Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Septembrie 2020
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930

Octombrie 2020
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Online

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Flori pentru 40 de ani de ,,Mecanturist”. (Muntii Macin)


   Clubul montan ,,Mecanturist”-Galați a fost înființat în anul 1977 din inițiativa studenților de la Facultatea de Mecanică a Universității ,,Dunărea de Jos”. Iar ca un mic amănunt, eu am început să iau parte la activitățile clubului din toamna anului 1980, când eram student în anul II la Nave.

   Povestea avea să se reînnoade peste ani, și asta și mulțumită prezentului site ,,Carpati.org”. Pentru că lucrurile au stat cam așa: în anii 2009-2010 eram mai mulți useri carpatiști galațeni care nu ne cunoșteam și în realitate, face-to-face.

   Cineva a avut o inițiativă în acest sens și într-o joi seara ne-am întâlnit pe terasa unui restaurant din oraș. Așa ne-am cunoscut cu Doina Popa, Dan Popa, Cătălin Florescu, Lucian Balanică, Alex Grigoraș, Edi Munteanu, Adrian Petroiu, Nicușor Ciocănel, Ștefan Bako, dar și prietenii mai vechi Marin Baltă și Costel Ceapchi.

   Și cum noi ne tot întindeam la vorbă, la povestiri, dar și la planuri pentru viitoare ture împreună, le-am sugerat noilor prieteni ca urmatoarea noastră întâlnire să o facem la restaurantul unui prieten, acest prieten fiind și primul președinte al unui vechi club montan al studenților gălățeni, adică al vechiului ,,Mecanturist”.

   Astfel că în următoarea săptămână deja propuneam, împreună cu Horia Axinte, ca noul nostru grup de oameni de munte gălățeni să preia vechiul nume ,,Mecanturist”, cu toata ,,istoria” sa de glorii...

 

   Socotind rapida trecere a anilor, am hotărât ca aniversarea a 40 de ani de la înființarea Clubului montan ,,Mecanturist” să o sărbatorim în perioada 12-14 mai 2017, printr-o întâlnire la o tabără de corturi în hotarul localității tulcene Greci, la intrarea în Parcul Natural Munții Măcinului.

   (Interesant este că localitatea Greci este de fapt una a etnicilor italieni, aici găsindu-se și o biserică catolică italienească, cu hramul ,,Sfânta Lucia”, de la Monument, în dreapta.)

   Datorită numărului mare de participanți la sărbătoare, s-a hotărât ca încă din prima zi să se facă mai multe drumeții, ateliere de escaladă, plimbări cu caiacele pe Brațul Măcin etc.

   Eu am ales să merg pe Muntele Consul și, prezentându-mi oferta strigând din toți rărunchii, am reușit să înjghebez un grup de circa 30 de participanți la tură.

   Am mers cu mașinile până la drumul dintre localitățile Alba și Iulia, în locul unde există un podeț metalic de trecere peste apa raului Taița.

   Pentru a da o tușă de culoare și textului, menționez și numele vechi, turcești ale celor două localități: Alba se chema înainte ,,Accadân”, adică ,,Acul Doamnei”, iar Iulia se chema ,,Cineli”.

 

   După trecere peste apele celui mai însemnat râu dobrogean prindem cărările de oi ce ne vor scoate în culmea principală a Muntelui Consul, în partea sa de sud-est.

 

/Bujori/img_5161-jb.jpg

 

   Ajunși pe culme încercăm și o primă fotografie de grup, măcar cu cei care nu o luaseră prea tare înainte...

 

/Bujori/img_5167-jb.jpg

 

   Dealul Consul este un ..insellberg” solitar, adică un martor de eroziune rămas izolat în aria unor depresiuni mai joase, astfel că și spre sud se întind suprafețe agricole, acum la vremea rapiței înflorite.

 

/Bujori/img_5171-jb.jpg

 

   Ce aveam să întâlnim pe acest picior de munte sudic avea să fie o surpriză și pentru mine, pentru că, deși urcasem pe Consul în nenumarate rânduri, niciodată nu ajunsesem aici pe la mijlocul lunii mai, la vremea înfloririi Bojorului de pădure, numit și Bujorul românesc (Paeonia peregrina).

 

/Bujori/img_5189-jb.jpg

 

   Se dovedește încăo dată că Muntele Consul e plin de culoare, pe lângă rocile sale, riolitele și porfirele de culoare roz, verzuie, ori albastru-cobalt, acum și poienile sunt de un roșu-aprins.

 

/Bujori/img_5192-jb.jpg

 

   Așa că acest jurnal poate fi și o invitație pentru jumătatea lunii mai a fiecarui an în vremea înfloririi bujorilor...

 

/Bujori/img_5196-jb.jpg

 

   Mai sus peisajul redevine arid, ramânând ca doar departările să merite sa fie privite...

