Fetele si ratacitul (Muntii Piatra Craiului)

Pe joi ma hotarasc sa vizitez la sfarsit de saptamana muntele. Unde sa ma duc, vezi cum e vremea acolo, cum e dincolo, ia stai ca aici e prea lung, acolo este de urcat prea mult. Vazusem cu o saptamana inainte ca pe valea Prahovei a venit toamna aurie. Asadar stau si ma gandesc la un traseu unde sa ma bucur de peisajul tomnatic, sa stau la soare si sa ma stresez la fel de mult ca un purice. Reflectand, imi aduc aminteca ca intr-o tura anterioara, am vazut un marcaj undeva, ia sa vad daca recunoasteti locul:

Cei care au recunoscut, felicitari, care nu, si mai bine. Eu am zis sa urc pe Magurile Branului, ca tot nu fusesem, traseu lejer  si spectaculos, scuipi seminte in cap tuturor din vale, fie ei din Bran, Magura sau Moeciu de Jos (daca esti zmeu).

No, ma trezesc sambata la ora cinci, devenita deja o ora infernala. Meditand in timpul rutinei zilnice de la serviciu, de, la munca omul isi mai ia si pauze, am realizat ca eu aproape mai toate sambetele acestui an le-am inceput la ora asta. Nu va mai spun ce aventura am avut cu cumparatul biletului, dar trebuie sa va povestesc avantajele mersului cu trenul. 

Primul avantaj important consta in faptul ca te doare la basca, odata ce porneste trenul, ajungi la destinatie, al doilea avantaj fiind acela ca poti dormi linistit pana ajungi in locul (ne)dorit. Eu m-am indreptat spre Brasov, trenul de Satu Mare fiind cam gol. Sa vedeti cum dormea Ratacitul in compartiment, ca ultima saracie, tolanit pe patru scaune. In fine, detalii, m-am trezit undeva pe la Sinaia, curgea apa pe geam ca si cand ar fi plouat afara, plafonul de nori fiind jos. Ptiu doamne, ce sa faci frate vremei asteia, m-am intors pe partea cealalta, complet indiferent la conditiile vitrege tragand inca un pui de somn. Din cele povestite mai sus, vreau doar sa va impartasesc constatarea, ca atunci cand calatoresti cu masina, trebuie sa fii in priza tot timpul, asa cu trenul, trebuie sa fii atent unde cobori, si daca nu esti, aventura devine chiar mai interesanta. 

Dar sa trecem mai departe, vorba multa, saracia omului, nu? Ajung in Bran cu autobuzul de Campulung, si din dreptul castelului ii dau in jos pe DN, cautand intrarea in traseu. Merg ce merg, zicandu-mi ca ar fi faina o cafeluta, asa de ora 11, si intru in Magic Cafe.

Intrand relaxat, cu gandul la cafea, dau de cinci fete cucuiete, care au avut aceeasi idee ca si mine, sambata sa faca un traseu usor pe magurile Branului. Nimereala face sa cunosc trei din cele cinci aventuriere. Ca sa ma creada lumea, am facut si poza drumetelor.

Toate bune si frumoase, amintandu-mi proverbul, intre doua nu te ploua... il stiti voi, am inceput dezbaterea interioara, cum o fi  intre cele cinci fete. Am ales sa merg mai departe cu fetiscanele , traversand apa, apoi urcand abrupt pe poteca marcata. Avantajul acestui urcus sustinut, eu il regasesc in faptul ca ajungi foarte repede sa te bucuri de perspectiva corbului sur, vezi culoarul Rucar Bran sau satul Simon de sus.

In ceea ce priveste vremea, se anunta un vant puternic si rece, care a fost al saselea companion de drum, batand neincetat toata ziua. Poteca marcata urca magurile in directia generala est vest, traversand atat versantii sudici cat si pe cei nordici, strabatand pasuni, trecand prin paduri de foioase si conifere si mergand pe la liziera acestora. 

Vorbind, mergand ajungem pe Magura Mare, unde am poposit sa admiram peisajul satelor prinse in lupta dintre muntii Bucegi si Piatra Craiului. Ca sa ajungi pe varf, din poteca marcata cu banda rosie trebuie sa faci dreapta prin boscheti, ienupar si alte tufe, dar peisajul merita. 

Noi de pe varf am coborat in Saua Magura, cautand marcajul TA, intentionand sa facem calea intoarsa, pe sub Magura mare. Doresc sa atrag atentia asupra marcajului, coborand de pe varf BR urmareste o poteca evidenta, dar pe care o paraseste prin dreapta unui ienupar stinger, coborand abrupt in sa. Noi am ajuns in Saua Magura si am cautat traseul TA, urmarind o poteca bine conturata, strajuita de fagi pe care se zareste cu greu marcajul. 

TA trece pe sub varful Magura Mare, intersectandu-se din nou cu traseul marcat BR intr-o poienita cu un trunchi rupt. Din pacate am uitat sa fac poza, dar daca te duci pe acolo, urci Magura pentru peisaj, nu cauti sa o ocolesti.De aventuri nu am mai avut parte, bucurandu-ne de culorile verzi, galbene, ruginii si de plimbarea lejera.

Cam asta a fost tura, va mai arat doar o poza cu Ratacitul si patru fete. :)

Odata ajunsi aproape de castel, eu am alergat sa prind autobuzul de Brasov, iar fetele s-au suit in masina de Bucuresti. Desi au ajuns mult mai repede decat mine, nu le invidiez, odata ajuns in gara Brasov, m-am cinstit cu o bere si sa m-am rasfat cu o carte buna, in timp ce trenul repeta mereu, tagadam tagadam...

Luni, 19 octombrie 2015 - 00:22 
Afisari: 2,304 


nicolaes