prin custură au pus cabluri. Deci cea mai eficientă metodă e compusă din câteva rugăciuni. Carpati.org


Joi, 20 februarie 2014 - 15:41  

onoflor
onoflor

 
12
Multumesc . ma voi gandi la cateva rugaciuni . Vreme buna !


Vineri, 21 februarie 2014 - 08:28  

johnnyyy
johnnyyy

 
13
Andreea, pot spune doar doua lucruri: "Pastreaza-ti frica pentru tine, dar imparte curajul cu altii."
(Robert Louis Stevenson) si Fa lucrul de care te temi cel mai mult si frica va disparea.
(David Joseph Schwartz).


Sâmbătă, 22 februarie 2014 - 22:38  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0802 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2022) www.carpati.org