 

/Bujori/img_5197-jb.jpg

 

   ...Ca această ,,acuarelă” dinspre Lacul Horia și vârfurile Suligata și Crapcea.

 

/Bujori/img_5198-jb.jpg

 

   ,,Poza de vârf”, la cei 333m alt. ai Vârfului Consul.

 

/Bujori/img_5205-jb.jpg

 

   Întâlnim și alte ,,grădini suspendate” imediat sub vârf, pe fața sa sudică.

 

/Bujori/img_5212-jb.jpg

 

   Bineînțeles că nu luăm cu noi decât imaginile...

 

/Bujori/img_5217-jb.jpg

 

   Vârful de 333m alt. se mai numește și Consul I, urmând ca după o înșeuare largă să mai urcăm și pe Vârful Consul II.

 

/Bujori/img_5218-jb.jpg

 

   Cealaltă trecere peste Taița, cea din amonte, e ceva mai rudimentar construită, dar parcă mai plină de farmec.

 

/Bujori/img_5233-jb.jpg

 

  

   După o prima seară culturală la focul de tabără, unde am foat susținuți de Primăria Greci cu stație de amplificare, formație folk-rock, dar și tarabe cu mici și bere, în a doua zi grupul nostru merge pe măna Smarandei, în căutarea bujorilor înfloriți și prin pădurile de tei de dinsus de Izvorul Cozluk.

 

/Bujori/img_5257-jb.jpg

 

   Așa că am trecut cu mașinile pe lângă ,,Copacul lui Mircea Bezergheanu” de lângă Pietrele Măriei și le-am lăsat în drept cu intrarea în traseul de prin Cheile Chediului.

 

/Bujori/img_5258-jb.jpg

 

   Față de ieri, când zările luminate te făceau să lăcrimezi de atâta soare, de data asta pădurea e mai întunecată și mai umedă.

 

/Bujori/img_5306-jb.jpg

 

   În pădurea verde... am încercat o poză de grup pe malul unui enigmatic lac descoperit acum în mijlocul teilor proaspăt înverziți.

   Apa lacului e cam întunecată și acum e acoperită cu o pudră galbenă, de la polenul de cucută crescuta aici cât casa.

 

/Bujori/img_5312-jb.jpg

 

   Și în acestă pădure am gasit bujori înfloriți, dar aici ei erau mai rari și crescuți înalți, printre neamurile de plante ale pădurii.

   O floricică albă, mai delicată, în acest semiîntuneric al pădurii.

 

/Bujori/img_5316-jb.jpg

 

   De la Izvorul Cozluk am ieșit în culmea principala a Munților Macin, pe care am urmat-o o vreme spre sud, apoi am prins Drumul Grecilor pentru a ne întoarce în tabară,  prin poienile de sub munte.

 

/Bujori/img_5335-jb.jpg

 

   Aici grâul crește ca în legendele medievale, când calul și călarețul abia se puteau orienta fară gps...

 

/Bujori/img_5339-jb.jpg

 

   Pe stanga vedem un bordei ascuns lânga Pietrele Mariei, semn că ne apropiem de tabară...

 

/Bujori/img_5372-jb.jpg

 

 

   În această a doua zi, întorși la corturi ne-a fost cu mult mai bine...

   Horia Axinte, împreună cu voluntarii de la clubul ,,Rotary”-Galați au pregatit vreo patru ceaoane cu fasole cu carnați, cei întorși din ture fiind omeniți astfel cu câte un gât de țuică, un castron baban de fasole și castraveciori de la oțet.

   Păi dacă ,,Mecanturistul” a primit atâtea flori la a 40-a aniversare a sa, trebuia și ,,el” să iasă la interval și să-și cinstească oaspeții.

   Și la noul foc de tabară a fost bine...

   Mi-a rămas în minte imaginea cu Coco strângând bine la piept un pet de 5 litri, care ieri era plin-ochi cu coniac de Targu-Bujor (,,L-am adus de acolo pentru a fi în ton cu flora...”) și în care acum abia mai clipoceau două-trei lacrimi pe fund...

 

   La invitația pe care eu am lansat-o aici, pe Carpați.org, au răspuns cinci carpatiști bucureșteni: Raluca Cristian, Eugen Popovici și Irina Grosu cu copii.

   Pentru a treia zi am rămas ceva mai puțini în tabară, dar numai buni să punem de o tură spre Vârful Țuțuiatu.

   Din tabară am luat-o de-a coasta, peste picioarele vârfurilor Racova și Tăpșanu.

 

/Bujori/img_5043-jb.jpg

 

   Copii aveau ochi și pentru lucrurile mai marunte, cum ar fi această omidă a fluturelui Coada rândunicii.

 

/Bujori/img_5046-jb.jpg

 

   Ori pentru florile de Codița șoricelului galbenă,  o plantă endemică pentru Munții Măcinului.

