Februarie 2025 | L | M | M | J | V | S | D |
---|
| | | | | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 | | |
Martie 2025 | L | M | M | J | V | S | D |
---|
| | | | | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 | | | | | | |
|
Fisura Albastra-Cristea, 6A - 9 oct. 04 (Muntii Bucegi)
La 6 se da trezirea si in jur de 7 si ceva plecam spre Circul I; cerul e mai senin ca niciodata. Trecem pe rand de Tancul Mic si pe sub Peretele Vulturilor, apoi urcam Valcelul Stancos, inca se mai ivesc pe ici pe colo flori de colt mai grase si mai albe ca pana acum. Ne apropiem de Circul I si soarele incepe sa ne bata in cap, se anunta o vreme superba.
Nici nu speram acum o luna (sau acum un an) sa ma aflu acum, aici, cu Corina, la baza Fisurii Albastre cu gandul de a o urca - dar acum ne asezam la coada la baza traseului, mai sunt doua echipe inaintea noastra. Prima urca spre baza traseului Sarutul Pamantului, a doua spre Fisura Albastra directa, iar noi inca nu ne-am hotarat care din albastre sa o atacam, ramane sa hotaram daca ajungem pana in Bivuacul 2.
Primele patru lungimi le mergem concomitent (Corina-cap) ca sa nu pierdem vremea, dar tot trebuie sa stam un pic dupa cei din fata. Apoi vine Marea Traversare destul de aeriana dar fara probleme. Urmatoarea lungime(in care am reusit cumva sa raman atarnat intr-o mana) ne conduce pana in Bivuacul 1, o poienita in perete unde nu te apara nimic de soarele crunt care te bate in cap(sau ploaie). Pana aici au urcat fetele saptamana trecuta.Urmeaza un horn, Hornul de sub Tendor, lungime pe care o urca Corina, din nefericire e nevoita sa astepte ca secundul echipei dinainte sa elibereze regruparea si asa destul de incomoda(in ham).
Urmatoarea lungime imi este rezervata asa ca ma strecor pe langa Corina si mai sus prin hornul umed pana sub surplomba La Tendor, dar asta nu inainte de a-i pasa rucsacul Corinei(m-a cam rupt pana aici), si sunt nevoit sa abuzez un pic de scarita pentru a o depasi, ma intampina o fisura cu care ma lupt inca vreo 20m, un traverseu superb spre dreapta si iata-ma langa grota Bivuacului 2. Aici, intr-un moment de neatentie reusesc sa scap aparatul foto (acum sa auzi injuraturi), care s-a dezintegrat la al 2-lea impact cu stanca la vreo suta de metri mai jos, iar resturile si-au continuat planarea pana undeva in Circul I. Si uite-asa n-am io poze din Albastra, @#*!!! de aparat!
Corina nu vrea sa continuam pe varianta directa si, sincer sa fiu nici eu nu sunt prea convins ca facem fata, asa ca ne continuam drumul pe varianta lui Cristea. Inca doua lungimi cu pasaje delicate atat dpdv al orientarii cat si ca dificultate le urca Corina si ma tarasc si eu dupa ea cu rucsacul in spate.
Si iata-ma pornind cap pe o alta lungime rezervata mie de Corina, Fatza Mustelor, hmm, ma intreb daca ma tine. La plecare un pasaj cam fara prize imi face probleme, iar cand vad cum arata primul piton(vreo 4..5mm grosime) ma ingrijorez si iar abuzez de scarita. Pasajele delicate se tin lant si profit din cand in cand de cuie ca sa ma odihnesc(e totusi a 11-a lungime), ceva mai sus ma asteapta pasul forte(6+,7-), o fatza spalata brazdata de trei fisuri in care ai niste prize cam nasoale(adica nu prea ma mai tineau mainile), iar urmatorul piton e foarte departe asa ca trebuie trecut liber. La prima incercare caut niste prize de picioar - cam pauza, iar la a doua ma trezesc ca am uitat zelbul prins in pitonul de sub mine(foarte nasol, e un fel de factor 2 mai rau in caz de cadere), asa ca ma grabesc sa-l desfac si incerc in acelasi timp sa ma tin pe pozitie. Cum deja am obosit, pana reusesc sa pun bucla in piton si coarda ma trec numai fiorii unei caderi foarte apropiate. Dar scap si 10m mai sus, pe o lespede iesita din perete, improvizez o regrupare, pentru ca nu mai am carabe si nici nu vad regruparea. Vine si Corina, dar lungimea traseului isi spune cuvantul: e cam obosita, dar vine hotarata si la pasul cheie ajunge foarte aproape de cuiul salvator, dar o lasa mainile in ultimul moment - nimic serios, doar o pendulare micuta si iat-o langa mine. Ca sa nu facem vreo greseala in regruparea improvizata, porneste ea cap in ultima lungime pana in Creasta Vaii Albe. Nu ne mai auzim dar ne intelegem perfect si imi dau seama imediat cand pot pleca in sus. Ultimele pasaje imi par ca o joaca de copii dupa ce am indurat mai devreme, nici rucsacul nu ma mai jeneaza.
Coboram pe Brana Aeriana care numai aeriana nu pare acum. Ne prinde si noaptea, dar nu conteaza, avem frontalele cu noi - si ce buna ar fi acum o bere !!!!!
Marți, 26 octombrie 2004 - 20:29
Afisari: 5,312
omusrma
Postari similare:
Comentariile membrilor (6)
|
Miercuri, 13 octombrie 2004 - 15:15