Fisura Rosie, 5B - Cab. Babele - 25 sept. 04 (Muntii Bucegi)

Mi s-a pus pata pe Fisura Rosie cand am auzit ca fetele se duc in weekend acolo, fetele fiind Corina si Claudia. Paul "Chucky" vroia sa mergem in Lespezi dar l-am convins usor cand i-am expus traseul.
Sambata dimineata ne extragem cu mare efort din saci pe la 6,45. Dupa ce ne asiguram ca avem la noi tot ce ne trebuie (mai putin saculetul de Mg pe care l-am uitat acasa), luam totul in carca si pornim spre Circurile Vaii Albe. Pana aici reusesc cumva sa dau cu capul intr-un bolovan => uniune din care a rezultat un ditamai cucuiul.
Vremea e indecisa, dar nici unul din noi nu e in stare sa renunte la traseu, daca e totusi frumos(?), iar daca nu...o retragere d-aia cu peripetii. Din Circul I (al Fisurii Albastre) fetele preiau conducerea...ele stiu intrarea in traseu, noi suntem mai afoni la capitolul asta. Din Circul III (al Pintenului) urmam spre dreapta un braneag, apoi un horn si ajungem curand la baza traseului nostru, in Circul II (de Piatra).
Pornim noi primii (ca asa au vrut fetele-probabil ca nu vroiau sa caute ele linia pitoanelor), Paul are probleme cu lipsa de pitoane din lungimile inierbate si dupa 4 l.c. ajungem la baza fisurii rosii propriuzise. De aici avem parte de bavareze crunte, tarasuri prin grota, un horn prea stramt pt picioarele mele de doi metri, tractionari de rucsac, fisuri si traversee timp de vreo 5 lungimi si din nou iarba la final.
Privelistea e superba spre Creasta Picaturii si Pintenul Vaii Albe, iar traseul...si mai superb. Ajunsi in Brana Mare a Costilei, sub Coltul lui Gelepeanu-pe la 6,30, ne ia in primire vantul rece; ne imbracam si le asteptam pe fete ca sa le ajutam la filat si la stransul semicorzilor. Pana aici am facut nici mai mult, nici mai putin de 8 ore.
Acum ne despartim: fetele si Paul coboara la refugiu pe Brana Aeriana, iar eu urc mai departe spre Vf. Omu.
Urc prin Hornul lui Gelepeanu, iar cand ajung sus ma intampina o ceata deasa. Noroc ca inca este semiintuneric si pot merge fara frontala pe curba de nivel usor ascendent incercand sa dau in drumul de masina releu-babele. Mi-e un pic teama sa nu nimeresc prin Blidul Uriasilor... dar am destula bafta si gasesc drumul dupa aproximativ 30 min de balaureala.
Vorbesc cu Copilu,Bestiutza si Fane care erau in Babele, si stabilim sa ne intalnim undeva in "poteca" (invizibila de altfel) spre Omu. Dar cum socoteala de-acasa... vad un stalp pe dreapta dar incerc in zadar sa mai gasesc unul in continuare asa ca ma intorc in drumul meu si continui sa merg orbeste spre Babele.
Reusesc sa pierd si poteca, dar am din nou bafta (chioara...as putea spune) si dau de un stalp. Bla... si ajungem cu totii in final la Babele unde:
-o femeie de servici ne injura ca stam prea mult in sala de mese si n-are loc de noi...;
-dam 100.000 pe pat la gramada;
-nu avem si noi un cos de gunoi in camera (da, stiu, gunoiul il iei cu tine...dar totusi);
-tot ce inseamna WC e inchis pt renovare sau ce stiu eu (?), noroc ca e noapte si s-a oprit ploaia...dar daca e zi ce faci... si daca esti fata si e nasol afara... ma rog- Babele.
A doua zi, neinteresant, doar ca au inceput copacii sa ingalbeneasca pe Valea Jepilor. In gara ne-am intalnit cu "lumea buna" si ne-am mutat in Sinaia la o bere.
In acest timp (!) fetele si Paul au ratat poteca spre Brana Aeriana si s-au trezit in firul Valcelului Pietros. Asta nu ar fi foarte grav (se poate cobori si pe acolo) dar era multa ceata, nu stiau prea bine traseul, li s-au blocat corzile la doua rapeluri, la primul au reusit sa le recupereze ca era mai mic, dar la al doilea de 40 m... Si au ramas acolo, nestiind ce mai urmeaza, s-au invelit cu o folie de supravietuire si au asteptat dimineata... nemancati si fara apa... si fara semnal la telefon!
Cum au venit zorii zilei au pornit la vale, un rapel scurt cu coarda lui Paul si in jumatate de ora erau la refugiu- sa nu te apuce oftica?
endofstory.

Marţi, 28 septembrie 2004 - 19:50 
Afisari: 2,717 


omusrma