 

/Bujori/img_5047-jb.jpg

 

   Am băut apă rece de după ușița metalică a Izvorului lui Pralea.

 

/Bujori/img_5065-jb.jpg

 

   Și în cea de-a treia zi am întâlnit Bujorii de pădure, de data aceasta pe pantele sudice ale Vârfului Țuțuiatu.

 

/Bujori/img_5091-jb.jpg

 

   Poza de vârf într-un cadru cunoscut tuturor...

 

/Bujori/img_5096-jb.jpg

 

   De pe vârf ne-am întors din nou în șaua dintre Țuțuiatu și Ghinaltu, printre exemplare de stejar răpuși doar de trecerea anilor...

 

/Bujori/img_5099-jb.jpg

 

   Muntele Ghinaltu, cel răvașit de carierele de granit, vazut acum din perspectiva unei tufe de bujori...

 

/Bujori/img_5102-jb.jpg

 

   Pe Ghinaltu coborâm în diagonală pe fața sa sudică.

 

/Bujori/img_5127-jb.jpg

 

   În fața noastră se desfășoară localitatea Greci, cea mai mare comună din judetul Tulcea.

 

/Bujori/img_5133-jb.jpg

 

   Repede la vale... Parcă zburăm!...

 

/Bujori/img_5137-jb.jpg

 

   Poteca ne duce așa, pe sus, pănă deasupra taberei noastre.

 

/Bujori/img_5139-jb.jpg

 

   Se spune că un asfințit specaculos e promisiunea soarelui pentru o a doua zi frumoasă...

   Iată asfințitul din prima seară.

 

/Bujori/img_5148-jb.jpg

 

   Și asfințitul și din cea de-a doua seară.

 

/Bujori/img_5149-jb.jpg

 

 

 

   Iar serile frumoase, dar mai ales cele trei zile de neuitat, speram să fie o promisiune pentru înca 40 de ani de ,,Mecanturist” gălățean!

 

 

 

 




Marți, 23 ianuarie 2018 - 12:45 
Afisari: 1,530 


Postari similare:





Comentariile membrilor (6)

rupi2003
rupi2003
Caraba
 
1
Salut.
"Am băut apă rece de după ușița metalică a Izvorului lui Pralea."
Cand campam la catarare pe valea Racova treceam seara peste deal si coboram sa luam apa dintr-un izvor similar caruia Dana ii parca ii spunea Izvorul lui Mos Matei.
Pare a fi acelasi cu cel din imaginea in acest jurnal si din postarea de pe site-ul clubului (http://www.mecanturist.ro/2013/10/07/muntii-macin-tura-combinata
-trekking-climbing/).
Pralea era un alter ego al lui Mos Matei?
Adi


Marți, 23 ianuarie 2018 - 14:23  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
2
Asa este, e vorba de acelasi izvor, cu doua nume.
Numele de Izvorul lui Pralea i l-a dat Dan Tudorache, iar poiana din imaginea de dinaintea izvorului, din jurnalul mentionat de tine, a fost denimita ,,Poiana Noastra" de catre Vova Titisnaider, cei doi facand parte din Clubul ,,Danubius", club galatean inca si mai vechi decat ,,Mecanturistul".
Ca o parere personala, cred ca ambele denumiri ale izvorului sunt nefondate, cu siguranta acesta fiind menajat de mesterii pietrari italieni care lucrau in zona. Dealtfel exista si acum un alt ,,Izvor al Italienilor" la nord de Varful Tutuiatu.


Marți, 23 ianuarie 2018 - 14:57  

urlea2002
urlea2002
(admin)

 
3
Multi ani sa traiti, sa fiti sanatosi si viosi si sa aveti parte de cat mai multe ture reusite!!!


Marți, 23 ianuarie 2018 - 16:12  

senty
senty
(admin)

 
4
Frumoase amintiri Gigi, placut jurnal. Mi(ne)-ar fi placut sa mergem si noi in ture cu tine dar planurile (sau planetele) au avut altceva de zis.
Fasolea cu ciolan de seara a fost dementiala (ca sufletul l-am hranit cu cele vazute in cursul zilei).

PS: nu zic nimic de cartulia cea groasa a lui Coco, dupa o masa buna, oamenii se apleaca spre cultura (aleasa)! Carpati.org


Marți, 23 ianuarie 2018 - 20:02  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
5
Multumim pentru urari!
Pentru cate s-au intamplat in zilele alea poate ca trebuiau mai multi povestitori in jurnal...
De retinut ca luna mai trebuie sa fie despre Dobrogea!


Miercuri, 24 ianuarie 2018 - 12:21  

dan.popa
dan.popa

 
6
Frumosi bujorii dobrogeni .Asijderea jurnalul.Felicitari Gigi !


Joi, 25 ianuarie 2018 - 19:43  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0655 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2020) www.carpati.org